The City - Stop spending, I'm broke

Oh, just for fun. Nu e ca si cum nu-s 3 banci la fiecare colt de strada.

Food - Conopida la cuptor

Recomandata mai ales celor care detesta conopida :)

O conopida, curatata de cotor si spalata intreaga (sau daca exista temeri ca are viermi, tratata in apa cu sare - aici legumele si fructele n-au viermi asa ca doar spalata ajunge) si (foarte important) lasata sa se usuce*. Se taie in felii cat degetul de groase. Vor fi bucatele mai mici, bineinteles, care si ele ajung in tava.

Conopida se asezoneaza cu sare, piper si cateva linguri de ulei. Se aseaza intr-o tava mare, cu marginile joase de preferat, unsa cu un pic de ulei, pe un singur rand si nu prea ingramadita*.

Se da la cuptorul incins bine in prealabil la 450F/230C (foc aproape maxim pentru cine nu are termometru la cuptor) pentru 20 de minute, se intoarce cu o paleta sau clesti de gratar, si se mai coace 20 de minute.
Buna in loc de cartofi prajiti.

*Uda sau prea ingramadita in tava se face mai mult la abur in loc sa se caramelizeze.

Thoughts - Post 9/11 care (or not)

Una din povestile adevarate care chiar daca nu te afecteaza direct, te fac sa te intrebi in ce fel de lume traim si ce fel de guvern ne conduce.

De-a lungul ultimilor 2 ani si jumatate, un mare numar de lucratori (peste 9.000, mai precis) care au participat la operatiunile de salvare si curatire de la Gemeni au fost diagnosticati cu diferite probleme respiratorii, complicatii si chiar cancer datorita gazelor si in general calitatii aerului de la Ground Zero, desi intotdeauna li s-a spus ca aerul este respirabil si nu este nici un pericol. 5 persoane au decedat din aceleasi motive, dupa declaratiile doctorilor care i-au tratat.

In 2004, preventiv, guvernul a alocat 1 miliard de dolari care sa le acopere asistenta medicala. Compania creeata - WTC Captive Insurance Company - are o directoare care este platita $350.000 pe an, plus $20.000 asigurare medicala. Imediat ce cazurile au inceput sa apara, compania a inaintat un proces in tribunal pe motiv ca angajatii de stat si de oras ar trebui sa nu beneficieze de aceasta acoperire dat fiind ca este munca lor este considerata "de criza" ("a crisis issue"). (uhm... duh???)

Pana in ziua de azi, compania a cheltuit $50 milioane de dolari pentru a functiona si pe proces. Nici unul din lucratorii care au avut si au in continuare nevoie de tratament medical nu a fost platit nici macar $1.

Povestea este atat de absurda incat ma voi abtine sa pun intrebarile care sunt suficient de clare.

Final Thoughts

Pentru cine nu le-a vazut deja, restul de poze aici.

Am uitat sa mentionez cartofii prajiti de la Rosie's, un gratar pe plaja care serveste (of course) coaste si pui la gratar, salata si cartofi prajiti, beri si racoritoare. Cartofii prajiti de la Rosie sunt cei mai buni ever (ok, poate doar frate-meu ii face mai buni).

Fructele si legumele pe insula sunt foarte scumpe, dar merita. Cel mai bun avocado, nici nu am vazut vreodata asa avocado cu carne galbena ca in salata de la Rosie's. Pepenele galben a fost absolut demential. Bananele sunt cu totul alta mancare decat cele ce sunt aduse in magazin verzi si lasate sa se coaca pe raft. Ananasul pitic adus dintr-o insula vecina arata superb (dar nu am luat in ideea ca venim a 2-a zi la piata si poate e mai mult variatie si poate e mai ieftin - 6 euro pt. un ananas cat un pumn).

Inghetata Etna e super-amazing. Cremoasa si vine in niste combinatii superbe, nu ca celei simple de ciocolata ii lipseste ceva.

