vineri, august 28, 2009

Gantry Plaza State Park

Deja incepusem sa panichez ca vine toamna (dupa o vara mai mult decat nebuna si nesuferita), iar cand am auzit ca foarte probabil va fi ultima zi pe anul asta cu temperaturi peste 28C (chit ca un pic innorata), mi-am facut vant spre un parc pe care vroiam sa-l vad de cand s-a deschis, acum vreo luna or so.
Long Island City (despre care am mai povestit eu de cateva ori) este la cateva brate peste rau de Manhattan, poarta spre imensitatea Queens-ului (ala despre care Manhattanitii au impresia ca e la ore distanta si ca e un tinut ciudat si periculos :D). Zona majoritar industriala (fabrici si depozite) pana acum cativa ani cand s-a realizat ca cei ce au construit primul bloc de locuinte acolo nu au fost chiar nebuni. Au mai crescut cateva blocuri, s-au deschis restaurante si baruri trendy - desi pana si in ziua de azi iti trebuie o doza zdravana de curaj sa deschizi un wine bar in zona, care ramane inca preponderent industriala.
Insa, spune vorba americanului, "deschide si vor veni". Si-asa s-a ajuns ca un alt petec de pamant nefolosit sa fie transformat intr-un parc grozav - exista un mic parculet acolo, insa acum este muuult mai mare. Tot pe stilul High Line, cu tufe de buruieni si flori plantate ca la intamplare, cu nenumarate banci, scaune, chaise-longue-uri si chiar hamace. Grupuri care fac yoga, alt grup care invata salsa pe unul din docuri, multa lume la plimbare, la relaxare, la facut poze (sa mai spun o data ca cele mai bune vederi la Manhattan nu-s din Manhattan? :) )...
Desi parcul acum se termina la faimosul panou Pepsi (ramas de pe vremea cand exista o fabrica de imbuteliere), sunt semne ca el va continua nord spre Queensboro Bridge.

Si uite-asa e parcul si vederea dintr-un hamac. Apoi se lasa seara si magia luminilor isi face loc.

duminică, august 23, 2009

Vegetarianisme

Mie una imi face placere nespusa ori de cate ori merg la piata fermierilor. Ca va place 'au ba, asta este. Am avut o cerere de poze de la piata si m-am conformat. :)
Plus... putem sa ne jucam de-a meniul? asta e ce-am cumparat. Plus castraveti, care au fost neglijati. Ghici ghicitoarea mea ce voi gati saptamana viitoare! Sau mai bine: tu ce-ai gati cu ce e aici? (si ce mai e prin frigider de obicei - ardei, ceapa, ierburi etc)

vineri, august 21, 2009

Red Hook Fairway, alta parte

Red Hook este o mica peninsula in sudul Brooklyn-ului si e unul din cele mai vechi cartiere ale orasului - dateaza de la 1636. Desi in momentul asta este nu unul din cele mai grozave cartiere ale Brooklyn-ului, in ultimii ani se simte o revitalizare a zonei. Din ce in ce mai mult tineret se muta in cartier, restaurante si magazine moderne se deschid sa-i serveasca, iar faptul ca Fairway si Ikea au deschis locatii aici nu face decat sa ajute popularizarea lui.
Este singurul cartier al NY-ului de unde doamna cu faclia poate fi vazuta frontal.

Fairway Market este deschis intr-un fost depozit - o cladire sanatoasa de caramida, patratoasa dar cu geamuri inalte - si se intinde pe toata suprafata parterului si a etajului 1 (unde-s birourile). Restul de etaje au fost refacute ca apartamente private.
Intrarea in magazin este unde se afla si parcarea - dar o surpriza cat se poate de placuta asteapta in spatele lui: o gradina cu vedere la ocean, la statuie, cu o terasa unde poti manca ceva cumparat din magazin (au si mancaruri gata preparate cat si un counter de unde poti cumpara sanvisuri, dulciuri, salate). Pe o linie de tramvai veche, un tramvai si mai vechi rugineste si strange praf, cu usile deschise.
In gradina se poate ajunge ocoling magazinul prin strada sau mergand de-a dreptul prin magazin pana in spatele lui, unde se afla o alta usa, cea care da in gradina fermecata :D

