Thoughts - Laughing pretty darn loud

*Disclaimer: randurile de mai jos nu-mi apartin, le-am primit prin e-mail. Nici nu subscriu la ideea ca asa suntem noi, romanii. Doar rad - asa - un pic - mai ranjet - asa ca la o schita de Caragiale.

NU MAI EMIGREZ


Dragii mei compatrioti Romani, eu nu mai emigrez din Romania. Varul meu Nelu femeie de serviciu la NASA (fost inginer IT in Romania ) a gasit stergand folderele de praf un studiu care ma pune pe ganduri. Din surse secrete NASA natia Romana a fost aleasa pentru a coloniza planeta Marte.

Din toate natiile studiate au fost alesi Romanii pentru ca intr-un viitor habitat artificial pe Marte ar rezista cel mai bine. S-au luat in calcul urmatoarele : romanii rezista fara apa cel mai mult. Nu au nevoie sa faca dus cu saptamanile. Nu folosesc sapun, sampon ori pasta de dinti. Nu au nevoie de spatiu verde. Daca acesta exista il distrug.

Habitatul va fi construit gen scara de bloc cu doua banci la intrare.
Romanii nu au depresii sau daca au le rezolva cu bautura. Pot sa bea de la antigelul statiei orbitale pana la spirtul si frectia din sala de prim ajutor.

Pentru divertisment le ajunge un joc numit table. Nu au nevoie de gym sau piscina. In caz de suprapopulare subiectul feminin poate fi convins usor sa-si arunce copiii la ghena de gunoi. Daca decizia s-a considerat gresita copiii pot fi recuperati dupa trei zile. Culmea traiesc.

Romanii pot fi manipulati si condusi foarte usor. Toate proviziile se vor elibera pe baza de cartela. Toate legile habitatului vor fi facute pentru a fi incalcate.

Cheltuielile cu paza si securitatea habitatului vor fi minime. Romanii sunt genetic turnatori si paraciosi. Cand nu au ce sa toarne incep sa scrie jurnale : Jurnalul National, Jurnalul de la Paltinis etc. Se vor promova manageri nulitatile fara studii iar oamenii capabili vor fi maginalizati pentru ca acestia atunci pot creea cel mai bine. Romanii se hranesc cu 80 la suta paine 5 la suta seminte de floarea soarelui iar restul surogate. Singurul animal insotitor va fi cainele comunitar.

Viata Romanilor este foarte simpla. Barfa sau zvonurile sunt ratiunea lor de a trai. In acest scop vor fi introduse in habitat asa numitele panarame care vor trai cu nulitatile manageri si vor fi invidiate si barfite de nevestele grase si oxigenate ale capabililor cu studii.

Habitatul va fi aprovizionat in cantitati suplimentare cu prize, becuri, clante, capace de WC si robineti. Romanii fura aceste obiecte. Inca nu se stie de ce.

Obiectele furate se pot gasi in apartamentele lor in vitrina din sufragerie. Se presupune ca sunt furate in special de capabilii cu studii si aduse acasa ca un trofeu. In acest caz nevestele grase si oxigenate au orgasme multiple exclamand: "Costel este si destept si descurcaret!".

The City - Am I nuts?

De ce ar vrea un cuplu de turisti sa faca poze cu soldati (unitati speciale) dotati cu mitraliere? (pls note cum mitralierele sunt indreptate spre picioarele turistilor, altceva care mi-a atras atentia).

Baietii in schimb, par fericiti sa fie obiectiv turistic (era coada de lume sa faca poze cu ei). Killer smiles though.

I just thought it was odd, that's all.

The City - Graffiti - part I

As vrea doar sa inteleg ce spune (pe langa "can you smell me?")

E unul din camioanele care aduc marfa la piata de fermieri din USq.

The City - Imi pierd simtul artistic

De cateva zile orasul nostru este infrumusetat de o sculptura a lui Amish Kapoor pe trotuarul de la 5th Ave al lui Rockefeller Center si chiar peste drum de Saks Fifth Ave.

Well, am trecut si eu pe-acolo, m-am uitat la ea si pe o parte si pe alta si m-am minunat de multimea de oameni care exclamau "wow" cand dadeau cu ochii de ea.


