sâmbătă, octombrie 28, 2006

Food - Brownies


Dau vina pe frig pentru nevoia de zahar. Oricum mizez pe faptul ca eu doar apuc sa gust ce fac - imi place insa caldura cuptorului si mirosul imprastiat probabil in toata casa :)

Nu ma innebunesc dupa brownies, dar e unul din deserturile americane cele mai populare. Si controversate: chewy sau fudgy? crumbly or smooth? sunt sute de retete, fiecare promitand rezultate spectaculoase. Reteta asta a fost publicata (cred ca in NY Times) si a fost atribuita Katherinei Hepburn. Am incercat-o pentru ca a parut usor de facut si de atunci a ramas in "repertoriu". Realmente dureaza 5 minute sa o asamblezi, nu ai nevoie de mixer, ingredientele sunt intotdeauna acolo (intr-o bucatarie rezonabil aprovizionata) si e excelenta.

1/2 cana/8 linguri cacao
125 gr./un stick de unt
2 oua
1 cana zahar (eu tai scurta cana, dar nu prea mult, 2-3 linguri minus)
1/4 cana/4 linguri faina
1 cana de nuci taiate sau zdrobite mare (eu am pus acum si pecans)
1 lingurita esenta de vanilie
un praf de sare

Se pre-incalzeste cuptorul la 165 C/325 F (mediu).
Se topeste untul intr-o craticioara si se amesteca cacao in el bine-bine. Se ia de pe foc, se lasa sa se racoreasca 3-4 minute, apoi se adauga ouale, unul cate unul, amestecand bine. Se adauga zaharul, faina, nucile, vanilia si sarea.

Se toarna intr-o forma de 20x20 cm (9x9 in) unsa cu unt. Se dau la cuptor 35-40 de minute - indicatia KH este sa nu fie coapte prea mult. Trebuie sa fie un pic umede/cleioase. Este esential sa fie lasate la racit inainte de a se taia. Ies 9 bucati.

Incearca sa mananci mai putin de 2. Sau incearca sa pui o lingura de inghetata de vanilie peste una din ele.

marți, octombrie 24, 2006

Food - Strudel my way

A venit toamna, au aparut merele noi. M-am gandit la o placinta cu mere dar pana la urma am decis ca am chef de un strudel.
O sa urmeze si o placinta cat de curand. :) Pana una alta, asta e strudelul meu.

O cutie de Pepperidge Farm Puff Pastry sheets (exista si "shells")
4-5 mere mari (soi mai acrisor), curatate, taiate in 4 si apoi felii
1/4 cana de stafide, inmuiate in rom sau cognac jumatate de ora
1 cana de nuci macinate mare
1/2 cana pesmet
2-3 linguri de zahar
1 lingurita scortisoara

Pesmetul si nuca se prajesc intr-o tigaie (unsa cu unt daca nu e nonstick).
Se scot intr-un castronel si se pun merele in aceeasi tigaie, pentru cateva minute, doar cat sa se inmoaie un pic (mai mult si incep sa lase apa). Se iau de pe foc si se adauga zaharul si scortisoara.

Se incinge cuptorul la 190 C/375 F.

Se intinde o foaie de aluat, cat se poate de subtire, pe o planseta. (Daca se rupe se lipeste cu putina apa)
Se presara foaia cu jumatate din cantitatea de pesmet-nuca lasand o margine de aprox. 10 cm. neacoperita. Se intind jumatate din mere peste pesmet. Se presara jumatate din stafide peste.

Se ruleaza de la capatul umplut astfel ca marginea libera sa acopere bine rolul. Se lipesc capetele bine. Se repeta cu a doua foaie.

Se baga la cuptor 30-35 de minute pana se aureste frumos. Se scoate de la cuptor si se pudreaza cu zahar, se lasa sa se raceasca un pic si apoi se taie bucati.

Bun rece sau cald, simplu sau cu un mot de frisca.

luni, octombrie 23, 2006

Thoughts - I feel like I have to make a point...