luni, august 17, 2009

Fairway Market, Red Hook

La inceput (1940) a fost un simplu magazinel pe un colt de strada pe Upper West Side la 74th St. care vindea legume si fructe. In 1995 deschide o a doua locatie in Harlem (1000 de metri patrati) si vinde tot ce se gaseste intr-un supermarket insa cu o camera frigorifica imensa unde se afla carnea, berea, lactatele si restul ce trebuie sa stea in frigidere. In 2001 deschide a 3-a locatie, de data asta inafara orasului, in Long Island. In 2006 deschide si pe a 4-a (5 mii de metri patrati), in Brooklyn, intr-un cartier destul de ponosit - Red Hook. Aflat pe malul apei, la "picioarele" doamnei cu faclia, Red Hook nu are decat vreo 2 autobuze ca mijloace de transport (ceea ce face chiriile mai mici decat in restul orasului) si e adiacent portului comercial. Dar... voi mai scrie despre Red Hook cu alta ocazie, foarte curand.

Azi va spun despre Fairway Red Hook, care este unul din supermarketurile din oras unde ocazional ne facem cumparaturile.
Ce il deosebeste de restul este faptul ca ofera un numar absolut impresionant de marfuri, marea majoritate considerate "gourmet", la preturi foarte-foarte bune. O parte din produse sunt vandute sub firma supermarketului, ceea ce nu e neobisnuit pentru un lant de magazine - ce e deosebit este ca sunt de foarte buna calitate la preturile astea excelente. Asa cum sunt de excelente si pentru restul produselor de altfel - ca sa dau un simplu exemplu: untul care il folosesc eu, Plugra, se vinde la orice supermarket pentru aprox. $3,29 pachetul de 250 gr. Aici, la acelasi pret iau un calup de 450 de gr./1 lb.

Tot de-aici ne luam uleiurile de masline - cel simplu de gatit, cat si cel mai fancy, de salate (un Barbera Sicilian - ca side-note: au un mic "bar" cu paine si containere cu ulei unde le poti gusta), ciocolata de menaj Callebaut, nuci-alune-fructe uscate, carne si peste - fructe de mare (care sunt foarte bune calitativ si foarte proaspete), branzeturi (de la branza de capra pana la Parmigiano Reggiano in calupuri, la cele mai bune preturi din oras), masline, miere, mustar, ocazional pasta proaspata si fructe-legume etc. Am spus ca selectia este innebunitoare? :D Cred ca da.

Cumparate din alte magazine, aproximez ca ne-ar costa cam 20-40% mai mult - ceea ce face o "calatorie" in Red Hook mai mult decat avantajoasa. Asta pe langa faptul ca ar trebui sa umblam prin mai multe magazine sa cumparam tot ce gasim aici.
In pozele urmatoare o sa vedeti cateva imagini din magazin (si una din afara lui, caci la intrare este o alee suplimentara cu legume si fructe), foarte rare datorita faptului ca nu permit fotografia (desi nu au semne afisate, fapt pentru care am prins curaj - desi sincer, ma asteptam sa fiu "abordata". Cum asta nu s-a intamplat, sper sa va placa). Pozele au explicatii, desi nu cred ca e nevoie de ele. :D

joi, august 13, 2009

Chinatown Brasserie

Am mai zis eu de dim sum si am promis un episod urmator. Bine, a mai fost unul (mai slabut) intre timp, dar nu era la ce ma gandisem initial. Acum insa i-a venit timpul :)

Chinatown Brasserie este foarte posibil cel mai bun dim sum in oras la momentul asta. Nu se afla in Chinatown (in ciuda numelui) ci in East Village (o zona care este din ce in ce mai des numita NoHo, dealtfel - adica North of Houston). Este decorat insa foarte incantator "Modern Chinese", este foarte trendy, seara (cand este foarte aglomerat, si este mai in fiecare seara) este cam galagios (sa dam vina pe cocktail-urile bune care le servesc) - intr-un cuvant, la polul opus de stilul de cantina care il are de obicei un restaurant de dim sum.
Bucatarul sef a fost "furat" de la un restaurant dim sum din Brooklyn (care se spune ca a ramas inca la fel de bun ca pe vremea lui, trebuie cercetat zvonul) si a reusit un meniu oarecum "evoluat" dar inca traditionalist.
Este un local dispretuit de multi New-York-eri care, obisnuiti de simplitatea restaurantelor din Chinatown (si preturile lor de 2-3 ori mai mici), ii gasesc vina in modernism, in nume, in preturi... Dar se pare ca sunt mai multi cei care il frecventeaza, ceea ce ma face sa cred ca CB va continua sa existe.

