Sarba in caruta

Si... M Wells partea a II a

2011-05-13T22:10:00.002-04:00

Ce sa facem daca avem atatea zile de nastere in sir? mai mergem o data la M Wells, pentru ca e nou si vrem sa ne convingem ca nu ni s-a parut ca e asa de bun etc.

De data asta sunt multumita de poze (asta multumita zilelor mai lungi si luminii excelente). Am incercat doua cocktailuri (ambele foarte tari, ceea ce e destul de neobisnuit in barurile americane in general) dar cum nu ma omor cu bautul, am fost mult mai multumita ca de data asta au avut creieri de vitel pe meniu si ca sunt asa de buni cum se spune. Am mai incercat nou fuduliile de miel care au fost foarte fragede si bune dar sosul un pic dulce (sunt singura care a crezut asta). Repetir la maduva cu melci si vita tartar care parca sunt din ce in ce mai bune.

M. Wells diner

2011-05-07T04:09:00.004-04:00

Intr-un colt de Queens fara prea mare aglomeratie urbana, deasupra unui depou de metrouri, intr-o zona dezolata/industriala dar cu o foarte convenienta statie de metrou (la 2 statii de Grand Central Terminal) e un diner argintiu, care de-afara nu arata deloc imbietor.
Acum vreun an a fost inchiriat de un chef care a lucrat la vestitul Au Pied de Cochon din Montreal (lucru care da foarte bine pe resume) si cateva luni a deschis doar pentru micul dejun. Dupa alte cateva luni a inceput sa serveasca si pranzul iar in ultimele luni a inceput sa serveasca si cina - dar doar de luni pana joi. Pana acum avem toate motivele sa credem ca modelul de business n-ar trebui sa functioneze, nu? Locatia proasta, orarul ciudat. Cu toate astea, pentru cina e greu sa capeti o rezervare iar pentru brunch in week-end se asteapta si cate o ora afara (iar iarna asta a fost friiiiigggg).

Renovat, arata chiar dragut pe dinauntru. Ne-am asezat la masa la 6 pm (cand deschid pentru cina) si mesele s-au ocupat imediat. Dupa o ora intreaga suprafata era ocupata de oameni care asteptau pentru o masa comandand o bautura la bar, in picioare. La 6:05 deja incepuse sa miroasa a mancare delicioasa - mica echipa intrase deja in focuri. Cand am plecat noi (un pic dupa 8) am lasat in urma mirosuri, zumzet, fum si o multime de lume care categoric nu erau din cartier.

Dar sa trecem la mancare. Meniul are 2 parti: portii mari si portii mici. Portiile mari sunt pentru a fi impartite (exista pe menu un burger de peste 600 gr si inalt cat un lung de palma). Portiile mici sunt prea mici sa te saturi din doar una. Noi am fost 5 oameni si am comandat urmatoarele:

Supa clam chowder cu fois gras - o supiera mai mult decat de ajuns pentru toata lumea: cu afumatura, cu foie gras, cu scoici si ce mai era pe-acolo - absolut delicioasa.
Melci cu maduva - un os de vita spart pe lung iar pe jumatatea lui melci incrustati in maduva si acoperiti cu pesmet care, imbibat in grasimea maduvei devine crocant. Jocul de texturi mi-a dat fiori (pe bune)
Vita tartare - una din cele mai bune renditii care le-am incercat vreodata. Carnea este tocata de mana, aromata superb, iar oul este pe jumatate gatit in apa (poached) astfel incat atunci cand este amestecat cu carnea nu o face prea lichida.
Caracatita fiarta - ca matasea, foarte gustoasa.
Stridii beau soleil - 6 stridii micute, acoperite cu un sabayon de cafea, foarte delicate.
Au mai fost Butter chicken (o interpretare a vestitei retete indiene), o salata caesar si un sashimi de ton - pe care nu le-am incercat dar au primit aprecieri excelente.
Desert a fost Paris Brest (am mai zis ca iubesc prajitura asta?) care a fost suficient de mare sa impartim iar la 5.

Nu-s deloc multumita cum au iesit pozele asa ca va trebui sa ma mai duc o data. :P

Shrimp and grits

2011-05-01T15:21:00.006-04:00

Este una din retetele foarte cunoscute in sudul Americii - ceea ce se numeste "tara de jos"/lowcountry - Carolina de Sud si Georgia, si are influente Creole din Luisiana. Face parte din categoria comfort food, adica aia unde nu numeri caloriile, ci ingerezi cu abandon si placere. Recomand a se incerca reteta fara retineri, caci deliciul invinge sentimentul de vinovatie.

Este o reteta care te lasa cu blandete sa ajustezi cantitatile si ingredientele dupa propria placere. Exista retete unde crevetii se pregatesc cu mai mult sos sau mai putin, eu preferand "mai cu". Exista mici variatii despre cum se pregatesc grits - dar esenta este cam aceeasi. De aceea aici cantitatile vor fi foarte aproximative si voi spune doar cum ii pregatesc eu - si ii ador.

Grits:
ingrediente: cam o cana de zeama de coji de creveti (sau supa de pui sau apa pur si simplu), o cana cu lapte, sare si piper, o mana de malai macinat mare (de preferat alb dar nu neaparat), o mana de branza tare (parmezan, grana padano, gruyere, asiago, vedeti si voi ce-aveti prin frigider) data prin razatoarea mica.

Crevetii (negatiti si cu coaja) se curata si se spala, iar cojile se pun la fiert in vreo 2 cani de apa pentru vreo 20 de minute. Se strecoara zeama si se pune intr-un vas in care se va pregati mamaliga - caci grits nu-s altceva decat o mamaliga innobilata cu arome imposibil de rezistat. Se adauga laptele, sarea si piperul si malaiul si se fierbe ca orice mamaliga, amestecand mai des la inceput, mai din cand in cand dupa ce s-a legat. Consistenta trebuie sa fie de mamaliga mai moale decat suntem noi obisnuiti, sa curga din lingura. Cand e fiarta mamaliga (eu o fierb cam 40-50 de minute) se ia de pe foc, se adauga branza si se amesteca bine.

Crevetii:

cam 400-500 gr de creveti (spalati si scursi bine), o ceapa mica, usturoi, o felie de ardei gras (verde, rosu), un pic de telina verde - toate tocate marunt, sare si piper, un praf de ardei iute rosu, o lingurita de bulion, un sfert de cana de vin (alb, rosu, merg ambele), cateva linguri (4-6) de smantana de frisca, iar daca sunteti pregatiti sa riscati un atac de cord, si vreo 2 feliute de costita taiata marunt. Patrunjel si ceapa verde pentru presarat deasupra cand se pun in farfurie.

Costita se prajeste un pic pana lasa grasime, in care sa caleste ceapa un minut. Daca nu e costita se caleste intr-o lingura de ulei de masline. Se adauga ardeiul verde, telina si usturoiul si se calesc impreuna pana se inmoaie. Se asezoneaza dupa gust cu sare-piper-ardei iute, se pune bulionul si se amesteca bine, se pune vinul, se aduce la clocot molcom si se pun crevetii. Se fierb pe foc mic pana se fac rozalii (4-5 minute), se stinge focul si se pune smantana de frisca, se amesteca.

Se servesc crevetii peste mamaliga, ornati cu ceapa verde si patrunjel.
Astept multumiri pentru reteta. :))

Mesaj Pascal

2011-04-24T15:50:00.003-04:00

Acesta este un "fluturas" (sau cum s-o chema) care ne-a fost inmanat odata cu lumanarile la biserica romaneasca, azi-noapte.
Am considerat necesar sa va demonstrez ca romglish este un fact of life aici, si ca nu inseamna neaparat ca ai fitze sa adopti melanjul local.

In alta ordine de idei, titlul mi se pare genial. Ce fel de genial va las pe voi sa spuneti.

A venit, un pic, primavara

2011-04-20T01:35:00.000-04:00

Nobu

2011-04-13T00:44:00.004-04:00

Cam de doua ori pe ani se intampla "saptamana restaurantelor", una din ocazii fiind in februarie (luna rece si la propriu si la figurat). O ocazie buna pentru cei care in mod normal nu-si permit restaurantele scumpe sa le incerce, cat si o ocazie pentru restaurante sa-si castige clienti noi. Pranzul la multe din ele este $24.07 iar cina $35 (la care se adauga, bineinteles, taxe, tips si orice comanzi pe langa meniul stabilit, cat si bautura). Exista un meniu special (ca la orice prix fixe) cu 3-4 optiuni pentru aperitiv, fel principal si desert.
Din cauza economiei proaste, anul asta saptamana a tinut vreo luna. Asa (si cu indemnul unei prietene) am ajuns si eu sa incerc faimosul restaurant Nobu.

Unul din cei mai buni bucatari japonezi, Nobu Matsuhisa si-a castigat faima internationala de multi-multi ani. I-am vazut in librarie o carte (mai mult de fotografie decat de bucate) iar prezentarea felurilor de mancare mi-a stimulat imaginatia atat de tare incat pentru mult timp, Nobu NY a fost varful listei de restaurante pe care le-as incerca daca (nu) ar exista conditii. Un minim-minimorum cheltuit pentru un pranz usor (dupa care nu pleci neaparat satul) ar fi de peste suta de dolari, de multe ori insa o cina atingand cam $300/persoana.

Dar sa trecem la meniul special. Am avut de ales dintre:

aperitive:
Salata de ciuperci
Salata sashimi cu sos Matsuhisa (numele chef-ului)
Pasta de sepie cu un usor sos de usturoi

entree:
Vita cu sos anticucho (frigarui Peruviene, marinate) sau teriaki
"Fish and chips" (stilul englezesc de peste si cartofi prajiti) in stil Nobu
Sushi asortat

desertul ales de chef

Si deci:

Pasta de sepie, care nu are nici un fel de pasta, ci sepia este taiata in asa fel incat inspira titlul. Cu ciuperci shiitake si sparanghel si ce-i mai fi fost acolo, sosul deloc usturoiat ci delicat. Probabil favorita mea.
Eu insa am ales salata sashimi, care dupa cum se vede a constat din salata si doua bucati de ton. Foarte buna calitate, dar ma asteptam sa zic macar in sinea mea "wow". Sosul este intalnit in orice restaurant japonez care serveste salata (adica orice restaurant japonez) dar mult superior - de obicei e apos si de o culoare oranj-neon. Insa nu a fost suficient sa-mi scoata acel "wow".
Fish and chips - pestele foarte delicat prajit in tempura, cartofii perfecti desi nu foarte crocanti, servite cu 3 sosuri (mi s-a parut excesiv pentru 6 bucatele de peste si tot atatia cartofi). Insa foarte bun. Eu mi-am luat sushi, iar asteptandu-ma sa fiu spulberata de calitatea pestelui. Iar asteptarile mi-au fost inselate. Nu spun ca nu a fost excelent, categoric de o calitate superioara, dar sincer ma asteptam la mai mult. Singura explicatie care o gasesc (si care ar fi rezonabila) este ca pentru pranzurile astea cu pret redus se foloseste peste de alta calitate decat in mod normal. Deci poate Nobu totusi trebuie incercat la pret intreg. :D
Desertul a fost super-excelent, ei l-au numit "pudding" de maracuja (fructul pasiunii) si cu o crema spumoasa, foarte usor aromata citric (posibil yuzu - ne-a spus ospatarita dar am uitat in secunda urmatoare) si un tuille extrem de delicat care adauga o a 3-a textura celor 2 creme de texturi diferite. Absolut magnific.

Am mai luat (inafara meniului) o supa udon care a fost dezamagitoare pentru ca o iubesc pe cea de la Sushi-ya si despre care voi scrie poate candva pentru ca merita un post special. Sincer, supa a ramas pe masa aproape intreaga.

Merita? categoric, da. Chiar daca nu a fost la nivelul asteptarilor mele, pentru $25 este un pranz delicios. Pana la urma, e vina mea ca am asteptat mai mult decat ar fi trebuit (nu asa ne dezamagim singuri in viata mai mereu? :D )

Nobu
105 Hudson Street
At Franklin St
New York, NY 10013
(212) 219-0500

Malaysian Street Food fair

2011-04-02T18:03:00.004-04:00

Am ramas in urma rau de tot si incerc sa ma montez sa revin, sa am spirite mai bune fata de blogul asta. De-oi reusi sau nu, nu stiu. Dar vreau sa fac ordine in fotografii si sa le urc pe flickr, asa ca - daca tot fac asta, pot si sa scriu 3 cuvinte despre ele.

S-a intamplat in septembrie '10, intr-un spatiu extrem de mic, un minuscul triunghi de trotuar la intretaierea strazii 14 cu 9th Ave. Mai multe restaurante malaieziene au prezentat "mancare de strada" - noi avem covrigi si merdenele, ei au nasi goreng, satay si popiah. A fost si un mic spectacol cu frumoase dansatoare si costume, dar inghesuiala a fost asa de mare ca mi-e greu sa spun ca a fost distractie.

Pentru cei interesati, restaurantele au fost Fatty Crab, Laut, Nyonya, Betel, Spice Market si inca vreo doua. Una din mese a fost a celebrului chef Todd English impreuna cu un cunoscut chef de origini thailandeze.

Si deci, sa trecem la poze. :)

De citit

2011-03-11T12:17:00.001-05:00

Sunt foarte pe fuga, o zi cu multe evenimente, dar trebuie neaparat sa cititi asta.

Sfantul Patrick in Sunnyside

2011-03-07T00:19:00.006-05:00

Daca anul trecut am vazut cum e la parada de Sf. Patrick in Manhattan, am zis anul asta sa vad si pe cea din Queens, ca doar trece prin capul strazii mele. Asa ca, desi ploua maruntel (ok, cam statuse pe la 2 pm) am insfacat camera si am iesit 20 de metri mai incolo.
Sincer, nu a meritat nici macar efortul asta minuscul. Cea mai ciudata parada pe care am vazut-o vreodata in orasul asta.
Ignoram primarul (l-am vazut dar n-a vrut aparatul meu sa-i faca poza) si lingaii de pe langa si ramanem cu o parada de cateva zeci de oameni (or fi fost o suta total?) multi imbracati in costume ca de Halloween (wtf?? copiii mei din Irlanda, exista explicatii?), scoala de dansatori care nu au vrut sa danseze, cativa veterani si inca mai putini gay (care la parada asta au voie sa defileze, dar probabil ca-s prea floricele sa iasa in ploaie si in frig). Au participat in schimb mexicanii. Really, WTF?

Altfel, cei mai haiosi raman cainii, care s-au si luat la o tranta asa, in stil irlandez.
A tinut asa, sa zic cu indulgenta, vreo 10-15 minute.

Devi - restaurant indian

2011-02-19T01:34:00.006-05:00

Sunt in urma cu multe posturi, demult. Unul dintre ele ar fi de acum cateva luni cand am fost la un restaurant indian din Jackson Heights, genul de bufet asortat cu pret fix. Pana cand voi posta despre asta insa, trebuie neaparat sa scriu despre Devi.

Daca restaurantele din Little India sunt cat se poate de ieftine si casual, Devi e opusul. Desi mic, e superb decorat si destul de dureros scump. Dupa ce platesti sub $10 la un bufet din Mica Indie, e greu sa inghiti o nota de plata de 10 ori mai mare pentru mancare indiana - te intrebi, oare cat poate fi de buna sa merite? Conceptul la Devi insa este de "upscale indian cuisine" si deci, poate merita?

In primul rand sunt cam contra restaurantelor care ofera mini-portii - ma duc la restaurant sa mananc. Nu sa socializez, nu sa beau, nu sa pierd cateva ore. Sunt strict interesata in mancare si, mai ales daca imi place ceva, nu vreau doar 3 imbucaturi. In al doilea rand, preturile sunt cam mari pentru buzunarul nostru, chiar daca am zice ca o data, pentru o zi deosebita, am putea face efortul.

Noroc insa cu moda asta de websites care ofera un deal zilnic - Devi este inclus cateodata in oferte (de obicei 2 pentru 1). Noi am fost trimisi la Devi expres de o prietena careia i-a placut atat de mult restaurantul asta incat a considerat absolut necesar sa experimentam si noi. Si oh, boy! cat suntem de recunoscatori! Si mai mult ca sigur ca vom reveni la Devi, candva, la vreo zi importanta. Asa cum a fost acum, in ajunul aniversarii noastre.

Dar sa trecem la povesti.
Inainte de toate, decorul e superb. Ca mare fan al materialelor, broderiilor, sculpturilor in lemn indiene, pentru mine locul asta e un pic ca in 1001 de nopti. Un pic, dar suficient sa ma incante.

Apoi, serviciul este incredibil de atent. De la momentul cand am intrat in restaurant pana la plecare, am fost tratati perfect. Cu eleganta, respect, bunavointa - absolut asa cum ar trebui sa fie la orice restaurant - dar nu e.

Mancarea... and here I go :D

Am avut de ales, pentru fiecare, un aperitiv, o paine, o garnitura (cred ca asta ar fi traducerea in romana a unui "side dish"), un fel principal si un desert.