Pentru mine e o gigantica oglinda concava pe o parte si convexa pe cealalta, asezata in unghi pe un soclu de ciment turnat in fuga de lucratori in constructii.

Noroc ca nu o tin decat vreo 2 saptamani. Prefer sa vad gradinile lunare de flori ale aleii principale.

Thoughts - And they want to be loved for their brains

Sa-mi fie cu iertare pentru urmatoarele, nu-s decat constatari nevinovate si imposibil de trecut cu vederea. Si-s sigura ca toate si toti ne intalnim cu asta la tot pasul.

Demult imi sta pe creieri sa spun cat de multe femei proaste intalnesc. Si nu vorbesc de mici greseli fata de sexul opus, pe care le facem cu totii - femei si barbati deopotriva.
Am ales poza asta (facuta chiar aseara) pentru ca o gasesc reprezentativa unei fatete ale problemei: vei capata respectul care-l ai tu fata de tine insati. Ce nu se vede in poza este ca fetele erau intr-adevar vesele, strigau dupa trecatorii de pe trotuare, isi valureau bratele in aer si radeau in hohote, in timp ce baietii se uitau din cand in cand unul la altul si-si radeau complice in barba. Parca-mi imaginam bubbles deasupra capului lor ca in benzile desenate, care ziceau "hehe, ce panarame ne-am gasit, lucky bastards we are tonight".

Generalizand problema, observ asta zilnic si ca femeie ma deranjeaza. As vrea sa fim mai destepte, mai echilibrate, mai puternice. O doza de frivolitate e feminina, dar orice depaseste doza asta e ridicol.

Ce observ cel mai des:
- nevroze full-blown despre o suvita de par prea blonda, sau 2 kg in plus, sau un cos, sau tragedia de neconsolat a primului rid
- disperarea singuratatii, cerutul atentiei in orice fel si chip, acceptul multor incoveniente (de la fitze pana la abuz)
- agresivitatea necontrolata, aroganta nejustificata, rautatea prosteasca
- extremismul melancolic, romantismul exagerat, delicatetea total nepotrivita varstei

Si nici nu vreau sa intru in dezbaterea comportamentului multor femei intr-o relatie (vorbaria/cicalitul, gelozia nejustificata, egoismul bla-bla-bla)

Imi pare rau, ma irita, ma revolta. Trebuia sa o zic. Ba s-ar putea chiar sa revin asupra problemei, hehehe.

The City - Inceput de toamna

Toata lumea se plange, a venit toamna prea repede. Ploicele marunte, ceva racoare... As fi vrut sa fie o toamna lunga si calda.

Am multe in gand, ar fi multe de notat, dar am avut 2 saptamani foarte incarcate, voi reveni la normal curand. Cred. Sper.

Cum noi nu am gasit Poconos

Cine n-a auzit de Poconos? Mare statiune de munte, reclame peste reclame pentru hoteluri cu jacuzzis in forma de inima sau pahar de sampanie, cu super-mega-hoteluri si superbe partii de schi si de orice sport de iarna. Vara e de pescuit, iar toamna superbe culori ale vegetatiei de munte. Suna bine. Am zis sa iesim si noi din oras macar o zi, superba regiune e la o ora jumate de condus - floare la ureche.

Pe site-ul lor oficial, spun ca la orice chiosc turistic gasesti harti cu trasee scenice si alte informatii. Am gasit 2 locuri care aveau semne cu sageti care indicau chiosc turistic - unul a fost total de negasit, celalalt ne-a indreptat spre un Odd-Lot si un trailer in care se vindeau artificii. Eh, aveam harta auto, am zis ca ne descurcam noi, sau ca pana la urma gasim un alt chiosc. Nici vorba. Cat am bantuit (cel putin 6-7 ore de condus prin zona) nu am gasit altul - mi se pare extrem de ciudat pentru o asa regiune turistica.

Oh, dar ce surpriza. N-am vazut muntii aia deloc. Niste delusoare, da. Dar munti nici vorba. Super-mega-hotelurile le-am evitat din principiu, am cautat viata "la tara". Am reusit sa cumparam niste rosii, porumb si usturoi proaspat de la 2 standuri de pe marginea drumului, dar nimic extraordinar. Cel mai mare oras din zona, Stroudsburg, laudat pentru vivacitatea strazii lui principale, Crystal St, e un orasel de nu stii cand intri in el si nici cand iesi. Am cautat pe strada Crystal vreo jumatate de ora, cand am dat de ea sa vedem ca are 5-6 magazine pe o parte si un asa-zis restaurant pe partea cealalalta (genul de cantina-restaurant, a la Crate and Barrel and such).

