Food - Falsa caprese

Insalata caprese a italienilor e pur si simplu rosie cu mozzarella, sare&piper, ulei de masline extra-virgin si busuioc. De obicei feliata frumos, rotund, si prezentata cu felii alternate de rosie si branza. Super, salata mea preferata vara.

Cineva (thank u, my friend) mi-a recomandat sa incerc branza Haloumi, o branza cipriota - si acum am o rezerva serioasa in casa. E o branza excelenta de topit (la cuptor sau saganaki ca la greci) iar gustul este intre mozzarella si branza noastra neaosa.

Deci aseara, cu una din minunatele rosii violete, am facut o caprese falsa. Sau branza cu rosii, daca mi-e permis.

Food - What summer is made of... part III

A inceput sezonul rosiilor heirloom - si nu numai - la piata de fermieri. Unii spun ca-s urate, altii (ca mine) gasesc frumusete in micile imperfectiuni, dar toata lumea cade de acord asupra faptului ca sunt deosebit de gustoase. Unele mai dulci, altele mai putin acide, fiecare are gustul ei dar toate sunt carnoase si zemoase si delicioase.
O mica selectie de Black Krim, Black Seaman, Guernsey Island (cred), Golden Beauty, Red Zebra si in spate, un ardei violet care fiind pitic pe langa cel galben, se ascunde rusinat.




Am auzit pareri cum ca porumbul romanesc este furajer. O fi, comparat cu cel bicolor (sau silvercorn) care nu are nevoie sa fie fiert mai mult de 2 minute. Cel din poza trebuie sa fie cel mai bun porumb care l-am mancat in viata mea - nu gasesc cuvinte sa descriu textura, pot doar sa spun ca a fost atat de dulce ca l-am considerat desert. Cu doar un strop de sare si o mangaiere de unt.

Unde am luat ardeii dadeau gratis o floarea soarelui (la sfarsitul zilei prefera sa scape de marfa nevanduta, reduc preturile, dau cadou la cumparatura si tot ce ramane se pune in saci de plastic si se aduna pentru bucatarii de binefacere). Am mai luat un manunchi de busuioc care se rasfata infoiat acum intr-o cana cu apa in bucatarie, mandru de cum miroase. Cand am terminat cumparaturile mi-am dorit sa fi avut un cos impletit in care sa-mi car bunataturile, sa scap de pungile de plastic asa de triviale.

Ei, vara-vara...

The City - Poate sa fie mai nebun de-atat?

225 de oameni s-au strans acum cateva zile sa joace o festa intr-un Home Depot (pentru cei ce nu stiu, e un magazin de materiale de constructii si decoratii pentru casa, nici nu are importanta de fapt, putea sa fie la fel de haios si intr-un supermarket). La acelasi moment, pentru 5 minute au inceput cu totii sa se miste in slow-motion, ca dupa alte 5 minute de comportament normal sa "inghete" pentru alte 5 minute.

ImprovEverywhere se ocupa cu genul asta de farse, una din cele mai tari petrecandu-se nu demult la un magazin de aparatura electronica. Daca aveti timp de citit un pic, merita. Multe poze si detalii pe website-ul lor.
Am zis cat de mult iubesc orasul asta de trazniti? e bine ca ma face si sa rad din cand in cand.

Thoughts - Random

Cum este posibil ca factura de curent sa fie cu $3 mai mult decat luna precedenta (de fapt, $6 pentru ca include si $3 creditul promis de ConEd) cand am stat 8 zile fara electricitate luna trecuta????