Imediat dupa ce am dat comanda ne-a fost adus un amuse-bouche din partea casei, o micuta chiftea de cartof cu ce-o fi fost prin ea, ca a fost foarte buna.

Am inceput cu sepie si crevete prajite (shrimp and calamari Masala Fritto Misto) cu un chutney din rosie cu maioneza si un scallop la gratar cu chutney din ardei copt si gem de portocala amaruie.
Totul gatit exact atat cat trebuie; calamari nici nu dadeau impresia de prajeala, sosul nu avea nici o tenta de grasime de la maioneza, iar fragezimea fructelor de mare perfecta in toate 3 instantele. Desi suna ciudat ca acompaniament, gemul de portocala amaruie taie din orice oroare de prajeala ai avea (este practic un condiment).

Oh, vai, si am uitat sa spun despre conopida manciuriana!!
A 2-a zi deja am cautat retete pe net pentru ea, e absolut superba! (o vedeti in poza cu scallopul la gratar). Mici florete de conopida (acum sa aflu ca e prajita, dar mie mi s-a parut doar oparita) intr-un sos dens cu o aroma pregnanta de rosie uscata la soare (sun-dried tomato). Am banuit ca are ketchup insa :D E nemaipomenita, zic.

Ca feluri principale, cotlete de miel (pentru care restaurantul este faimos) la tandoor cu chutney de para si cartofi sudisti, si balchao de crevete si scallop (balchao este o specialitate din zona Goa a Indiei, un sos ceva intre picant si muratura) cu salata Fattoush si paine kulcha umpluta cu parmezan si ceapa.

Salata care a acompaniat balchao destul de simpluta (da, ma asteptam la ceva mai deosebit), kulcha mai comandasem impreuna cu garniturile, iar cand vezi pe farfurie un crevete si un scallop... cam zici "hm...". Insa ambele foarte mari, iar sosul avea nevoie de salata aia simpla, si de un pic de paine. Foarte complex, nu foarte picant, iar crevetele si scallopul iarasi, gatite perfect.

Mielul... nici nu am cuvinte sa-l descriu. L-am comandat in sange (rare) si a fost perfect en pointe: desi rosu uniform, nu era o picatura de sange in carne. Gatit intr-un fel incat textura realmente era untoasa. Imi pare rau ca nu am facut o poza dupa ce am taiat intr-un cotlet, dar deja se racise prea mult si eram prea prinsa :D
Poate data viitoare :))
Cartofii sud-indieni mi-au adus aminte de cartofii nostri taranesti, bine asezonati, iar chutney-ul de para un condiment surprinzator de contrastant - si textural si ca aroma.

Cum spuneam, am ales ca paine (extra, nerealizand ca vine la balchao) o kulcha umpluta cu parmezan si ceapa, iar ca garnituri am luat o salata de bame crocante (okra crisps cu ceapa rosie, ardei rosu, coriandru verde si zeama de lamaie) si cartofi la cuptor cu chimen. Toate extrem de bune, dar din toate a ramas destul pentru ca eram deja satui.

Desertul a fost Black Forest Cake (blat de ciocolata cu crema alba si dulceata de cirese, pentru cine nu e familiar cu prajitura) care a venit intr-o versiune deosebit de fina si acompaniata de un bulgare de gelato (cred ca mocha, ne-a spus ospatarul cand ne-a prezentat farfuria dar am uitat) pe un crocant de bob de cacao (totul superb de bun) si kulfi - inghetata indiana care de obicei are textura de frisca inghetata, dar aici a fost foarte solida. Initial am fost dezamagita, ador kulfi, dar cand am incercat varianta lor am fost vrajita: nici o molecula de gheata nu se simtea ci era onctuoasa, usor topita pe limba. Laptele in care a fost prezentata era infuzat cu ceea ce banuiesc ca e apa de trandafiri, avea o aroma foarte delicata dar categoric prezenta.

Concluzia este ca intre Devi si restaurantele indiene din JH, diferenta este ca intre o mancare delicata si una mai... taraneasca. Ambele-s bune cat se poate si ambele au locul lor in lume.

Va las in compania pozelor, doar tineti minte ca toata frumusetea a stat in gusturi si arome.

Devi
8 East 18th Street (intre 5th Ave. si Broadway)

Be my valentine

2011-02-14T00:01:00.003-05:00

Fie siropos, dezgustator de banal, comercial (de ce, ca trebuie sa-mi iei o floare?).
Iar fetelor mele cele 3 care v-ati maritat toate chiar inainte de Valentine, sa fiti fericite in continuare asa cum ati fost si pana acum!
Am avut o duminica frumoasa si abia astept sa vad daca ziua de luni o intrece (ar trebui).

Revizitand Katz's

2011-02-06T17:39:00.005-05:00

Pentru ca tot orasul arata mult mai urat decat pozele astea luate la inceputul zilei de 26 ianuarie...

(zapada a ajuns pana la genunchi, s-a mai topit, a mai nins, a mai plouat cu gheata, a inghetat zapada, s-a mai topit zapada, au crescut dealurile de saci cu gunoi, iar a plouat, iar ne asteptam sa ninga etc - yeap, toate astea in doar 2 saptamani)...

desi Manhattanul arata mai bine decat cartierele de peste rau desi nici acolo n-a fost curatat mai bine sau cu folos (dar traficul, si cel rutier si cel pedestrian, contribuie la disparitia zapezii)...

sa ne aducem aminte de Katz's Deli, unde inca se arunca cu rumegus pe jos ca pe vremea lui Pazvante...

unde inca e destul de plin de lume chiar daca afara burniteaza si e frig (desi, 40F/4C e mai cald decat in nenumarate zile din ultimele 2 luni)...

si unde sandvisul cu pastrami e inca la fel de bun, iar si ca de fiecare data (in ciuda zvonurilor rautacioase cum ca e mai mic, mai putin bun, mai nu stiu cum). Nu, nu e bun. E excelent. Moan inducing. :D (a se observa cat de neschimbat arata locul).

Natural Tofu - mancare coreeana

2011-01-06T02:54:00.002-05:00

Am mai scris despre mancarea coreeana dar nu despre cei din cartierul nostru. Care de-afara nu arata a mare lucru, au un nume care suna vegetarian ("Natural Tofu") dar conform vorbei "pe-afara e vopsit gardul...", inauntru e surpriza.

Este un mic lant de restaurante (parca 3 sau 5 locatii) mult mai casual decat au de obicei coreenii (cunoscuti ca fiind destul de scumpi pentru mancare etnica), si tot neobisnuit este ca au un meniu scurt si concis. Cateva supe cu tofu, groase, satioase; cateva aperitive si cateva feluri principale.

Ca mai intotdeauna, dupa ce dai comanda aduc la masa banchan-ul - cateva sortimente de "gustari" care pot fi diferite de la vizita la vizita. In pozele de mai jos, banchanul e alcatuit din kimchi (care nu prea lipseste de la masa), o varza foarte picanta; muguri de soia, castraveti murati picanti, tofu asa numit uscat, o salata de alge, si intotdeauna o supa care e ca zeama de varza murata (doar ca foarte-foarte buna) cu cateva bucatele de castravete si salata chinezeasca in ea. Este foarte racoritoare si cateva linguri in timpul mesei spala eventuala iuteala a mancarii.

Aperitiv, pancake cu fructe de mare si ceapa verde (asemanatoare cu cea care am facut-o eu aici) doar ca mult mai mare. Feluri principale de data asta, l.a. galbi (intotdeauna pentru mine) - coaste de vita taiate foarte subtiri, facute la gratar si aduse la masa pe un pat de ceapa intr-un platou de fonta, si pui BBQ (pe care eu personal nu-l comand niciodata, mai curand as lua caracatita).

1-1-11

2011-01-01T18:18:00.003-05:00

Am incercat sa facem revelionul dublu, pe ora Romaniei si pe ora Americii. A fost frumos. Sa ne fie de bine si sa ne aduca noroc.
Pana la urma, bila din Times Square e asa de un-sexy....
Americanii se dau batuti.

Sa avem cu totii un an bun!

p.s. zile de celebrat pe stil binar: 01-01-11, 01-10-11, 01-11-11, 10-01-11, 10-10-11, 10-11-11, 11-01-11, 11-10-11, 11-11-11 (cea mai tare) si s-ar putea sa mai fie si sa-mi fi scapat mie la ora asta. Cautati-le voi, intre timp insa - have fun this year!

Craciun fericit!

2010-12-25T01:17:00.003-05:00

Pentru cei care mai treceti pe-aici, sarbatori fericite!
Si desi nu-mi place expresia, de data asta se cam brodeste: sa speram ca anul ce vine va fi inzecit mai bun decat cel ce e pe duca.

p.s. dat fiind ca anul asta nu avem brad, a memory of Christmas past:

Prima Noapte Alba

2010-11-14T16:58:00.004-05:00

Pentru prima data am avut si noi "Noapte Alba" in New York. Ne-a luat 13 ani sa urmam Europa, dar e oarecum obisnuit - America e in urma Europei in unele chestii. Cum ar fi de exemplu, serviciul de celular la metrou (total inexistent aici, odata ce ai intrat in gaura metroului esti neajutorat) sau Noptile Albe. Nu ca ne lipsesc evenimentele de arta, nici vorba.

S-a numit "Bring to Light" si s-a tinut in Greenpoint - Brooklyn, un cartier cu arome poloneze si preferat de tineri artisti de obicei flamanzi. De-a lungul a 4 strazi (blocks pe americaniceste, sau "bloace" in romglish) in galerii de arta, parcul de la colt, pe strazi, in cladiri abandonate si orice alt spatiu imaginabil, s-au intamplat performante artistice, spectacole de sunet si lumina, instalatii de arta si orice le-au mai trecut artistilor prin minte. Care au fost vreo 50 la numar si cica, internationali. In intuneric a fost greu sa aflam nume si proveniente, dar proiectiile n-ar fi avut charm daca nu se petreceau noaptea.
In rest, raman la parerea mea ca arta moderna cateodata depaseste limita artistica in sens opus decat celui asteptat (o gramada de balega in care picura apa, really?) desi unele "exponate" au fost interesante si/sau chiar distractive (preferata mea fiind panoul pentru "umbre", daca tineti sa stiti).

yummm & muahahahaha

2010-10-31T17:25:00.001-04:00

Halloween Extravaganza

2010-10-30T15:57:00.003-04:00

V-am mai povestit despre catedrala St. John the Divine si despre simbolistica ei si a gradinii adiacente. Sa ne mire atunci ca de Halloween prezinta un show de exceptie?

Am intrat in catedrala intampinati de individul din video (din pacate, sunetul e mult mai prost in film decat in realitate), dupa care ne-a fost prezentat un film mut - Cabinetul Doctorului Caligari (1920) acompaniat de muzica live la vestita orga a catedralei. Dupa care a urmat o procesiune de masti si caractere, in continuare pe fondul muzicii de orga, deschisa de un personaj care semana suspect de bine cu diavolul. Procesiunea a durat cam jumatate de ora, costumele foarte interesante, iar caracterele puse pe tachinat, speriat si intimidat (not really, au fost mai mult jucause si dragute). La sfarsit, ca la petrecere, o perioada de "mingling" cu oportunitati de pozat. (De mentionat ca tot timpul, nici unul din caractere nu a scos un sunet)

Niciodata nu m-am distrat asa bine la biserica.

Cuvantul zilei

2010-10-28T21:54:00.005-04:00

Am nevoie de parerea voastra. Puteti sa v-o dati si ca anonimi, desi mi-ar placea sa stiu cine cum gandeste - dar oricum ar fi, parerea voastra va fi foarte apreciata pentru ca de obicei nu am nevoie de poll-uri ca sa decid ceva.

Ma chinuie o intrebare pe cat de simpla, pe atat de complicata.
Daca cineva pe care l-ai considerat prieten se dovedeste a fi doar o gasca guraliva care spune necunoscutilor (ai tai si poate chiar ai ei) intimitati familiale care le-ai scapat intr-un moment de prostie, confrunti persoana sau o lasi sa-si faca numarul in continuare?

Barfa si parerea lumii despre mine nu ma intereseaza, e ceva ce am urat toata viata si m-am auto-educat sa nu-mi prea pese ("prea" = chiar daca ma deranjeaza pe moment, ca robot nu-s si am si eu feelings, reusesc sa dau la spate usor). Nici nu sunt genul sa bata obrazul, de obicei las marlanul sa se lafaie in mocirla lui. Ce ma deranjeaza foarte tare este ca, pentru oricare motive cretine as avea eu, este hotararea mea sa-mi pastrez un oarecare anonimat online si sa nu fac publice chestii personale, iar altcineva decide contra.

Deci? nu promit ca fac ca voi :)) dar poate ma ajutati sa iau o hotarare si sa trec peste chestia asta.

Definition of CONUNDRUM
1
: a riddle whose answer is or involves a pun
2
a : a question or problem having only a conjectural answer
b : an intricate and difficult problem

Si ceva arta stradala pe care eu o vad extraordinara.

Intermezzo

2010-10-06T03:18:00.003-04:00

In timp ce ma gandesc daca e cazul unor schimbari pe-aici, va las cu un set de poze de la saptamana modei de luna trecuta - machiajul de la Dennis Basso. Curat, usor si colorat. Enjoy!

Tiganii care au innebunit NY-ul

2010-09-28T18:12:00.005-04:00

Concert de muzica tiganeasca in Central Park?

In primul rand sa explic ca, pe langa faptul ca newyorkerii sunt mai deschisi catre diversitate etnica, exista diverse institutii, centre culturale si societati care arata acelasi interes pentru muzica etnica tiganeasca cat pentru muzica clasica. Sa nu intram in politici si polemici - vorba e ca am fost la concertul de duminica si nu ne pare rau absolut deloc, ci dimpotriva.
Asa ca hai sa vorbim muzica si sa lasam controversiile deoparte cateva minute. Linkurile din text va duc la mici fragmente filmate - nici unul nu e mai lung de un minut si eu zic ca merita. Iar cei ce ati zis ca veniti si n-ati venit, sa va para foaaaaarte rau. :)

Concertul anuntat ca "Black Sea Roma Festival - A Celebration of Gypsy Music from Romania, Turkey, Ukraine & Bulgaria" cu 4 formatii participante: Yuri Yukanov din Bulgaria, Tecsoi Banda din Ucraina, Selim Sesler - un faimos clarinetist din Turcia care a insotit The New York Gypsy All-Stars si Mahala Rai Banda din Romania. In pauze, muzica tiganeasca inregistrata international de DJs Wonderlust, doua tinere DJ din Helsinki.

Yuri Yukanov a cantat o muzica cu tente evident turcesti. Lumea a ascultat cuminte, unii au dansat in cerc, dragut. Tecsoi Banda a cantat melodii cu influente unguresti, romanesti, slovace, rusesti si, acompaniati de un american care studiaza muzica tiganeasca internationala de peste 2 decenii, evreiesti.
The New York Gypsy All-Stars a cantat o muzica tiganeasca cu influente clare de jazz, cu un clarinetist senzational care a cantat aproape la fel de bine ca Selim Sesler. Au facut un duet fantastic si deja au trezit un pic audienta. Excelenti si de pus pe i-poade.

Ce a innebunit audienta a fost Mahala Rai Banda. De la intrarea in scena si pana la final au fost extraordinari. O energie fantastica, muzica influentata mai mult de rock decat de orice altceva, au reusit un concert care a lasat pe toata lumea extrem de entuziasmata. S-a dansat in draci, s-a tipat si aplaudat cat s-a putut si nici macar n-au avut dansatoare din buric. Si ma doare sufletul sa spun asta, dar atmosfera a fost mult mai distractiva de la concertul Phoenix de acum cativa ani (cand s-a stat pe scaune la mese de restaurant). Au fost cateva solo-uri de nota 10 absolut si au sfarsit cu Ciocarlia - sa mai comentez?
O sa spun doar bravo lor si multumesc pentru participare. A fost superlativ si sper sa-i mai vedem la New York.

*din pacate inregistrarile cu ei au sunetul foarte defectuos (dati volumul mai mic), dar poate va da o idee de atmosfera.

D-ale modei

2010-09-25T05:43:00.004-04:00

Am zis sa documentez ce se poarta pe strazile Manhattanului in timpul saptamanii modei la NY (care s-a terminat acum vreo 10 zile). Enjoy ;)

San Genaro Festival

2010-09-21T03:06:00.004-04:00

Pentru 11 zile in septembrie, unul din cele mai vestite evenimente in oras este sarbatoarea lui San Genaro. Tinuta in Little Italy (ce-a mai ramas din ea, cele cateva strazi intre Chinatown si Soho de-a lungul strazii Mulberry) este vestita nu numai pentru insemnatatea care o are pentru italieni dar si pentru multimile de oameni care le atrage. De ce? pai sa vedem: restaurantele au voie sa-si mareasca terasele inzecit de la cele 3-4 mese ce le au pe trotuar de obicei; gasesti mai orice se gaseste la un balci: jocuri, inghititori de sabii si femeia elefant (si da, inca mai exista lume care da $2 sa le vada), mancare (mai mult sau mai putin traditionala), bautura "la metru" (si pastrezi paharul) si bineinteles si pe Sfantul Genaro il gasesti, alaturi de care sunt matanii in toate culorile curcubeului (chiar si in forma de inimioare roz) si statuete religioase.