Privitul aterizarii avioanelor de pe plaja Maho e o experienta chiar daca nu esti pasionat de avioane. Sunset Beach Bar, care e la capatul din stanga al plajei, are programul de aterizari scris pe un surfboard si live radio feed de la turnul de control. Pe acelasi surfboard se anunta ca femeile topless beau gratis - la $6 o bere, iti cam vine sa-ti dai sutienul jos. The catch e ca pe partea olandeza e ilegal (nu ca a auzit cineva de vreun arest acolo vreodata). Cum ziceam, e o experienta. :)

Preturile la bijuterii sunt icredibil de mici, ma faceau sa-mi para rau ca nu-mi plac bijuteriile. Am vazut insa niste verighete inca de anul trecut la care mi-a ramas gandul (poate la aniversarea de argint or something?) Inca iubesc verighetele noastre, asa ca nu a fost mare problema sa trec pe langa.

St. Martin e una din putinele insule unde este legal nudismul (pe partea franceza) iar topless este foarte des intalnit (spre oroarea americanilor). Probabil ultimul sau unul din putinele locuri inafara Europei unde mai intalnesti barbatii in Speedo. Pe partea olandeza, doar romancele noastre au curaj sa-si scoata sutienele. (Cristina, no problem din partea noastra LOL) Dat fiind ca politia olandeza nu e de vazut pe nicaieri, nu cred ca e o lege foarte drastica.

La intoarcere am schimbat avioanele in San Juan / Puerto Rico, unde a trebuit sa facem si vama (care a constat in: asteapta la cozi imense (20 de min) sa ai pasaportul verificat si asteapta 40 de minute sa ridici valizele care pana la urma au aparut pe banda rulanta cu bagaje din Republica Dominicana). La o fereastra de 1 ora si 20 de minute, am pierdut zborul si am fost redirectionati spre Hartford CT de unde am luat un alt zbor pana in NY. Nu mai povestesc ce aventuri am avut in Hartford (unde la ora 22 totul e inchis, inclusiv security), fapt e ca zborul Hartford-NY era un zbor-fantoma (ar fi trebuit sa fie gol). Asa ca am zburat business class cu 3 stewardese care ne rugau sa comandam ceva doar sa aiba ceva de facut - pacat ca a durat doar 39 de minute. Dar pot sa spun ca am avut jetul nostru personal, nu? Am ajuns doar cu o ora si un pic mai tarziu decat ar fi trebuit, not bad.

Now back to our regularly scheduled program: Life in motion, sau mai pe romaneste - sarba in caruta.

Food - Delicii Creole si de alte feluri

Hei, am zis ASAP si nu repede. Zboara timpul, cand a trecut o saptamana?

De Revelion a fost Veuve Clicquot 2000 (cam jumatate din pretul de NY), foie gras si ceva caviar rosu care se poate sa fi fost facut si din plastic la cat am platit pentru el (dar a fost taaare bun). Din pacate nu-s poze pentru ca dupa ce am tras o tura prin Marigot, abia am avut timp sa desfacem sampania la timp. La miezul noptii eram pe plaja din fata casei, band sampanie si privind artificiile din Marigot (adica peste apa micului golf). Dupa asta ne-am intors pe terasa noastra mult-iubita si am mancat si ne-am distrat si cui sa-i mai arda de poze?

In urmatoarele zile am facut un maraton de bbq ribs si mancaruri locale. Am revizitat Johnny B's under the Tree, Rosemary's, Talk of the Town si Sky's the Limit. Johnny B's au picat de data asta pe ultimul loc, norocul meu ca am fost inspirata si am luat un peste la gratar (care a fost atat de indiferent ca nici nu mai stiu ce fel era). Nu a fost nici mai rau nici mai bun decat suficient sa-l mananci. (poza: Talk of the Town)

Rosemary's e un alt lolo (Locally Owned Locally Operated) care a dezamagit un pic. Prima data cand am fost, coastele sa zicem ok, dar garniturile puse cu zgarcenie si cam gatite cu o zi in urma. Le-am gasit scuza ca Rosemary (care este un deliciu de femeie, cu un zambet bland insa extrem de energica, ceea ce, fie vorba intre noi, e cam neobisnuit pe insule) nu era acolo asa ca am mai incercat odata dupa cateva zile. Rosemary tot nu era, dar era o tanara care avea ceva din energia ei si care se comporta total ca un manager. S-a cunoscut si diferenta la mancare. Eu de anul trecut ramamasesem cu gandul la tocana de oxtail (ok: vertebrele cozii de vita, care se gatesc cu mirodenii la foc mic pentru 3 ore+, mancare des intalnita in insule) asa ca asta am comandat. Alta lume incearca conch la orice cotitura :) si cativa creveti gatiti creol nu strica.