...si e punctul meu de vedere, punct.

Cred ca iubirea adevarata nu inseamna sa vezi totul in roz, ci sa vezi in alb-negru si culorile curcubeului si toate nuantele de gri. Fie ca iubesti ceva sau pe cineva, faptul ca ii accepti defectele (ahem, eventualele, nu-i asa?) nu inseamna ca ele nu exista. Faptul ca discuti despre respectivele defecte, nu inseamna ca nu le accepti. Ci, zic eu, nu le ignori, dandu-ti falsa iluzie ca totul e perfect.

Mai clar. Iubesc orasul asta si tara mea adoptiva (unde zic eu ca m-am acomodat destul de bine). Iubesc Romania in care mi-am trait prima parte din viata. O sa le critic cand pe una, cand pe alta, din cand in cand, din diverse motive - fie pms, fie ca ma deranjeaza. Asta nu inseamna ca nu le iubesc.

The City - Doomsday

Ieri, duminca, pe la pranz.
5th Ave inchis pentru traficul auto pret de cateva strazi (vreo 6).
Vitrine "sparte" (abtibilduri). Trotuarele impanzite cu bucati de manechine si haine de firma sfasiate si murdare, bucati de sticla (plexiglas), smocuri de iarba salbatica (?! oricum, falsa), artari firavi (falsi) "plantati" pe marginea trotuarelor, masini prafuite abandonate ici si colo, o coroana de craciun cazuta pe un stand de ziare in fata magazinului Cartier, o multime de lume care astepta probabil sa vada vreun actor.

Tragem concluziile. Un alt film unde NYC este distrus, de data asta de vreo bomba care aduce iarba grasa din Kansas, sparge vitrinele dar nu indoaie copacii, si se intampla in perioada sarbatorilor de iarna. Asteptam cu interes sa aflam ce film este. O sa vina ziua cand va veti aminti ca ati fost preveniti. :P

sâmbătă, octombrie 21, 2006

Thoughts - The world the way it is

Am descoperit prin Gothamist website-ul unui fotograf din NY, care pe langa poze la nunti si headshots, a fotografiat o serie cu femei topless, all over NYC. Eu o consider geniala.

"Uncovered: Celebrating Women in New York City: A woman's right to appear topless in public was legalized in New York in 1992. Since New York is the only state with such a law, forty-nine out of fifty states deem it illegal for a woman to remove her shirt in public. However, men are free to take off their shirts with impunity. Challenging this inequity between the sexes is the purpose of my work..." Jordan Matter

Dati-i cateva minute sa-i vedeti munca si cred (sper) ca o sa va faca sa va ridicati palaria in sinea voastra.
Nu evitati sectia de interviuri, chiar sunt interesante.

Man or woman, please read, watch and see.

(and the other sections of his work are brilliant, too - especially "The kitchen sink")

miercuri, octombrie 18, 2006

Food - New Green Bo

New Green Bo e un mic restaurant Shanghanez in Chinatown, unde imi duc numai prietenii carora nu le pasa decat despre cat e de buna mancarea. NGB e neingrijit, desi renovat de doar 2 ani arata cam shabby. Daca mergi la NGB e de preferat sa nu ai ganduri despre ce se petrece in bucataria unui restaurant (au fost dealtfel inchis de Department of Sanitation acum cateva luni pentru vreo 2-3 zile). Filozofia mea e ca sunt atat de aglomerati ca e greu sa fie mai rau decat un restaurant care-ti aduce friptura rece. Nu-mi stricati iluziile, NGB merita.