Meniul traditional este format din carnatii italieni cu ceapa si ardei gras calite (prezenti multiplu la orice targ de strada), zeppole (mici gogosele), bracciole, ardei si vinete umplute (deloc asemanatoare cu ce stim noi), pizza etc. S-au strecurat si columbienii cu vita gen pastrama si porumb pe jar. Cofetariile s-au desfasurat din plin cu importuri cat si cu produsele casei. Un magazin faimos a facut un meniu fusion italo-chinez (apropos de Mica Italie fiind "inghitita" de Chinatown) dar la preturi de au cam stat cu mainile in san, pe cand altii nu pridideau cu comenzile.

Am incercat 2 feluri de scoici, pizza de la Motorino (alta pizzarie relativ noua dar care face pizza pe stil napolitan) - o Margherita cu Soppressata iute iar desertul l-am trecut cu vederea ( e totusi zona extraordinar de turistica si nu trimit pe nimeni sa manance in Little Italy). Exista gelato mai bun in alte locuri.

In concluzie, San Genaro poate fi distractiv cam o data la 10 ani. Cam atat iti trebuie sa uiti inghesuiala :D A meritat multe poze insa.

Muzica pe slep

2010-09-17T01:59:00.003-04:00

Tot pe 9/11 am fost la un concert de muzica clasica, tinut pe un slep ancorat la umbra podului Brooklyn (pe partea cu acelasi nume). A fost ideea unei violoniste care a achizitionat un vechi slep ce carase tone de cafea in portul orasului, l-a renovat impreuna cu familia si o mana de prieteni, si din 1977 ofera concerte de muzica clasica intr-o incapere inedita.
Pentru comemorarea zilei de 11 septembrie muzica aleasa a fost cu semnificatie - explicata de program.
Violonistul a fost exceptional (nu surprinzator, el este si director artistic al programului Bargemusic). Piesa de Bach a fost absolut superba si abia spre sfarsit m-am gandit sa inregistrez un pic din piesa lui Shostakovich - primul minut din allegretto - care a fost absolut briliant cantata. Sper sa va placa.

Tributul in lumini

2010-09-12T18:22:00.003-04:00

Si cateva poze de aseara. Nu foarte reusite, pentru ca una din legile lui Murphy spune ca atunci cand ai 2 trepiede le lasi pe amandoua acasa. Iar mie imi place legalitatea.
Majoritatea facute de pe malul din Brooklyn, pe langa si pe sub podul cu acelasi nume.
Maine-poimaine cateva cuvinte in plus de la un alt eveniment la care am participat aseara.

In Memoriam, iarasi

2010-09-12T01:48:00.003-04:00

Au trecut 9 ani. Tributul in lumini il vad in fiecare an si inca mi se pare straniu si dureros si inaltator. Aveti 28 de secunde de film care nu stiu cat e in stare sa redea ce simti cand le vezi aievea.

Romanii si americanii...

2010-09-06T16:00:00.006-04:00

... sau "Artista, dolarii si ardelenii", "hotii si vardistii" etc.

Trebuie un pic de explicatie, altfel nu stiu daca se intelege.

Acum cateva luni, prin iunie cred, m-a cerut in vorbe pe ym un (aparent) tanar care pe la a 2-a conversatie mi-a cerut sa-i trimit un ziar despre care zicea el ca este visul lui de copil sa-l rasfoiasca in hard-copy. Am zis ca daca pleaca cineva in Romania voi trimite ziarul. Urma sa plece cineva in iulie, dar a avut prea multe bagaje si nu s-a putut (nu e un ziar de 8 pagini, e format mare si are 3 sectii de zeci de pagini fiecare in cea mai subtire editie, in timpul saptamanii iar editia de duminica este de cateva ori mai mare). Ceea ce urmeaza este probabil a 4-a sau a 5-a (m-ar mira foarte tare sa fie a 6-a) conversatie cu tanarul in cauza.

Ro: cum e vremea in marele mar?
SUA: azi e frumos
SUA: 80F
Ro: mai rezolvi cv cu ziarele alea?
SUA: daca gasesc pe cineva sa plece spre ro si n-are asa multe bagaje, f posibil
Ro: pai si chiar asa de greu e sa pui un pachet la posta? ca us mail cica e cea mai rapida
SUA: am zis ca o sa ma duc eu la posta eventual sa-l trimit asa
SUA: da, nu e usor
SUA: ca eu lucrez toata ziua si ei inchid la 5
Ro: toata ziua?
SUA: 10-7 sau 11-8
SUA: sau 9;30 - 6
Ro: acum vad ca nu lucrezi. asa intro zj de pauza daca poti nu cred ca e mare lucru
SUA: azi e sarbatoare, labor day, toate-s inchise
SUA: iar de obicei cand sunt libera am si eu de facut chestii, nu crezi?
Ro: bine. nu vrei asta e. nu esti obligata
SUA: nu-s dar vad ca trebuie sa ma justific
SUA: recunosc ca nu am tinut ziarul pe lista de prioritati dar nici n-am uitat
Ro: atunci macar spune, ca nu se supara nimeni
SUA: pai n-am ce sa spun, cum ziceam si mai sus, n-am uitat
Ro: daa sunt sigur. mai important e ca voi ,,americanii" sa nu uitati cum se zice coca cola in romana
SUA: ???
Ro: ati devenit toti americani. ndaca va cere cineva un ziar, nu aveti timp, ca sunteti americani
SUA: ce tupeu de roman ai
SUA: conversatia asta va fi salvata sa stii, ca exemplu
Ro: si tu ce americanca superba esti. bine ca ai plecat din romania
Ro: va americanizati rapid ma. vai de voi.
Ro: si eu o pastrez, ba mai mult o pun pe blog
SUA: asisderea, dragule
Ro: pa
SUA: pa

De cumparat, la televizor

2010-08-22T15:36:00.005-04:00

Suflata cu 31 de miligrame de aur de 24K, are valoare de $50 dar o poti cumpara cu $20 (daca esti atent la reclame la TV, cateodata e chiar $10). N-ai voie mai mult de 5 bucati (probabil ca sa nu poti sa-i dai in judecata decat in Small Claims Court, unde te costa mai mult sa pierzi timpul decat banii pe care ii arunci pe geam).

Asta e inventia secolului. Pentru ca ma face sa ma crucesc de fiecare daca cand o vad - eu, cea nu prea dusa la biserica. Si Ina se mai mira de nipple covers.

Si asta va jur ca nu e o gluma (asa cum am crezut eu prima data cand am vazut-o, am zis ca am dat de o sceneta din Saturday Night Live, sincer). Iar daca reclama pentru femei are aproape 500.000 de vizionari pe youtube, cea pentru barbati are peste 1 mil. 10 mii. Si recunosc ca e mult mai tare (cu sunet si nu la servici, va rog).

Parcuri putin stiute - Caffey Park, Brooklyn

2010-08-22T14:56:00.003-04:00

Tot in Red Hook, doua-trei strazi mai incolo de Fairway, e un mic parculet cu un ponton (sau cum se cheama) care te duce 50 de metri mai aproape de statuia Libertatii. Lumea pescuieste* acolo. Sau poti sta la deconectat de zumzetul orasului. Numeri barcile, taxiurile de apa, vasele de croaziera etc. Sau astepti apusul, daca e o zi frumoasa (nu ploioasa ca azi sau ca atunci cand am facut pozele).

*nu, pestii pescuiti aici nu se mananca. Apa este inca destul de poluata, chit ca mult mai curata decat acum 10-15 ani. Plus ca dupa lege, pescuitul in oras este "catch and release" (prins si dat drumul).

Zabar's

2010-08-01T14:42:00.004-04:00

Azi va plimb prin alt magazin cu mancare, foarte deosebit de cele multe si drag mie cat se poate: Zabar's.

Povestea lui a inceput acum peste 75 de ani pe Upper West Side, intr-o piata la colt de strada. Un tanar evreu a deschis o taraba, visul lui fiind sa ofere cel mai bun peste afumat de pe piata - astfel incat clientii sa aiba incredere in el si sa revina. Si-a indeplinit visul, cu riscul unei reputatii de om foarte pretentios si dificil de satisfacut - asta ziceau angrosistii de la care lua marfa.
Dupa cativa ani, a cumparat piata unde isi avea taraba si Zabar's a fost infiintat. In ziua de azi, tinut de cei 3 fii ai lui si cativa nepoti, Zabar's e sinonim cu "peste afumat" si "selectie de branza" - si nu numai.
Magazinul pastreaza intentionat atmosfera de odinioara si e o excursie culinara de exceptie.
(*ca barfa: unul din feciori - Eli - a fost mai razletz din tinerete si dupa cateva incercari de afaceri nu neaparat neprofitabile, la un moment dat si-a facut magazinul lui pe Upper East Side. E cunoscut pentru fabrica de paine si desi nu pot spune ca nu-i merge bine magazinului lui, n-a ajuns niciodata la aprecierea care se da Zabar-ului original. In mare parte pentru ca preturile lui sunt un pic cam scandaloase).

Sute de branzeturi - si daca nu este de ajuns, inca un counter cu branza. Orice fel de somon afumat si alte cateva soiuri de peste, in ziua de azi afumate "in casa". Masline varsate, lapte de capra (nu usor de gasit in magazine), mancaruri gatite (de la supe si sandvisuri la strudel, toate facute "in casa"), soiuri de cafea rasnita la comanda, mancaruri kosher si sortimente de spaghete importate de la firme mai putin cunoscute, rafturi intregi cu zeci de optiuni pentru mustar, BBQ sauce, ulei de masline si otet balsamic, ceaiuri si dulceturi, ciocolati si biscuiti pentru aperitive, clatite rusesti si knishes evreiesti. La etaj un magazin cu vase si unelte de bucatarie capteaza atentia ca la muzeu, garantat gasesti ceva ce n-ai vazut in alt magazin.
Preturile? la unele sunt foarte o.k., la altele un pic mai scumpe decat in alte parti. Dar va las sa descoperiti singuri din poze.

*hint: fac sanvisuri de somon afumat cu bagels de la H&H (aflat pe coltul celalalt al strazii). Sau umple-ti cosul cu o branza si ce-ti mai pofteste inima si fa un picnic in Central Park. Peste drum de Zabar's e si un magazin de vinuri, daca asta ti-ar completa meniul. :)

Zabar's
2245 Broadway (at 80th Street)

Crocant de piersici - Peach crisp

2010-07-25T16:57:00.006-04:00

Tot cu de-ale gurii, dar n-am mai pus demult o reteta si mi-e ca trece sezonul de piersici pana ma hotarasc eu. Asa ca iata:

Vreo 4-5 piersici coapte, decojite si taiate felii, se pun intr-un vas cu marginea inalta cam de 5 cm., bine uns cu unt. Orice amestec de fructe cu sambure merge, eu am avut piersici galbene si albe, am adaugat un mango care isi dadea duhul si o mana de afine - si n-am facut rau. Total sa fie vreo 600 de gr. de fructe pentru un vas de 9/9 (25cm/25).
Acum, partea cea mai grea: se amesteca 3/4 de cana de faina cu un praf de sare si o lingura de scortisoara si 2/3 cana de zahar. 125 de gr. de unt (1 stick) cat se poate de rece, se taie bucatele mici si se amesteca in faina cat se poate de repede. Amestecul sa arate cam ca nisipul ud, nu unsuros. Eu am pus si o mana de nuca zdrobita nu foarte marunt, dar nu este absolut necesara.

Se toarna deasupra fructelor si se baga la cuptor la 375F/190C (mediu-mare) 30-35 de minute, pana ce se arameste frumos. Stiu ca-i cald, dar de-aia sunt bune cuptorasele electrice vara.

Se serveste la temperatura camerei, cu frisca sau inghetata de vanilie. Sau simplu, ca e delicios oricum o dai. E genul ala de desert traditional american la care te uiti (sau auzi de el) si zici yuck! pana ce-l incerci, dupa care iti schimbi parerea.
Si bun cand ti s-a strepezit stomacul de atatea piersici ori prea crude ori prea zemoase :D

Roll 'n' Roaster

2010-07-20T19:52:00.008-04:00

Am mai scris despre Sheepshead Bay, dar doar de curand am descoperit un loc cu mancare care mi-a placut mult.

Este fast-food dar pe stilul de "Old New York diner", cu mese de formica si separeuri tapitate in vinilin rosu, cu meniu simplu si servire eficienta. (Ah, si semnul din poza de mai sus, cu ospatarita pe role? priceless). Ce-i deosebeste de restul este sandvisul cu roastbeef (pe care-l poti comanda in sange, mediu sau bine facut).

Simplu, neincarcat de salate trecute de prima tinerete si rosii inca imature, insa-l poti acompania cu onion rings si cheese fries (in cazul nostru) sau salata, cartofi dulci la cuptor, mozzarella sticks sau ce te atrage in meniul de sides.
A, si chifla este inmuiata in sucurile de la friptura. Iar friptura este groaznic de frageda. Am fost impresionata si cu ceapa prajita (dupa care nu ma omor in principiu). Cartofii au fost... draguti, neobisnuit taiati rotund si deloc rai. Dar roast beef-ul m-a impresionat cel mai tare. Si pretul e decent, comparabil sau chiar mai mic decat un burger de duzina (si carton).

Numitor comun, plaja

2010-07-14T23:51:00.004-04:00

Am mai scris de vreo doua ori despre plaja noastra preferata, Long Beach. Daca insa in 2006 era $7 intrarea, acum este $12 - ceea ce se aduna la o suma mult prea mare pentru doua-trei ore de plaja. Asa ca am decis sa incercam Brighton Beach anul asta si deja am fost de doua ori intr-o saptamana, ceea ce e deja de doua ori mai mult decat am ajuns anul trecut la plaja, total. Si se poate ajunge acolo cu metroul.
Alt avantaj: iti poti face cumparaturile de mancare cand pleci de la plaja, magazinele lor inchid la 9-10 seara chiar si duminica. La venire am "agatat" doar o merdenea ruseasca si o "langoasa" umpluta cu ou si ceapa verde (mai exista si cele umplute cu varza, cartof, gem, branza, carne).

Duminica a fost un pic mai aglomerata plaja, in ciuda unei ploicele dupa-amiaza si alta care ne-a gonit (prematur) pe la 7:30 pm. Dar joi a fost chiar lejera.

Nisipul nu e la fel de fin sau alb, nici la fel de bine curatat in fiecare noapte, lumea nu e la fel de "selecta" (majoritari sunt albii upper middle class in Long Beach), dar personal imi place diversitatea etnica din mica Odessa. Si in timp ce ma plimbam de-a lungul apei facand cate o poza ici si colo, ma gandeam cat de reprezentativa este plaja asta pentru New York: toate culorile, toate marimile, toate sexele; oameni de o diversitate uimitoare ce doar vor sa se destinda si sa se distreze macar cateva momente.

Si da, nu e South Beach in Miami si nici Venice Beach in L.A. Nu-s numai trupuri sculptate (mai mult sau mai putin natural). Dar este o detasare, o relaxare, o naturalete in melanjul asta divers, ca nu vreau sa fiu in alta parte decat aici. Cum bine spune cantecul: "I want to be a part of it". :D
Iar pentru cine nu simte la fel, cine nu vede frumusetea in diversitatea oamenilor astora, New York-ul poate fi un chin (cum am mai spus si alta data).

Am incercat sa surprind in poze ce am scris mai sus, nu stiu daca am reusit, eu bineinteles ca le vad cu alti ochi.
Si am pozat si mizeria de pe plaja, na! sa nu mai zica nimeni ca pozez si arat doar ce e frumos in NY. :P

Dog days of summer

2010-07-07T15:27:00.003-04:00

Dupa cateva zile de vreme ca-n Las Vegas, nu ma gandesc decat sa ma arunc in apa.

(In)Cantari

2010-07-03T15:54:00.004-04:00

"Play me, I'm yours" e un program de arta global creat de artistul britanic Luke Jerram . Inceput in 2008, a ajuns in NYC pe iunie 21 si va tine pana pe iulie 5 (in paralel cu Londra, in aceeasi perioada). Consta in 60 de piane plasate in cele 5 cartiere ale orasului, pe care oricine poate canta intre 9 a.m. si 10 p.m.
La incheierea programului, pianele vor fi donate scolilor nevoiase.

Pianele sunt amplasate in locuri mai mult (intersectii aglomerate) sau mai putin (Lincoln Center) neasteptate, in parcuri (probabil ce a intalnit Alina de curand in Central Park) sau chiar in fata unui oficiu postal. Cei ce canta? diversi - de la copii mai mult sau mai putin talentati, tineri care se amuza si amuza si pe cei din jur, fete frumoase mai mult sau mai putin expresive, office drones la costum care dau un jazz din ei de nu-ti vine sa crezi (si pe care nu l-am filmat, din pacate).