-------

M-am indragostit de un aparat de fotografiat - de fapt nu de aparat ci de pozele care le face. Aparatul e destul de mare si greu (humongous comparat cu Sony-ul T1 care il am, pana si Fuji-ul vechi e de 4 ori mai mic), are doar 5 megapixeli si cel mai important, nu-mi sta caru'n drum sa-mi iau alt aparat foto acum. Si ce mi-e teama cel mai mult, e ca daca mi-l iau acum, dupa cateva luni o sa-mi para rau ca a iesit ceva si mai bun si mai destept. Dar zau ca face poze su-peeeeer-beeeeee!!!!
(o.k., e Canon Powershot ).
Nu stiu cum sa fac sa-mi treaca de el, faptul ca am alte prioritati nu ajuta (exista carti de credit, nu?).
Si sincer, ce as vrea de fapt ar fi un Canon Rebel XT, dar de banii aia parca nu m-as indura...
Incerc sa ma pacalesc asteptand pana incep reducerile de sarbatori, poate functioneaza.

--------

Mi-e dor de Paris. Si vreau iar si in Caraibe. Trebuie sa joc la lotto.

The City - I don't like (cheese)burgers...

...dar acum vreo 2 veri s-a deschis The Shake Shack in Madison Square Park. Cu fanfare si reclame neplatite. Initiativa unui chef care are in grija 4 restaurante de renume, Shake Shack e un pic mai mult decat o toneta, serveste 3 feluri de burgers si 2 feluri de hot-dogs, plus o inghetata cremoasa (soft) care se cheama custard si care poate fi servita ca atare sau ca shakes (de unde numele).
Vorba a umblat repede despre calitatea carnii folosite pentru burger, despre cat de buna e inghetata (care la inceput exista doar in arome de ciocolata si vanilie), despre cum proiectul lui Meyer ofera studentilor de la o scoala locala de ospitalitate prilejul sa faca practica si cum un procentaj din incasari va fi donat pentru intretinerea parcului. Suna super, nu? Faptul ca sunt si mese si chiar luminite in copaci seara, adauga inca un plus.

Problema e ca nu-mi plac burgerii. Am incercat de vreo 3 ori, dar de fiecare data am tradus experienta prin "paine inmuiata cu un carton la mijloc si o frunza de salata ca sa distraga atentia de la gust la textura". S-a intamplat insa sa lucrez o vreme chiar peste drum de parc si cum in zona respectiva ofertele de mancare variaza intre McD/Subway/sandvichiuri de deli la suprapret si restaurante pentru care nu aveam timpul necesar, am incercat Shack-ul. Well... ce sa zic. Foarte bun. Proaspat, aromat (aroma de vita, yeap), gatit la fix - suficient de in sange cat sa curga sucurile delicioase si sa te faca sa regreti ca nu poti inhala tot si cat sa te faca sa nu-ti pese ca te manjesti... Fun. Cat am lucrat in zona am fost de cateva ori (record personal la burgeri). Am fost si vara trecuta probabil de vreo 2 ori. Si am zis sa mergem si vara asta macar o data - Shack-ul e deschis doar din martie pana in noiembrie.

Ei bine, coada era de cel putin 50 de persoane - nu stiu cat de bine se vede din poza, dar unde eram eu se termina coada. Din experientele trecute stiu ca o coada de 15-10 de persoane poate insemna o jumatate de ora usor. Bineinteles ca n-am stat, dar ma uimeste ambitia celor care asteapta la coada atat pentru un burger. Cat ar fi de bun, e un burger!!
Oh well, poate doar n-am avut chef in ziua aia de stat la coada.

Thoughts - Orasul in declin? part I

E ceva ce-mi sta de mult in ganduri, zilnic. Atat de pervers constant incat trebuie sa notez. NY-ul se schimba. S-a schimbat in rau in ultimii cativa ani, pe nesimtite, pana in ziua cand am realizat cat de mult s-a schimbat.
Nu, nu e de nerecunoscut. E inca acelasi oras, dar cu alte nuante. Si in adevarat spirit uman incerc sa descifrez de ce se intampla degradarea asta.