In primul rand mergem la ei pentru Soup Dumplings (sau Xiao Long Bao) - sub coca asta exista o minune: o umplutura de porc sau crab care pluteste in supa. Obiceiul este sa musti pret de o ciupitura din coca, sa sorbi supa si apoi sa mananci restul. Vin la masa intr-un cos steamer, asezate pe frunze de varza chinezeasca, de unde le iei cu atentie cu betele (ok, sau o lingura) si le pui in lingura chinezeasca. Cea din poza se rupsese un pic la transfer, dar am fost pe faza si n-am pierdut prea mult din supa. Vin insotite de o mica farfurie cu otet negru chinez si fasiute de ginger (care eu le folosesc ca pe un mop ca sa transfer otetul in motul galustei). Nu pot sa descriu cat sunt de bune. Le-am incercat si la alte restaurante, dar nicaieri nu-s asa bune ca aici - ba cu neplacere imi amintesc de ocazia cand coca se lipea cu nesimtire de dinti... NGB este de fapt faimos pentru varianta lor, desi mai sunt si cei care love to hate ceea ce are succes.

Fructe de mare cu rice cakes - care rice cakes nu-s the health food kind. Rice cakes sunt felii de paste de orez care au un fel de al dente al lor. Super.

La piece de resistance, castravete de mare cu sos brun. De fiecare data cand il comandam si ospatarul e nou/nu ne recunoaste, ne intreaba daca stim cum e. Am avut o ospatarita care ne-a adus un animal intreg din bucatarie ca sa fie sigura ca asta vrem. Well, yes. E ca un sorici gros, fiert bine, cu un pic de tendon pe el - doua texturi care le ador. Nu are nici un gust sau miros ciudat. Sosul brun mai are in el ciuperci intregi si snow peas. No comments - doar ca e una din mancarurile noastre favorite la NGB.

New Green Bo
66 Bayard St
Btwn Mott & Elizabeth St

luni, octombrie 16, 2006

Food - Acasa


Acasa - e cel mai nou restaurant romanesc in cartier. Deschis acum cateva luni, Acasa e in momentul asta preferatul nostru.













Vopsit intr-un portocaliu/caramiziu cald, cu un fototapet al Sfinxului din Carpati dar si un flat-screen tv care e dat "pe romani", e un loc intim si placut. Meniul nu e nici el rau - desi in mare parte e asemanator celorlalte restaurante romanesti.
Pe larg: pe langa ciorba de burta mai sunt ciorbe de vita si perisoare, ciorba de fasole cu afumatura. Antreurile sunt salata de vinete, icre, salata de boeuf, cascaval pane, chiftelute, zacusca. Gratarele obisnuite: mici, ceafa, steak, momite si o sectie intreaga de mancaruri "gatite": varza cu afumatura, fasole cu afumatura, tochitura, sarmale, (evident) saramura, un shrimp diablo care cica e specialitatea bucatarului.
De 2-3 saptamani e un mare anunt la geam care spune in litere de-o schioapa "Avem must si pastrama".
Cum sa rezisti? Pastrama a fost foarte buna, nu foarte sarata. In schimb, mustul a fost un pic cam dulce - si de asteptat, nu asa aromat cum il stim (strugurii aici sunt cam sucky :) pana si tamaiosii nu-s asa buni).

Si nu se poate fara papanasi, nu? All in all, ieftin si excelent.

Update Feb. '09 - "Acasa" a inchis, din pacate.

"Acasa" - Skilmann Ave. intre 48th si 49th St.

sâmbătă, octombrie 14, 2006

The City - Winter in october


Nici nu m-am obisnuit bine cu ideea ca a venit toamna, ca iarna da buzna in oras.

Patinoarul de la Rockefeller Center e deschis de cateva zile, iar in magazinul de peste drum, Saks, a venit deja Craciunul.

Bineinteles, totul pentru ca anul asta e un sezon scurt de Craciun si vanzarile pe anul asta au fost slabe.

vineri, octombrie 13, 2006

Food - Katz's Deli

Spuneam mai inainte la "leapsa" ca asta ar fi unul din locurile unde mi-as duce prietenii. Uite ca m-am tinut de cuvant - am insotit un grup de vizitatori la Katz.