Aveti de vazut cateva filmulete foarte scurte cu prestatiile care le-am intalnit in doar 2 zile in 3 locatii: doua la Gantry Plaza State Park si unul la 33-34th St., si cateva poze, una facuta noaptea la Lincoln Center.

Serios, atentie!

2010-07-01T21:59:00.002-04:00

Daca primiti vreun e-mail de la mine (de pe adresa de yahoo) care contine doar un link, sa stiti ca nu e de la mine. Nu click-uti pe link, n-am idee daca e periculos sau nu.
Se pare ca cineva mi-a folosit adresa de e-mail sa trimita (din fericire doar catorva adrese) link-uri care ar putea fi daunatoare.
Cine ma cunoaste stie ca nu trimit link-uri in mail fara text sau fara sa fie anuntat inainte.
Word!

Alwyn Court

2010-07-01T02:44:00.004-04:00

Vroiam doar sa va arat (foarte probabil) cea mai ornata cladire din Manhattan, Alwyn Court. Si cum faima proprie nu-i ajungea, de cativa ani gazduieste renumitul restaurant Petrossian (si alaturi, un mic cafe unde-si permit mai multi un lunch usor sau un pateu, ceva). Pentru cine nu a auzit de Petrossian: este cea mai vestita firma de import de caviar, instituita prin anii '20 si ramas faimoasa peste ani pentru calitatea ireprosabila.
Dar sa revenim la cladire. Daca o sa va uitati la poze, o sa intelegeti de ce spun ca nu am cuvinte sa o descriu. Este o adevarata opera de arta, dantelarie in piatra, muzeu in aer liber etc. Si daca nu vedeti pozele la marimea maxima, eu n-am ce sa va fac.

Pentru cei interesati sa o vada cand viziteaza orasul, cladirea se afla la 58th St. & 7th Ave.

LOL de duminica

2010-06-27T18:13:00.002-04:00

It takes 7 seconds for food to pass from mouth to stomach. A human hair can hold 3 kg. The length of the penis is 3 times the length of the thumb. The femur is as hard as concrete. A woman's heart beats faster than a man's. Women blink twice as much as men. We use 300 muscles just to keep our balance when we stand.

The woman has read this entire text.
The man is still looking at his thumb.

Si am o intrebare pentru voi: would you? ca eu as, si nu pentru ca m-as grabi.

Solstitiul de vara

2010-06-24T17:23:00.007-04:00

Da, stiu, a trecut si sunt vesti vechi dar n-am avut timp. De fapt, am posturi care asteapta de doua luni, saracele. Insa e vara si nu prea stau pe-acasa - fie cu munca, fie cu treburile sau distractia, asa ca nu ma plang. Doar as vrea sa am mai mult timp sa ma ocup de blog.

Luni am aflat de un mic eveniment tinut in Astoria, NY - adica in vecini. O zi superba, n-am putut sta acasa sa pun aspiratorul si sa spal rufe.
Socrates sculpture park este un mic parculet care se crede studio de sculptura. In '86 era o groapa de gunoi, astazi este ce se vede. Cu privelisti frumoase la silueta Manhattanului de nord, lucrari de arta mai mult sau mai putin interesante (c'mon people! un bolovan este lucrare de arta? nici nu l-am pozat. Hai, un zid cu cioburi de sticla infipte deasupra macar te face sa te gandesti ce vrea sa insemne).

Pentru solstitiul de vara s-a organizat o mica sarbatoare cu muzica, dans, face painting (si pentru copii cat si pentru adulti), crafts pentru copii, un ritual (pagan, fie vorba intre noi - dar nu a impiedicat un mare grup de oameni de diverse religii sa participe), carnati de la un bar german de cartier... o sa le vedeti pe toate in poze (si un mic filmulet cu un comic/muzician care m-a facut sa ma gandesc la cat e de naspa sa razi de unul singur). Am stat pana la apus si nu regret nici o clipa petrecuta acolo.
Fuck laundry!

Sushi rusesc

2010-06-18T02:15:00.005-04:00

Nu l-am poreclit eu asa ci e numele sub care e vandut la Cherry Hill. Bucatele foarte fragede de peste proaspat si peste afumat, crab (fals, din pacate- singura nota proasta), salata verde si un pic de creme fraiche, rulate intr-o clatita care apoi e taiata pe diagonala in doua si decorata cu icre de somon.
O idee excelenta pentru un aperitiv, este absolut delicios.
Mi-am zis ca se califica drept food porn.

Hester Street Fair

2010-06-12T00:22:00.005-04:00

Si daca dai coltul de la Doughnut Plant pe Essex St. si mergi vreo 50 de metri spre Hester St., dai de Hester Street Fair. Deschis de doar cateva saptamani (doar sambata si duminica) intr-un spatiu mic intre un parculet si o cladire, pe locul unde pe la sfarsitul anilor 1890-inceputul anilor 1900 se afla ghetto-ul evreiesc si piata de peste (aici un filmulet al lui Thomas Edison datat 1903 care arata ce insemna comert la vremea aia).
De ce se numeste Street Fair, nu stiu. Mai corect ar fi fost Flea Market dar probabil ca le-ar fi jignit sufletul de artisti. Cativa vendori de vechituri (adevarat, in conditie foarte buna), cativa artisti care pun mare pret pe arta lor (de exemplu, un firicel de argint stramb dar in forma de inel se vindea cu $135) si cativa vendori cu de-ale gurii.

O firma care importa ulei de masline si otet balsamic care probabil ca fac piciorul mic la cat de pretioasa e fiecare picatura; o firma de cafea care e destul de vestita in lumea cafegiilor pentru cafeaua importata direct si prajita chiar de ei; doi tinerei care fac macarons de doua ori mai scumpe decat Payard; o alta firma care face cookies si placinte, iar alta paine (care arata bine dar nu-mi vine sa o cumpar cand o vad asa, stand in aer liber pe mesele de langa parcul unde se joaca mingea); o toneta care vinde snow cones (gheata pe care se toarna sirop de diferite arome); vreo trei restaurante din cartier despre care n-am auzit niciodata nimic, nici de bine nici de rau (unora le-am gustat un taco foarte inventiv si modern) si vreo trei vestite: An Choi, care face banh mi (tot pe stil modern), unul din Brooklyn - Mile's End se cheama, care face smoked meat ca la Montreal si care acum importa si vestitele bagels de Montreal (vandute la targul asta cu somon afumat daca asa doresti) si Luke's Lobster din E.Village (care Luke a venit la NY sa se studenteasca si facandu-i-se lui dor de homarii pescuiti de tatane-sau, s-a gandit sa deschida o afacere ca poate asa mananca si el gratis. Homarii vin direct din Maine in NY impachetati sub vid si-s foarte proaspeti si buni. Iar lobster roll-ul lui Luke este servit fara maio si telina, sa poti simti dulceata marina a carnii. Scump dar face, e superlativ - si il prefer celui cu maioneza. In poza e insotit de o jumatate de roll cu carne de crab, si el excelent).

Daca am omis ceva, vedeti si voi in poze. Cred ca e cate ceva pentru toata lumea ;)

Ziua gogosii - Doughnut Plant

2010-06-03T22:37:00.003-04:00

Pentru ca maine, vineri, este National Doughnut Day (vorbesc serios, si daca cititi link-ul de pe wiki veti afla ca nu a fost inventata de vreun mancacios, HA!), am zis sa notez vizita la Doughnut Plant.

Cine ma cunoaste stie ca nu-mi plac gogosile americane. Nu stiu daca in 10 ani am gustat (si gustat, nu mancat) din vreo doua. Cand (fortata de imprejurari si de obicei pentru cafea) mai intru intr-un Dunkin' Donuts, imi tin respiratia cat pot de mult - mirosul de ulei/dulce/whatever imi provoaca repulsie. Uneori simt mirosul si cand trec pe langa un magazin de-al lor, atat de sensibila sunt. Sa fie mai mult de 10 ani (pot localiza in timp pentru ca magazinul era la baza unuia din Gemeni) cand am incercat o gogoasa de la prea-vestitul si slavitul Krispy Kreme (alt lant de magazine de-aici, mult mai tanar decat DD): nu mi-a placut nici aia. Mi-am zis ca nu-mi plac mie gogosile americane si gata.

Dar... la fel de bine, cine ma cunoaste stie ca nu voi refuza sa incerc ceva ce in principiu nu-mi place, daca aud vorbe de bine. Si de Doughnut Plant am auzit numai de foarte bine (singura plangere fiind ca sunt scumpi - la care eu zic: daca merita, face).
Si am tot planuit ani si ani ca voi ajunge sa-i incerc, problema fiind ca sunt intr-un colt de cartier unde nu prea am drum des. Mai ales dimineata (ca aud ca dupa 2-3 pm nu prea mai au cele mai bune sortimente).

Gogosile astea americane se fac in doua feluri: cu drojdie (yeast doughnut) si fara (care se cheama cake doughnuts). "Fabrica" asta de gogosi face cateva sortimente din fiecare, cu umpluturi mai mult sau mai putin traditionale. Gemurile si cremele folosite la umpluturi sunt facute de ei, ciocolata care o folosesc este de cea mai buna calitate, si vorba umbla ca se vand asa de repede ca ai sansa maxima sa cumperi gogosi abia scoase din cuptor - ceea ce se recomanda, bineinteles. Desi trebuie sa spun ca noi le-am mancat dupa cateva ore dupa ce le-am cumparat si tot am fost foarte impresionati.

Am incercat 4 doughnuts: glazed (cu ciocolata) si creme brulee (umpluta cu creme brulee, of course, dar micuta) din cele cu drojdie, si blackout (super-ciocolatoasa) si carrot cake. Toate foarte bune dar mi-a ramas gandul la carrot cake si musai sa ma intorc sa o mai incerc o data, ca poate doar mi s-a parut :D Pentru iubitorii de ciocolata insa, blackout e the bomb.

Cu scuze ca n-am inca poze close-up si cu promisiunea ca data viitoare voi incerca sa nu le mananc inainte sa le pozez.

p.s. pentru NY-erii mei care n-au fost inca la DP si vor sa se duca: desi numele implica o operatie de anvergura :D magazinul este extrem de mic si are un mic counter unde se poate sta si o banca afara, dar atat si nimic mai mult.

Viitorul

2010-05-28T10:39:00.003-04:00

Cu sperante ca va fi gata la trista aniversare a 10 ani, asa va arata Ground Zero cu noul Freedom Tower. Muzeul va fi gata un an mai tarziu.
Gratie lui Google Earth.

The Cloisters

2010-05-24T23:05:00.002-04:00

Alt loc unde mi-au trebuit ani sa ajung - si ce bucurie ca am reusit :)
Parte din Metropolitan Museum of Art (adica platesti o data si poti vizita atat Met-ul cat si The Cloisters, asta daca te tin picioarele sa faci asta intr-o singura zi) insa situate in nordul Manhattan-ului, The Cloisters prezinta peste 5000 de exponate de arta medievala, marea majoritate provenind din Franta, Italia, Spania si Germania secolelor XII-XV.

Cladirea in sine este superba, situata pe un deal cu vederi la rau, cu o insiruire de camere care nu te lasa sa te pierzi, inconjurand o mica gradina care imbina flori si pomi fructiferi cu ierburi pentru gatit. O alta gradina, si mai mica, este inconjurata de arcade care adapostesc o cafenea unde poti petrece ceva timp intr-o liniste aproape... well... monahala :D Cea mai mare dintre curtile interioare are o fantana arteziana iar cea mai mica este si cea mai austera, lasandu-te sa iti indrepti atentia asupra coloanelor - fiecare diferita de cealalta si toate superbe.
Contine parti din 5 manastiri europene si a fost construita in asa fel incat sa reprezinte pe fiecare in parte (cu gradinile aferente), in acelasi timp pastrand o cursivitate geniala.

Oriunde te uiti, inauntru sau afara, sunt exponate care mai de care mai interesante. Fie ca doar coloane sau mici fragmente sculptate in piatra, la fiecare cativa pasi esti indemnat la contemplare. Unul din cele mai frumoase muzee vazute, categoric.

Am facut foarte multe fotografii, n-am rezistat sa nu. Si ma tot uit la ele de-atunci, si vreau sa merg iar la Cloisters caci am petrecut mai putin de doua ore acolo si simt ca e nevoie de mult mai mult timp. Din exponatele preferate: primul set complet de carti de joc (aparent nefolosit), tapiteriile cu Vanatoarea Unicornului, statuia Sf. Mihail, busturile germane (care la vremea respectiva erau la moda sa fie folosite ca vase care sa contina craniul decedatei), tapiteriile si ferestrele. Si mai tot din ce am vazut, de fapt.

Sper sa aveti rabdare sa va uitati cu atentie la ele si sper sa va placa si voua la fel de mult cum imi plac mie. Si poate vreodata veti vizita The Cloisters, merita.

The Real World

2010-05-19T02:05:00.004-04:00

In coltul cel mai de nord al parcului Battery, se afla un... alt parc - Nelson A. Rockefeller park. In coltul dinspre strada, o instalatie de arta interesanta: creata de Tom Otterness, se numeste "The Real World".

Zeci de creatii in bronz, imprastiate prin cele mai surprinzatoare colturi si suprafete. Personal le gasesc foarte haioase, iar simbolistica geniala. Va las sa descoperiti singuri detaliile, eu zic ca merita. Hope you'll enjoy :)

p.s. din pacate nu am facut prea multe poze si acum bineinteles ca regret. poate voi reveni insa si voi remedia problema.

Culinary Institute of America

2010-05-14T02:02:00.004-04:00

Postul este dedicat lui Cristi (stim noi de ce) si desi urma sa apara mai tarziu, am apucat sa-i spun ca am o surpriza pentru el saptamana asta. Cum saptamana se incheie curand, n-am avut de ales. Sper sa-ti placa, Cristi :)

Dat fiind ca prima vizita la Culinary Institute of America a fost un esec si ca a trecut ceva apa pe Hudson de-atunci, intr-una din zile am hotarat sa-i vizitam iar.
Am plecat de-acasa pe o vreme superba, ca dupa o ora pe drum sa ne prinda o ploaie furioasa - care s-a oprit spectacular chiar cu un minut inainte sa intram pe poarta.
Am regasit totul la fel de incredibil de curat si frumos si de data asta, deschis.

Cateva cuvinte despre ce inseamna CIA: este cea mai faimoasa si respectata scoala de bucatari din America. Cu sedii in California, Texas si upstate NY, a dat lumii o multime de bucatari vestiti (Sara Moulton si Tony Bourdain au invatat la CIA). Cu un campus imens, cladiri rezidentiale pentru studenti, teren de fotbal, cinema, centru de recreatie etc, strazi cu nume de ierburi, asezata pe un deal cu vederi superbe la rau, te cam face sa crezi ca-si merita banii (cam intre 25 si 30 de mii pe an). Are cinci restaurante: unul francez-modern (numit dupa celebrul Auguste Escoffier), unul italian si unul american (toate trei mai elegante) si doua cafe-uri. Am ales Apple Pie Bakery Cafe care se afla in cladirea principala, Roth Hall.

Ne-a fost greu sa alegem ceva, totul pe meniuri suna tare bine si tot ce am vazut in vitrine arata superb. Ne-am abtinut de la a cumpara prea multe si am luat o supa-crema de conopida la cuptor cu un choux umplut cu o crema lichida de branza, o supa de ceapa (mai frantuzeasca decat orice am mancat la Paris), un quiche cu ceapa caramelizata si bacon (absolut afumat), si un sanvis cald pe stil Reuben, cu corned beef si branza Gruyere, varza murata si mustar pe paine sourdough. Acompaniat de russian dressing si cartofi prajiti (nu mai e nevoie sa spun cat de perfecti... si se vad granulele de fleur de sel pe ei?)
Bineinteles ca am cumparat mai mult decat am putut manca, in mare parte sandvisul a plecat la pachet cu noi. Dar nu ne-am abtinut de la desert pentru ca totul arata atat de demential ca ne-ar fi ramas gandul acolo. Am ales o prajitura numita Chocolate XS.

Trebuie sa revenim pentru ca vreau sa incerc bahn mi-ul lor, sau chicken pot pie? sau macaroni & cheese? lo mein salad (lo mein, edemame, scallions, snow pea, red pepper, roasted peanuts, bean sprouts, shiitake mushrooms, cilantro, dressed in peanut oil vinaigrette, served with a lime wedge). Sau crisp fried cheese (with spinach, red onion, bacon, mushrooms and warm bacon vinaigrette)? bine, o sa ma opresc aici.

so... la poze atunci.

Tribeca Film Festival Family Fair

2010-05-09T15:02:00.005-04:00

Saptamana trecuta am avut cateva zile de staycation (termen nascut acum doi ani cand a inceput criza economica, pentru vacante facute acasa) si am decis sa facem pe turistii. Tot n-am ajuns pe Brooklyn Bridge cu piciorul si nici pe insula statuii Libertatii, dar am umblat destul si am vazut destule. In urmatoarele posturi o sa scriu despre experientele avute, nu neaparat in ordine cronologica. (Imi place sa tin ce-i mai bun la urma, ca frisca de la savarina.)