Cat despre ce vedeti in poze - diferite dumplings: creveti (cu diverse verdeturi in ele sau nu), creveti si scallops, creveti si porc, pui si usturoi, miel, si incredibila rata Peking (cea mai buna pe care am incercat-o vreodata) care vine deja taiata la masa, acompaniata de fasiute subtiri de ceapa verde si castraveti, sos si wraps pe care le combini singur/a dupa cum iti doresti proportiile.

Este un restaurant superb, dupa a 4-a vizita fara nimic de spus negativ, il recomand cu entuziasm.



Pozele (mai ales cea cu "freaky frogs" sau "monstruleti", cum i-am poreclit noi) sunt dedicate dragei mele L., care a facut prezentul post posibil :)

Chinatown Brasserie
380 Lafayette St.
(212) 533-7000

marți, august 11, 2009

The Skate Circle si-nprejur

Intre Aleea Scriitorilor si Bethesda Terrace este un loc care in weekends si sarbatorile legale devine The Skate Circle. O portiune de alee este imprejmuita si cu mic, cu mare, tanar si nu asa tanar/oricine e binevenit, "roleaza" sau danseaza salsa in lipsa de role. Altfel, o duminica linistita in parc, potretistii isi fac meseria, tantarii zumzaie fericiti (n-am vazut in nici un an atatia tantari). Si rasa de caine personal favorita - as fi foarte fericita sa am unul daca vreodata voi avea spatiul necesar si posibilitatile materiale pentru el.

luni, august 10, 2009

Umanitara

La rugamintea Mariucai din Dublin, foarte implicata in actiunea asta umanitara, public apelul ei:

Cazul lui Alex Damian cred ca e deja cunoscut de majoritatea, dar pentru cine are totusi curiozitatea sa afle detalii, va rog sa dati un clic pe pagina lui http://www.alexdamian.com/.
In cateva cuvinte Alex e un baietel de 3 ani care are o tumoare maligna care ii inconjoara inima, tumoare care nu e operabila in romania; parintii lui strang bani pentru a acoperi costurile acestei operatii in strainatate.
Vand bijuterii facute de mine si care se pot vedea pe mariasjewelry.wordpress.com.
Costul oricarei piese afisate pe blog este de 10 lei, fara exceptie.
In majoritatea lor piesele sunt facute in exemplar unic, asadar primul venit, primul servit. Unele piese se pot replica la cerere daca mai am componentele in stoc. Banii de pe bijuterii ii depune fiecare cumparator direct la Alex in cont(uri).
Costul ambalajului si transportului bijuteriilor va fi suportat de catre mine impreuna cu un prieten bun.
Daca aveti intrebari, va rog nu ezitati.

======================================
Conturile asa cum apar ele pe saitul lui Alex:
IN BANCA TRANSILVANIA
RON : RO36 BTRL 0670 1201 T187 87XX
EUR : RO11 BTRL 0670 4201 T187 87XX
USD : RO60 BTRL 0670 2201 T187 87XX
TITULAR CONT: BRISC ALEXANDRU DAMIAN
COD SWIFT : BTRLRO 22
ING BANK N.V. Amsterdam
RON : RO31 INGB 0000 9999 0019 3771
EUR : RO85 INGB 0000 9999 0155 2157
USD : RO46 INGB 0000 9999 0155 2471
Codul SWIFT : INGBROBU
POSESOR CONT TATA : BRISC CLAUDIU MARIUS
Pentru cei carora le e mai la indemana
Raiffeisen Bank, contul meu in lei:
Posesor cont: Chereches Maria
Cont(IBAN): RO95RZBR000060011761194
Cod SWIFT: RZBRROBU


======================================

Procedura depunere bani in cont(uri):
-intri intr-o sucursala a bancii care te intereseaza
-competezi un formular de depunere in care specifici contul si numele detinatorului contului, la mesaj poti pune daca vrei 'Costul bijuteriilor' (recomand)
-mergi la un ghiseu cu formularul si cu banii
-gata! :)



===========================
http://mariasjewelry.wordpress.com

duminică, august 09, 2009

Carnivorisme - partea a II-a

O intrebare al carui raspuns este foarte dezbatut in lumea culinara - saram carnea inainte de gratar sau dupa? Se spune ca sarea atrage sucurile carnii la suprafata (total indezirabil) si asta e adevarat intr-o oarecare masura si numai in cazul cand carnea e lasata sa stea mult timp cu sare pe ea.
Deasemeni, una lume considera ca piperul prinde un gust usor amar la gratar si prefera sa pipereze friptura cand e gata. Voi faceti cum va place, aici e total chestie de gust.
Metoda mea este sa sarez si piperez carnea imediat inainte de a o pune la facut.
Ideea de retinut este ca unicul no-no aici ar fi sa nu sarezi carnea cu mult timp inainte de a fi gatita.