Katz Delicatessen dateaza din 1888 si e neschimbat. Genul de deli unde inca mai arunca rumegus pe jos in zilele cand ploua (asa ca ieri), unde farfuriile-s ciobite (dar curate), unde de mancare gasesti hot dogs si sandvisuri cu pastrami sau corned beef sau roast beef sau limba de vita, ficat, carnati sau salam. Si n-o sa-ti para rau ca ai indraznit... Si spun asta pentru ca prima data cand am intrat la Katz am fost un pic intoarsa de aspectul un pic prea... vechi si am plecat. Abia dupa ani si dupa intense recomandari am fost din nou si e unul din locurile unde acum mergem cu placere.

Pentru cei ce au ocazia sa mearga, exista o organizare mai ciudata de care trebuie sa stii inainte: la intrare ti se da un bilet tiparit pe care il prezinti la counter cand comanzi. Pe el se noteaza pretul pentru ce ai comandat. Cartofii prajiti sunt la alt counter, prezinti biletul si acolo, la fel pentru bauturi (nu se serveste alcool). Dupa ce mananci platesti la casieria care e la iesire.

Pe lungul unui perete sunt poze cu celebritati care au vizitat Katz - si peretele e plin. Deasemeni, e bine de stiut ca mesele de-a lungul acelui perete au serviciu de ospatar daca nu vrei sa mergi tu din counter in counter.

La counterul de pastrami (pentru care Katz e atat de vestit) fa-ti un favor si comanda pastrami "fatty" care nu are grasime (vezi poza) dar e mult mai frageda si suculenta. Deasemeni, se obisnuieste un bacsis de $1/sandvis persoanei care il prepara si care de obicei iti ofera pe o mica farfurioara un gust a ce va sa vina. Tot de la el comanzi si eventualele muraturi - castraveciori murati care-s de 2 feluri: sour (asa cum ii stim noi de-acasa) sau half-sour, care-s abia pusi la murat de vreo 2 zile - sunt verzi dar nici prea verzi, dar nici murati nu-s. Cam asa arata totul impreuna. :) Daca nu-ti e foarte foame, un sandvis ajunge pentru 2 persoane. Daca te incumeti la unul intreg si-ti mai ramane, oricand il poti lua in doggie bag.

Legenda spune ca pastrami a fost inventata de un evreu roman din Montreal (Shwartz's Deli) dar rapid preluata de multi altii care au incercat sa emuleze succesul lui. Este o halca de pulpa de vita care e marinata in apa cu sare si condimente, fiarta, dupa care este acoperita total in condimente si afumata. Neafumata se numeste corned beef.

Si un pic de trivia: aici s-a filmat "When Harry met Sally", film care s-a remarcat in mod deosebit prin scena orgasmului jucata de Meg Ryan. Masa la care au stat e marcata cu un semn care atarna din tavan.

sâmbătă, octombrie 07, 2006

The City - Leapsa pe orase

Am luat leapsa de la Ovidiu. Habar n-are ce monstru a creat.
De aseara ma tot gandesc la raspunsuri si tot nu ma pot hotari. Am decis sa ma apuc de raspuns si sa vedem ce iese. Atentie, s-ar putea sa fie luuuung :)

3 locuri care-mi plac in New York

Battery Park- de-a lungul raului Hudson care desparte NY de NJ. Nu cred ca e loc mai frumos pentru privit apusurile de soare newyorkeze, cu frumoasa Libertate in prim plan - chiar daca nu e chiar asa aproape. (click pic)

Union Square Park - piata de fermieri luni, miercuri, vineri si sambata; 2 Starbucks-uri (oh, shut up!), Barnes and Noble (locatia mea favorita pentru ca la etajul 4 sunt o multime de scaune unde poti rasfoi carti in tihna), the Amazing, Absolutely Astonishing ABC Carpet and Home (un magazin cu briz-brizuri de casa si antichitati sau/si reproduceri de mobila, pe care-l vizitez ca pe muzeu, doar sa casc gura), mereu canta cineva prin parc, mereu cineva hraneste veveritele, tarcul de caini e super-amuzant, mereu protesteaza cineva, mereu danseaza un grup... E locul unde mi-am plans lacrimile dupa 9.11 cand tot parcul era impanzit de poze, e locul unde ma duc sa privesc lumea si sa ma destind. Ma binedispune oricand, unul din cele cateva locuri unde simti pulsul orasului.