Vorbind de mancare, bineinteles ca nu am plecat la drum pana nu m-am interesat ce e bun de mancat prin zona. Foarte laudat un BBQ place intr-un orasel foarte mic. Bun, ajungem acolo, cu chiu cu vai abia gasim de parcare (hm, semn bun) ne asezam la coada (dar ce coada!!! cel putin 20 de persoane, alt semn bun) si salivam la vederea cuptoarelor cu carbuni deasupra carora se perpeleau coaste intregi de vita si porc, si jumatati de pui. Cartofii erau proaspat curatati si taiati, aveau silvercorn si alte minuni ca garnitura. Din pacate, coastele au fost tari/aproape nefacute, puiul a fost doar ok dar garniturile au fost f bune.

Antichitati am vazut pe drum, in rest ne-am amuzat cu diverse nume de localitati si magazine - am trecut pe langa un sat care se numea Scotum, ne-am oprit la Lacul Wallenpaupack (se vad si muntii in poza asta LOL) dar nu ne-am oprit sa fac o poza unei cosmelii pe marginea drumului care vindea antichitati si care se numea "The Fainting Goat". Cred ca vroiam acasa mai repede.

Cateodata e buna o iesire de-asta, poate macar sa-mi aduc aminte ca orasul asta murdar si stressant e viu.

Thoughts - Dumb people

Foarte trist este ca oamenii astia au drept de vot.

Food - Falsa caprese

Insalata caprese a italienilor e pur si simplu rosie cu mozzarella, sare&piper, ulei de masline extra-virgin si busuioc. De obicei feliata frumos, rotund, si prezentata cu felii alternate de rosie si branza. Super, salata mea preferata vara.

Cineva (thank u, my friend) mi-a recomandat sa incerc branza Haloumi, o branza cipriota - si acum am o rezerva serioasa in casa. E o branza excelenta de topit (la cuptor sau saganaki ca la greci) iar gustul este intre mozzarella si branza noastra neaosa.

Deci aseara, cu una din minunatele rosii violete, am facut o caprese falsa. Sau branza cu rosii, daca mi-e permis.

Food - What summer is made of... part III

A inceput sezonul rosiilor heirloom - si nu numai - la piata de fermieri. Unii spun ca-s urate, altii (ca mine) gasesc frumusete in micile imperfectiuni, dar toata lumea cade de acord asupra faptului ca sunt deosebit de gustoase. Unele mai dulci, altele mai putin acide, fiecare are gustul ei dar toate sunt carnoase si zemoase si delicioase.
O mica selectie de Black Krim, Black Seaman, Guernsey Island (cred), Golden Beauty, Red Zebra si in spate, un ardei violet care fiind pitic pe langa cel galben, se ascunde rusinat.




Am auzit pareri cum ca porumbul romanesc este furajer. O fi, comparat cu cel bicolor (sau silvercorn) care nu are nevoie sa fie fiert mai mult de 2 minute. Cel din poza trebuie sa fie cel mai bun porumb care l-am mancat in viata mea - nu gasesc cuvinte sa descriu textura, pot doar sa spun ca a fost atat de dulce ca l-am considerat desert. Cu doar un strop de sare si o mangaiere de unt.

Unde am luat ardeii dadeau gratis o floarea soarelui (la sfarsitul zilei prefera sa scape de marfa nevanduta, reduc preturile, dau cadou la cumparatura si tot ce ramane se pune in saci de plastic si se aduna pentru bucatarii de binefacere). Am mai luat un manunchi de busuioc care se rasfata infoiat acum intr-o cana cu apa in bucatarie, mandru de cum miroase. Cand am terminat cumparaturile mi-am dorit sa fi avut un cos impletit in care sa-mi car bunataturile, sa scap de pungile de plastic asa de triviale.

Ei, vara-vara...

The City - Poate sa fie mai nebun de-atat?