Una dintre ele a fost Tribeca Festival Family Fair, unde am vazut atatia copii la un loc ca am ramas un pic stresata si in urmatoarele zile am incercat sa-i evit cat am putut (fara succes). Se pare ca in ultimii ani s-a intamplat un val imens de reproducere umana in NYC, iar urmarile lui au fost foarte evidente la targul asta de strada. Nu ca nu-mi plac copiii, pentru ca-mi plac - ca dovada ca raportez despre targul asta care a fost chiar amuzant (cu exceptia unui accident care ne-a cutremurat un pic).
In fine, cine are sa-i traiasca, si Happy Mother's Day! din inima va spun.

Au fost baloane si face-painting, concursuri de karaoke (pustoaica din poza are o voce surprinzator de buna) si de joaca cu cercul (pustiul din poza ne-a amuzat teribil, nu stia sa tina cercul nici o rotatie dar nu a renuntat pana la sfarsitul jocului), Polaroid isi facea reclama la noua camera (noul film sucks, marimea e pe jumatate din ce era) facand poze doritorilor in fata unui panou cu insemnele festivalului de film (cum sunt pozate celebritatile, got it?), copii pe papainoage etc. Va las sa vedeti in poze.

Accidentul s-a petrecut la rampa de cascadorii BMX, unde 4 biciclisti faceau acrobatiile obisnuite. Cel care prezenta spectacolul a aterizat gresit si pentru cateva minute interminabile, pana a ajuns salvarea (din cauza traficului foarte incarcat) am crezut ca-l pierdem. A fost in soc, sangele curgea din cap ca in filme, eh... Si-a recapatat cunostinta cat de cat dupa cateva minute si sper din toata inima ca s-a recuperat complet.

Si o intalnire-surpriza pe care va las sa o descoperiti singuri :P

Mi-am amintit foarte tarziu ca in aceeasi zi urma sa se tina si targul romanesc, dar dupa ce am citit la Dan despre ce si cum a fost, mi-au pierit regretele. Nu de alta, dar de mici nu mi-e dor iar afisele alea cu "chesee" m-ar fi facut sa scot pixul din geanta sau cel putin sa deschid gura sa zic ceva :))

Well, a bientot, and enjoy.

p.s. am adaugat 3 poze care le uitasem. Nu am mancat aici pentru ca mancasem inainte in alt loc. Nu a fost foarte multa oferta de mancare, probabil intentionat ca sa nu distraga clientii multitudinii de restaurante din Tribeca (unul din restaurante fiind al lui Robert DeNiro, parintele festivalului de film Tribeca - si uite cum se leaga toate...), doar o companie din Brooklyn care e vestita pentru lobster rolls, fara maioneza ca cel de la Fairway.

Fantana Pacii

2010-05-06T02:47:00.004-04:00

Imediat langa Catedrala St. John este un mic parculet (sau gradina - cum prefera ei sa o numeasca) foarte interesant. Desi proiectata sa fie fantana, se pare ca demult nu a functionat ca atare; insa sculptura centrala este interesanta oricum.
Foarte controversata la deschiderea ei (ca si multe semne ale catedralei, a fost interpretata ca pagana si/sau masonica), reprezinta lupta binelui cu raul - care bineinteles, este invins. Sfantul Mihail tine la piept o girafa (simbol al pacii), iar sabia lui abia ce a decapitat un Satan invins. Alaturi ii sta soarele (simbol pagan, se zice), un leu si un miel, inca 8 girafe - totul asezat pe un crab (simbol al originii noastre), iar pedestalul este un dublu helix ADN (din nou, neobisnuita reprezentare pentru o biserica).
Fantana este inconjurata de mici sculpturi create de copii si turnate in bronz, reprezentand Arca lui Noe si animalele.
In gradina, de jur imprejur sunt mici sculpturi ce se confunda cu verdeata, iar din loc in loc cate un citat al vreunei personalitati (din care unele n-au nimic de-a face cu Cristianismul - Esop, John Lennon, Ghandi.
Personal gasesc mica gradina incantatoare.

Catedrala St. John the Divine - interior

2010-04-23T22:31:00.002-04:00

Nu e nimic ciudat despre interiorul catedralei. Impresionanta mai mult prin marime decat prin decoratii, desi nu-i lipsesc vitraliile si nici mobila grea si frumos sculptata. Asta in aparenta. In realitate sunt cateva lucruri chiar extraordinare despre St. John the Divine.

Aici se tine anual binecuvantarea animalelor. Ba exista una si pentru biciclete.

Marea Orga este insotita de inca doua, laterale. Si cate una in trei dintre cele sapte capele care inconjoara Marele Altar. De fapt, catedrala are un program foarte bogat de muzica, concerte sustinute de cei mai buni organisti din lume se tin in fiecare marti seara. (aici un mic filmulet, se incerca sistemul de sunet pentru concertul ce urma)

Cele sapte capele despre care pomeneam mai sus sunt denumite "Chapels of the Tongues" pentru ca sunt dedicate cate unui sfant-patron din diferite tari (Germania, Irlanda si Scotia, Franta, Spania, Italia si tarilor din Africa si Asia) de unde provin cele mai mari grupuri de emigranti prezente in New York la momentul cand a inceput constructia catedralei.
Altfel, decoratiile celor sapte capele sunt suficient de fascinante sa uiti de cat timp esti acolo. Dar, mai putina vorbarie si mai multe poze.

Catedrala St. John the Divine - exterior

2010-04-18T16:58:00.004-04:00

Prima vizita care am facut-o catedralei St. John the Divine a fost acum cativa ani, cand era imbracata in schele dupa un incendiu foarte serios. Desi inca in constructie si restaurare, acum este deschisa in totalitate. Constructia a inceput acum 120 de ani dar se spune ca trebuiesc 500 de ani de constructii pentru o catedrala.
Suprafata ei este a doua terenuri de fotbal (186m in lungime) si este considerata una din cele mai mari catedrale din lume (si nu o sa va plictisesc cu alte catalogari si masuratori).

Motivul pentru care mi-au trebuit alti cativa ani s-o revizitez este ca se afla in Harlem. Si nu din cauza reputatiei cartierului (zona este de altfel una din cele mai scumpe din oras) ci pentru ca se afla la 112th St. Nu prea sunt nevoi sa ajung mai sus de 80th St. de obicei. Fapt este ca a fost o vizita neplanificata, pur si simplu ne era in drum si ne-am oprit sa o revizitam. Am parcat la metru si sincer, am uitat de asta pana cand ne-am indreptat spre masina. O jumatate de ora am petrecut admirand fatada, cu sculpturile pline de simbolistica (as vrea sa gasesc referinte asupra lor): coloane ale caror capiteluri arata o masina ce cade in valuri de pe un pod care cedeaza (pare Brooklyn Bridge), eveniment ce pare sa aiba ceva de-a face cu NY Stock Exchange?; urechi imense ce asculta ce?; constructia (si distrugerea oare?) cladirilor reprezentative ale orasului, dintre care nu lipsesc Gemenii; osuare sau cavaleri... Deasupra rozetei centrale este intr-adevar piramida si simbolul masonic? Sculpturi clasice si moderne sunt imbinate de-a lungul intrarilor, de jos pana sus. Fiecare spune o poveste si ar trebui privite mult mai indelung pentru a fi descifrate, cat de cat. Si planuiesc sa revin pentru un tur despre simbolistica si poate altul despre secretele catedralei.

Va las sa vedeti pozele si sper sa o gasiti la fel de fascinanta cum ni s-a parut noua. Data viitoare va duc inauntru. Iar mai apoi in parcul adiacent, foarte controversat la vremea cand a fost deschis.

Dulce de april

2010-04-14T21:36:00.006-04:00

Cateva poze promise - prajiturile de ieri de la Cannelle Patisserie (despre care am mai scris aici acum ceva timp). Au mai schimbat un pic din repertoriu dar calitatea a ramas aceeasi si ramane cofetaria mea favorita in NYC (dupa ce Payard a inchis anul trecut).
Si liliac in floare. Deja. Magnoliile si-au scuturat in mare parte florile. As zice ca florile au o luna in avans anul asta, din cauza caldurii care a fost (si nu ma plang deloc, in caz ca asa dau impresia). Posibil ca Sakura Matsuri sa aiba ciresii deja trecuti pe mai 1-2, cand se va tine anul asta.

Prajiturile sunt: Paris Brest, Mousse de ciocolata alba si neagra, Mango-kiwi, Espresso si Nuca de cocos-ananas.

Verde crud

2010-04-11T16:15:00.009-04:00

Paste fericit!

2010-04-02T02:08:00.004-04:00

Paste fericit! Si o primavara minunata, y'all!

.

Kyo Ya

2010-03-28T15:32:00.005-04:00

Kaiseki: un tip de arta care imbina gustul, textura, culoarea si felul cum este prezentata mancarea.[...] Numai ingrediente de sezon sunt folosite si preparate in moduri care tintesc sa le maximalizeze gustul. Preparatele sunt prezentate cu grija pe vase care sunt alese pentru a le spori atat tema sezonala cat si felul cum arata, [ele] fiind frumos aranjate si impodobite, de multe ori cu frunze, flori sau decoratii comestibile [...] (wiki)

Kyo Ya este un restaurant kaiseki din East Village care este cotat ca unul din cele mai bune (daca nu cel mai bun) restaurant japonez din New York. Am fost invitata de o prietena care a vrut sa sarbatoreasca o reusita destul de extraordinara (aceeasi draga de L. cu care am fost si la Chinatown Brasserie, si careia ii doresc si alte reusite, stie ea ce zic :P, plus ca ador sa aud "ai avut dreptate" hihi). Si ce seara memorabila am avut :)

Desi facusem rezervare ca sa stam la masa, am optat sa stam la bar si ne-am bucurat de alegerea facuta. Am primit multa atentie, ni s-a explicat fiecare fel de mancare - ce este, cum se mananca (de ex., ariciul de mare trebuia pus pe o foita de nori si impaturit in ea), iar cand am intrebat daca pot poza, nu numai ca mi s-a raspuns "da, desigur" cu mult entuziasm, dar cand aducea o noua farfurie mi-o pozitiona pentru poza :)) Super servicii, nimic mai putin decat ma astept de la japonezi.

Deci, de vazut in poze, nu neaparat in ordinea asta:

Miel pe stil Hokkaido cu sos bbq japonez
Orez Cincisprezece graunte
Caracatita (baby) cu legume si sos de soia
Sashimi de ton si arici de mare cu nori (foite de alga)
Tipar afumat de casa (probabil cea mai frumoasa prezentare, in frunza elegant impaturita) cu tulpina de telina si sos miso
Limba de vita marinata si gatita (sic!)
Piept de porc slow cooked (antonim pentru fast food :D) intr-un sos de soia
Chiftelute de mousse de creveti cu legume si rice-crispies
Piept de rata acompaniat de ceapa si ridiche, limeta, mustar, chives si un fruct pe care l-am gustat in premiera (si tocmai bine ca amandoua am uitat cum se cheama - ....momo)
Black cod marinat in miso cu radacina de brusture si ceapa marinata (si el acompaniat de un ....momo care a disparut inainte sa fac poza :)) )
Creveti si crab cu legume

Si da, a fost foarte multa mancare, aproape prea multa.

Kyo Ya
94 E 7th St la 1st Ave
East Village, NY

Sfantul Patrick pe 5th Ave.

2010-03-18T20:14:00.004-04:00

Doar am vrut sa va arat cateva scene de la parada de Sf. Patrick de ieri - ziua irlandezilor, o parada imensa (a durat de la 11 a.m. pana la 5 p.m. si au fost reprezentanti din toate statele americane cat si din tara muma). Au defilat orchestre, uniforme, majorete care baletau batoane prin aer, multi barbati in fuste de culori diferite (au si irlandezii clanuri ca scotienii? nu stiam, ignoranta de mine), grupuri politice (panoul pe care scrie ANTRIM (un county din Irlanda) vazut din fatza spunea "England get out of Ireland"). Doar gay-ii au fost marginalizati si au demonstrat de pe trotuar.

Pozele sunt facute pe fuga intr-un interval de 10-15 minute, majoritatea in drum spre munca si cateva facute chiar de-acolo (am tinut usile deschise o vreme, a fost o zi superba). In mod normal, autobuzul ma lasa la coltul strazii dar din cauza de parada a avut traseu modificat asa ca am avut de mers cateva strazi pe jos, cu ocolisuri multiple sa pot ajunge la destinatie. Elicoptere suspendate in pozitie de-a lungul lui Avenue a 5-a contribuiau la zgomotul general.

E ziua cand, se zice, toata lumea e irish si deci toata lumea incearca sa poarte ceva verde. Palarii (sau tiare, dupa caz) haioase, margele ca de Mardi Gras, trifoi lipiciosi pe fatza, tricouri sponsorate de Guinness, gene false verzi, par colorat in verde, berea e verde, se gasesc garoafe verzi, anything green goes. Mai toata lumea tine in mana o cupa de cafea (alcoolul a fost interzis in ultimii ani) dupa care vomita pe cel mai alaturat zid. Dar in general, e o zi cu voie buna. Si mult verde.

Adica, ce vroiam sa zic...

2010-03-06T22:27:00.006-05:00

Pauza de primavara, la cateva grade Celsius ni se pare ca e de plaja.

Ati facut mucenicii pentru marti? ca sa nu ziceti ca ati uitat. Eu cred ca-i crosetez manual anul asta, sa vad ce chef am de jucat cu coca de ziua muierilor.

Altfel, maine seara am bilete la Alice in Wonderland IMAX 3D si abia astept sa-l vad, parca-s copil mic.

Atat, doar ca sa ma bag un pic in seama, ca prea m-am dat la fund.

Upper West Side, reflectii la Trump International Hotel.

Grau fiert

2010-02-27T17:34:00.005-05:00

Si am mai incercat o data, cu rezultate excelente. Asta este ce-am facut: in primul rand, am folosit cantitatile din reteta de mai jos. Am folosit un amestec de grau perlat (super-extra-decorticat, se vede cat e de alb comparat cu cel adus din tara) si bulgur #4 (spart mare, stanga sus), cam 50-50. Dupa racire am pus rom de cocos (care imbatranea pe raft de vreo 2 ani si mai bine, de cand a fost adus din Caraibe), stafide si cirese uscate si rehidratate, coaja de la 1 lamaie si 1 portocala. Plus nuca, bineinteles. A iesit cremos de data asta, asa cum imi doream. Romul de cocos i-a dat o aroma foarte deosebita, iar ciresele uscate un pic de acreala (tartness) care surprinde placut.

Live, from NY...

2010-02-25T17:07:00.002-05:00

Ce, v-ati plictisit? No kidding! :D

p.s. doar 11 secunde, ca nu-s criminala totusi :))

Harmony Terrace

2010-02-24T13:39:00.002-05:00

Unul din restaurantele romanesti la care nu fusesem niciodata e Harmony Terrace, chestiune remediata acum vreo 10 zile cand am fost invitati pentru o mica sarbatorire a unei mari reusite :)

Multe nu-s de spus: localul e mic, erau deja 2 mese mari pentru 2 baieti care-si sarbatoreau ziua de nastere; se pregatise program artistic (Marilena Dobre, pe care o stiam de ani; din pacate numele celorlalti nu le-am retinut - o cantareata din Republica Moldova, un tanar trompetist si o soprana rusoaica pe care am filmat-o un minutel-doua, ca merita. Toti foarte talentati, dar trompeta a fost un pic prea mult pentru un spatiu asa mic).

Mancarea foarte buna, mult prea multa - singura mea nemultumire este ca meniul este acelasi la toate restaurantele romanesti. Raposatul "Acasa" era singurul restaurant care avea si alte mancaruri pe meniu, inca plang ca din toate restaurantele romanesti, "Acasa" a fost cel care a inchis. S-a dansat, s-a cantat "Multi Ani Traiasca" (la alte mese)... a good time was had by all, ceea ce va dorim si dumneavoastra.

Si mai...

2010-02-16T18:17:00.003-05:00

Cu jumatate de ora inainte ningea ca in povesti, cand am facut eu filmuletul era deja pe duca. Duca-se... :))
M-am rasplatit cu un cremsnit, nah.

Imi vars si eu naduful, ce sa fac. :D

Si inca...

2010-02-16T12:48:00.000-05:00

Winter effing wonderland

2010-02-10T19:01:00.004-05:00

Mi-ati vazut cartierul vara, acum il vedeti si iarna. 10-12 cm de zapada si scolile s-au inchis, transportul in comun e oarecum dat peste cap, la TV se difuzeaza cu disperare statutul ultimilor fulgi de nea cazuti, presa nationala si internationala are subiect de stiri: a nins la NY.