Central Park & 5th Ave. pana la 50th St - cu scuzele de rigoare ca unesc de fapt 2 chestii total diferite, dar nu le pot desparti.
Central Park este un univers in sine. Inca nu l-am descoperit in intregime, dar atat cat il stiu este coplesitor. Superba Bethesda Terrace, patinuarul iarna, Shakespeare in The Park sau concerte in aer liber vara, gradina zoo, lacul cu rate (cea mai superba vedere daca intri pe la 6th Ave), conservatoriile ascunse pe care le descoperi din intamplare... S-au scris carti intregi despre CP, ar fi cazul sa ma opresc.
La iesirea din 60th St. insa, un alt univers se intampla. Haina de gala a NY-lui, cu 4 magazine departamentale care-ti curata buzunarele doar cand le pronunti numele - Bergdorf Goodman, Henri Bendel, Takashimaya si Saks Fith Ave.; noul Apple store, noul Nokia store (nu rade pana ce nu-l vezi), FAO Schwartz (unde e imposibil sa nu redevii copil si sa nu-mi spui ca nu vrei ursul ala de plus care e mare cat tine, sau Mercedesul/Ferrari-ul ala in care-ti incape doar un picior - dar stiu, stiu, o sa-l iei lui fiu-tau, intr-o buna zi); Trump Tower si un sirag de nume pe langa care vrei sa treci nepasator: VanCleef & Arpels, Mikimoto, Harry Winston, Cartier, Versace/Prada/Vuitton/Chanel/Dior - sunt doar cateva. Catedrala St. Patrick si Rockefeller Center cu gradinile de flori pe care le-am mai pomenit, si patinuarul iarna...
OK, ajunge.

3 locuri care nu-mi plac in New York

Sincer, nu stiu ce sa spun. Sunt zone unde ma duc ca uneori trebuie, dar nu pot sa spun ca nu-mi plac, mai curand imi sunt doar indiferente. Pana si Harlem-ul imi place, chit ca ma simt acolo ca soarecele in arena cu elefanti.
Hell's Kitchen - boring, fara sare&piper.
Midtown West - asisderea, plus plin de garaje de taxi si benzinarii (aici ar intra si Port Authority de care spune Ovidiu)
Staten Island - am fost doar in trecere si e... cum sa spun... nu stiu de ce ar locui cineva acolo, dar ma rog, gusturile nu se discuta.

3 locuri in care-mi place sa ies cu prietenii

Dat fiind ca nu prea le am cu bautul, trebuie sa fie cu mancare. Astea sunt alegerile care le-as face azi, maine nu garantez ca nu se schimba.

Nha Trang Center - (restaurant vietnamez in Chinatown) desi a scazut un pic in calitate in ultimele luni din cauza de bucatar plecat, supa lor de fructe de mare a cauzat multe dependente. Acolo duc pe oricine e in vizita in NY.
Omonia Cafe - (cafenea greceasca in Astoria) numai daca prietenii nu sunt Manhattan-centrici si daca e vorba de tocat vorbe a la longue intre sorbituri de frappe si imbucaturi de prajituri.
La Mitica Acasa - daca e vreun dor de o sarma, o saramura... Daca nu e dor sau prietenii nu vor romaneste sau Queens, mergem la Katz's Deli. Satisfaction guaranteed.

3 lucruri pe care un neinitiat nu le-ar intelege despre New York

- Initiat sau neinitiat, nimeni nu intelege ca aproximativ 6 milioane de oameni care trec zilnic prin Manhattan vor produce suficient gunoi ca sa dea pe-afara din containere :P

- Daca neinitiatul cere directii, acestea vor fi de genul "mergi sud 3 strazi, apoi vest inca 2". Ideal ar fi sa stie unde-i nordul la orice moment. Si bineinteles, relatia nordului cu celelalte puncte cardinale.

