Dupa plimbarea scurta prin Central Park, am ales sa mancam la un restaurant relativ nou deschis in SoHo, pe care am vrut sa-l mai incercam imediat dupa deschidere numai ca sa-l gasim inchis - programul de pe website nu corespundea cu cel de pe usa. Ne-a parut rau, interiorul arata chiar placut, modern si curat. Intre timp am auzit lucruri bune despre Bun (accent ascutit pe U) si nu stiu cum duminica mi-am adus aminte de el si am decis sa-l incercam.
De cum am intrat au primit o bila alba - am vrut sa ne asezam la o masa aproape de usa de la intrare, iar ospatarita
ne-a rugat foarte politicos sa luam o alta masa mai in spate unde nu ne va fi frig. Imediat ce ne-am asezat la masa, ne-au adus paharele cu apa si creveti prajiti (ii mai tine cineva minte? ii cumparam de la Vanatorul in Romana si ii prajeam duminica ca sa-i rontaim la serialul de la 6 seara).
Stiam ca portiile sunt destul de micute (ospatarul a avut grija sa ne atraga atentia ca nu sunt portii uriase cand am intrebat cat e de mare supa), asa ca am inceput cu o supa
bun cu tofu prajit si creveti. (vreo 2 poze mi-au iesit miscate - lipsa de lumina - asa ca nu le-am inclus) si frumusetile astea de roluri de vara cu creveti si porc. Insotite de morcov si ridiche murate si sos de alune, traditional.
Peste (bass) cu ciuperci chanterelles pe piure de gulie cu doar o atingere de nuca de cocos. Pestele perfect - coaja crocanta iar carnea usor suculenta. Cu ciupercile, piureul destul de anonim si sosul curry din jur, toate aromele s-au maritat superb.
Am mai luat un steak de vita pe
bun (btw,
bun in vietnameza defineste un anumit fel de spaghete, pe cand in engleza inseamna cam tot ce aproximeaza o chifla) . Cateva feliute de vita perfect rosii in mijloc (hm, poate ar trebui sa pun poza asa, miscata cum e), montate pe un pat de spaghete si salata. Mi-a placut ca nu erau (ca de obicei) spaghete morman si 3 fire de salata - cantitatile perfect echilibrate. La momentul asta s-a apropiat de noi si ne-a salutat un individ care nu putea fi decat proprietarul. Am intrat in vorba si in mai putin de 2 minute, cu mare entuziasm, a fugit sa prepare ceva ce nu e pe meniu si, a zis el, trebuie sa incercam. Si iata cum s-a intors cu salata din poza - creveti la gratar pe un munte de salata de muguri de soia cu ananas si ceapa prajita crocant, menta si busuioc, asezonata cu o vinegreta picanta atat cat trebuie. Foarte buna si frumos gest din partea lui - am platit pentru asta conversand cu el restul timpului pe teme diverse, de la farfurii si decoratii pana la planurile lui de a deschide unicul restaurat vietnamez cu adevarat elegant din oras. Well, bafta - pare un perfectionist si viseaza BIG.
Am lasat ce-a fost mai bun la sfarsit: "acadele de miel" cu curry, pe un piure de vanata si pere. Foarte probabil cel mai fraged miel care l-am mancat vreodata, perfect imperecheat cu restul. Categoric cea mai buna alegere facuta - nu ca restul nu a fost superb. Sigur il vom mai vizita.
Bun SoHo
143 Grand St.
Un Paste Fericit, cu multa lumina in suflet si in gand! O iau pe sosea in jos, in vizita la prieteni si sa-mi vad iubitica. Fara grija, planuiesc sa gatesc pana si acolo, nu ma las. :))
Pana una alta am facut ouale si cozonacii sunt comandati, ii ridic in cateva ore. Sper sa-mi aduc aminte sa le fac o poza. Sper sa-mi aduc aminte sa iau camera foto cu mine :))
Aranjamentul pe orice masa intr-un restaurant vietnamez - ustensile (chopsticks, linguri de supa, cutite, cateodata si furculite si linguri "de-ale noastre" (daca nu-s pe masa si le vrei, le ceri ospatarului) si sosurile - unul hot, unul si mai hot, unul de prune si soia.