225 de oameni s-au strans acum cateva zile sa joace o festa intr-un Home Depot (pentru cei ce nu stiu, e un magazin de materiale de constructii si decoratii pentru casa, nici nu are importanta de fapt, putea sa fie la fel de haios si intr-un supermarket). La acelasi moment, pentru 5 minute au inceput cu totii sa se miste in slow-motion, ca dupa alte 5 minute de comportament normal sa "inghete" pentru alte 5 minute.

ImprovEverywhere se ocupa cu genul asta de farse, una din cele mai tari petrecandu-se nu demult la un magazin de aparatura electronica. Daca aveti timp de citit un pic, merita. Multe poze si detalii pe website-ul lor.
Am zis cat de mult iubesc orasul asta de trazniti? e bine ca ma face si sa rad din cand in cand.

Thoughts - Random

Cum este posibil ca factura de curent sa fie cu $3 mai mult decat luna precedenta (de fapt, $6 pentru ca include si $3 creditul promis de ConEd) cand am stat 8 zile fara electricitate luna trecuta????

-------

M-am indragostit de un aparat de fotografiat - de fapt nu de aparat ci de pozele care le face. Aparatul e destul de mare si greu (humongous comparat cu Sony-ul T1 care il am, pana si Fuji-ul vechi e de 4 ori mai mic), are doar 5 megapixeli si cel mai important, nu-mi sta caru'n drum sa-mi iau alt aparat foto acum. Si ce mi-e teama cel mai mult, e ca daca mi-l iau acum, dupa cateva luni o sa-mi para rau ca a iesit ceva si mai bun si mai destept. Dar zau ca face poze su-peeeeer-beeeeee!!!!
(o.k., e Canon Powershot ).
Nu stiu cum sa fac sa-mi treaca de el, faptul ca am alte prioritati nu ajuta (exista carti de credit, nu?).
Si sincer, ce as vrea de fapt ar fi un Canon Rebel XT, dar de banii aia parca nu m-as indura...
Incerc sa ma pacalesc asteptand pana incep reducerile de sarbatori, poate functioneaza.

--------

Mi-e dor de Paris. Si vreau iar si in Caraibe. Trebuie sa joc la lotto.

The City - I don't like (cheese)burgers...

...dar acum vreo 2 veri s-a deschis The Shake Shack in Madison Square Park. Cu fanfare si reclame neplatite. Initiativa unui chef care are in grija 4 restaurante de renume, Shake Shack e un pic mai mult decat o toneta, serveste 3 feluri de burgers si 2 feluri de hot-dogs, plus o inghetata cremoasa (soft) care se cheama custard si care poate fi servita ca atare sau ca shakes (de unde numele).
Vorba a umblat repede despre calitatea carnii folosite pentru burger, despre cat de buna e inghetata (care la inceput exista doar in arome de ciocolata si vanilie), despre cum proiectul lui Meyer ofera studentilor de la o scoala locala de ospitalitate prilejul sa faca practica si cum un procentaj din incasari va fi donat pentru intretinerea parcului. Suna super, nu? Faptul ca sunt si mese si chiar luminite in copaci seara, adauga inca un plus.

Problema e ca nu-mi plac burgerii. Am incercat de vreo 3 ori, dar de fiecare data am tradus experienta prin "paine inmuiata cu un carton la mijloc si o frunza de salata ca sa distraga atentia de la gust la textura". S-a intamplat insa sa lucrez o vreme chiar peste drum de parc si cum in zona respectiva ofertele de mancare variaza intre McD/Subway/sandvichiuri de deli la suprapret si restaurante pentru care nu aveam timpul necesar, am incercat Shack-ul. Well... ce sa zic. Foarte bun. Proaspat, aromat (aroma de vita, yeap), gatit la fix - suficient de in sange cat sa curga sucurile delicioase si sa te faca sa regreti ca nu poti inhala tot si cat sa te faca sa nu-ti pese ca te manjesti... Fun. Cat am lucrat in zona am fost de cateva ori (record personal la burgeri). Am fost si vara trecuta probabil de vreo 2 ori. Si am zis sa mergem si vara asta macar o data - Shack-ul e deschis doar din martie pana in noiembrie.