- Newyorkerii nu-s nesuferiti (asa s-a dus vorba, ca suntem), ba sunt chiar amabili si joviali. Atata doar sa nu te opresti (tu, neinitiatul si toata familia / autocarul) in mijlocul strazii sa te holbezi la varful cladirilor, mai ales in rush hour.

Cea mai smechera zona

Yeap, West Village. Sau East Village? Dar SoHo nu? Alege.

Cea mai urata zona

Hm. Staten Island. :)
C'mon, uita-te la poza din link unde zice "Staten Island nature" si dupa aia zi ca-s eu nebuna.

Urmatorii: ei.bi - Provence, France
boyarul - Transilvania (sic!), Ro

joi, octombrie 05, 2006

Thoughts - Please don't cry :)

Prison Break

Thoughts - Poluted stream of consciousness


Nimic nu reprezinta mai bine nebunia care ma inconjoara zilele astea.
Si daca "beauty is in the eye of the beholder", e posibil ca "madness is in the mind of the confused"?

Absurd and funny, or funny because it's overly absurd.

sâmbătă, septembrie 30, 2006

Thoughts - Laughing pretty darn loud

*Disclaimer: randurile de mai jos nu-mi apartin, le-am primit prin e-mail. Nici nu subscriu la ideea ca asa suntem noi, romanii. Doar rad - asa - un pic - mai ranjet - asa ca la o schita de Caragiale.

NU MAI EMIGREZ


Dragii mei compatrioti Romani, eu nu mai emigrez din Romania. Varul meu Nelu femeie de serviciu la NASA (fost inginer IT in Romania ) a gasit stergand folderele de praf un studiu care ma pune pe ganduri. Din surse secrete NASA natia Romana a fost aleasa pentru a coloniza planeta Marte.

Din toate natiile studiate au fost alesi Romanii pentru ca intr-un viitor habitat artificial pe Marte ar rezista cel mai bine. S-au luat in calcul urmatoarele : romanii rezista fara apa cel mai mult. Nu au nevoie sa faca dus cu saptamanile. Nu folosesc sapun, sampon ori pasta de dinti. Nu au nevoie de spatiu verde. Daca acesta exista il distrug.

Habitatul va fi construit gen scara de bloc cu doua banci la intrare.
Romanii nu au depresii sau daca au le rezolva cu bautura. Pot sa bea de la antigelul statiei orbitale pana la spirtul si frectia din sala de prim ajutor.

Pentru divertisment le ajunge un joc numit table. Nu au nevoie de gym sau piscina. In caz de suprapopulare subiectul feminin poate fi convins usor sa-si arunce copiii la ghena de gunoi. Daca decizia s-a considerat gresita copiii pot fi recuperati dupa trei zile. Culmea traiesc.

Romanii pot fi manipulati si condusi foarte usor. Toate proviziile se vor elibera pe baza de cartela. Toate legile habitatului vor fi facute pentru a fi incalcate.

Cheltuielile cu paza si securitatea habitatului vor fi minime. Romanii sunt genetic turnatori si paraciosi. Cand nu au ce sa toarne incep sa scrie jurnale : Jurnalul National, Jurnalul de la Paltinis etc. Se vor promova manageri nulitatile fara studii iar oamenii capabili vor fi maginalizati pentru ca acestia atunci pot creea cel mai bine. Romanii se hranesc cu 80 la suta paine 5 la suta seminte de floarea soarelui iar restul surogate. Singurul animal insotitor va fi cainele comunitar.

Viata Romanilor este foarte simpla. Barfa sau zvonurile sunt ratiunea lor de a trai. In acest scop vor fi introduse in habitat asa numitele panarame care vor trai cu nulitatile manageri si vor fi invidiate si barfite de nevestele grase si oxigenate ale capabililor cu studii.

