Status: LAZY

Era cat pe-aci sa scriu un post care-ar fi stat in gat unora, asa - de inceput de an, dar m-am abtinut ca sa nu incep anul pe un ton prea acid. Caci mi-am propus anul asta nu sa slabesc, nu sa salvez planeta, ci sa fiu mai blanda, sa-mi tin gandurile mai strans in circuitele proprii (cel putin pana cand se vor plange cei din jur ca-s prea tacuta) si sa incerc pe cat posibil sa ating perfectiunea zicalei "daca n-ai ceva frumos de zis, mai bine taci din gura". Toate astea vin nu din traditia de-a face rezolutii pentru Anul Nou (traditie care e utila doar ca sa vezi cat de neserios esti, concluzie la care ajungi abia peste 365 de zile), ci pentru ca ceea ce simt este exact opusul a ceea ce mi-am propus.

Aaa, vreti sa stiti? Well, americanul are o vorba: nu intreba decat daca esti pregatit sa auzi raspunsul.
Am inceput anul nou in acorduri lautaresti si tiganesti difuzate de 2 din cele 3 canale tv romanesti disponibile unora (care platesc cateva parale, acolo, ca sa stea la curent cu situatia din tara). Dar compania a fost mai mult decat placuta, mancarea foarte buna, iar eu mi-am dat in petec si-am purtat o rochie asa de scurta ca proprietareasa, cand i-am dus chiria pe 31 seara ca sa nu dau bani pe 1 (chiar prima zi din an sa dau bani?), mi-a zis ca-i place bluza mea.

Dupa aceea, a fost scandalul "Ina in evz.ro", la care era sa sar in mijlocul paruielii de mai multe ori - dar dat fiind ca-s femeie cu experienta vietii (era sa zic "batrana" tz, tz), mi-am tinut firea si am adoptat atitudinea din profilul personal de pe acelasi blog pe care il cititi acum. Eu o cunosc pe Ina si stiu ca orice-ar zice oricine, ea va ramane aceeasi incantatoare si chiar gratioasa fiinta. A carei candoare si onestitate continui sa o apreciez.

Apoi, pe sambata seara tarziu, m-a luat tiptil iar o raceala. Doar ce-am trecut cu greu de o bronsita in ultimele 2 luni si sincer: asta imi mai trebuia acum. Dar m-am recuperat deja in mare parte, sunt buna de munca (urasc sa lucrez duminica, dar cum zice ardeleanul: "daca-i musai, ii musai cu placere").

Puneti toate astea pe fondul diafan al brumei ce acopera pietrele ce stau sa crape (cam de 3 saptamani incoace) de minus Celsiusuri (10-20, cine mai sta sa numere? - doar ne bucuram cand, o data pe saptamana pentru cateva secunde, ajunge termometrul la 0 ca atunci chiar ni se pare cald) si-aveti tabloul complet. Hibernez. Nici bradul nu l-am dat afara din casa inca.

p.s. dati careva drumul la caldura in Canada, ca de-acolo ne vin vajurile. mes amis canadiens si canadians, cum rezistati fratilor?

p.p.s. postul ala s-ar putea sa vina, doar nu l-am vrut primul din an.

p.p.p.s. in ciuda celor scrise mai sus, nu-s decat foarte putin superstitioasa.