O exceptie ar face-o cotletele de porc foarte slabe (aici in State porcii nu-s asa grasi si de cele mai multe ori cotletele sunt "uscate" si fade - caci oricat nu ne place ideea, grasimea este cea care da gust carnii) care pot fi inbunatatite intr-o oarecare masura printr-un tratament cu saramura. Se tin de la cateva ore (2-3) pana peste noapte intr-o saramura de o lingura de sare la o cana cu apa si se usuca bine cu servete inainte de fi puse la gratar. Usor de inteles, nu mai au nevoie de sare.

Si, pentru ca tot a venit vorba: in general carnea nu se spala decat daca e murdara (caz in care e bine sa ne schimbam macelarul :D) - ideal, se curata cu servete de mazga (nu stiu cum sa-i spun altfel) lasata de masinile de taiat. Daca insa trebuie spalata, se spala foarte rapid sub jet de apa si se sterge bine cu servete imediat. Ajuta la formarea crustei.

Asezonarea (condimentarea) carnii care va fi gatita la cuptor este alta metoda de a imbunatati gustul fripturii. Asezonatul este metoda "uscata", in concluzie se foloseste un amestec de condimente/ierburi care se aplica uniform carnii, care acoperita va sta la frigider pana inainte de a fi gatita (lasata sa revina la temperatura camerei inainte, ca sa nu uitam).

Marinatul
carnii ajuta la pastrarea sucurilor in interiorul carnii, in acelasi timp adaugand arome. Exista o miriada de "retete" insa cel mai bine e sa stim principiul unei marinade si sa o cream dupa gust: este formata dintr-un agent acidic (otet, zeama de citrice, vin), un agent gras (ulei, fie el vegetal, de susan, de masline) si aroma (ierburi aromate, condimente). Cu ceva cunostinte elementare de care arome merg cu ce, devine foarte usor sa cream o marinada fara sa avem o reteta. De ex.: otet balsamic + ulei de masile + oregano sau cimbru + usturoi, sau otet de orez + ulei de susan + usturoi + praf de ghimbir + sos soia.

Carnea se sterge bine inainte de gratar (iar zic, stiu) iar marinada se arunca de obicei, nu foloseste ca sos.

Friptura la cuptor are si ea cateva trucuri. In functie de sortimentul de carne, poate beneficia de o prajeala scurta pe toate suprafetele dupa care va fi asezata in tava si data la cuptor; de cele mai multe ori insa e suficient sa fie pusa in cuptorul preincalzit (cuptorul trebuie sa fie intotdeauna preincalzit, dar intotdeauna fara exceptie) si la o temperatura mare pentru primele 15-20 de minute, dupa care temperatura se reduce la mediu (sau chiar mai jos, cea mai dementiala pulpa de porc se face la foc minim pentru 6-8-10 ore). Daca vrem o crusta crocanta, se ridica iar temperatura la mare pentru ultimele 10-15 minute sau se foloseste broilerul pentru 2-3 minute.
Si ma repet, un termometru ajuta groaznic de mult pentru ca nu exista un timp precis pentru o friptura la cuptor - depinde de prea multi factori: marimea ei, cata grasime are, cat este de groasa, sortimentul (pulpa, muschi etc).

Si cateva principii pentru alte modalitati de preparare.

Pentru tocana carnea se taie cuburi cat mai egale si se prajeste la foc iute, intorcandu-se imediat ce a prins cat de putina crusta/nu mai e roza. Bucatile de carne trebuie sa nu se atinga intre ele (va duce la eliberarea lichidului din carne si nu se va praji ci va fierbe, carnea va deveni gri si nu aurie). Se sareaza abia cand e pusa la fiert.

Atat la mancaruri cat si la supe carnea se fierbe la foc extrem de mic (indiferent ca e pui, porc sau vita), focul mare nu numai ca va face lichidul tulbure dar va intari carnea. Odata ce lichidul a dat in fiert se reduce focul la minim. Daca vrem sa pastram lichidul, acoperim cu capac. Carnea fiarta este gata cand o furculita sau varf de cutit intra usor in ea.

Sper ca n-am uitat nimic (daca imi mai aduc aminte ceva voi completa) si mai sper sa va foloseasca ce am scris aici.