Habitatul va fi aprovizionat in cantitati suplimentare cu prize, becuri, clante, capace de WC si robineti. Romanii fura aceste obiecte. Inca nu se stie de ce.

Obiectele furate se pot gasi in apartamentele lor in vitrina din sufragerie. Se presupune ca sunt furate in special de capabilii cu studii si aduse acasa ca un trofeu. In acest caz nevestele grase si oxigenate au orgasme multiple exclamand: "Costel este si destept si descurcaret!".

The City - Am I nuts?


De ce ar vrea un cuplu de turisti sa faca poze cu soldati (unitati speciale) dotati cu mitraliere? (pls note cum mitralierele sunt indreptate spre picioarele turistilor, altceva care mi-a atras atentia).

Baietii in schimb, par fericiti sa fie obiectiv turistic (era coada de lume sa faca poze cu ei). Killer smiles though.

I just thought it was odd, that's all.

joi, septembrie 28, 2006

The City - Graffiti - part I

As vrea doar sa inteleg ce spune (pe langa "can you smell me?")

E unul din camioanele care aduc marfa la piata de fermieri din USq.

duminică, septembrie 24, 2006

The City - Imi pierd simtul artistic

De cateva zile orasul nostru este infrumusetat de o sculptura a lui Amish Kapoor pe trotuarul de la 5th Ave al lui Rockefeller Center si chiar peste drum de Saks Fifth Ave.

Well, am trecut si eu pe-acolo, m-am uitat la ea si pe o parte si pe alta si m-am minunat de multimea de oameni care exclamau "wow" cand dadeau cu ochii de ea.


Pentru mine e o gigantica oglinda concava pe o parte si convexa pe cealalta, asezata in unghi pe un soclu de ciment turnat in fuga de lucratori in constructii.

Noroc ca nu o tin decat vreo 2 saptamani. Prefer sa vad gradinile lunare de flori ale aleii principale.

luni, septembrie 18, 2006

Thoughts - And they want to be loved for their brains

Sa-mi fie cu iertare pentru urmatoarele, nu-s decat constatari nevinovate si imposibil de trecut cu vederea. Si-s sigura ca toate si toti ne intalnim cu asta la tot pasul.

Demult imi sta pe creieri sa spun cat de multe femei proaste intalnesc. Si nu vorbesc de mici greseli fata de sexul opus, pe care le facem cu totii - femei si barbati deopotriva.
Am ales poza asta (facuta chiar aseara) pentru ca o gasesc reprezentativa unei fatete ale problemei: vei capata respectul care-l ai tu fata de tine insati. Ce nu se vede in poza este ca fetele erau intr-adevar vesele, strigau dupa trecatorii de pe trotuare, isi valureau bratele in aer si radeau in hohote, in timp ce baietii se uitau din cand in cand unul la altul si-si radeau complice in barba. Parca-mi imaginam bubbles deasupra capului lor ca in benzile desenate, care ziceau "hehe, ce panarame ne-am gasit, lucky bastards we are tonight".

Generalizand problema, observ asta zilnic si ca femeie ma deranjeaza. As vrea sa fim mai destepte, mai echilibrate, mai puternice. O doza de frivolitate e feminina, dar orice depaseste doza asta e ridicol.

Ce observ cel mai des:
- nevroze full-blown despre o suvita de par prea blonda, sau 2 kg in plus, sau un cos, sau tragedia de neconsolat a primului rid
- disperarea singuratatii, cerutul atentiei in orice fel si chip, acceptul multor incoveniente (de la fitze pana la abuz)
- agresivitatea necontrolata, aroganta nejustificata, rautatea prosteasca
- extremismul melancolic, romantismul exagerat, delicatetea total nepotrivita varstei

Si nici nu vreau sa intru in dezbaterea comportamentului multor femei intr-o relatie (vorbaria/cicalitul, gelozia nejustificata, egoismul bla-bla-bla)

Imi pare rau, ma irita, ma revolta. Trebuia sa o zic. Ba s-ar putea chiar sa revin asupra problemei, hehehe.

vineri, septembrie 15, 2006

The City - Inceput de toamna

Toata lumea se plange, a venit toamna prea repede. Ploicele marunte, ceva racoare... As fi vrut sa fie o toamna lunga si calda.