Intre Talk of the Town si Sky's the Limit (gotta love those names) este o veche concurenta. Lolos sunt mici terase inghesuite una intr-alta, fiecare cu gratarul ei. Sunt compact insiruite (cateodata cate 4-5 la rand) ca trebuie sa fii atent la masa careia te asezi. Well, Talk si Sky au o alee intre ele. Sunt vecinii de peste drum si competitia cea mai mare. Desi nu duc lipsa de clienti nici una nici alta, am avut impresia ca Talk are un mic avantaj. Dar trebuie sa spun ca desi coastele lor sunt foarte bune, cele de la Sky m-au dat pe spate: aveau o aroma care mi-a adus aminte de mititei.

Tocana de conch, excelenta - diferita de cea de la Rosemary (care si ea a fost buna), parca mai vibrante si clare aromele. Deasemeni, mahi-mahi la Talk of the Town, excelent - proaspat si gatit exact cat trebuie. Si nebautori ce suntem, totul a fost spalat fara probleme cu Caribs. (conch este carnea scoicii aleia superbe, in care se spune ca auzi marea daca o pui la ureche, vazuta aici in stanga)
Oh, si am uitat sa mentionez Johnny cakes - scovergi sarate. Proaspat facute, sunt un deliciu.

Nu neaparat caracteristic caribian, dar Uncle Harry's dock serveste probabil ca cei mai buni lobsteri de pe insula. Lumea spune ca si cei mai ieftini - si nu o sa contrazic pe nimeni dar fiind ca la Harry pretul era de $23-25 pe pound iar pe Pinel erau E60/pound (plus o rata de schimb de $1.5/euro). Desi n-as putea sa spun ca Harry e chiar ieftin.
Uncle Harry's e un restaurant plutitor la marginea marii, unde lobsterii's tinuti in custi in apa. Sunt gatiti la abur in cantitati mici intr-un steamer de pe dock. Odata ce primeste comanda, bucatarul se duce si-i scoate de la aburi, ii desface in 2 pe o masa langa steamer si ii aduce pe un platou in bucatarie unde ii pune la gratar sau doar ii asezoneaza daca au fost comandati la abur. Simplu si rapid. Deliciosi, proaspeti si suculenti, desi nu am inteles niciodata preturile mari. Candva, se spune, lobsterii erau mancarea saracilor. Azi saracesti ca mananci unul. :) Well, e ceva ce merita din cand in cand, dar numai daca e atat de proaspat ca la Unchiul Harry (care cred ca e italian dupa accent).

Dar... inapoi la Teraflu si bomboane de gat cu extract de plante si propolis, made in Japan.

Food - Delices de France

O mare bila alba pentru St. Martin este mancarea - si asta in cea mai mare parte e valabila pe partea franceza.

In supermaket abunda produse frantuzesti, de la pateuri si branzeturi pana la echivalentul lui Swiffer. Restaurantele frantuze abunda, patiserii si creperies deasemenea. Unele restaurante fac paritate euro/dolar 1:1, altele nu. Poti plati in dolari oriunde, nu ai nevoie sa schimbi bani.
Dar sa trec la mancare.

In prima zi, dupa ce am despachetat un pic si ne-am relaxat o vreme, am vizitat supermarketul nostru favorit. E pe drumul principal dar de-afara arata a mai nimic, e usor sa treci pe langa el fara sa-l bagi in seama sau, daca-l observi, poti usor sa crezi ca nu e mare lucru de capul lui. Dar odata ce intri... e alta poveste.

Si deci am fost sa ne facem aprovizionarea frigiderului. Orangina, nectare de guava (absolut superb cu un deget de coconut rum), passion fruit, pate-uri, branzeturi, o bagheta, unt francez...
Ne-am propus ca de fiecare data cand mergem la cumparaturi sa incercam diferite produse - si in mare parte asa am facut, desi ne-am indragostit de cateva din ele pe care le-am tot cumparat de-a lungul saptamanii.