(pentru cui ii pasa, stim noi - pozele sunt facute cu telefonul si editate cu CameraBag si PS apps)

2010-02-07T16:06:00.003-05:00

Acum cateva luni povesteam de fantastica Alice Tan Ridley, care si-a facut o cariera cantand prin statiile de metrou. Azi am aflat ca Gabourey Sibide, tanara actrita care joaca in Precious, este fiica ei.
Ain't that something.

Coliva

2010-01-30T00:17:00.002-05:00

Ati ghicit dragelor si dragilor, mai ales Rodica :) - am facut coliva. Pentru prima data ever si fara nici un alt motiv decat o pofta nebuna. Una lume e superstitioasa si nici nu vrea sa auda de ea, dar eu mi-am invins nevrozele si mi-am facut pofta. Am folosit o reteta dintr-o carte de bucate care zice cantitati egale de grau si nuca, doua treimi zahar si ma rog, aromele aferente: coaja de lamaie, portocale, rom, vanilie. Nu stiu de ce aveam impresia ca graul fierbe foarte greu, dar nu a fost cazul (si probabil motivul pentru care am scazut lichidul prea mult, i-a lipsit cremozitatea - dar nu-i nimic, acum stiu). A iesit foarte-foarte buna desi as fi dorit sa fie mai cremoasa si sa se simta romul un picut mai mult (am folosit 2 fiole de esenta de rom Dr. Oetker and it sucks!! vreau esenta de rom buna).

Dar poate imi lamuriti si mie ceva nedumeriri.
Graul l-am cumparat de la Massis, magazinul armenesc de la mine din cartier, si pe punga scrie clar si romaneste "grau pentru coliva". Mai am niste grau adus din tara acum ani (vreun deceniu sa fie? motiv pentru care n-am vrut sa-l folosesc) si este mult mai inchis la culoare decat cel cumparat acum. Se vede in poza de mai sus cat este de palid. Aveti idee de ce? E alt soi?
Si bulgur este tot grau, dar poate fi folosit pentru coliva? pentru ca au si bulgur spart mare (#4).
Oh, well - daca stiti, spuneti-mi si mie sa nu mor (pun intended) proasta.

Ghici ghicitoarea mea - II

2010-01-28T04:06:00.001-05:00

Ce pofta nebuna (implinita, evident) am avut eu saptamana trecuta? :D Raspunsul in 24-48 de ore, daca nu ghiciti pana atunci. ;)

Nyonya

2010-01-22T03:14:00.004-05:00

Am mai scris despre Nyonya, dar asa demult ca poate are nevoie de un update. Plus, raspunsul la ghicitoare: sunt "pearl noodles" (traducere gingasa a ceea malaiezienii numesc "coada de sobolan"), o pasta din faina de orez foarte probabil facuta de mana in cazul Nyonyei. Textura este deosebita de alta pasta, consistenta si chewy si sunt absolut delicioase acompaniate de bucatele de fructe de mare, ceapa, muguri de soia si sosul maroniu. Cum spuneam si data trecuta, nu-s aratoase dar sunt foarte bune, unul din preparatele noastre preferate acolo.

Apoi e nelipsitul Beef Rendang, fragede cuburi de vita intr-un sos de curry gros si destul de picant dar senzational stins cu coconut rice (care are doar gust de cocos, nu pulpa in sine).

Cel mai bun pui cu usturoi - coaja crocanta iar carnea suculenta, cu felii de usturoi prajit si o zeama foarte lejera dar gustoasa. L-as asemana cu puiul la ceaun dar nu este la fel de greu/uleios.

Dry squid curry - alt curry din sepie uscata si rehidratata, mult mai usor si mai putin picant decat vita Rendang.

Absolut nelipsitul Roti Canai, uneori motiv principal pentru a vizita Nyonya.
Si thai iced tea - un ceai thailandez foarte puternic amestecat cu lapte evaporat (nu condensat, deci nu foarte dulce). Ceaiul fierbinte (gratuit) este nelipsit de la masa.

Mariti pozele ca face mare diferenta. Ca intotdeauna dealtfel.

Ghici ghicitoarea mea - I

2010-01-21T03:07:00.001-05:00

Ce am mancat eu aici?

Strict secret

2010-01-19T23:17:00.006-05:00

Am descoperit zilele trecute un nou blog (nou-nout, nefolosit) care se vrea versiunea romaneasca a lui postsecret - care nu cred ca v-a lasat indiferenti daca l-ati citit vreodata.

Mie imi place ideea si abia astept sa vad ce iese, stiti ca-s curioasa din fire. Dar cred ca are nevoie de un pic de promovare, asa ca sunteti liberi sa spuneti oricui despre el, sa scrieti despre el pe blogurile voastre etc.

Despre StrictSecret:

"Acesta se vrea a fi un loc al secretelor pe care nu indraznim sa le spunem cu voce tare, dar carora trebuie sa le dam drumul, altfel ne sufoca.

Cum procedezi? Postezi secretul tau sub forma de comentariu, la oricare din postari. Nu conteaza. Comentariile sunt moderate, nu apar direct pe blog. In plus, nu trebuie sa introduci nici nume, nici email. Doar secretul, pur si simplu.

O data pe saptamana, toate comentariile adunate vor fi publicate sub forma de post. Anonimitatea e totala. Juram pe rosu!

Reguli: nu publicam nume, barfe, zvonuri. Doar secretele pe care nu le mai putem tine in noi.

Blogul asta e canapeaua gratuita a terapeutului"

p.s. - nu este facut de mine, n-am interese de nici un fel in blogul asta, parol d'honeur.

Doua leapse, lepse, lepsi

2010-01-15T23:41:00.005-05:00

Doua lepse care le onorez pentru ca respect lepsuitorii prea mult ca sa le ignor. Prima, de la Dana:

1. Cand ai o conversatie interesanta ?
Oricand discutam "impreuna", cand interlocutorul isi exprima parerea fara sa o minimalizeze pe a mea (chiar daca discutam in contradictoriu), cand tine discutia deschisa cu argumente. Imi amintesc o conversatie extrem de placuta care am avut-o candva cu o persoana pe care abia o cunoscusem. A fost unul din cele mai interesante schimb de cuvinte, pareri si idei. Poate pentru ca arata interes in ceea ce aveam de spus, imi punea intrebari ca sa-mi pot dezvolta ideile, apoi isi exprima parerile personale (care intamplator erau asemanatoare cu ale mele dar vazute dintr-un alt unghi, ceea ce ma facea ca la randul meu sa-i cer lamuriri). Cred ca exista o chimie si pentru conversatie.

2. Ce te plictiseste intr-o conversatie?
Neatentia, argumentele inchise ("nu-i asa", "n-ai dreptate") fara lamuriri, schimbarea subiectului in mijlocul conversatiei, repetitia.
* Nimic nu-mi omoara atentia mai tare decat o idee formulata alambicat, fie in cuvinte care se vor mai "radicale", fie ca idei cu subantelesuri intelese numai de cel ce le rosteste.

A doua leapsa de la Flavius:

- o luna: as fi fost luna aprilie - pentru mine este inceputul anului, renasc odata cu pomii care infloresc si dau frunza.
- o zi a saptamanii: as fi fost sambata - intreaga zi e libera, fara grija mersului la munca a 2-a zi. Chiar daca munca mea nu-mi permite week-end-uri clasice, tot iubesc sambata.
- o parte a zilei: as fi fost crepusculul - nimic din zi nu ma incanta mai tare decat un cer in amurg.
- un animal marin: coral
- o directie: tot inainte, cu opriri dese :))
- o virtute: awareness - constientizare? (nu stiu daca asta e termenul corect in romana)
- o personalitate istorica: Louis XIV al Frantei - Le Roi Soleil
- o planeta: Terra - e vie
- un lichid: apa - e vitala
- o pasare: paun. Si mi-as fi pus si strassuri pe coada.
- un tip de vreme: 27C cu cer senin
- un instrument muzical: pian - si-as canta Sonata Lunii foarte des
- o emotie: fluturasi in stomac. Are nu nume anume?
- un sunet: de valuri
- un element: argint - daca n-ai grija de el, oxideaza
- un cantec: Return to Innocence (Enigma)
- un film: Pe aripile vantului - e... total.
- un serial: VR5 (a tinut doar un sezon din pacate)
- o carte: Diavolul Memnoch de Anne Rice. Genius.
- un personaj de fictiune: Hank Moody (google it)
- un fel de mancare: carne la gratar. Sau Beef Wellington. Sau sashimi.
- un oras: Paris
- un gust: semi-dulce
- o culoare: rosu.
- un material: catifea
- un cuvant: supercalifragilisticexpialidocious
- o materie de scoala: purtare
- un personaj de desene animate: Betty Boop
- o forma: cerc
- un numar: 13
- un mijloc de transport: teleportarea
- o haina: iarna plapuma, vara sarong

As da lepsele astea Amaliei, lui Miju, lui Fly si (ah - sa indraznesc???) Donei.
C'mon guys, if I can do it, you can do it! :))

La cofetaria lui Nita

2010-01-15T02:48:00.004-05:00

V-am mai aratat eu mai un cataif, mai o amandina si o tosca sau o savarina si am mai pomenit de Nita de atatea ori. Nu grozave dar am reusit sa fac cateva poze in magazin - au fost facute cam pe furis.
Well, sper sa va placa oricum.

Status: LAZY

2010-01-09T16:28:00.004-05:00

Era cat pe-aci sa scriu un post care-ar fi stat in gat unora, asa - de inceput de an, dar m-am abtinut ca sa nu incep anul pe un ton prea acid. Caci mi-am propus anul asta nu sa slabesc, nu sa salvez planeta, ci sa fiu mai blanda, sa-mi tin gandurile mai strans in circuitele proprii (cel putin pana cand se vor plange cei din jur ca-s prea tacuta) si sa incerc pe cat posibil sa ating perfectiunea zicalei "daca n-ai ceva frumos de zis, mai bine taci din gura". Toate astea vin nu din traditia de-a face rezolutii pentru Anul Nou (traditie care e utila doar ca sa vezi cat de neserios esti, concluzie la care ajungi abia peste 365 de zile), ci pentru ca ceea ce simt este exact opusul a ceea ce mi-am propus.

Aaa, vreti sa stiti? Well, americanul are o vorba: nu intreba decat daca esti pregatit sa auzi raspunsul.
Am inceput anul nou in acorduri lautaresti si tiganesti difuzate de 2 din cele 3 canale tv romanesti disponibile unora (care platesc cateva parale, acolo, ca sa stea la curent cu situatia din tara). Dar compania a fost mai mult decat placuta, mancarea foarte buna, iar eu mi-am dat in petec si-am purtat o rochie asa de scurta ca proprietareasa, cand i-am dus chiria pe 31 seara ca sa nu dau bani pe 1 (chiar prima zi din an sa dau bani?), mi-a zis ca-i place bluza mea.

Dupa aceea, a fost scandalul "Ina in evz.ro", la care era sa sar in mijlocul paruielii de mai multe ori - dar dat fiind ca-s femeie cu experienta vietii (era sa zic "batrana" tz, tz), mi-am tinut firea si am adoptat atitudinea din profilul personal de pe acelasi blog pe care il cititi acum. Eu o cunosc pe Ina si stiu ca orice-ar zice oricine, ea va ramane aceeasi incantatoare si chiar gratioasa fiinta. A carei candoare si onestitate continui sa o apreciez.

Apoi, pe sambata seara tarziu, m-a luat tiptil iar o raceala. Doar ce-am trecut cu greu de o bronsita in ultimele 2 luni si sincer: asta imi mai trebuia acum. Dar m-am recuperat deja in mare parte, sunt buna de munca (urasc sa lucrez duminica, dar cum zice ardeleanul: "daca-i musai, ii musai cu placere").

Puneti toate astea pe fondul diafan al brumei ce acopera pietrele ce stau sa crape (cam de 3 saptamani incoace) de minus Celsiusuri (10-20, cine mai sta sa numere? - doar ne bucuram cand, o data pe saptamana pentru cateva secunde, ajunge termometrul la 0 ca atunci chiar ni se pare cald) si-aveti tabloul complet. Hibernez. Nici bradul nu l-am dat afara din casa inca.

p.s. dati careva drumul la caldura in Canada, ca de-acolo ne vin vajurile. mes amis canadiens si canadians, cum rezistati fratilor?

p.p.s. postul ala s-ar putea sa vina, doar nu l-am vrut primul din an.

p.p.p.s. in ciuda celor scrise mai sus, nu-s decat foarte putin superstitioasa.

Alice went Gaga

2009-12-30T07:53:00.002-05:00

Vitrinele de la Bergdorf Goodman anul asta au fost mai putin superbe ca in alti ani, dar bogatia detaliului le face totusi demne de mentionat (vitrina cu regele-regina este de privit vreo juma'de ora, asa, ca la muzeu).

Tema a fost Alice in Tara Minunilor cu o buna doza de Lady Gaga. Poate totusi aveti nevoie de inspiratie pentru toaleta de maine seara. :D

Time Warner Center

2009-12-29T01:26:00.007-05:00

Dat in folosinta in 2003, este in prezent proprietatea cu cea mai mare valoare de piata din NYC. Doua turnuri de 229 de metri inaltime si o suprafata de 260,000 de metri patrati, contin apartamente rezidentiale (parca la 50 de mil. bucata la deschidere), birouri (Time Warner are sediul aici, bineinteles), hotelul Mandarin Oriental NYC, si un atrium cu 4 etaje de magazine si restaurante de renume international: A Voce, Masa (si BarMasa, un picut mai ieftin dar unde un fel principal pleaca de la $28 si ajunge la $240), Landmarc si Per Se sunt doar cele mai importante. De notat insa si Bouchon Bakery, unde mai oricine poate sa-si permita o prajiturica si-o cafea, cat si Clo - un bar foarte modern, cu spatiu deschis si vederi catre Columbus Center si luminile lui, foarte impresionant si conceptul si realizarea.
Spre interiorul etajului, Clo are un "perete" de rafturi unde este prezentata ceva marfa in tema - pahare, decantoare, accesorii de bar, in spatele unei sticle super-futuristice: alb mat, devine transparenta numai cand te afli in fata ei. Aici se gasesc paharele mele preferate, numite Dexter (yeap, I'm a big fan) si da, daca nu stiti serialul probabil ca nu veti aprecia firul de "sange" si nici amprentele. Si dupa cum puteti citi, sunt exclusive barului Clo si nu-s nici chiar ieftinute (n-a zis nimeni ca n-am gusturi scumpe).
In Atrium (sau hol, cum vreti sa-i spuneti), spectacol de lumini si sunet (sarbatorile nu s-au terminat inca doar), si o vedere ametitoare de la etajul 4 drept in subsol, unde se afla un Whole Foods Market (stiu ca Ina il va recunoaste sigur).

Raportul de Craciun

2009-12-26T18:15:00.003-05:00

Ne astepta un brad minunat si masa pusa. Mezelicuri (toate bune dar babicul a fost fenomenal si deci foarte demn de mentionat), salata de boeuf, crema de branza de burduf, icre superbe, salata de ciuperci, salata de crayfish, peste afumat elegant de catre rusi - si cred ca n-am uitat nimic. Apoi sarmale (ale gazdelor mult mai bune ca ale mele, plec capul cu jena :)) ), iar desert un superb galatkoboureka si o incercare de-a mea la o alta reteta de bouche de Noel care pana la urma a fost facut din 2 retete cu 2 creme caramel, una cu ciocolata si una fara (not bad dar cred ca renunt la buturugile astea frantuzesti, prea multa munca pentru ceea ce e pana la urma o rulada).
Si deci am mancat ca stiti voi cine, am stat pana dimineata si acum suntem in recuperari. Noroc ca avem inca o zi libera maine sa ne revenim.

Craciun fericit!

2009-12-24T01:50:00.005-05:00

Sus boieri, nu mai dormiti
Vremea e sa va treziti
Sus boieri, nu mai dormiti
Vremea e sa va treziti
Casa sa v-o maturati
Leru-i ler
Si masa s-o incarcati
Leru-i ler
Casa sa v-o maturati
Leru-i ler
Si masa s-o incarcati
Leru-i ler

Cred ca se repeta versurile special pentru mine, sa ma apuc odata de treaba. :D

Pe drumuri

2009-12-21T13:30:00.005-05:00

Am plecat la food shopping. Muncan si ce-o mai fi.

Ninge, ninge!!!

2009-12-20T01:45:00.003-05:00

Ca tot ma intrebati mereu daca ninge la NY: acum ninge - viscolit, cu multe grade sub punctul de inghet. Traficul auto e incetinit la o medie de 10-15 miles/h, primaria nu a curatat nici un drum (inafara de 5th Ave. in Manhattan, se pare)desi de ieri inca se laudau ca au sute de utilaje gata.
Nu o zi buna de mers la cumparaturi, mai ales la drum lung, in Long Island. Dar am zis ca poate iar exagereaza meteorologii. Doar cat am deschis usa de la masina si s-a asezat o pulbere de zapada pe bord si scaune, am facut poza dupa ce stersesem parte din ea. Prima poze este de la inceputul furtunii de zapada. Asa arata acum, in momentul in care scriu. Oh, joy!
Sa vedem acum cat va tine si cum imi incurca planurile pentru urmatoarele zile. No pressure, e doar Craciunul. :D
Ma bucur insa ca am luat bradul ieri si nu am amanat pentru week-end, cand as fi gasit numai pomi inzapeziti si degerati.

