Biblia puturosului

Dupa tragedia tinerei romance care s-a sinucis pentru un salariu pe care nici macar nu avea timp sa-l cheltuiasca, intamplator aflu de cartea unei frantuzoaice care predica puturosenia la locul de munca. In cartea ei "Bonjour Paresse", aparuta in 2004, Corinne Maier declara urmatoarele reguli (ATENTIE! Nu se aplica celor care muncesc din cu totul alte motive decat banii! Restul de 99% cititi urmatoarele):

No. 1
You are a modern day slave. There is no scope for personal fulfilment. You work for your pay-check at the end of the month, full stop.
No. 2
It's pointless to try to change the system. Opposing it simply makes it stronger.
No. 3
What you do is pointless. You can be replaced from one day to the next by any cretin sitting next to you. So work as little as possible and spend time (not too much, if you can help it) cultivating your personal network so that you're untouchable when the next restructuring comes around.
No. 4
You're not judged on merit, but on whether you look and sound the part. Speak lots of leaden jargon: people will suspect you have an inside track
No. 5
Never accept a position of responsibility for any reason. You'll only have to work harder for what amounts to peanuts.
No. 6
Make a beeline for the most useless positions, (research, strategy and business development), where it is impossible to assess your 'contribution to the wealth of the firm'. Avoid 'on the ground' operational roles like the plague.
No. 7
Once you've found one of these plum jobs, never move. It is only the most exposed who get fired.
No. 8
Learn to identify kindred spirits who, like you, believe the system is absurd through discreet signs (quirks in clothing, peculiar jokes, warm smiles).
No. 9
Be nice to people on short-term contracts. They are the only people who do any real work.
No. 10
Tell yourself that the absurd ideology underpinning this corporate bullshit cannot last for ever. It will go the same way as the dialectical materialism of the communist system. The problem is knowning when...

Iata si rezumatul cartii in opinia sa:
"Businesses don't wish you well and don't respect the values they champion. This book will help you take advantage of your company, rather than the other way around. It will explain why it's in your interest to work as little as possible and how to screw the system from within without anyone noticing."

Acum... ce sa zic... Desi vad umorul in cele de mai sus, nu pot sa nu fiu de acord cu ea in cea mai mare parte.

Si ca sa inchei, un citat despre modul francez de munca, extras din cartea unei englezoaice care traieste in Franta:

"Daca traiesti in Franta rurala de exmplu, (...) bancile sunt inchise lunea (bineinteles) asa cum sunt inchise si majoritatea magazinelor.(...) Apoi ai miercurea cand nu e scoala si deci practic si asta e vacanta. Si cum nu prea face sens sa te prinzi cu munca martea pentru o singura zi, ramane doar doar joia si vinerea dimineata. Deci o saptamana de munca destul de lejera, in care e greu sa ingramadesti cele 35 de ore care se cer.

Calendarul nu ajuta nici el. Incepi cu ianuarie care bineinteles coincide cu sezonul de ski - deci e anulat. Apoi muncesti un pic dupa care incepe Postul si Pastele. Poti sa ingramadesti vreo 2 saptamani de munca inainte de 1 Mai, care bineinteles fiind Ziua Muncitorului, nu o lucrezi. Odata ce vine iunie, toata lumea se pregateste de concediul de vara - care se intampla in iulie si august si deci chiar daca tu vrei sa muncesti nu ai cum pentru ca nu e nimeni prin prejur. Apoi vine Septembrie care marcheaza inceputul anului scolar cand toata lumea se reintoarce la munca si scoala. Iti ia cateva saptamani sa te reacomodezi si apoi e timpul sa te pregatesti de Craciun."

Well, un alt exemplu de extreme care impun nevoia unui echilibru. Precar, foarte probabil, dar mult mai sanatos.

Intrebare retorica

De multa vreme ma gandesc si observ cum ne definim fiecare si mi se pare foarte interesant. Extrem de interesant.
Foarte pe scurt - daca te cunosc acum si iti cer sa te descrii intr-un cuvant cine esti, ce-mi raspunzi? :) Ce te defineste? munca? faptul ca esti sotie/sot? sau parinte? modul de viata? o trasatura a personalitatii?