Ei bine, coada era de cel putin 50 de persoane - nu stiu cat de bine se vede din poza, dar unde eram eu se termina coada. Din experientele trecute stiu ca o coada de 15-10 de persoane poate insemna o jumatate de ora usor. Bineinteles ca n-am stat, dar ma uimeste ambitia celor care asteapta la coada atat pentru un burger. Cat ar fi de bun, e un burger!!
Oh well, poate doar n-am avut chef in ziua aia de stat la coada.

Thoughts - Orasul in declin? part I

E ceva ce-mi sta de mult in ganduri, zilnic. Atat de pervers constant incat trebuie sa notez. NY-ul se schimba. S-a schimbat in rau in ultimii cativa ani, pe nesimtite, pana in ziua cand am realizat cat de mult s-a schimbat.
Nu, nu e de nerecunoscut. E inca acelasi oras, dar cu alte nuante. Si in adevarat spirit uman incerc sa descifrez de ce se intampla degradarea asta.

Acum cateva zile am citit undeva un post-racnet al cuiva care locuieste in Queens, un transplant recent de undeva de pe coasta de vest (postul a fost sters din pacate, se pare ca nu era PC, dar cu diligenta am gasit un reply care l-a copiat si deci atat timp cat asta nu e sters si el, poate fi citit aici. Si da, sunt de acord in mare parte si cu ce spune reply-ul - dar asta doar face situatia mai tragica). Se plange de multe si prima mea reactie a fost de indignare (ca si a multor altora care au citit postul) - pentru ca eu iubesc orasul asta asa cum e, "hey, this is the greatest city in the world". Dar cu multa amaraciune in suflet a trebuit sa recunosc ca majoritatea ofurilor persoanei respective sunt intemeiate, si mai mult: ma deranjeaza si pe mine.

Ce se intampla? Orasul e mai murdar, nu ca n-ar fi fost si pe vremea cand ii gaseam scuza "Oh well, 8 milioane de locuitori + 2 mil. de turisti". Lumea e mai nervoasa, mai trista, mai nesimtita, mai preocupata, mai rasista (da, da, in NY: din ce in ce mai mult aud discutii despre superioritatea indienilor fata de chinezi, a chinezilor fata de spanioli etc. etc - sunt atatea combinatii de te-apuca rasul/plansul). Ignorand datele oficiale ale primariei cum ca rata infractiunilor ramane aceeasi, incepe sa dispara increderea oarba ca sunt safe oriunde, la orice ora. E doar asa, un feeling - dar pe care aleg sa nu-l ignor.

Sa dau vina pe economie? Deja de cativa ani am observat preturile la mancare crescand, salariile scazand sau stagnand (ceea ce e la fel de grav), chiriile devenind uluitor absurde... Si asta poate sa duca la depresia psihica in masa care o observ? Are asta efect asupra comportamentului adolescentilor care-s prima sau a 2-a generatie de emigranti? De ce nu, daca are efect asupra tuturor...

Oricum, irelevant (poate) care-s cauzele. Fapt e ca se intampla si ma nemultumeste profund, ma doare, ma deranjeaza ca un cui in pantof. Nu vreau sa iau urma zecilor de mii care parasesc orasul, cel putin nu inca - in primul rand pentru ca nu vreau sa traiesc in alta parte, pentru multe motive. I love NY, I really, really do. Si ca in orice fucked up relationship, nu pleci pana cand nu devine insuportabil.

Food - Easy duck

Imi place mult ratza, dar intotdeauna am considerat ca e greu de gatit - sa o fierbi prima data, sau sa o tii zile intregi la frigider etc. Pana cand intr-o zi am dat de o reteta care mi s-a parut prea usoara sa nu o incerc. Ei bine, nu cred ca mai fac ratza altfel de-acum incolo. Poate fi servita cu sos (de vin, de portocala etc) sau simpla, oricum ar fi, va fi super-ultra-delicioasa. Nu e ea prea fotogenica, dar e tare buna.