Am mers cu gandul la pho, la care se pricep bine, insa am comandat o supa ce se cheama Hot and sour si care intr-o renditie buna (ca cea de la Nha Trang de ex.) e foarte asemanatoare la gust cu ciorba noastra de peste. A fost buna dar ii lipsea ceva consistenta, sau body, sau hai sa-i zicem ca gustul era usor prea apos. Pestele bun, crap, iar leguma spongioasa care se vede in prim plan e una din preferatele mele in supele vietnameze, este tulpina de taro.
Sepie sotata cu lemongrass, ardei gras si sos chili (picant). N-am incercat-o, dar banuiesc ca a fost buna pentru ca a disparut foarte repede.
Cotlet de porc la gratar, intotdeauna superb, cu salatele aferente - morcovi si gulie murate si de data asta si ceapa verde murata (doar capatana). Foarte bun dar dupa supa nu am mai putut prea mult fara sa ma indop, asa ca am luat acasa cam 3/4 din ce se vede.
Si da, am uitat de desert. Am fost la Cannelle iar, pentru ca Payard era inchis duminica. Marea surpriza a fost ca au inceput sa faca Paris Brest, prajitura care daca-s in Paris ma face sa intru in orice patiserie intalnesc in cale.
In NY nu o fac decat vreo 2 patiserii (cel putin de atata stiu eu, oricat am cautat). Raritate, nu gluma. Am mai adaugat cateva poze in set. Ca a venit vorba de poze, inainte sa ma duc la ei m-am uitat pe website sa vad la cat inchid si observ ca au folosit cateva din fotografiile mele (fara sa dea credit, link, nimic). Intamplator ne-a servit unul din manageri si i-am pomenit (foarte frumos) despre asta - fara sa-l acuz de nimic, doar ca sa nu-l iert. Sa descopar mai tarziu ca mi-a pus 2 chestii micute in plus in punga - un mic muffin cu lamaie (asa de buuuuun) si o fundita cu gem (cah! nu ca n-a fost buna, dar mie nu imi plac prajiturile cu gem mult). 
Dupa plimbarea scurta prin Central Park, am ales sa mancam la un restaurant relativ nou deschis in SoHo, pe care am vrut sa-l mai incercam imediat dupa deschidere numai ca sa-l gasim inchis - programul de pe website nu corespundea cu cel de pe usa. Ne-a parut rau, interiorul arata chiar placut, modern si curat. Intre timp am auzit lucruri bune despre Bun (accent ascutit pe U) si nu stiu cum duminica mi-am adus aminte de el si am decis sa-l incercam.
De cum am intrat au primit o bila alba - am vrut sa ne asezam la o masa aproape de usa de la intrare, iar ospatarita ne-a rugat foarte politicos sa luam o alta masa mai in spate unde nu ne va fi frig. Imediat ce ne-am asezat la masa, ne-au adus paharele cu apa si creveti prajiti (ii mai tine cineva minte? ii cumparam de la Vanatorul in Romana si ii prajeam duminica ca sa-i rontaim la serialul de la 6 seara).
Stiam ca portiile sunt destul de micute (ospatarul a avut grija sa ne atraga atentia ca nu sunt portii uriase cand am intrebat cat e de mare supa), asa ca am inceput cu o supa bun cu tofu prajit si creveti. (vreo 2 poze mi-au iesit miscate - lipsa de lumina - asa ca nu le-am inclus) si frumusetile astea de roluri de vara cu creveti si porc. Insotite de morcov si ridiche murate si sos de alune, traditional.
Peste (bass) cu ciuperci chanterelles pe piure de gulie cu doar o atingere de nuca de cocos. Pestele perfect - coaja crocanta iar carnea usor suculenta. Cu ciupercile, piureul destul de anonim si sosul curry din jur, toate aromele s-au maritat superb.
Am lasat ce-a fost mai bun la sfarsit: "acadele de miel" cu curry, pe un piure de vanata si pere. Foarte probabil cel mai fraged miel care l-am mancat vreodata, perfect imperecheat cu restul. Categoric cea mai buna alegere facuta - nu ca restul nu a fost superb. Sigur il vom mai vizita.