Acum cateva zile am citit undeva un post-racnet al cuiva care locuieste in Queens, un transplant recent de undeva de pe coasta de vest (postul a fost sters din pacate, se pare ca nu era PC, dar cu diligenta am gasit un reply care l-a copiat si deci atat timp cat asta nu e sters si el, poate fi citit aici. Si da, sunt de acord in mare parte si cu ce spune reply-ul - dar asta doar face situatia mai tragica). Se plange de multe si prima mea reactie a fost de indignare (ca si a multor altora care au citit postul) - pentru ca eu iubesc orasul asta asa cum e, "hey, this is the greatest city in the world". Dar cu multa amaraciune in suflet a trebuit sa recunosc ca majoritatea ofurilor persoanei respective sunt intemeiate, si mai mult: ma deranjeaza si pe mine.

Ce se intampla? Orasul e mai murdar, nu ca n-ar fi fost si pe vremea cand ii gaseam scuza "Oh well, 8 milioane de locuitori + 2 mil. de turisti". Lumea e mai nervoasa, mai trista, mai nesimtita, mai preocupata, mai rasista (da, da, in NY: din ce in ce mai mult aud discutii despre superioritatea indienilor fata de chinezi, a chinezilor fata de spanioli etc. etc - sunt atatea combinatii de te-apuca rasul/plansul). Ignorand datele oficiale ale primariei cum ca rata infractiunilor ramane aceeasi, incepe sa dispara increderea oarba ca sunt safe oriunde, la orice ora. E doar asa, un feeling - dar pe care aleg sa nu-l ignor.

Sa dau vina pe economie? Deja de cativa ani am observat preturile la mancare crescand, salariile scazand sau stagnand (ceea ce e la fel de grav), chiriile devenind uluitor absurde... Si asta poate sa duca la depresia psihica in masa care o observ? Are asta efect asupra comportamentului adolescentilor care-s prima sau a 2-a generatie de emigranti? De ce nu, daca are efect asupra tuturor...

Oricum, irelevant (poate) care-s cauzele. Fapt e ca se intampla si ma nemultumeste profund, ma doare, ma deranjeaza ca un cui in pantof. Nu vreau sa iau urma zecilor de mii care parasesc orasul, cel putin nu inca - in primul rand pentru ca nu vreau sa traiesc in alta parte, pentru multe motive. I love NY, I really, really do. Si ca in orice fucked up relationship, nu pleci pana cand nu devine insuportabil.

Food - Easy duck

Imi place mult ratza, dar intotdeauna am considerat ca e greu de gatit - sa o fierbi prima data, sau sa o tii zile intregi la frigider etc. Pana cand intr-o zi am dat de o reteta care mi s-a parut prea usoara sa nu o incerc. Ei bine, nu cred ca mai fac ratza altfel de-acum incolo. Poate fi servita cu sos (de vin, de portocala etc) sau simpla, oricum ar fi, va fi super-ultra-delicioasa. Nu e ea prea fotogenica, dar e tare buna.

Ratza la cuptor

3-4 linguri de sos soia
3 linguri de mustar
3 catei de usturoi (mai maricei, asa)
1 lingurita piper, 1 de sare, 1 de cimbru uscat

Se incalzeste cuptorul la 400F/200C.
Se curata ratza de grasimea excesiva din jurul cavitatii, se spala si se sterge cu servete. Se aseaza cu pieptul in sus intr-o tava cu gratar. Cu o furculita se inteapa pielea in mai multe locuri (cu atentie sa nu ajunga intepaturile pana in carne) - asta ajuta ca excesul de grasime de sub piele sa se scurga in timpul coacerii.
Se amesteca mustarul cu usturoiul intr-o ceasca. In alta ceasca se amesteca sarea cu piperul si cimbrul.
Se unge generos ratza cu sosul soia, apoi se unge cu amestecul de mustar. Se presara amestecul de sare pe ratza si in cavitate.
Se baga la cuptor pentru 45 de minute. Se intoarce ratza cu pieptul in jos pentru 30 de minute. Se intoarce din nou cu pieptul in sus si se mai tine la cuptor aprox. 15 min., pana cand se aureste frumos. Se transfera pe un platou si se serveste.
Este excelenta si rece.