Ratza la cuptor

3-4 linguri de sos soia
3 linguri de mustar
3 catei de usturoi (mai maricei, asa)
1 lingurita piper, 1 de sare, 1 de cimbru uscat

Se incalzeste cuptorul la 400F/200C.
Se curata ratza de grasimea excesiva din jurul cavitatii, se spala si se sterge cu servete. Se aseaza cu pieptul in sus intr-o tava cu gratar. Cu o furculita se inteapa pielea in mai multe locuri (cu atentie sa nu ajunga intepaturile pana in carne) - asta ajuta ca excesul de grasime de sub piele sa se scurga in timpul coacerii.
Se amesteca mustarul cu usturoiul intr-o ceasca. In alta ceasca se amesteca sarea cu piperul si cimbrul.
Se unge generos ratza cu sosul soia, apoi se unge cu amestecul de mustar. Se presara amestecul de sare pe ratza si in cavitate.
Se baga la cuptor pentru 45 de minute. Se intoarce ratza cu pieptul in jos pentru 30 de minute. Se intoarce din nou cu pieptul in sus si se mai tine la cuptor aprox. 15 min., pana cand se aureste frumos. Se transfera pe un platou si se serveste.
Este excelenta si rece.

Uhm... Grasimea din tava se trece printr-o sita si se foloseste la cartofi prajiti. Se poate pastra intr-un mic container la congelator.

The City - $3 recompensa

Azi am primit check-ul de la ConEd, rambursarea costului mancarii stricate.
Tot azi aflu ca desi politicienii (de cartier) cer ConEd-ului sa ne dea curent electric gratis pentru 3 luni, acesta considera ca se poate rascumpara cu $3 credit pe urmatoarea factura. Cine nu ma crede poate sa citeasca aici. $3??? Exista ceva mai ridicol de-atat? Nu ca am pretentii sa ne dea curent gratis 3 luni, desi nu zic ca nu mi-ar placea, dar $3??????
E de ras sau de plans?

Food - Oh my darling Ommegang

Nu suntem mari bautori, dar parca pe caldurile astea merge o bere.
Am ales (mai mult din intamplare decat din cunostinta de cauza) o bere superlativa - e ca un vin rosu in travesti. E ca o bere neagra care viseaza sa fie vin rosu. E tare. E frumoasa. E spumoasa. E buna.

Azi si maine ne topim la umbra, la aprox. 110-120 F (40 de grade C). Dupa aia cica se mai racoreste pentru cateva zile cam la 90si (30siceva). I still love summer. Mai sunt doar cateva saptamani de vara.

Food - Risotto explicat (sper) 1-2-3

E pilaf sau nu-i pilaf? E si nu e.
E greu de facut? Da si nu. E mai greu de facut decat un pilaf unde pui totul in oala si lasi sa fiarba sub capac, dar nu suficient de greu sa nu-l incerci niciodata. Cred ca oricine poate aprecia un risotto bun, pana si cei carora nu le place orezul (asa, ca mine).

Mi-a trebuit ceva vreme sa inteleg ca ce ma oprea sa-l fac erau milioanele de pareri despre cum se face un risotto. Se pune vin sau nu, sa fie vinul fierbinte sau nu, se mesteca orezul cu lingura sau nu etc. etc. Exista sute de retete de risotto, dar si tehnici, cate bordeie atatea obiceie. Insa se pare ca sunt cateva puncte despre risotto unde toata lumea, puritani sau inventivi, cade de acord:

1. Orezul folosit sa fie Arborio. Pentru risotti super-fine se mai foloseste Carnaroli sau Vialone nano. Toate trei sunt boabe mai rotunde si robuste insa cu variatii ca forma, dar pentru ca Arborio este cel mai usor de gasit si realmente cel mai folosit, hai sa ne axam pe Arborio. Orezul pentru risotto nu "infloreste" la fiert si are mai mult amidon, ceea ce da produsului final o cremozitate deosebita. (Sper ca n-am inventat cuvantul cremozitate)

Daca e folosit orez normal cu bobul lung nu iese risotto ci pilaf.

Tot procesul dureaza aprox. 20 de minute. Bobul de orez trebuie sa ramana al dente, adica atunci cand il musti sa simti un pic miezul lui. Ca si cu pastele fainoase. (Uhm, cei care stiati asta sa nu credeti ca dau explicatii ca la copii, am fost surprinsa sa aud de curand intrebarea "ce este de fapt al dente?" de la cineva pentru care as fi bagat mana in foc ca stie)

Eu sunt de partea celor ce-s de parere ca amestecatul cu lingura ajuta la eliberarea amidonului, deci ajuta la cremozitate.

