Ultimele saptamani au demonstrat cu prisosinta ca a sosit sfarsitul inceputului unei crize pe care o asteptam demult. In ultimii ani s-a simtit un declin semnificativ - calitatea vietii s-a deteriorat evident, desi suficient de incet ca subiectul sa poata fi ignorat. E mai usor sa-ti indrepti atentia asupra trivialului decat sa analizezi ceva ce nu s-a concretizat inca si nici nu stii (tipic optimist) daca se va concretiza vreodata. Insa a venit momentul cand nu se poate sa nu observi vijelia din jur. Cred eu.
Criza financiara prin care trece America acum e evidenta, doar daca ai trait in vreo pestera nu stii ce se intampla. La fel de evident ca este o criza internationala si ar trebui sa ne pese indiferent cat de departe suntem de epicentrul problemei.
Si nu pot sa nu inghet in uimire cand intalnesc pe cate cineva care, cu ochi mari, spranceana ridicata si un vag zambet in coltul gurii arunca un "so what? what's the big deal about it?"
Si chiar asa, care-i problema? Persoana in cauza mananca take-out (si majoritatea afacerilor nu au indraznit sa ridice preturile prea mult de teama sa nu-si piarda clientii care se raresc oricum), nu conduce (iar pretul transportului in comun e acelasi), are o slujba care probabil i se pare scrisa-n piatra, barurile de week-end au grija sa nu-i ramana mare lucru in contul din banca. Nu i s-a intamplat sa fie atacat in strada inca si nici nu crede ca i se va intampla vreodata, chiar daca ceea ce aude si vede in media contrazice raportul politiei cum ca rata crimelor tot coboara. Nici nu vede cum il afecteaza pe el faptul ca se maresc taxele de proprietate sau ca s-a cerut reintroducerea taxei de
commuter (pentru cei ce nu locuiesc in NYC dar lucreaza aici). Sau ca se cere ca o suma enorma sa fie taiata din bugetul agentiilor guvernamentale in timp ce agentia "banu' cu coasa" incepe sa ia la puricat taxele pizzariilor (care fac in cea mai mare parte incasari in bani gheata).
Nu fac parte nici din categoria celor ce vad
soup kitchens in viitorul apropriat, asa cum s-a intamplat in anii '30. Dar nu pot sa nu ma intreb ce efect va avea in timp faptul ca guvernul practic cumpara majoritar companii financiare (nu suna ca un pas spre socialism?). Nu pot sa ignor ca cel ce a creat in mare parte situatia de fata va iesi din scena curand, cu zambetul cretin pe fata si "dupa mine potopul" scris pe frunte, iar eu la alegeri sunt pusa in situatia sa votez pentru un republican basit care si-a ales vice-presedinte o amazoana alaskana (pe care nu o vad capabila nici sa numeasca 10 capitale internationale) sau pentru un democrat care mi-ar da ocazia sa arat ce tare fac eu parte din timpuri moderne avand ocazia sa votez "negru" (el e de fapt mulatru, dar termenul nu mai e
politically corect demult). Nu am probleme cu nicio culoare a pielii, problema mea cu el este ca nu-l vad capabil nici sa-si faca balanta contului personal de
checking. (Si ca il simt ca pe o persoana extrem de rece si rea - dar asta e problema mea.)
Se intampla multe lucruri ilogice care imi fac capul sa explodeze - de la sumele enorme care tara le imprumuta in timp ce cheltuieste inzecit pe un razboi cretin si inutil, pana la bancile care sunt in una din cele mai mari crize financiare si continua sa deschida sucursale la fiecare colt de strada (nu e o exagerare, in Manhattan e greu sa mergi mai mult de 2-3 strazi fara sa dai de o banca, sunt intersectii care au 4 banci la 4 colturi) - si nu-mi trebuie un master in finante sa inteleg ca nu este chiar cea mai inteligenta miscare. Nu pot sa pricep cum se poate ca tot
the little people sa plateasca, pe fata, pentru greselile rechinilor din finante. Incep sa cred la modul serios ca cineva-cumva-undeva incearca sa distruga tara asta din temelii ca sa o refaca dupa propriile interese - o fi o
conspiracy theory dar asta tind sa cred acum, o sa fiu fericita sa aud rasete daca va fi dovedit ca gresesc.
Chinezii au o urare: "Sa traiesti vremuri interesante". Mie imi suna mai mult a blestem zilele astea. Si please, nu vreau sa mai aud happy cheerleading bullshit - trebuie sa fiu intr-o stare de spirit deosebita ca sa pot sa inghit optimism nefondat. Desi, fericiti cei saraci cu duhul...