Te-ai gasit sau inca mai cauti? :)

No need for answers - although they'd be welcome.

O simpla salata de castraveti...

A venit vremea gratarelor si salatelor, dar cum rosiile decente mai au pana sa apara, una din salatele care le fac e cea de catraveti - insa cu o usoara tenta orientala.

In reteta originala castravetii se taie bete de chibrit lungi (julienne) dupa ce li se inlatura semintele. Nu as putea spune ca ma deranjeaza nici asa felii.

Sare, piper dupa gust, o lingura de ulei de susan, 2 linguri de otet de orez si o jumatate de lingurita de zahar cam la 500 gr. de castraveti, se amesteca toate pana se topeste zaharul si se toarna peste castraveti. Ideal se tine la frigider intre jumatate de ora si pana in 2 ore.

Apr. 30 In Memoriam pentru VA Tech

Preluat de la Cristi Manafu, 30 aprilie a fost propusa zi fara bloguri ca moment de reculegere pentru victimele de la Virginia Tech. Solidarizez pentru durerea celor 33 de familii, sutelor de supravietuitori care vor avea ca amintire teroarea zilei de ieri, si mai ales in amintirea profesorului Liviu Librescu.

"Liviu Librescu, 76, was a Holocaust survivor who, his son said, will be remembered as a hero. He "blocked the doorway with his body and asked the students to flee," Joe Librescu told the AP. "Students started opening windows and jumping out." The elder Librescu, a professor at Virginia Tech, was recognized internationally for his research in aeronautical engineering, the head of the Engineering Science and Mechanics Department at Virginia Tech told the AP. He was born and received his advanced degrees in Romania."

Si o nota personala: toti cei care au scris pe bloguri despre tragedia de la VA Tech au ridicat (mai mult sau mai putin) problema armelor. Pe mine ce ma uimeste cel mai mult este ca nebunii umbla liberi.
Atat liceenii care au ucis la Columbine, cat si studentul de la VA Tech au demonstrat probleme psihice inainte de incindente. Care evident, nu au fost luate in serios si au dus la tragedii majore. Fie ca este ingaduinta tipic americana pentru cei mai "speciali", fie ca este teama de a pune etichete care nu sunt politic corecte, fie ca nu exista un sistem de ingrijire pentru cei bolnavi mental - sau poate toate la un loc.
De ce toata atentia se indreapta numai asupra portului de arma? S-a spus in treacat ca tanarul avea probleme psihologice si ca atrasese atentia profesorilor prin felul lui de a se exprima in scris, dar apoi tacere. Pentru oricare ar fi motivele.

Dreptul de port de arma e stabilit in fiecare stat dupa legea proprie. Virginia are nevoie sa-si reglementeze problema si foarte probabil ca o vor face acum.

Personal sunt total impotriva armelor detinute de persoane private dar sincer, imi e mai teama de dezaxatii care traiesc nebagati in seama printre noi, in numere infricosatoare. Nu arma ucide, ci omul.

O piesa de teatru romanesc in NYC

Pentru cei din NY - desi piesa e in engleza, e un punct de vedere romanesc asupra vietii de nou emigrant. Do we care? :D

Waxing west

La MaMa Experimental Theatre Club
First Floor Theatre
April 5 - 22, 2007
Thursday - Saturday 7:30pm
Sunday 2:30pm & 7:30pm
Tickets $18

Written by Saviana Stanescu
Directed by Benjamin Mosse
East Coast Artists

*Don't miss a Talk-Back with playright Saviana Stanescu, director Benjamin Mosse, Richard Schechner, Artistic Director of East Coast Artists and Corina Suteu, Director of the Romanian Cultural Institute in New York!

Mai multe amanunte aici.

Cutia cu minuni

De vreo 2 ani am renuntat la ideea tortului in favoarea prajiturilor de la patiseria Payard. Yeap, french stuff.