Yeap, completare


Am uitat sa mentionez despre cotletele mai groase care vrem sa le facem la gratar sau tigaie.

Exista 2 metode care dau rezultate foarte bune:

1 - la tigaie: dupa ce se incinge tigaia se topeste o lingura de unt si imediat se pune cotletul pe laterala (se tine cu clestele daca e nevoie, si foarte probabil ca este) atat cat sa prinda crusta. Se muta pana toata laterala e facuta, apoi se pune normal in tigaie. Dupa ce l-am intors, cu o lingura il stropim cu grasimea din tigaie. Daca e foarte gros (4-5 cm), se procedeaza ca la punctul urmator. (Functioneaza deosebit de bine pentru cotletele de vaca)

2 - la gratar - se face friptura normal, pe ambele parti. Daca e foarte groasa, vom observa ca este undeva intre black and blue si rare. Daca vrem sa o aducem la medium-rare sau mai bine facuta de-atat, va beneficia de cateva minute la cuptorul preincazit si lasat cu foc mediu. Cate minute, depinde de cat e de groasa si cat de bine o vrem facuta - controlam temperatura sau elasticitatea. (valabil pentru orice carne)

sâmbătă, august 08, 2009

Carnivorisme - partea I-a

Am tot amanat sa scriu postul asta cu impresia ca n-o sa spun nimic nou, dar dupa cate hit-uri vad ca primesc la postul cu fiertul oualor poate nu e un lucru chiar asa de rau. Nu e un post pentru cei neinteresati in mancare sau vegetarieni. Va pup, ne citim altadata! Bye :))

Sa incep prin a spune ca nu exista mancare pe lumea asta sa iubesc mai mult decat carnea (mai ales si mai ales la gratar). Am fost nascuta asa si cine ma cunoaste mai deaproape cunoaste povesti despre cum, la nici 2 ani, imi puneam mama in situatii jenante de cate ori dadeam cu ochii de carne in vitrina macelarilor. In fine, ideea este ca ma doare sufletul cand carnea e maltratata la gatit :) asa ca am zis sa subliniez aici cateva lucruri care le-am invatat si eu la randul meu de-a lungul vremii. Poate unii din voi deja le stiu dar poate vor fi de folos altora.

Inainte de toate, nu orice sortiment de carne e bun de facut la gratar. E important sa stim care, ce si cum, drept pentru care pun aici un link care are harti de transare pentru porc, vita si miel. Cea pentru vita are si indicatii foarte folositoare despre fiecare cut la ce metoda de gatit se preteaza - si in general, aceleasi principii se aplica si la porc si miel. Un alt link folositor ar fi cel de pe Pranzuldincaserola.ro unde Viorel Copolovici a reusit sa-si induplece un prieten macelar (multumim, Nicu Lungu) sa scrie un Tratat exhaustiv despre vaca pentru cei care sunteti in Romania si care nu gasiti carnea transata atat de complicat si amanuntit ca aici - insa poate pozele din harta de mai sus va ajuta sa recunoasteti sortimentele.

Deci...

Inainte de toate, ca folositi un gratar sau o tigaie (de fonta de preferat), trebuiesc incalzite foarte bine inainte. La foc mare, pana incepe sa scoata un picut-picut de fum. Cu grija, pune mana deasupra gratarului si usor coboar-o cam la 10 cm deasupra lui. Daca poti sa tii mana mai mult de 2-3 secunde, nu e incalzit suficient. Odata gratarul incalzit, se reduce focul la mediu.
(Mai exista posibilitatea broiler-ului daca aveti la aragaz, acolo nu e nevoie de pre-incalzire mai mult de un minut si deci fara experimente cu mana in nici un caz - e flacara directa, deasupra carnii).

Acum...

Sa cadem de acord de la inceput despre ce este carnea: muschi format din fibre tinute impreuna de colagen si din loc in loc impanat mai mult sau mai putin cu grasime. Prin caldura, colagenul si grasimea se destrama si, impreuna cu apa din fibre, vor forma sucurile alea care formeaza ceea ce Brillat-Savarin (cred) numea "sufletul fripturii".
Cand gatim carnea, este esential sa pastram cat mai mult din sucuri in ea, altfel are textura si gust de carton (sau talpa de pantof, mai zic unii).
Cand gratarul este incins bine, carnea prinde imediat o crusta care inchide in ea sucurile.