Am multe in gand, ar fi multe de notat, dar am avut 2 saptamani foarte incarcate, voi reveni la normal curand. Cred. Sper.

marți, septembrie 05, 2006

Cum noi nu am gasit Poconos

Cine n-a auzit de Poconos? Mare statiune de munte, reclame peste reclame pentru hoteluri cu jacuzzis in forma de inima sau pahar de sampanie, cu super-mega-hoteluri si superbe partii de schi si de orice sport de iarna. Vara e de pescuit, iar toamna superbe culori ale vegetatiei de munte. Suna bine. Am zis sa iesim si noi din oras macar o zi, superba regiune e la o ora jumate de condus - floare la ureche.

Pe site-ul lor oficial, spun ca la orice chiosc turistic gasesti harti cu trasee scenice si alte informatii. Am gasit 2 locuri care aveau semne cu sageti care indicau chiosc turistic - unul a fost total de negasit, celalalt ne-a indreptat spre un Odd-Lot si un trailer in care se vindeau artificii. Eh, aveam harta auto, am zis ca ne descurcam noi, sau ca pana la urma gasim un alt chiosc. Nici vorba. Cat am bantuit (cel putin 6-7 ore de condus prin zona) nu am gasit altul - mi se pare extrem de ciudat pentru o asa regiune turistica.

Oh, dar ce surpriza. N-am vazut muntii aia deloc. Niste delusoare, da. Dar munti nici vorba. Super-mega-hotelurile le-am evitat din principiu, am cautat viata "la tara". Am reusit sa cumparam niste rosii, porumb si usturoi proaspat de la 2 standuri de pe marginea drumului, dar nimic extraordinar. Cel mai mare oras din zona, Stroudsburg, laudat pentru vivacitatea strazii lui principale, Crystal St, e un orasel de nu stii cand intri in el si nici cand iesi. Am cautat pe strada Crystal vreo jumatate de ora, cand am dat de ea sa vedem ca are 5-6 magazine pe o parte si un asa-zis restaurant pe partea cealalalta (genul de cantina-restaurant, a la Crate and Barrel and such).

Vorbind de mancare, bineinteles ca nu am plecat la drum pana nu m-am interesat ce e bun de mancat prin zona. Foarte laudat un BBQ place intr-un orasel foarte mic. Bun, ajungem acolo, cu chiu cu vai abia gasim de parcare (hm, semn bun) ne asezam la coada (dar ce coada!!! cel putin 20 de persoane, alt semn bun) si salivam la vederea cuptoarelor cu carbuni deasupra carora se perpeleau coaste intregi de vita si porc, si jumatati de pui. Cartofii erau proaspat curatati si taiati, aveau silvercorn si alte minuni ca garnitura. Din pacate, coastele au fost tari/aproape nefacute, puiul a fost doar ok dar garniturile au fost f bune.

Antichitati am vazut pe drum, in rest ne-am amuzat cu diverse nume de localitati si magazine - am trecut pe langa un sat care se numea Scotum, ne-am oprit la Lacul Wallenpaupack (se vad si muntii in poza asta LOL) dar nu ne-am oprit sa fac o poza unei cosmelii pe marginea drumului care vindea antichitati si care se numea "The Fainting Goat". Cred ca vroiam acasa mai repede.

Cateodata e buna o iesire de-asta, poate macar sa-mi aduc aminte ca orasul asta murdar si stressant e viu.

Thoughts - Dumb people

Foarte trist este ca oamenii astia au drept de vot.
Related Posts with Thumbnails