Adica, de ce sa ma fortez sa mananc iar si mereu aceeasi felie de tort cand pot sa incerc diferite gusturi, nu?
En fin. Here's the lowdown. Try not to drool.

Japonais. Nu arata a mare lucru, nu? Ciocolata cu lapte si crema de yuzu (un citric japonez). Simpla, dar combinatia nu da gres. E pe locul I, la egalitate cu urmatoarea:


Beaux Arts - colorata si frou-frou ca o rochie din matase cu volane, siretele si dantele. Well, multe se intampla in prajitura asta. Avem spuma de afine (cred - afine=cassis?), crema de passion fruit (unul din gusturile mele preferate) pe un biscuit sable subtire-subtire, ciocolata alba doar cat sa fie, si 4 macarons de zmeura (o confectie din albusuri de ou care nu e nici bezea, nici fursec). Cum spuneam, frou-frou - dar innebunitoare in delicatetea ei.

Tarta Mendient.

Crusta dulce de tarta, umpluta cu sos caramel innobilat cu nuci caramelizate si fructe deshidratate tocate marunt, plus o lingura de crema Chantilly - usoara si delicata ca dantela cu acelasi nume. Impreuna? crocant, lipicios si efemer. Superb.

Locul III - daca as fi innebunita dupa ciocolata (imi place, dar nu e prima mea alegere la dulciuri), probabil ca ar fi luat un premiu mai bun. Un ganache de ciocolata cu surprize - 2 straturi extrem de subtiri si delicate de crocant (e napolitana din nuci? scoarta de copac fermecat? Payard stie. Tot el stie si cum o cheama, eu am uitat). Buna, dar surclasata de celelalte.

Si o duda. Si sa mentionez ca nu a fost alegerea mea (chiar am strambat din nas, discret bineinteles, la vederea straturilor neinspirate de aluat prea ciocolatiu si crema prea anemica), Sacher (in cutie, cea pudrata in cacao si cu mot de zmeura, ce poseur!). Chiar pedestriana, ar trebui data afara din meniu.

A, si sa nu uit - am gasit GOGOSI!!! Yeap, din cele rotunde si umplute cu gem de zmeura sau crema de vanilie. Tot la Payard, cine ar fi ghicit??
(poze pe flickr)

Payard Patisserie and Bistro
1032 Lexington Ave. (bet. 73rd and 74th st)

Macy's Flower Show

Macy's este probabil cel mai mare magazin din NYC. Tine de la o strada la alta si pe latime si pe lungime, si are 10 etaje plus subsol. In fiecare an Macy's organizeaza parada de Thanksgiving in noiembrie, si de fiecare Paste pentru ultimii 33 de ani, The Flower Show. Intregul parter al magazinului este decorat cu flori mai mult sau mai putin exotice si sculpturi create din flori. Vitrinele de pe Broadway sunt deasemeni opere de arta. Sper sa va placa.

Food - Cheesecake si Saint Emilion

Cristos a inviat!













Scurt raport cu festinul de Paste. Ca la fiecare sarbatoare, se pleaca de la "nu pregatim nimic" si se ajunge la o masa care ar fi suficienta pentru cel putin 8 persoane.

Ouale, cum spuneam, au iesit patetic - in ciuda faptului ca am folosit vopsea nemteasca (rosu) si un kit american (roz, albastru, verde), plus un praf sidefat. Eh, vorba e ca de fiert le-am fiert la marele fix - am o tehnica imbatabila la fiert oua.

Drobul. Am luat 3 lbs (1.5 kg) de maruntaie (nu ieftin, ca asa e la romani, toate se scumpesc de sarbatori) si cat pe-aci sa lesin cand am ajuns acasa si am desfacut punga: maruntaiele au insemnat un ficat de brontozaur (ca nici un miel nu cred ca are ficatul de aproape un kg) si 3 inimioare care cred ca erau de miel. Nu rinichi, nu plaman, nimic altceva decat prapure. Am incercat sa dreg compozitia cat sa nu fie chiar pate de ficat si a iesit ok dar nu spectacular (ca de obicei, if I may say so myself).