Sheepshead Bay

2009-12-17T02:36:00.002-05:00

3 pasi la stanga de Brighton Beach e un golfulet ce se cheama Sheepshead Bay (nu se traduce prin "capul oii" insa, Sheepshead este un soi de peste ce se gasea candva din abundenta in apele golfului).
In cartierul ce-i poarta numele, golful se ingusteaza intr-un soi de canal, ce serveste ca doc pentru nenumaratele barci de pescari si ca promenada pentru trecatorii prin cartierul impanzit de restaurante si magazine (aici se afla Cherry Hill Gourmet market). Barcile pot fi arvunite pentru o zi de pescuit in larg sau pentru petreceri/croaziere in apele orasului, exista si o piata de peste, chiar si un "bar cu stridii" - soi de restaurant pe cale de disparitie in NYC.
Multe nu-s de spus despre Sheepshead Bay, deci... la poze.

5th Ave.

2009-12-12T04:57:00.003-05:00

Downtown & Midtown, seara.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?

2009-12-01T12:23:00.001-05:00

Mai multa decenta si sa te indrepti mai multa catre Occident, indepartandu-te de balcani. Altfel, aniversarea de azi nu e decat un alt an care a trecut.

Cu multumiri

2009-11-28T22:48:00.004-05:00

Cum spuneam, n-am gatit nimic inafara de desert: cheesecake-ul cu alune de padure si dulce de leche (care e foarte probabil cheesecake-ul preferat si usor de facut) si o placinta de dovleac pe stil american. Dar a fost si curcan, si cartofi dulci cu marshmallows, si soufle de piure de cartofi, si multe aperitive (din care mentionez fasolea batuta cu cea mai perfecta ceapa prajita - trebuie sa invat sa o fac asa buna), si sangria si etc. Si voie buna, la sfarsit ne simteam toti de parca a fost revelion.

Am promis reteta de pumpkin pie si e foarte simpla si buna (foarte pumpkin-ey), dar pumpkin-banana mousse a fost mai buna. O sa cer reteta si o voi replica, pentru ca merita. Nu recomand reteta de crusta de pe website, cea care o folosesc la placinta cu mere e mult mai buna.

Si tot traditional, de Black Friday am fost shopping (nu cu rezultate spectaculoase, dar a fost fun. Am venit acasa cu multa, multa ciocolata).
Outlet mall in capul insulei cea lunga. Nu a fost chiar foarte aglomerat dar nici preturile nu au fost extraordinare, cu toate reducerile de 50% off aici si 40% colo.

Acum asteptam Craciunul.

Happy Thanksgiving!

2009-11-26T06:44:00.003-05:00

p.s. O superlativa compilatie de clipuri din mai multe filme mai mult faimoase decat nu, despre relatia umana cu mancarea - cu referinte la sarbatoarea de azi.
(in josul paginii. al doilea clip are creditele fiecarui film, in caz ca intereseaza. sunt acolo cateva filme pe care le-am recomandat mai demult ca fiind de vazut neaparat)

Vita cu broccoli

2009-11-22T19:41:00.008-05:00

Una din cele mai clasice/populare mancaruri chinezesti in America este "... with broccoli" - fie vita, pui sau creveti. E mancarea chinezeasca de "introducere", fara gusturi ciudate, fara combinatii exotice. Simpla si comforting, modest servita pe orez fiert si-atat.
Cum in cartierul meu nu mai exista nici un take-out place decent (din toate zecile de take-out places) si dupa cateva incercari cu rezultate groaznic de nemancabile (ah, ou sont les chinois d'antan?) am decis sa incerc sa prepar eu acasa. Si pot spune ca nu voi mai avea pofte neimplinite niciodata. Reteta este preluata si adaptata de la o faimoasa bloggerita americana (cu radacini asiatice), foarte cunoscuta in blogosfera culinara, si care de curand a lansat o carte de bucate.
Schimbarile care le-am facut retetei: am dublat cantitatea de sosuri (si marinada si sosul) iar data viitoare le voi tripla pentru ca sosul e atat de bun ca e pacat sa nu fie decat suficient sa manjeasca carnea si broccoli-ul. Ar trebui sa fie mai mult, cat sa manjeasca si orezul.
Am folosit ingredientele din reteta originala pe care Jaden a publicat-o pe blog acum mult timp pentru ca mi s-a parut ca reteta tiparita a fost "americanizata" la maxim (de ex., traditional carnurile sunt marinate intr-un amestec care contine amidon - intrebati orice chinez). Voi incerca in viitor si reteta din carte exact cum a publicat-o ea, dar pana atunci, scriu aici ambele variante si voi va alegeti ce vreti:

Reteta din carte:
500 gr carne de vita
750 gr broccoli
1 lingura ulei
1 lingura usturoi taiat marunt

marinada pentru vita:
1 1/2 lingura soy sauce
1 lingurita amidon
1/2 lingurita ulei de gatit
piper dupa gust

sos:
3 linguri sos de stridii
2 linguri vin de otet
2 linguri otet negru chinezesc (sau balsamic)

Reteta folosita de mine (cantitati dublate fata de reteta originala):
500 gr. vita*
1 capatana mare de broccoli (n-am cantarit-o - aproximez ca a avut cam 500 gr. si a mea a fost din soiul violet, nu ca are vreo importanta)
2 linguri ulei
2 catei de usturoi dati prin razatoare (Microplane - cine stie, cunoaste ce zic)
1 lingurita de amidon de porumb dizolvata intr-o lingura de apa (in caz ca sosul e prea lichid)

marinada pentru carne:
2 lingurite soy sauce
2 lingurite vin de orez
1 lingurita amidon de porumb
piper dupa gust

sos:
4 linguri sos de stridii ("oyster flavoured sauce" scrie pe sticla)
2 lingurite vin de orez ("chinese cooking rice wine" ="=)
2 linguri soy sauce
8 linguri supa de pui/oase/legume

* eu am folosit un capat de muschi file, dar sirloin sau flank steak sunt cele folosite de obicei. De asemeni, poate fi folosit pui dezosat/dezpielitat sau creveti. Sau ciuperci daca sunteti vegetarieni.

Carnea se taie (contra fibrei) fasiute de aprox. 2 pe 5 cm, groase de cativa mm.
Intr-un castron se amesteca ingredientele pentru marinada, se pune carnea, se amesteca si se lasa la marinat 10 minute.
Intr-un castronel se amesteca ingredientele pentru sos.
Broccoli se desface in florete (tulpina poate fi curatata de coaja si taiata in felii de 0.5cm si se poate folosi si ea). Intr-o oala se fierbe apa sarata (o lingura cu sare la 1 litru de apa) si cand da in clocot se pune broccoli, se lasa sa fiarba exact 2 minute (doar pana verdele e vivid) si se scurge in sita.
Intr-o cratita larga (sau tigaie, sau wok) se incinge pe foc mare uleiul - cat sa se intinda pe tot fundul oalei. Se prajeste vita cam 30-60 de secunde pe fiecare parte (cat sa nu mai fie rosie). E foarte important focul sa fie mare si carnea neinghesuita.
Se pune usturoiul, se amesteca cca. 30 de secunde. Se pune sosul si se amesteca cam 30 de secunde (ar trebui sa fie un pic ingrosat, cat sa ramana pe spatele lingurei, daca nu e - se adauga amidonul dizolvat in apa). Se pune si broccoli si se amesteca sa prinda din sos.
Se serveste pe orez fiert.

Rezultatul este superlativ si este o reteta extrem de usoara.

2009-11-19T02:34:00.003-05:00

S-a intamplat acum ceva vreme: am intrat la metrou si dansa canta. Am facut o poza la repezeala, abia cand se termina cantecul. Merita ascultata (se pare ca-s multe filmulete cu ea pe youtube) - si ma intreb cum de nu canta pe o scena, ci la metrou.

Meet Roscoe

2009-11-13T02:22:00.003-05:00

Mi-ar placea sa am un caine dar nu o sa se intample. Asa ca, la fel si cu copiii, ma bucur de cei ai prietenilor. El e Roscoe si e cuminte si ascultator si foarte foarte iubaret (mi s-a urcat in brate ca un copil cand stateam pe canapea la vorbe cu prietena mea) dar nu pozeaza deloc. De cate ori ma uit la pozele astea zambesc cu drag.
Poate va plac si voua.

In alta ordine de idei, sa vedeti "Moscow on the Hudson" daca nu l-ati vazut inca (e din '84). Sunt atatea motive pentru care e de vazut: amintiri (triste) din epocacomunista, NY-ul, NY-ul anilor '80, nostalgii de proaspat emigrant, si mai presus de toate, Robin Williams (unul din cele mai bune roluri ale lui dupa parerea mea, desi nu e comedie).

De ce-mi plac rusii

2009-11-08T11:20:00.003-05:00

Hai ca v-am speriat cu titlul, nu? :)) Foarte probabil ca nu e ce credeti voi :)

De cand am fost in vizita prima data in Brighton Beach, am mai facut nenumarate vizite. Desi nu-s aproape de casa, consideram ca merita efortul - au multe mancaruri/specialitati greu de gasit in alta parte, sau mai bune calitativ. Sau la preturi mai bune. Plus mancaruri gatite care sunt excelente si foarte la indemana daca doar ai o mica pofta (se vand la greutate) - de la salate la kievskaia sau sarmale.

Si uite cum intinzandu-ne la vorbe cu rusul care ne-a vandul celularele cele noi (ca cele vechi mai aveau doar un firicel de viata in ele), ne sfatuieste de unde sa luam paine buna in cartier: brutaria unui turc pe Avenue Z (parca) sau Cherry Hill, un supermarket relativ nou deschis in zona. Supermarket a sunat bine, aveam nevoie de mai multe pe langa paine, asa ca am pus o pioneza pe adresa si dusi am fost. Si am fost asa de incantata ca am facut si poze (sub privirile intrigate ale rusoaicelor din spatele galantarelor).
Si de-atunci am mai fost, si o sa ne mai ducem sigur - si pentru calitate, dar si pentru faptul ca (BOMBA!) e deschis 24/7. Si au si parking-ul lor (ceea ce poate fi apreciat numai de newyorkeri).

Va las sa descoperiti singuri minunatiile ce le vand si, daca faceti slideshow-ul mare, puteti vedea si preturile, in cea mai mare parte.

De toamna

2009-11-06T12:25:00.006-05:00

Pisicile "vagaboande" din curtea interioara. Sunt ale nimanui dar sunt ingrijite de mai multe persoane. De exemplu, proprietareasa mea le hraneste de doua ori pe zi si daca vreuna da semne de boala, le duce la veterinar. A si luat in casa pe Xena, acum cativa ani - neagra, cu probleme de sanatate, si inca foarte sperioasa.
Au fost 6 la un moment dat, insa 2 au fost adoptate iar celelalte doua n-au fost asa norocoase (una otravita, una bolnava prea grav sa fie salvata). Nu prea ies pe strada, au o curte destul de mare unde traiesc si unde viziteaza ferestrele la care torc pisici mai norocoase ca ele.

Oktoberfest - Shacktoberfest

2009-11-03T23:27:00.006-05:00

Octombrie a trecut, dar cum spuneam, sunt in urma cu postatul. Oktoberfest la Shake Shack: "imposibil-sa-nu-l-iei" burgerul de ciuperci, currywurst "mandria-nemtilor" si nelipsitii cartofi cu branza. Si ne-pozata, inghetata cu dovleac (f. yummy). Shacktoberfest dureaza cam o saptamana in octombrie, cand meniul ce-l au de regula se imbogateste cu cateva feluri de carnati si ceva beri. Nu se canta, nu se danseaza, dar tot e de bine.

Ziua mea de ieri...

2009-11-01T13:02:00.005-05:00

A inceput cu o lunga asteptare la autobuz, ragaz care insa mi-a dat timp sa observ ca a venit Craciunul inaintea Halloween-ului. A continuat cu una din cele mai haotice si iritante zile EVER la munca (care sper sa fie sutul in fund de care am nevoie sa move on), dar la cat am fost de fericita la terminarea programului am zis sa mergem totusi la parada de Halloween in ciuda faptului ca incepuse sa cam burniteze. Si am fost, si vorba bancului, dupa ce am mai pus-o 5 minute am plecat acasa. Uzi pana la piele (nu e figura de stil), fara posibilitatea de a scoate macar o poza decenta, si intr-un trafic mai rau ca de 4 iulie. Impresionant insa ca a fost ceva lume la parada, in ciuda ploii si in ciuda meciului de baseball (oarecum important) ce se petrecea in acelasi timp.

Dar ma rog, politie calare, Lady Gaga-ish, si alte stafii, stihii etc.

Duca-se pe pustii. Ma duc sa-mi recapat echilibrul sufletesc. Si voi reveni, sper curand, ca sunt foarte in urma cu posturile.

p.s. pozele de acum 2 ani

Cu Amalia prin New York

2009-10-30T00:23:00.003-04:00

Cuvintele le las Amaliei, ca ea are cuvinte frumoase. Doar cateva poze din Times Square si cafelele (cappuccino) care le-am baut la Joe The Art of Coffee. In vreo doua din pozele din Times Sq. se vad si locurile de "joaca in trafic" construite de inteligentul nostru de primar (care btw, a indoit legea de la el putere ca sa poata candida la functia de primar inca un termen - aflam saptamana viitoare ce bafta om avea). A inchis mai bine de jumatate din Broadway ca sa puna scaune de pe care sa poti inhala in tihna si mai odihnit, nu-i asa, gazele de esapament.
Dar voi, Amalia & Co., sa mai veniti. :)

Irish Pubs

2009-10-24T22:59:00.006-04:00

Daca unora le e greu sa creada ca avem parizer adevarat in NY, sa vedem ce vor zice de barurile irlandeze. :))
Doar cateva din ele, toate la cateva strazi de casa in stanga si cateva in dreapta. Doua dintre ele sunt chiar la coltul strazii - unul pe coltul din stanga, altul imediat dupa coltul din dreapta. Nu-i de mirare, dat fiind ca irlandezii au pus un umar din greu la istoria orasului, iar cartierul meu a fost initial predominant gazda lor.

Toate au clienti mai in fiecare zi a saptamanii. Candva, era contraindicat sa-ti parchezi masina in apropierea vreunuia din cauza riscului sa fie colateral damage :)) - foarte des se incaierau la inchidere. In ziua de azi, mai (foarte-foarte) rar scandaluri "traditional" irlandeze. Atmosfera e tipic de pub - televizoare cu meciuri in sezon, muzica in rest. Unul singur din cele de mai jos face nota discordanta - The Diving Bell, relativ new kid on the block si un pic mai modern, care mereu are concerte de muzica live.

Sláinte, my friends! - irish or not :)

Sunnyside Meat Market

2009-10-21T10:34:00.004-04:00

Mezelaria de langa casa, la cateva strazi distanta, in limbaj personal numita "la Cornel" - dupa numele proprietarului care da pe-aici foarte rar (magazinul e in grija sotiei lui). De-aici imi iau cel mai des ceafa, bors, mici, ciolan afumat si costita, mezeluri diverse - va las sa descoperiti singuri care este oferta, motiv pentru care nici nu am pus pozele in slideshow.

Magazinul poate nu asa impresionant "decorat" ca Muncan, dar bun de avut aproape. Si de exemplu, micii lor imi plac mai mult decat cei de la Muncan. Tinut de o familie de romani din Banatul sarbesc, fiul lor (care a fost initiat in afacere de mic) acum lucreaza cu un francez si fac si mezeluri mai deosebite (salam cu vin rosu si alune de padure? e chiar interesant).

43-10 43rd St.
Sunnyside, NY
O alta locatie, un magazin un pic mai mare, este in Ridgewood.

Food in the 'hood

2009-10-16T09:23:00.005-04:00

Ca sa ramanem in cartier, restaurantele romanesti - Harmony, Romanian Garden, Transilvania, noul deschis Bucharest - si cofetaria lui Nita, cafeneaua Daco-Romana, Baruir (un magazin faimos pentru cafeaua prajita pe premize, lucru rar din cauza legilor tampite) - tinut de un roman armean, la fel ca si Massis care vinde o multime de minunatii - de la seminte de floarea soarelui si malai la mezeluri, conserve si cozonaci. Si cateva din ofertele altor popoare (sucky chinese, so-so japanese, foarte bun turcesc si tot de-al lor un deli care are cea mai interesanta colectie de dulceturi, hieroglific deli bangladesh sau pakistani, cine stie?, El Shater - un libanez care vorbeste romaneste un pic si care face niste baclavale mortale etc).
Plus Sunnyside Meat Market - cei cu mezeluri, despre care voi reveni cu ceva poze. Daca sunteti cuminti, la fel si cu Nita.