Extrem de important este si ca inainte sa fie gatita carnea sa stea la temperatura camerei cel putin o jumatate de ora (mai mult daca este vorba de o bucata mare, ca o pulpa). Bine, hai, in cazuri de extrema urgenta si daca nu e groasa carnea, macar un un 15 minute. Daca va e frica de bacterii 'n stuff, n-o tineti mai mult de o ora.
Sub nici o forma, niciodata, nu se pune carne congelata pe gratar. Doar daca nu va pasa, si in cazul asta opriti-va din citit acum, ca pierdeti timpul degeaba.
Daca friptura loveste gratarul cand e inca rece va iesi tare, se va gati mai greu iar diferenta de temperatura intre crusta si centru va fi foarte mare.

Buuun... Deci gratarul e fierbinte, carnea relaxata. O trantim pe gratar si rezistam tentatiei sa o mutam cel putin 30 de secunde - pentru ca va fi lipita de gratar si are nevoie sa prinda un pic de crusta ca sa se dezlipeasca. Alt sfat este sa nu fie apasata cu paleta/clestele - duce la stoarcerea sucurilor, chit ca sfaraiala aia da frumos in fata musafirilor.

Acum, cat timp? Sa plecam de la premiza ca avem o bucata de carne de 2 cm (aproximativ) grosime si o vrem facuta mediu (rozalie in centru fara sa fie in sange): cam in 3-5 minute pentru vita (depinde foarte mult si de fragezimea bucatii de carne - in principiu carnea mai marmorata cu grasime se va face mai repede) si 3-4 pentru porc va fi gata sa fie intoarsa. Daca ai gratar care lasa linii si vrei urme din cele frumoase, rombice, la jumatatea timpului intoarce carnea la 45 de grade.
Ideal, aveti un termometru de friptura (o investitie excelenta) si temperatura carnii se ia cat se poate mai in centrul ei.

Temperaturile ideale ar fi:
120-130F/50-55C pentru rare (are crusta dar mijlocul e inca rosu si rece in mijloc)
130-135F/55-57C pentru medium rare (are crusta iar centrul este roz aprins pana la rosu in centru)
140-150F/60-66C pentru medium (centrul este rozaliu)
155-165F/68-74C pentru medium-well (are o usoara liniuta rozalie in centru)
peste 170F/77C este well-done (adica e tot maro, si sa-l mananci cu placere, iti urez sincer)
Mai exista black and blue, dar e o pregatire a ei la fel de extrema ca si well-done, iar calitatea carnii trebuie sa fie exceptionala (ceea ce la well-done nu conteaza).
Carnea de porc trebuie facuta intotdeauna de la medium-well in sus din cauza pericolului de trichinoza.

Daca nu ai termometru, mai exista o metoda care iti da idee de cat de facuta este carnea - si nimic nu o explica mai bine si repede decat video-ul asta. Si sub nici o forma nu tai carnea sa vezi daca e facuta sau nu.

Alt sfat, nu folositi furculita la manevrarea fripturii, ci intotdeauna clesti. Intepand friptura pierdem... ghici ghicitoarea mea ce.

Ultimul sfat (pe ziua de azi) foarte important este ca orice friptura trebuie lasata sa se odihneasca cateva minute dupa ce a fost luata de pe gratar, ca sucurile sa aiba timp sa se redistribuie uniform (la gatit ele se concentreaza in centru). A, si tineti cont de caldura reziduala care va continua sa gateasca carnea cat sta la odihnit. Nu mult, cateva grade, dar conteaza cand vrei sa iasa perfecta.

Ba asta e ultimul sfat: carnea se taie intotdeauna contra (perpendicular) fibrei.

In partea a II-a (care sper sa fie mai scurta :D) vor vorbi de asezonat, marinate si un pic despre carnea gatita la cuptor sau fiarta in tocane sau supe.

miercuri, august 05, 2009

Money, money, money

Demult promisa lui Flavius (promisiune uitata, sorry, pana ce si-a facut el rost de una), o poza cu bancnota de $2. Care e valabila, in circulatie, doar ca nu prea se tiparesc. Se pare ca multa lume nici nu crede ca exista. Eu le colectez (si se pare ca nu sunt singura) si probabil contribui in felul asta la raritatea ei. De ce le colectez? Habar n-am, poate tocmai pentru ca e rara. Nu are valoare mai mare decat cea scrisa pe ea.
Si daca tot m-am pus pe pozat bani, cateva bancnote vechi. Cea mai veche din 1934.
Related Posts with Thumbnails