Uhm... Grasimea din tava se trece printr-o sita si se foloseste la cartofi prajiti. Se poate pastra intr-un mic container la congelator.

The City - $3 recompensa

Azi am primit check-ul de la ConEd, rambursarea costului mancarii stricate.
Tot azi aflu ca desi politicienii (de cartier) cer ConEd-ului sa ne dea curent electric gratis pentru 3 luni, acesta considera ca se poate rascumpara cu $3 credit pe urmatoarea factura. Cine nu ma crede poate sa citeasca aici. $3??? Exista ceva mai ridicol de-atat? Nu ca am pretentii sa ne dea curent gratis 3 luni, desi nu zic ca nu mi-ar placea, dar $3??????
E de ras sau de plans?

Food - Oh my darling Ommegang

Nu suntem mari bautori, dar parca pe caldurile astea merge o bere.
Am ales (mai mult din intamplare decat din cunostinta de cauza) o bere superlativa - e ca un vin rosu in travesti. E ca o bere neagra care viseaza sa fie vin rosu. E tare. E frumoasa. E spumoasa. E buna.

Azi si maine ne topim la umbra, la aprox. 110-120 F (40 de grade C). Dupa aia cica se mai racoreste pentru cateva zile cam la 90si (30siceva). I still love summer. Mai sunt doar cateva saptamani de vara.

Food - Risotto explicat (sper) 1-2-3

E pilaf sau nu-i pilaf? E si nu e.
E greu de facut? Da si nu. E mai greu de facut decat un pilaf unde pui totul in oala si lasi sa fiarba sub capac, dar nu suficient de greu sa nu-l incerci niciodata. Cred ca oricine poate aprecia un risotto bun, pana si cei carora nu le place orezul (asa, ca mine).

Mi-a trebuit ceva vreme sa inteleg ca ce ma oprea sa-l fac erau milioanele de pareri despre cum se face un risotto. Se pune vin sau nu, sa fie vinul fierbinte sau nu, se mesteca orezul cu lingura sau nu etc. etc. Exista sute de retete de risotto, dar si tehnici, cate bordeie atatea obiceie. Insa se pare ca sunt cateva puncte despre risotto unde toata lumea, puritani sau inventivi, cade de acord:

1. Orezul folosit sa fie Arborio. Pentru risotti super-fine se mai foloseste Carnaroli sau Vialone nano. Toate trei sunt boabe mai rotunde si robuste insa cu variatii ca forma, dar pentru ca Arborio este cel mai usor de gasit si realmente cel mai folosit, hai sa ne axam pe Arborio. Orezul pentru risotto nu "infloreste" la fiert si are mai mult amidon, ceea ce da produsului final o cremozitate deosebita. (Sper ca n-am inventat cuvantul cremozitate)

Daca e folosit orez normal cu bobul lung nu iese risotto ci pilaf.

Tot procesul dureaza aprox. 20 de minute. Bobul de orez trebuie sa ramana al dente, adica atunci cand il musti sa simti un pic miezul lui. Ca si cu pastele fainoase. (Uhm, cei care stiati asta sa nu credeti ca dau explicatii ca la copii, am fost surprinsa sa aud de curand intrebarea "ce este de fapt al dente?" de la cineva pentru care as fi bagat mana in foc ca stie)

Eu sunt de partea celor ce-s de parere ca amestecatul cu lingura ajuta la eliberarea amidonului, deci ajuta la cremozitate.

2. Lichidul cu care se face un risotto poate fi supa de pui sau de legume. Aici sunt eu cam puritana pentru ca nu folosesc decat zeama facuta de mine. (Nimic mai usor sa faci o supa, sa o reduci la foc mic si sa o bagi la congelator in cuburi sau containere si sa o reconstitui 3/1 cand ai nevoie de ea. ) Iar lichidul trebuie sa fie adus aproape de clocot si tinut fierbinte pe durata gatitului.
De calitatea supei depinde calitatea produsului final.