My 'hood

2009-10-11T18:58:00.004-04:00

De mult planuiesc sa va arat cartierul meu. Am reusit sa strang ceva poze pana la urma, dupa multe amanari.

Este New York-ul pe care nu-l vedeti in filme - sau daca-l vedeti, foarte probabil il ignorati. Cartierul meu e mic, parte din imensul Queens; are nume frumos - Sunnyside ("partea insorita" s-ar traduce); este multi-etnic cu nuante puternice - se vede o clara influenta latina, dar dupa 2 pasi iti aduce aminte ca sunt si multi irlandezi, romani, turci si coreeni. Si bineinteles, americani.

Strazile sunt la fel de peticite ca in Manhattan, insa manechinele din magazinele noastre au rotunjimi de negasit peste rau. La cateva strazi de casa este o zona comerciala puternica, metroul nostru de ani de zile este cotat ca cel mai bun din oras (nu putin lucru), avem 2 autobuze care ne trec podul in Manhattan.
Asta o sa vedeti in poze, plus diferitele stiluri de cladiri, de la micile case asa numite "muncitoresti" care au fost construite prin anii '30 (case cu 6 apartamente) pana la cladirile tip bloc ce inca se mai construiesc. Chiriile nu sunt mici dar nu ating cotele Manhattan-ului.
Plus: strada mea, laundromat-ul unde spal rufe, statia mea de metrou, super-marketul si deli-ul de fructe de unde-mi fac cumparaturile in cartier... Pe-aici imi umbla pasii cand nu-s in Manhattan. Sper sa fi reusit sa redau atmosfera. :)

=VA URMA= ;)

Gumbo

2009-10-02T03:43:00.012-04:00

Se trage din Louisiana, are strabuni francezi si dadace africane si daca te duci in vizita in New Orleans e imposibil sa nu te impiedici de un bol cu gumbo sau etoufee (diferentele sunt foarte mici intre cele 2 feluri de mancare, un fel de aceeasi Marie).
Nu e aspectuos ci malos ca raul Mississippi, nu-i nici supa - nici tocana, nu e usor de facut dar e usor de mancat, are zeci de variatii dar isi pastreaza caracterul.
Daca va apucati de facut gumbo, dati-va intre 2 si 4 ore - timp care in mare parte e petrecut la cratita.

Varianta mea (si cea mai populara) are ca baza un roux (faina fiarta cu ulei - aproape ca un rantas). Gumbo poate fi facut si fara faina, si atunci se folosesc bame ca agent de ingrosare sau pudra filé.
Desi prezentul este foarte traditional, indiferent de ce varianta faci vor exista puritani care iti vor spune ca ai facut ceva gresit, pentru ca ei au crescut cu alta reteta pastrata din mosi-stramosi. Personal prefer gumbo cu roux si de data asta am adaugat si bame pentru ca imi plac, iar proteinele au fost carnat polonez (kielbasa - mai apropiat de traditionalul-dar-mai-greu-de-gasit andouille) si creveti proaspeti. O alta varianta foarte des intalnita este combinatia carnat-pui, iar la mama lui acolo in Louisiana unde in loc de muste zboara crabi iar drumurile sunt pavate cu stridii, cel cu crustacee/fructe de mare.

Este o mancare migaloasa, dar nu greu de facut, mai ales daca respecti cele 2-3 reguli care-s musai si drept care le voi ingrosa spre atentionare. De mentionat ca se pastreaza absolut excelent la congelator. Si inca un amanunt: inca nu am intalnit/auzit de la o singura persoana care a mancat gumbo sa spuna ca nu-i place.

1 cana (250 ml) ulei vegetal
1 cana faina
2 cani ceapa taiata cubulete
1 cana tulpina de telina taiata cubulete
1 cana ardei gras (verde, rosu, nu conteaza)
1 1/2 lingurita sare
1/2 lingurita pudra de cayenne
6 cani supa de pui sau legume
400-500 gr. carnati taiati felii de 1 cm (eu ii prajesc un pic inainte)
2 lingurite de pudra Cajun (sau amestec de 3:2:1 sare, (2)-> cayenne, piper, chili (1)-> cimbru, busuioc, dafin)
500 gr. creveti (sau pui taiat cuburi de 2-3 cm)
3 frunze de dafin
O cana cu bame taiate felii de 1 cm (optional)
Pentru servit, patrunjel si ceapa verde tocate (optional)
O cana cu puree de rosii (optional)
2 catei de usturoi tocati marunt (optional)
Orez alb fiert (NU optional)

Cateva mentiuni:
Absolut necesara o cratita cu fundul greu, de preferat fonta smaltuita.
De absoluta importanta ca toate ingredientele sa fie pregatite si aranjate in apropierea aragazului. Se spune ca e traditional ca inainte sa te apuci de gumbo, mai intai te duci la baie, apoi iti iei 2 beri langa tine.
Ceapa-telina-ardeiul sunt cunoscute sub numele de Sfanta Treime. Pune Treimea intr-un castron, impreuna cu sarea, piperul cayenne si amestecul Cajun. Aseaza castronul cat mai aproape de aragaz.

Roux (cea mai dificila parte): se incinge uleiul in cratita pe foc mediu, se pune faina si se amesteca pana e incorporata. Face spuma, care dupa 2-3 minute scade. Se amesteca fara oprire (nu trebuie sa fie energic, ci letargic. Ideea e sa nu lasam faina sa se prinda de fundul oalei si sa se arda). Daca apar puncte negre in roux, e ars si trebuie aruncat si re-inceput. La inceput rantasul e lichid, dupa cateva minute incepe sa se mai ingroase un pic. In poze: imediat ce am amestecat faina, la 5 minute, la 10 minute, la 20 de minute.
La aproximativ 20 de minute ar trebui sa fie facut, dar poate dura si 30. Nuanta la care trebuie sa ajunga este culoarea unei ciocolate cu lapte.

Se pune Treimea in cratita (atentie la abur sau stropi, rantasul e cam de temperatura smoalei si nu exagerez) si se amesteca energic. In momentul asta temperatura rantasului scade brusc si printr-un oarecare fenomen, culoarea se inchide - nu e de rau. Continua sa mesteci cateva minute, mai relaxat ca inainte dar totusi nu parasi cratita. In 5-10 minute cand s-au inmuiat legumele se adauga carnatul si frunzele de dafin, se amesteca 1 minut-doua, apoi se pune incet supa (la temperatura camerei) mestecand continuu.

Cand da in fiert se micsoreaza flacara si se lasa la fiert fara capac o ora daca facem gumbo cu pui sau 2 ore daca facem cu creveti. Pentru cel cu pui, se mai fierbe o ora dupa ce punem puiul. Tot la o ora se pun si bamele, rosiile si usturoiul daca folosim. Pentru cel cu creveti, se adauga crevetii 5-10 minute inainte de a opri focul.
Se gusta de sare si mirodenii.
Se serveste cu orez alb fiert, cu ceapa verde si patrunjel.

Care ai curaj? :)

Placinta dobrogeana

2009-09-27T10:57:00.007-04:00

N-am prea facut placinte cu branza la viata mea si n-am idee de ce, ca n-as spune ca nu ne plac. Asa ca atunci cand am vazut postul lui Cristi Roman despre placinta dobrogeana executata expert de mama soacra, m-am avantat s-o incerc.
Si-aici trebuie sa povestesc o amintire care si ea a contribuit la hotararea mea.
Acum cativa/mai multi ani, intr-una din vizitele in Romania, am fost pentru cateva zile la 2 Mai si am stat la o gazda extraordinara. Genul de femeie care zumzaie toata ziua, tot timpul ocupata cu ceva. O gospodarie mica si simpla dar tinuta dupa canoane mai curand ardelenesti decat cele mai relaxate de pe malul marii Negre. In pretul cazarii era inclusa si masa de pranz - pentru care in mod normal eu una nu m-as deranja sa parasesc nisipul cald. Dar s-a intamplat ca prima sau a doua zi acolo sa trebuiasca sa trecem pe-"acasa" pentru oaresce motive si am cedat indemnului gazdei sa mancam ceva; si uite cum am hotarat ca pranzul ei nu era ceva de care sa te lipsesti. Absolut tot ce-a gatit a fost superb, iar faptul ca mancam afara sub o bolta de vitza de vie, la o masa de lemn neslefuita si nelacuita probabil ca a adaugat placerii. Fapt e ca intr-o zi ne-a pregatit shuberek - gogosi umplute cu branza, aproape ca langosi, dar nu chiar. I-am cerut reteta si mi-a dat-o cu multa bunavointa, dar oricat am insistat n-am reusit sa scot de la ea mai mult de "cateva maini de faina", "cam juma' de kil de branza" etc.
Stiu cum e cand faci o reteta de-atatea ori incat nu mai masori, ba chiar poti sa o faci in timp ce dormi. Dar parerea mea e ca, daca la o mancare mai poti sa mergi dupa ochiometru, la produse de patiserie si mai ales aluaturi cu drojdie, bucatarisitul e un pic mai stiintific. Deci pentru care, reteta de shuberek scrisa pe un colt de hartie (si care pe verso are o reteta de poale-n brau la fel de criptica, de aceeasi autoare), zace in dosarul meu cu retete fara sa fi fost vreodata incercata.

Si uite-asa, am incalecat pe-o sa si m-am apucat sa fac reteta de placinta dobrogeana, care pare un pic mai explicativa. Si aici voi scrie comentariile mele, reteta fiind de gasit la link-ul de mai sus.

Aluatul: citita, reteta mi s-a parut super-simpla. Cand m-am apucat de treaba, am gandit "cam seamana cu aluatul de paine sau pizza". Dar tot simplu si desi am adaugat inca o lingura de ulei si vreo 2 de apa la 450g de faina, s-a lucrat foarte usor si am putut sa-l intind extrem de subtire (lucru esential). Dar as mai adauga ca la intins as unge facaletul si masa cu ulei, si nu cu faina - pentru ca parerea mea e ca faina adauga impresiei de paine. Am folosit drojdie uscata si aici am mers dupa instinct si-am pus jumatate de pliculet (ce e aia "a 6-a parte dintr-un cubulet de drojdie" cand eu habar n-am cat are cubuletul ala? eh, juma' de pliculet e razbunarea mea :)) )
Am lasat aluatul la odihnit vreo 30 de minute, ca asa stiu eu ca trebuie cand folosesti drojdie (well, ar fi trebuit o ora, dar deh).

Umplutura: abia cand m-am apucat de ea am realizat ca 6 oua la 500g de branza suna bine (ouale in patiserie fac orice mai bun. Si untul.) dar problematic. Am pus 5 oua pentru ca erau extra-large si am zis ca gainile de Tulcea n-or fi hranite cu hormoni ca ale noastre, si mi-a rezultat o supa de branza. "Nu-i bai, se coaguleaza la cuptor" - am gandit (si-am avut dreptate). Mai problematica partea cu impaturitul, dar sunt fata descurcareata: am comis treaba direct in tava, ca aluatul sa se lafaie in supa aia de branza pe toate partile (vezi poza 1 de mai jos). A, si bineinteles ca nu m-am abtinut sa nu pun stafide si coaja de la o lamaie.

"Cuptor la foc mediu-maricel" l-am aproximat eu la 350F si probabil am avut dreptate, daca judecam dupa poza 2. Iaurtul meu a fost un pic mai gros decat cel romanesc, cred (organic de la Stonyfield Farm, pe care il recomand cu multa pasiune), dar n-a fost problema (poza 3).
Dupa 10 minute in cuptor, iaurtul era la fel de crud. Am dat cuptorul mai mare si dupa inca 10 minute incepuse sa se arda pe ici si colo. Si la taiere am remarcat ca pe fundul placintei se formase o crusta care mai avea 2 minute pana la casant. No problem insa, am salvat-o la timp.
Trebuie sa mentionez ca am avut dreptate despre aluat: e aluat de paine, si daca nu este intins extrem de subtire, mai bine-l faci pizza bianca. Chiar si intins subtire, in locurile unde se multiplica prin incretire, are textura de paine.
Buna? Foarte buna, mai ales calda. Buna si a 2-a zi, chiar si a 3-a. Dar, cu scuze mamei soacra ca i-am macelarit reteta, e paine cu branza: n-are ce sa fie rau, nu? :))
Mai am juma' de tava, ceea ce ma duce cu gandul ca daca va exista o data viitoare, va trebui sa fie o ocazie cu multe guri la masa.
Acum, daca are cineva o reteta de placinta cu branza de-aia gen prajitura, as aprecia mult. Cred ca stiu pe cineva... ia sa ne interesam :)

Oh, brother

2009-09-23T05:01:00.002-04:00

Imi place tare cand merg la piata si sunt muzicanti. Mai toti sunt foarte buni, dar tipii astia sunt deosebiti. Daca ati vazut "O brother, where art thou?", aveti idee de ce fel de melodii cantau.

Lobster roll

2009-09-19T19:22:00.003-04:00

Sa fiu sincera, nu ma omor dupa homar - desi, tot sincer, din cand in cand si mai ales daca stiu ca e proaspat si preparat bine (cum a fost pe St. Martin) nici nu ma dau inapoi.
Nu cumpar homari vii sa-i prepar acasa, nici cozi de homar congelate (am incercat o data si nu vreau sa mai repet experienta), iar la un restaurant care serveste fructe de mare nu ma arunc la homar daca restaurantul respectiv nu e total faimos pentru ei.
Ce nu incercasem niciodata: "lobster roll"- sandwich renumit in statele de nord-est, desi citisem si auzisem multe despre el. Asa se face ca la una din vizitele la Fairway (despre care spuneam ca au si un counter unde poti cumpara mancare pregatita pe care sa o mananci la terasa lor) si dupa ce citisem opinii in care am oaresce incredere, am incercat homarul lor. Pregatit in stilul considerat "clasic" (gatit la abur, desfacut in bucati mari, dulci si suculente amestecate cu un pic de maioneza si doar un pic de telina verde), a fost excelent si foarte probabil voi repeta experienta.

Insa inca visez sa incerc unul "tras" in unt (celalalt stil de lobster roll). Eventual intr-o excursie in Maine sau Connecticut. :D

Avem si noi cocalarii nostri

2009-09-11T00:17:00.004-04:00

In apropierea parcului Bowling Green, pe Broadway si in apropiere de Wall St., se afla the Charging Bull, simbolul agresivitatii financiare, optimismului si prosperitatii. Iar turistii vin cu zecile sa-l viziteze si sa se pozeze cu el. Nimic rau cu asta, desigur. :D

Going Dutch

2009-09-05T03:44:00.005-04:00

De-adevaratelea, nu adicatalea sa platim nemteste.
Azi a inceput sarbatoarea nasterii orasului (400 de ani, hehe), pe vremea cand olandezii s-au pierdut in drum spre China si-au ajuns pe raul care acum poarta numele capitanului de vas (Henri Hudson).
Pe vremea cand Manhattanul era inca o mlastina si a fost numit Nieuw Amsterdam (mai tarziu Mannahatta). In fine. Vorba e ca celebram un pic pe stil olandez.

Langa parculetul Bowling Green, in coltul cel mai de sud al Manhattan-ului, pe locul unde primii new-yorkeri au hotarat sa intinda cortul, s-a construit un satuc din carton pentru cateva zile. E pe o straduta nu mai lunga de 50 de metri - dar e asa incantor facut ca vreau sa ma mai duc.
Mancare buna - nu multe sortimente, dar sunt sandvisuri cu peste (de patru feluri), mici pancakes (un aluat ca de clatita dar mici si grosute in mijloc, servite un un pic de unt si mult zahar pudra), crochete (pe care vreau sa le incerc data viitoare) si stroopwafels (ca o napolitana cu miere, care asezata pe gura canii de ceai se inmoaie si devine lipicioasa si moale ca o caramela). Si branza, bineinteles.
Mai sunt flori, superlativ superbe (aveau tufe de planta aceea care nu mai stiu cum se numeste dar nu am mai vazut-o pe-aici, care face bobite albe - stiti voi, cu care ne stropeam in joaca in copilarie. Din pacate poza a iesit cam aiurea). Poti cumpara bulbi de flori (doar 2 sortimente de lalele). Poti castiga bulbi de flori daca urci pe scena si raspunzi la vreo 7 intrebari cu raspunsuri multiple choice, si care suna de genul "cum se cheama capitala Olandei? dar aeroportul din Amsterdam?"
Este o mica sera cu legume, flori si micro-salate pe care le poti incerca afara. Un baiat dragut le distribuie iar alt baiat dragut le prezinta caracteristicile. E haios sa vezi newyorkerii cu mainile intinse :D
Sunt demonstratii de sticlarie, de sculptat saboti de lemn (in poza cu baiatul de la saboti, in spate se vede ceva ca o pictura - este facuta integral din sabotei mici de lemn si figura este aparenta numai in poze, cu ochiul liber arata foarte abstract).
Si bineinteles ca exista si o moara de vant.
Sper sa aveti rabdare sa vedeti fotografiile (sunt multe, parca 45), eu cred ca merita.