Ne-am intors acasa si am pus de o gustare asa, mai taraneasca... Adica farfurii de plastic (n-am spalat o farfurie toata saptamana, doar pahare si cutite/furculite), servit direct din tavite etc. Ne era si foame, dar nici rabdare nu aveam prea multa. Si bineinteles ca masa am luat-o pe terasa (de fiecare data cand am mancat acasa).

Ne-am indragostit de 2 branze, un crotin de Chavignol si cealalta un St. Felicien - foarte probabil de negasit in State dat fiind ca sunt facute din lapte nepasteurizat, si asta e big no-no din partea FDA-ului american care e atat de ingrijorat pentru sanatatea noastra incat le-a interzis demult. Ne-am delectat cu pate-uri forestiere, taranesti, ancienne, de ficat de diverse pasari, cu ciuperci, cu porto sau simple, jumari de rata (rilletes), salamuri si carnati uscati si mai ales, boudin noir. Dau oricand o masa la orice carciuma simandicoasa pe o masa de genul asta. Superb.

Un Paris Brest aproape la fel de bun ca oricare din Paris, baghete proaspete si croissant, pain au chocolat si multe alte prajituri (ca cea din poza de inceput) si tarte, de la La Sucriere. De cand nu am fost la o terasa de cofetarie! ne-a amintit de tinereturi. :) Daca mai pui si la socoteala apusurile de soare (Marigot Marina e un loc bun unde sa le admiri) - ce poate fi mai bun?

Mi s-a facut foame. Voi continua cu partea creola asap.

Back in the city

Am revenit.
Niciodata nu a trecut o vacanta atat de repede. Parca am clipit si au trecut 3 zile. Am dormit si au trecut 8. Doar am ajuns si a trebuit sa plecam. OK, ne-am relaxat un pic, ne-am bronzat un pic, ne-am plimbat round and round and back and forth pe o insula. Superba senzatia ca nu poti sa te pierzi, nici macar sa te ratacesti (desi, bineinteles ca stiam deja drumurile din vacanta trecuta, care drumuri sunt doar cateva mari si lungi si nu prea late).

Zborul la dus a fost scurt si dulce - in 4 ore eram pe insula (la intors e alta poveste, altadata). Masina de inchiriat ne astepta in parcarea aeroportului, o Honda Acord abia iesita din vama, cu 100 de km. la bord, cu etichetele de vama inca nedezlipite de pe parbriz si geamuri, plus un carlig de ancorare inca infipt in bumper. Funny. Ce nu a fost asa funny a fost ca a 2-a zi i-a fost fortat portbagajul in timp ce eram la plaja si de-atunci nu a mai putut fi deschis. Ne-a parut rau de parca era masina noastra personala. Portbagajul nu prea il folosim pe St. Martin, e una din putinele probleme care le are insula - spartul masinilor - si orice turist cat de cat informat stie sa nu lase nimic in masina.

In mare despre insula - SXM (codul de aeroport, mai usor de scris) e jumatate olandeza si jumatate franceza, fara granita fizica. Atmosfera e de 2 Mai mai mult decat de Olimp (care ar fi probabil St. Barths) dar din pacate incepe sa se transforme incet-incet in cea din urma. Se construieste la greu (incepusera deja de anul trecut sa ridice hoteluri monstruoase), preturile sunt in general semnificativ (20%) mai mari decat anul trecut (si daca stai pe partea franceza, schimbul in euro nu ajuta deloc), lumea incepe sa fie vazuta din ce in ce mai des imbracata in haine de seara si coplesita de bijuuri. Pacat. Am observat de fapt o faza intr-o seara la un restaurant unde o duamna imbratarita si impaietata, coafata si mandra, o cerceta pe o alta duamna de la masa alaturata fara nici un fel de jena, din cap pana in picioare. A facut chestia asta atat de mult timp si cu atata ostentatie ca-mi venea sa-i fac o poza. Noroc ca-s fata cu mult bun simt si ma straduiesc sa nu judec pe altii LOL