3. La sfarsit un cubulet de unt si un pic de branza Parmiggiano finalizeaza cremozitatea si nu trebuie omise.

Unul din preferatele mele este Risotto cu ciuperci de padure

1 cana de orez arborio
2-3 linguri ulei (preferat de masline)
1 ceapa maricica
25 de grame de ciuperci de padure (amestec) rehidratate 20 de minute cu o ceasca de apa fierbinte
sau 200 gr ciuperci proaspete calite in 1 lingura ulei, cateva minute, cu un strop de sare
1 pahar de vin alb (optional)((la ciuperci de crescatorie poate fi folosit un pahar de vermut alb))
3 cani de supa de pasare sau legume
3 linguri parmezan ras sau dupa gust
1 nuca/lingura de unt (dublu nu strica)
patrunjel (optional, mie-mi place si pun)

Ciupercile rehidratate se scot din apa si se toaca nu foarte marunt. Apa ramasa se strecoara (in caz ca exista ceva sediment de la ciuperci) direct in supa de pasare/legume.
Se incinge uleiul pe foc mediu, se caleste ceapa pana se inmoaie si devine transparenta. Se adauga orezul si se prajeste amestecand din cand in cand pana cand devine alb si incepe sa faca galagie in cratita (pocneste usor pentru cei care nu stiu de gluma). Se micsoreaza un pic focul.
Se pune paharul de vin, se amesteca pana cand vinul e evaporat.
Se pune cate un polonic de supa, se amesteca pana se evapora. (Orezul sa fie acoperit dar nu innecat in supa)
Cand mai raman cam 2 polonice de supa se pun si ciupercile, se continua procedeul.
La sfarsit, orezul trebuie sa ramana cremos - se mai lasa cu focul stins 3-5 min. si el inca absoarbe lichid. Daca e prea uscat, se mai adauga un picut de supa. Se adauga untul si parmezanul, sare si piper dupa gust si se serveste.

The City - The truth about Baywatch

Ce credeati, ca-s Pamele Anderson si Davizi Hasselhoff in realitate? Sorry to burst your bubble.



I love Long Beach, e plaja mea preferata in NYC. E si foarte aproape de oras (din Manhattan e tren care te aduce la cativa pasi de plaja in mai putin de 1 ora), e curata (se plateste $7 intrarea, parte din ei sunt evident folositi pentru intretinerea ei), lumea e incomparabil mai civilizata decat la Jones sau Rockaway. Dar sa spun ce m-a iritat de data asta.

Plaja e formata din nenumarate golfulete (a trebuit sa caut cuvantul in dictionar ca sa-l traduc, asta ca sa arat cat ma mai duce mintea), nenumarate pentru ca eu n-am stat sa le numar, nu ca duc la nesfarsit. Sunt cel putin 20, unele din ele plaja privata. Fiecare golfulet are echipa de salvamari, cocotati in scaunele lor pe o duna imensa de nisip, iar pe lateralele dunei sunt franghii care duc in apa si indica unde este permis sa te balacesti: numai pe spatiul intre franghii (cam 3/4 din latimea golfului).

In ziua asta erau ceva valuri (se vede in poza ca nu erau cat casa insa) si oricat respectai zona franghiilor erai fluierat sa te dai cat mai in centru. Unu la mana, fluieraturile alea iti spargeau creierii. Doi la mana, toata omenirea era adunata intr-o gramada ridicola, de nu puteai sa te balacesti ca omul ca loveai pe cel de alaturi. In fine, n-am lasat asta sa-mi strice ziua.
Am stat pana aproape de apus, cand pescarusii pun stapanire pe plaja iar soarele e la fel de bland ca cel de septembrie.

Food - What summer is made of... part II

"Life is like a bowl of cherries"

"...please don't go don't go,
don't go away
please don't go don't go,
I'm begging you to stay"

(KC and the Sunshine Band)

Thoughts - Personal DNA test

Am vazut testul asta in mai multe locuri pe net si intr-un final am decis sa-l incerc, sa vad ce iese. Am incredere in testele astea tot atat de multa cat am in astrologie - dar adevarul este ca uneori intrebarile te forteaza sa te analizezi.