Friptura de miel. Am luat o pulpa de miel neozeelandez (pentru ca o pulpa (organica/bio) a fost doar $26 comparat cu o pulpa "de lapte" de la romani care ar fi fost in jur de $60), am dezosat-o, am manjit-o cu un amestec de ceapa verde, patrunjel si mult usturoi tocate marunt-marunt, am rulat-o si legat-o, am impanat-o cu acelasi amestec si impaturita bine in folie de plastic am lasat-o peste noapte la frigider. Sambata seara a intrat la cuptor pentru aproape 50 de min, a ramas la odihnit cat noi am fost sa luam lumina si paste, si cand am taiat-o era exact cum as fi vrut-o - cu coaja pe-afara si roza inauntru. Problema e ca o sa mancam toata saptamana din ea probabil.

Din sucurile fripturii + 2 linguri de unt, s&p, vreo 2 catei mari de usturoi dati prin razatoare si o cana de pesmet am facut un crocant care a fost aruncat pe fiecare felie de friptura. Yummmm.
Langa friptura am facut niste cartofi noi taranesti (sotat o felie de costita neafumata taiata fasii mici, sotat 4 cepe mijlocii, cartofii noi taiati felii cam de 0.5 cm innabusiti vreo 45 de min acoperiti si apoi lasati sa prinda crusta) si o salata mesclun cu portocala rosie si seminte de pin.

Surpriza a fost o sticla de vin Bordeaux care am cumparat-o in St. Martin si care, mari bautori ce suntem, a fost uitata pe raft de-atunci. God, bine ca n-am folosit-o la vreo tocana!!! A fost cam $10 si nu ne asteptam sa fie atat de bun. Ramane sa vedem daca il gasim de cumparat si pe-aici (si la ce pret).

Si-am ajuns la desert. Si sa ne ierte Doamne-Doamne, dar asta a scos gemete de placere din noi. Am avut eu o vaga banuiala de cand am lins castronul in care a fost amestecat :))

Reteta e a Marthei Stewart (cine nu stie cine e sa ridice mana, asisderea daca cineva vrea sa o incerce si are nevoie de ajutor cu tradusul) si desi n-as putea sa spun ca e simpla sau ieftina, merita fiecare minutel si penny cheltuit cu ea. Dupa mine, ar merge si simplificata (ceea ce ar insemna facuta fara mascarpone) si ar fi delicioasa, dar daca e respectata reteta intocmai garantez ca iese ceva out-of-this-world. Da, e cel mai bun cheesecake pe care l-am mancat vreodata. Categoric si fara nici o indoiala.

Si cozonacul l-am luat de la Nita si abia aseara l-am inceput. N-am avut timp sa ajungem la Krystal sa luam de la ei cozonac, dar si cel de la Nita e decent.

Si gata. Atat a fost. And btw, a fost mai frig de Paste decat de Craciun. Cel mai friguros Paste in ultimii 67 de ani cica.

Un Paste fericit!

Lumina-n suflet si in gand!

Ouale-s vopsite (si vopselele anul asta m-au dezamagit - ouale din poza sunt de anul trecut pentru ca cele de anul asta sunt jenante), cozonacul cumparat :P, in loc de pasca am facut un cheesecake (despre care voi mai scrie), drobul e gata si friptura de miel pregatita sa intre la cuptor maine (adica azi).

Food - XO Cafe & Grill

Cat pe-aci sa mergem sa mancam supa noastra preferata la Nha Trang, cand parcam in fata unui restaurant pe care l-am vazut de multe ori si de tot atatea ori am zis ca ar trebui incercat. De data asta ne-am luat inima in dinti si am intrat.

Este specializat pe mancare din Hong Kong si meniul este larg - atat de larg incat nu ajung 2 tiparite, au mai intins si pe pereti din ele.