Hotelul - de fapt un fost hotel format din casute pe plaja, de-a lungul unui golf, Baie Nettle. Vandut acum 2 ani persoanelor private care locuiesc in majoritate pe proprietate si inchiriaza turistilor apartamente ce le-au cumparat extra. Fiecare casuta are un 1 bdr. la parter si garsoniera la etaj. Gated community, paznic 24/24 (care chiar facea runde de noapte pe plaja de nu putea omu' sa-si faca de cap pe terasa), atmosfera de un mic satuc unde mai toata lumea se cunoaste dar nu ii intereseaza ce faci si cum iti petreci vremea atata timp cat nu deranjezi.
Intr-o singura seara a fost un mic incident cand au aparut 3 jandarmi tineri si frumusei (jandarmii in SXM sunt importati din Franta) sa intrebe daca am vazut un individ trecand pe acolo - nu am idee ce se intamplase insa.
Despre cum a aratat camera si teritoriul or sa explice pozele (un pic) mai bine, suficient sa spun doar ca terasa a facut toti banii si ca atat timp cat eram acasa, doar pe terasa am stat. Cat pe-aci sa si dormim acolo.

Alta intamplare demna de mentionat ar fi ca am facut o alergie la soare, cica. Culmea culmilor si-a ghinionului sa fii pe o insula cu peste 20 de plaje si sa nu poti sa stai la soare. Nu stiu de ce, se spune doar ca una lume e mai sensibila la soarele Caraibelor. De parca e prima data cand ma vede, dar ma rog. Bafta mea. Ultima zi nici nu am putut sa ajung pe plaja, am fost doar si ne-am plimbat prin oras. M-am bronzat ceva, dar nu "la capacitate". M-am resemnat sa ma bucur la restul din jurul meu, si a fost plenty.

Va urma...

Merry Christmas!

Un Craciun fericit tuturor, fie sa aveti sufletul usor si gandul bogat!

Update

All's good. :)

Thoughts - Status

Am avut o luna destul de stressanta, dar incep sa ma eliberez.
Cumparaturi, alergaturi, cautari, incercari... Ce am reusit pana la urma nu ma nemultumeste.

Mi-am luat mult doritul XTi si la momentul asta ma simt ca un tocilar incercand sa invat toate (as fi fericita cu doar "parte din") posibilitatile lui.

Imi schimb serviciul de celular si am luat telefoanele de pe Amazon cu un deal extra-super-nemaipomenit - unde dupa rebates telefoanele au costat $0.00, imi acopar taxa de deschidere a liniilor si mai raman si cu $5. Vineri sper sa am noul telefon care e o dulceata super-desteapta, si cu e-mail/net dupa ce ca e si frumos (si parol ca e mai frumos in realitate decat in poza).

Am luat bilete de avion pentru St. Martin (si nu St. Maarten de data asta, dat fiind ca vom sta "on the french side", intr-o casuta chiar pe plaja), facut rezervare la masina, mai am sa iau asigurare de vacanta - care in lumea nebuna in care traim mi se pare un lucru bun. Deci, alt revelion cu talpile-n nisip ascultand valurile Marii Caraibe. Life is good. (Sometimes)

Lucrez pe 24 si 26 dec., dar! sunt ultimele zile de munca pe anul asta pana cine stie cand anul viitor. Pe 24 dupa munca (ies la 5 pm) se pare ca vom merge la restaurantul romanesc Acasa, unde vor avea o masa festiva "Pomana porcului". Sorici, porc proaspat matrasit etc. Deci nici nu gatesc Craciunul asta. Poate fac un cheesecake. Sa fac sarmale? inca nu m-am hotarat, dar e o posibilitate :)

NU am facut brad, ci am scos miniatura din dulap - gata ornamentat, gata luminat :) Imi pare rau ca nu am brad adevarat dar am fost prea ocupata si stressata ca sa imi mai fac de lucru si cu asta. As vrea sa miroasa a brad in casa insa, poate iau o coronita or something.

NU am facut curatenie de Craciun, desi am upgradat (hihi!) un pic curatenia bi-saptamanala. Do I feel like a slob? yes, a little bit, but I really don't care.

Maine am o zi cu ceva emotii, wish me luck. Daca trece si asta cu bine, all's good.