Rezultatul meu in amanunt (I like me! LOL)
Hai, faceti testul si eventual dati-mi link la rezultate. I want to know you better! (wink wink)

Food - Soba noodles with shrimp

Doar ca sa pastrez un aer de oarecare normalitate, got to talk food again.

Spaghetele soba (din cartof dulce) nu-s prea fotogenice, dar tare-s bune. (Da, japoneze si astea.) Cu ardei rosii si castraveti (scoase semintele) taiati bete de chibrit, niste ceapa verde feliute, ceva patrunjel (sau coriandru verde) si menta, un dressing (din 4 L sos soia, 4 L otet de orez, 6 L ulei de susan, 3 L de zahar) si niste creveti la gratar (duuuulci si buuuuni, de la Whole Foods, in sale) si o lingurita de seminte de susan prajite - nimic mai bun intr-o zi calda de vara. E o reteta care o repet des, ne place mult.

The City - Cum a fost posibil?

De azi dimineata de pe la 3:30 avem iar curent electric. 7 zile si 7 ore aproximativ nu am avut.
Sunt intrebata cum a fost posibil? Nu stiu ce sa raspund decat "Nu stiu". Nu traim in Papua Noua Guinee, ci in cel mai mare oras din lume, care consuma zilnic curent electric cat probabil Europa intr-o saptamana (imi dau cu presupusul, daca are cineva statistici chiar sunt curioasa). ConEd, care detine monopolul pentru distributia curentului electric si care in ultimii ani a dublat pretul la Kw, ar fi trebuit sa aibe un plan de back-up, nu? mai ales dupa black-out-ul de acum 2 ani. Care, btw, a fost rezolvat mult mai repede desi toata coasta de nord-est a fost afectata.

Acum, cam asta e ce s-a intamplat: marti 18 pe la 8 seara a fost o furtuna. Fulgere, tunete, ploaie, cam jumatate de ora. Tensiunea incepe sa aiba caderi, becurile se sting si se aprind sau dau lumina cat sa zici ca lumineaza. Computerul out, dupa ce s-a repornit de vreo 3 ori l-am inchis. Dupa jumatate de ora prizele nu mai merg, becurile doar selectiv si la tensiune foarte mica. Pana dimineata a mers si unul din televizoare, dupa ce moare si el nu mai are curent decat priza de aer conditionat, care pana sambata nu da suficient curent decat pentru ventilator (pus pe turbo si abia sufla). Sambata noaptea incepe sa mearga pe rece, dar tot foarte slab (bun si asa, insa).

Bineinteles ca toti din casa am sunat ConEd-ul. Miercuri seara pe la 11 si-a facut aparitia o masina de interventii, lucratorii s-au bagat in groapa, au umblat ei un pic la fire si a venit curentul pentru 2-3 minute, s-a stins din nou si au plecat. De la TV aflam ca in Queens sunt 960 de clienti fara curent. Nu pare big deal, asteptam sa repare repede.

La radio (hey, nu aruncati vechiturile de radiouri pe baterii si nici telefoanele cu fir) presedintele ConEd-ului spune ca intelege inconvenienta dar nu au idee ce s-a intamplat, ce s-a stricat, de ce ard cablurile, ca ei muncesc 24 din 24 sa repare dar nu stiu ce a provocat pana de curent si nu au idee cand vom avea din nou curent.

Dupa 2 zile se aude ca va fi o investigatie federala privitor la numarul de clienti raportat de ConEd (960, remember?), se pare ca sunt de cel putin 100 de ori mai multi clienti. Dupa 24 de ore ConEd vine cu explicatia ca ei au raportat numai numarul de clienti care au sunat la reclamatii.