Unul din meniuri este de Dim Sum - servit de obicei pentru pranz, Dim Sum este o miriada de gustari. Traditional sunt servite pe carucioare care trec printre mese, clientii alegand ce le face cu ochiul - nota de plata se face dupa farfurii - fiecare tip de farfurie are un anumit pret - in mare parte intre $2.95 si $6.95. In NY au ramas doar vreo 2 locuri care servesc Dim Sum la carucior si doar pana la 3 dupa-amiaza. Mai sunt cateva locuri care insa il servesc tot programul si unde comanzi de pe meniu.

Am inceput cu 3 feluri de dumplings - creveti, crab si porc+verdeturi, fiecare delicioasa in felul ei, vita in aluat de orez (sliced beef w. chinese vegetables in rice noodles, chinese vegetable insemnand firul ala verde de broccoli chinezesc) - foarte frageda, lipsa de gust a aluatului (care este gatit la abur) fiind mai mult decat compensata de sosul in care e asezata, si tot gustare, o sepie la gratar (Whole grilled squid in special sauce) - buna, dar parca japonezii o fac mai bine.

Daca atat nu era de-ajuns (ar fi fost) am luat si un curry de vita pe ramen noodles - care a fost excelent dar tare nefotogenic, si cotlete de pork Peking Style care au fost prea dulci pentru gustul meu. Noroc cu altii care n-au nimic impotriva.

Chiar daca nu super-extraordinara mancarea, a fost buna si foarte probabil ca o sa-i mai incercam si alta data, nu se stie niciodata ce minuni sunt ascunse in meniul ala gigant.

XO Cafe & Grill
96 Walker St.
(langa Centre St.)
Chinatown, NY

Food - Obiceiuri vechi

E sezon de capsuni. Si asparagus, dar imi plac mai mult capsunile. :) Sezon in Florida, ca la noi abia ce au inmugurit magnoliile.

Si dupa ani de zile cand le-am mancat au naturel (you know, evitand excesul de zahar la toate colturile) mi-a venit asa un chef de capsuni cu zahar pudra.
Uitasem cat sunt de bune, zau. Nu asa de bune ca cele din Romania... dar asta e.

The City - SoHo

Unul din cartierele mele preferate, SoHo a fost revitalizat in ultimele decenii doar. Numele este prescurtarea lui South of Houston - Houston fiind o strada ce traverseaza orasul de la Est la Vest si care, spre mirarea multora, se pronunta "Hauston" si nu "Hiuston" ca in cazul orasului texan.

Istoria pe scurt: in anii 1800, SoHo a fost unul din cele mai elegante cartiere ale Manhattanului. Hoteluri, teatre, cazinouri si bordeluri elegante animau cartierul de-a lungul Broadway-ului. La sfarsitul secolului insa, datorita expansiunii orasului, multi locuitori se muta "uptown" si SoHo devine o zona comerciala/industriala. Tesatorii, fabrici si magazine de materiale si confectii, firme de transport raman in zona pana dupa al 2-lea razboi mondial - cand incep sa se mute in cartierele marginase, lasand cladirile imense in parasire. Din nevoi financiare si datorita lofturilor* imense cu lumina buna, un val de artisti (cu predilectie pictori) incep sa locuiasca si sa lucreze in cartier.

Si aici sa fac o paranteza despre cladirile SoHo-ului, pentru ca intr-adevar sunt deosebite. Structura lor este din fonta, care a fost folosita ca fatada decorativa cladirilor deja existente - material mai ieftin decat caramida si mult mai usor transformat in decoratii decat piatra. Si mult mai rapid. De multe ori structurile din fonta au fost vopsite sa arate ca piatra, care la vremea respectiva reprezenta o valoare arhitecturala.
Tot folosirea fontei a permis crearea ferestrelor largi, care aduc multa lumina naturala in fabricile unde se lucra la lumina lumanarilor.

Cand se descopera ca fonta nu este atat de rezistenta la foc cum se credea, se cere ca structurile de fonta sa fie intarite cu piatra. Inceteaza a mai fi folosita in constructii odata cu aparitia otelului.

Se estimeaza ca in NY sunt 250 de cladiri cu structura de fonta si marea lor majoritate se afla in SoHo.