Food - Korean delights

Saptamana trecuta candva, intr-o seara tarziu, cand era frig si batea vantul si ne gaseam in Jackson Heights (un cartier cam 25 de strazi de noi), am decis ca o supa ar fi cea mai nimerita cina.
Cum vietnamezii inchideau, ne-am orientat spre vecinii lor coreenii, care afisau un mare "Open 24/7".
Kimchi (varza murata condimentata agresiv) si salata de cartof, si alge (absolut delicioase), o alta muratura de castraveti, un fel de omleta cu tofu, muguri de soia murati si spanac, ridichi murate - ar trebui sa fie acompaniament supei. Dar au fost atat de bune incat le-am terminat inainte sa ajunga supa la noi - si am facut un repetir lejer al preferatelor 3.

Supa, si ea un pic picanta, vine intr-un castron de fonta si fierbe fara jena inca vreo 5 minute. Are in ea peste si fructe de mare (bucati de crab/creveti/sepie/scoica). Se mananca bineinteles cu orez daca vrei. Eu nu vreau.
(Interesant la cat de mult imi place mancarea orientala ca nu imi place orezul. Hmmm)
Cealalta supa a fost cu tofu si fructe de mare si in seara respectiva a fost crutata de pozat, dat fiind ca a fost fotografiata cu alte ocazii, insotita de super-extraordinara caracatita la gratar asezata pe un pat de ceapa care incet-incet se topeste la caldura vasului de fonta si prinde un pic din condimentele sosului.... ah, fara cuvinte.

The City - December

Yeap, I'm complaining.
Asa arata 5th Ave intr-o sambata dimineata si o tine tot asa pana dupa 7 seara (cand vin autocarele sa adune turistii). Nu vreau sa ma duc la cumparaturi si nici nu m-as apropia de midtown in perioada asta daca nu ar trebui sa ajung la munca. Ceea ce se dovedeste a fi foarte stresant, dat fiind slalomul necesar printre sute de persoane care merg la pas de vacanta (eh, asta nu se vede in poza).
Am inceput numaratoarea inversa insa, nu mai sunt decat 2 saptamani de nebunie.

Thoughts - What, you didn't know that?

Nu stiu al cui e citatul ca sa dau credit. Gasit in semnatura unui oarecare pe un oarecare forum. Imi place pentru ca in cateva cuvinte descrie o buna parte din ceea ce viata noastra poate deveni daca nu suntem atenti...

"Advertising has us chasing cars and clothes, working jobs we hate so we can buy shit we don't need. We're the middle children of history, man. No purpose or place. We have no Great War. No Great Depression. Our Great War's a spiritual war... our Great Depression is our lives. We've all been raised on television to believe that one day we'd all be millionaires, and movie gods, and rock stars. But we won't. And we're slowly learning that fact. And we're very, very pissed off."

The City - At Holiday time

Brazi impodobiti la fiece colt de strada, puhoi de lume (as vrea sa gasesc cuvintele care sa descrie ce inseamna asta: valuri-valuri? grupuri peste grupuri? autocare intregi revarsate pe trotuare?), trafic dement incalcit mai tare de agentii de trafic (pai nu?)...
Reduceri care suna pompos dar sunt de fapt praf in ochi, sacose peste sacose ocupa scaune in autobuze si metrouri, NY-erii incep de dea semne de nerabdare incercand sa ocoleasca cardurile de turisti care casca gura in mijlocul strazii...

Si cand spun in mijlocul strazii, vorbesc de strada, nu trotuar. Asta s-a intamplat azi: 2 cupluri (blanuri, haine de piele, coafuri de provincie) ies din St. Patrick Cathedral si dau sa traverseze strada spre Saks 5th Ave, doar ca in mijlocul strazii se opresc sa admire turlele catedralei. Un taxi se apropie si ii claxoneaza. Se retrag pe trotuar iar unul din tipi striga in urma taxiului: "Asshole!" Si uite asa ni se duce vestea NY-erilor ca suntem marlani, nu lasam provincialii sa se joace in trafic.

Cred ca e timpul de o vacanta, n'est pas? :)

The City - It is the season

Am terminat si cu grija curcanului (am facut doar 2 pulpe din care mai mancam inca, si nu, nu-s pulpele curcanului gigant) si oficial a inceput sezonul de sarbatori.
Si nebuniei si stressului, cand nu mai ai loc sa mergi pe strada. Si in curand va fi luminat marele brad de la Rock Center. Si in doar 4 saptamani, alta zi cand toata lumea mananca, mananca, mananca...
Dar pana atunci, e vremea reducerilor (cica) de sezon, si mai ales, competitia vitrinelor.