De miercuri noaptea pana azi-noapte nu am mai vazut nici un echipaj sa lucreze mai aproape de 6-7 strazi de noi (sunt manholes la fiecare colt de strada) dar continui sa citesc in ziare si sa aud la radio ca sute de echipaje muncesc 24/24. Primarul tine partea ConEd-ului, ca ce treaba buna fac ei. Dupa 5 zile, doar 50% au curent. Un Councilman de Queens si un Assemblyman de Astoria cer ca presedintele ConEd-ului sa demisioneze si cer companiei sa puna la conducere pe cineva capabil. Deasemeni cer sa fie declarata o stare de urgenta care sa permita ajutorarea celor din cartierele afectate. Cererea lor (si a rezidentilor) este ignorata, iar situatia este evaluata cu bonomie de catre primar care repeta greseala celuilalt de a numi situatia o "inconvenienta". Deasemeni ne instruieste sa ii multumim presedintelui ConEd pentru eforturile depuse si parol ca nu a zis-o cu ironie.

Azi-noapte pe la 12 o companie Hawkeye lucra la manhole-ul din coltul strazii mele. Cica au adus echipaje de interventii din upstate NY, Boston si Ohio, nu stiu Hawkeye de unde sunt. La 3:30 am avut lumina.
Exista o cerere pentru reimbursarea costurilor mancarii stricate. Trebuie sa aduci bonuri pentru mancarea care era in frigider sau sa faci poze daca valoarea este peste $150. (cine pastreaza bonurile de la supermarket, mai ales pentru carnea care poate ai pus-o in congelator acum o luna????) Esti atentionat pe web-site-ul ConEd-ului ca nu e sigur ca vei fi reimbursat dupa evaluare. Hell, no! Am aruncat 3 saci mari cu mancare, aveam frigiderul plin. They'd better give me my money! am 12 poze cu mancarea care am aruncat-o.

Intr-un final avem curent electric, dar am inteles ca este provizoriu - au carpit pana cand pot schimba cabluri si transformatoare sau ce trebuie. Am baterii la lanterne inca.

The City - In pana...

De marti 18 iulie, 2 cartiere cu (zeci de?) mii de apartamente nu au curent electric. Azi e luni 24, inca nu au reparat desi sustin ca au sute de echipaje care lucreaza non-stop - lucru total neadevarat pana ieri cel putin, cand intr-adevar am vazut 2 echipaje lucrand la mine in cartier. Inca nu au idee cand vor reusi sa repare.
As avea multe de spus, dar ma rezum la atat: asta e NYC, USA, anul 2006. Infuckingcredible.

Thoughts - Un alt razboi

Postul asta nu se vrea politic. Refuz sa discut politica si religie pe blogul asta. Dar ce se intampla acum intre Liban si Israel ma irita si mai ales, ma ingrijoreaza.
Am trecut (si va ramane acolo cat voi considera eu necesar) la lista de bloguri pe Mana, o tanara libaneza care scrie pur si simplu punctul ei de vedere. Multumesc din nou Raluca, daca citesti cumva.

Food - Yakitori Taisho

Yakitori inseamna "pui pe bat" (echivalentul kebob-ului) si facut pe gratar, de cele mai multe ori pe carbuni aromati. Dar generalizat, ar fi carne sau legume pe bat - de la ceapa verde sau ciuperci la maruntaie de pui sau limba de vita. Pe langa gustarile pe bat, la un yakitori-ya mai sunt zeci de alte delicatese, multe dintre ele in portii mici, ceea ce e superb cel putin pentru ca poti sa incerci mai multe odata.

Fish balls: De obicei, fish balls inseamna chiftele de peste tocat si sunt cam cenusii la culoare. Cele de aseara, superb albe si foarte smooth si cu o textura usor asemanatoare cu bratul de caracatita. Invelite intr-un amestec de legume si aluat de tempura si prajite in ulei, servite cu un pic de maioneza si lamaie. Su-perb.