2. Lichidul cu care se face un risotto poate fi supa de pui sau de legume. Aici sunt eu cam puritana pentru ca nu folosesc decat zeama facuta de mine. (Nimic mai usor sa faci o supa, sa o reduci la foc mic si sa o bagi la congelator in cuburi sau containere si sa o reconstitui 3/1 cand ai nevoie de ea. ) Iar lichidul trebuie sa fie adus aproape de clocot si tinut fierbinte pe durata gatitului.
De calitatea supei depinde calitatea produsului final.

3. La sfarsit un cubulet de unt si un pic de branza Parmiggiano finalizeaza cremozitatea si nu trebuie omise.

Unul din preferatele mele este Risotto cu ciuperci de padure

1 cana de orez arborio
2-3 linguri ulei (preferat de masline)
1 ceapa maricica
25 de grame de ciuperci de padure (amestec) rehidratate 20 de minute cu o ceasca de apa fierbinte
sau 200 gr ciuperci proaspete calite in 1 lingura ulei, cateva minute, cu un strop de sare
1 pahar de vin alb (optional)((la ciuperci de crescatorie poate fi folosit un pahar de vermut alb))
3 cani de supa de pasare sau legume
3 linguri parmezan ras sau dupa gust
1 nuca/lingura de unt (dublu nu strica)
patrunjel (optional, mie-mi place si pun)

Ciupercile rehidratate se scot din apa si se toaca nu foarte marunt. Apa ramasa se strecoara (in caz ca exista ceva sediment de la ciuperci) direct in supa de pasare/legume.
Se incinge uleiul pe foc mediu, se caleste ceapa pana se inmoaie si devine transparenta. Se adauga orezul si se prajeste amestecand din cand in cand pana cand devine alb si incepe sa faca galagie in cratita (pocneste usor pentru cei care nu stiu de gluma). Se micsoreaza un pic focul.
Se pune paharul de vin, se amesteca pana cand vinul e evaporat.
Se pune cate un polonic de supa, se amesteca pana se evapora. (Orezul sa fie acoperit dar nu innecat in supa)
Cand mai raman cam 2 polonice de supa se pun si ciupercile, se continua procedeul.
La sfarsit, orezul trebuie sa ramana cremos - se mai lasa cu focul stins 3-5 min. si el inca absoarbe lichid. Daca e prea uscat, se mai adauga un picut de supa. Se adauga untul si parmezanul, sare si piper dupa gust si se serveste.

The City - The truth about Baywatch

Ce credeati, ca-s Pamele Anderson si Davizi Hasselhoff in realitate? Sorry to burst your bubble.



I love Long Beach, e plaja mea preferata in NYC. E si foarte aproape de oras (din Manhattan e tren care te aduce la cativa pasi de plaja in mai putin de 1 ora), e curata (se plateste $7 intrarea, parte din ei sunt evident folositi pentru intretinerea ei), lumea e incomparabil mai civilizata decat la Jones sau Rockaway. Dar sa spun ce m-a iritat de data asta.

Plaja e formata din nenumarate golfulete (a trebuit sa caut cuvantul in dictionar ca sa-l traduc, asta ca sa arat cat ma mai duce mintea), nenumarate pentru ca eu n-am stat sa le numar, nu ca duc la nesfarsit. Sunt cel putin 20, unele din ele plaja privata. Fiecare golfulet are echipa de salvamari, cocotati in scaunele lor pe o duna imensa de nisip, iar pe lateralele dunei sunt franghii care duc in apa si indica unde este permis sa te balacesti: numai pe spatiul intre franghii (cam 3/4 din latimea golfului).

In ziua asta erau ceva valuri (se vede in poza ca nu erau cat casa insa) si oricat respectai zona franghiilor erai fluierat sa te dai cat mai in centru. Unu la mana, fluieraturile alea iti spargeau creierii. Doi la mana, toata omenirea era adunata intr-o gramada ridicola, de nu puteai sa te balacesti ca omul ca loveai pe cel de alaturi. In fine, n-am lasat asta sa-mi strice ziua.
Am stat pana aproape de apus, cand pescarusii pun stapanire pe plaja iar soarele e la fel de bland ca cel de septembrie.

Food - What summer is made of... part II

"Life is like a bowl of cherries"

"...please don't go don't go,
don't go away
please don't go don't go,
I'm begging you to stay"

(KC and the Sunshine Band)