Si asta e doar inceputul.

Food - Scampi

Una din cele mai usoare retete cu rezultate spectaculoase.

La jumatate de kg de creveti (1 lb), intr-un vas bun de cuptor care sa-i cuprinda intr-un singur strat:

se pun cateva linguri de unt topit, inca pe atat ulei de masline, sare-piper, un catel-doi de usturoi pisat/dat prin microplane/tocat marunt - nu conteaza, zeama de la jumatate de lamaie si o jumatate de legatura de patrunjel tocat. Se pun crevetii (curatati de coaja/stomac si spalati) in amestec si se da vasul la cuptorul bine incalzit si cu focul dat mare pentru aprox. 5-10 min. Trebuie urmarit momentul cand incep sa devina opaci si rozalii si scosi imediat din cuptor, vor continua sa se faca in lichidul incins. Crevetii prea bine facuti sunt ca guma si nu e fun.

Se servesc peste spaghete sau pur si simplu cu o paine cu coaja groasa. :)

** sunt ok, doar ocupata si preocupata.

Food - American Pie (reloaded)

Postul de acum cateva zile care a disparut in mod misterios. Somebody ate my pie?

Dupa cum am promis, placinta mea cu mere, stil american.






Pentru foi:
2 1/2 cani faina
225 gr. unt
o lingurita sare
o lingurita zahar
4-6 linguri apa rece (pusa la gheata rece)

Untul se taie in 8 bucati si se da la frigider. Se amesteca ingredientele uscate intr-un castron mare. Se adauga untul rece si se incorporeaza cu un pastry blender (sau o furculita); amestecul trebuie sa aibe textura malaiului, cu bucatele mici de unt prin el.

Se adauga 2 linguri de apa in ploaie si se amesteca bine. Se repeta cu inca 2 linguri de apa. Daca, prinsa in mana, coca se tine impreuna, e gata. Daca e inca sfaramicioasa se mai adauga cate o lingura cu apa rece pana cand se strange. Se rastoarna pe un fund de lemn, se imparte in 2 si se formeaza 2 discuri de aprox. 10-12 cm in diametru, care se infasoara in folie de plastic si de dau la frigider cel putin o ora.

Dar fiind ca foaia e bazata pe unt, se lucreaza repede cu ea. E pretentioasa dar e delicioasa, merita atentia.

Umplutura - 4-5 mere mari
o lingurita scortisoara
1/4 lingurita nucsoara
1/8 lingurita sare
4 linguri cu zahar
3 linguri rase cu faina

Se curata merele, se taie bucatele, se amesteca celelalte ingrediente in mere.

Se unge o tava de placinta cu unt. Se scoate unul din discurile de coca de la frigider, se intinde cu sucitorul cat sa aibe 2-3 mm grosime. Se aseaza in tava, si se taie marginile lasand cam un cm mai mult decat marginea tavii. Se pune umplutura, se presara bucatelele de unt deasupra, si se intinde si al doilea disc de coca, cu care se acopera. Marginile se taie la aceeasi lungime cu prima foaie si prinzandu-le impreuna, se indoaie inauntru. Se preseaza cu degetele sau o furculita de jur imprejur. Se da la frigider 15 minute.

Intre timp se amesteca un galbenus de ou cu o lingura de lapte sau caimac.

Se incinge cuptorul la 425 F/220 C. Se taie foaia de deasupra in 4 locuri (ca sa iasa aburul). Se unge cu galbenus de ou si se poate decora cu eventualele resturi de coca. Se coace 25 de min, dupa care se micsoreaza temperatura cuptorului la 325 F/165 C si se mai coace 25-30 de minute pana cand e frumos aurita. Se lasa la racit inainte de a se taia.

Buna rau cu inghetata de vanilie.

Food - Nyonya

Probabil unul din cele mai bune restaurante malay(eziene) din oras, Nyonia are un menu destul de diversificat. Serviciul e putin cam indiferent, dar la cat sunt de aglomerati, ii inteleg si-i iert.