Apoi, o sepie la gratar cu un sos usor si sardine prajite (oh, amintiri de hamsii prajite in Constanta :) )




Rata usor calita cu un sosulet foarte delicat - nici prea dulce, nici prea aspru, nu picant dar nici bland.
Pe langa, ridiche (japoneza), un pic de mesclun si muguri de (?) soia.

Au mai fost si altele, nepozate pentru ca era foarte aglomerat si deja se uitau toti din jur ca la urs ca fac poze farfuriilor: onigiri (rice ball, care in ciuda numelui e mai mult triunghiulara) cu somon si un platou foarte interesant cu noodles mai grosute si kimchi (varza murata foarte picanta) si caracatita.

And yes my friend (you know who you are), I wish you were there.

Yakitori Taisho - 5 St.Marks (bet. 2nd & 3rd)
http://yakitoritaisho.com/Frameset1_eng.html

The City - La Piata

Nu e minunat cand te duci la piata de fermieri si faci cumparaturile in acorduri de vioara?
Aici muzica clasica, 20-30 de metri mai incolo, un cor canta imnuri religioase.









Union Square Market, bineinteles. Au aparut si visinele, la $6/cutiuta care zic ei ca ar avea 400 de gr.

Si daca mai mergi 50 de metri spre sudul parcului, rar se intampla sa nu mai gasesti trubaduri. Sau dansatori, sau cine stie...

Food - Cheesecake

Cu toate ca de data asta am inselat, admit si pun reteta (originala) totusi. E unul din deserturile mele preferate.
Am inselat pentru ca am folosit o crusta de tarta gata cumparata (care nu e rea deloc, piticii aia de la Keebler fac treaba buna) dar am imbunatatit-o totusi cu jumatate din reteta originala de crusta pentru ca ii da o textura deosebita (ok, ii da si gust mai bun). Motivele pentru care am inselat au fost ca am avut crusta care trebuia folosita si nici nu aveam suficiente alune.
Alta schimbare e ca la sfarsit am diluat si un pic de Nutella cu o lingura de crema, pentru decorat. Dar poate ramane doar cu crema caramel fara probleme.

Deci,
Cheesecake cu alune de padure si caramel

Crusta: 1 1/2 cana (375 gr) alune de padure, usor prajite
1/4 cana zahar (4 linguri)
1/4 cana unt topit (4 linguri)

Umplutura

2 pachete de 8 oz de branza Philadelphia (450 gr)
2/3 cana de zahar
2 oua
1/8 lingurita de sare
coaja de la o lamaie si o portocala micute, data prin razatoarea fina
sucul de la jumatate de lamaie
1 lingurita de vanilie

Crema Caramel

1/2 cana (8 linguri) dulche de leche (din supermarket, sectia latina sau langa laptele condensat)
5-6 linguri de crema (heavy cream, caimac pentru frisca etc)
Cateva alune de padure pentru decorat

Crusta: In robotul de bucatarie se macina alunele, se adauga zaharul si untul topit si se pulseaza pana se amesteca. Se pune intr-o forma de tort cu pereti detasabili (diam. de 8') si se preseaza bine si uniform.

Umplutura: Se preincalzeste cuptorul la 350F/175 C. Branza si zaharul se amesteca cu mixerul cam 2 minute pana e pufoasa. Se adauga ouale, apoi restul ingredientelor (sarea, coaja de citrice si sucul de lamaie, vanilia). Se toarna peste crusta, se coace 30-35 de minute (nu se coace prea tare, marginile vor fi ridicate dar mijlocul va fi inca moale, se mai intareste dupa ce e scoasa din cuptor). Se da la frigider cel putin o ora.

Sosul caramel: Intr-o craticioara mica sau un ibric se incalzeste pe foc foarte mic dulcele de leche cu aprox. 4 linguri de crema. Trebuie sa fie usor de turnat, dar nu prea lichid. Se mai adauga crema daca mai e nevoie. Se toarna usor si egal pe suprafata prajiturii. Se orneaza cu alunele de padure. Se da la frigider cel putin 2 ore. Se scoate marginea formei si se taie felii.