*Loft este un apartament (camera) care se intinde pe intreaga suprafata a unui etaj. Acum 10-15 ani a devenit la moda ca lofturile sa fie remodelate de proprietari dupa bunul lor plac, cateva ziduri despartitoare fac apartamente uriase si aerisite. Priceless. :)

In 1962, SoHo este considerat de primaria NY-ului ca un cartier sub-utilizat si un proiect de demolare a cladirilor superbe dar parasite este propus pentru a face loc unei artere care sa usureze traficul spre tunelul Holland pe partea de vest, si spre podurile din partea de est. Din fericire o puternica opozitie impiedica demolarile abia in 1968 si o campanie de revitalizare a cartierului incepe. In 5 ani, SoHo devine cartier de referinta.

Datorita numarului mare de artisti din zona incep sa apara galeriile de arta. Dupa care, acum 10-15 ani incep sa apara marile case de moda care deschid magazine unul dupa altul. Micile negoturi sunt eliminate destul de rapid si o miriada de boutiquri de moda le iau locul, chiriile inzecindu-se in doar cativa ani. Din cartier boem, in doar o decada devine o comerciala mecca a orasului. Si bineinteles, puternic punct de atractie turistic.

La sud, SoHo e marginit de Canal St. - inima orasului chinez. Curand. Sper. :)

Food - Gusturi si gusturi...

*Cateva extrase dintr-un articol mult mai dezvoltat, vechi de aproximativ 2 ani, pe care l-am pierdut. Am zis sa copiez aici ce tradusesem din el pentru ca, personal, mi se pare fascinant si imi explica de ce unora ne pasa ce mancam iar altora nu, sau de ce percepem gusturile in mod diferit. Si Wikipedia are ceva informatii asupra subiectului.

Explicatie despre diferentele de percepere a gustului mancarii

Se pare ca exista un component genetic al perceperii gustului mancarii, ceea ce explica de ce pentru unii aceeasi mancare nu are nici un gust iar pentru altii are un gust prea puternic, de multe ori neplacut. Practic, abilitatea gustului consta intr-un set de doua gene ale gustului si este influentata de dominanta uneia sau alteia dintre aceste gene.
Cei cu cele 2 gene in stare subdezvoltata se numesc "non-gustativi", cei cu o gena subdezvoltata si una dominanta sunt "gustativi" iar cei cu doua gene dominante sunt "super-gustativi".
In mare, un sfert din omenire este ne-gustativa, alt sfert este super-gustativa iar restul de jumatate este gustativa.

Super-gustativii au un numar semnificativ mai mare de muguri gustativi decat gustativii, iar ambele grupuri depasesc in numar pe ne-gustativi. Media generala pentru cele 3 grupuri ar fi de 96 de muguri gustativi/cm patrat pentru ne-gustativi, 184 pentru gustativi si un uimitor 425 pentru super-gustativi. Nu este de mirare atunci ca super-gustativii au tendinta sa simta gusturile mult mai puternic - dulciurile sunt mai dulci, amarul mai amar si saratul mai sarat. Se pare ca super-gustativii percep muraturile ca avand gust de amoniac si sunt cei care nu se innebunesc dupa gustul bauturilor alcoolice.

Nu numai ca multe mancaruri au gust neplacut pentru ei, dar deasemeni (pentru ca mugurii gustativi deasemenea transmit informatie despre temperatura, durere si textura) usturimea ardeiului iute sau a unui mustar puternic este de nesuportat, mancarurile foarte fierbinti sau foarte reci sunt de nemancat, mancarurile foarte grase sunt neplacute. Deci sunt cei mai selectivi cand vine vorba de mancare, foarte precisi despre ceea ce le place sau nu.

Non-gustativii vor manca aproape orice, insa fara sa le placa sau displaca in mod deosebit vreun gust.

Gustativii, cel mai putin omogen grup, variaza in mare masura in ceea ce le place sau displace, dar in mare sunt cei care gasesc placere in cele mai multe din mancaruri.