Inceputul e roti canai - si e absolut obligatoriu. Asemanator unei clatite foarte subtire si crocanta pe alocuri, vine insotit de un sos de curry cu o bucatica-doua de pui si cartof. Nu pot sa descriu cat e de delicios, trebuie incercat.
Dupa, am luat "Seafood pearl noodles" - care nu au fost foarte fotogenice din pacate, dar pana la urma sunt doar paste (din faina de orez, grosute si consistente) cu ceva creveti si alte fructe de mare (mai mult sau mai putin). Merita fie si numai pentru noodles.
"Double cooked pork leg with spices and white bread" - un delicios ciolan de porc intr-un sos un pic dulceag dar aromat, acompaniat de o paine care pare sa fie gatita la abur. Ciolanul e adus intreg la masa, dar ospatarita l-a taiat cu avant inainte sa o pot opri (cu scopul de a-i face o poza inainte de a fi macelarit).

Alte favorite de pe meniul lor: "Beef rendang" (care in mod hilar este in meniul de "poultry") - bucatele de vita intr-un sos picant (parca suna mai bine cum il descriu ei: "tender pieces of beef simmered with exotic spices (cinnamon, cloves) lemon grass in coconut milk"), "Nasi lemak" (coconut rice flavored w.cloves & screw-pine leaves, served with chili anchovy, pickle, curry chicken and hard boiled egg), "Sauteed rice cake" (pan fried rice cake w. dried radish, egg and bean sprouts).

Alt lucru bun despre Nyonya e ca se afla chiar peste drum de Ferrara Cafe, probabil cea mai mare cofetarie italiana din oras.

Nyonya - 194 Grand Street.

The City - Halloween '06

Ar fi trebuit sa fie un post mai lung, dar voi lasa pozele sa vorbeasca in locul meu.
Pe scurt, am fost la parada (pe margine) si ca de obicei, a fost super fun. Vremea a fost cum nu se poate mai placuta.

Imi pare rau ca pozele nu sunt prea bune - am stat in randul 3 desi am ajuns acolo cu mai bine de jumatate de ora inainte de inceperea paradei. Asta combinata cu multimea de oameni de ordine de pe margine care se tot bagau in fata aparatelor foto si nu in ultimul rand cu neputinta blitzului de a lumina mai departe de un metru... Si totusi, sper ca fotografiile redau cat de cat atmosfera.

Food - Brownies

Dau vina pe frig pentru nevoia de zahar. Oricum mizez pe faptul ca eu doar apuc sa gust ce fac - imi place insa caldura cuptorului si mirosul imprastiat probabil in toata casa :)

Nu ma innebunesc dupa brownies, dar e unul din deserturile americane cele mai populare. Si controversate: chewy sau fudgy? crumbly or smooth? sunt sute de retete, fiecare promitand rezultate spectaculoase. Reteta asta a fost publicata (cred ca in NY Times) si a fost atribuita Katherinei Hepburn. Am incercat-o pentru ca a parut usor de facut si de atunci a ramas in "repertoriu". Realmente dureaza 5 minute sa o asamblezi, nu ai nevoie de mixer, ingredientele sunt intotdeauna acolo (intr-o bucatarie rezonabil aprovizionata) si e excelenta.

1/2 cana/8 linguri cacao
125 gr./un stick de unt
2 oua
1 cana zahar (eu tai scurta cana, dar nu prea mult, 2-3 linguri minus)
1/4 cana/4 linguri faina
1 cana de nuci taiate sau zdrobite mare (eu am pus acum si pecans)
1 lingurita esenta de vanilie
un praf de sare

Se pre-incalzeste cuptorul la 165 C/325 F (mediu).
Se topeste untul intr-o craticioara si se amesteca cacao in el bine-bine. Se ia de pe foc, se lasa sa se racoreasca 3-4 minute, apoi se adauga ouale, unul cate unul, amestecand bine. Se adauga zaharul, faina, nucile, vanilia si sarea.

Se toarna intr-o forma de 20x20 cm (9x9 in) unsa cu unt. Se dau la cuptor 35-40 de minute - indicatia KH este sa nu fie coapte prea mult. Trebuie sa fie un pic umede/cleioase. Este esential sa fie lasate la racit inainte de a se taia. Ies 9 bucati.

Incearca sa mananci mai putin de 2. Sau incearca sa pui o lingura de inghetata de vanilie peste una din ele.