Personal ma consider in grupul gustativilor aproape de limita super-gustativilor. Nu-s curioasa sa imi numar si mugurii gustativi, sunt fericita si fara sa stiu cati am. :)

Thoughts - Ramblings

Asa imi simt gatul de cateva zile.

De miercuri ma lupt cu o raceala/gripa/ce-o fi, cum nu tin minte sa mai fi avut vreodata. Ieri am facut pe viteaza si m-am dus la munca doar ca sa plec inapoi spre casa - si am platit cu o alta seara de bolit tintuita in pat. Tot zic in fiecare zi ca e mai bine, ca seara sa reinceapa febra. Probabil ca maine ma duc la doctor totusi.

In alta ordine de idei, acum 2 seri s-au intamplat impuscaturi intr-o casa de peste drum. Asta dupa ce acum o luna am avut intr-o cladire la coltul strazii o crima/sinucidere si dupa ce acum cateva zile a fost tragedia din Village cu impuscaturi ca in vestul salbatic. NY-ului i-au trebuit peste 25 de ani sa-si stearga faima criminalitatii anilor '70 - o luam oare de la capat? Si care sunt/ar putea fi cauzele? M-ar interesa sa stiu.

Pot sa spun doar ce observ in cartier. Cand ne-am mutat noi aici era un cartier foarte linistit, destul de... international, cu chirii suficient de mari ca sa nu si-l permita chiar oricine, multi familisti si putini copii. Care copii acum sunt adolescenti si sunt singurii ce pierd vremea pe strada, in gasti zgomotoase si tupeiste. Au trecut de stadiul batutului mingiei pe trotuare, acum incearca sa impresioneze sexul opus. Fetele vorbesc provocator si ghetto, iar baietii aprind bete de chibrit frecandu-le de peretii cladirilor. Si probabil in privat, aratandu-si cu fala armele. Si cand zic arme ma refer la pistoale. :P

Stiu ca suna absurd (pentru ca este) dar ma deranjeaza. Imi plac schimbarile in bine, nu in rau. Orasul a ajuns ridicol de scump (d.p.d.v. imobiliar) si vreau macar sa ma simt in siguranta pe strada. Si nu, nu vreau sa ma mut la cucu-macaii ca sa am liniste. :)

Si in cu totul alta ordine de idei si ca sa termin pe un ton pozitiv, ceva ce imi va ramane in minte mult timp, daca nu pe totdeauna, ca una din cele mai frumoase amintiri ale iernii asteia care nu se mai termina odata (damn liar groundhog!): acum 2 zapezi, cea cu fulgi mari si pufosi, ne intorceam de la cumparaturi. Dupa ce am admirat florile de la deli-ul de pe University Pl. am pus sacosele in masina si am inceput sa ne batem cu zapada ca pe vremea copilariei. Nu numai ca ne-am amuzat noi copios dar se pare ca am distrat si pe cei din jur. Mai zambesc si acum cand imi amintesc.

Thoughts - Sarea pamantului

Am vazut pe un canal TV (PBS) un concert: Rolling Stones Rock and Roll Circus (1968). Notez aici una din melodiile lor care, desi nu geniala ca muzica, versurile ei raman la fel de actuale ca acum aproape 40 de ani.

Si hm... mamele noastre aveau dreptate cand spuneau ca eram prea slabi si aratam ca maimutele. :P Dar aveam suflet.

Salt of the earth
(M. Jagger/K. Richards)


Lets drink to the hard working people
Lets drink to the lowly of birth
Raise your glass to the good and the evil
Lets drink to the salt of the earth

Say a prayer for the common foot soldier
Spare a thought for his back breaking work
Say a prayer for his wife and his children
Who burn the fires and who still till the earth

And when I search a faceless crowd
A swirling mass of gray and
Black and white
They dont look real to me
In fact, they look so strange

Raise your glass to the hard working people
Lets drink to the uncounted heads
Lets think of the wavering millions
Who need leaders but get gamblers instead

Spare a thought for the stay-at-home voter
His empty eyes gaze at strange beauty shows
And a parade of the gray suited grafters
A choice of cancer or polio

And when I look in the faceless crowd
A swirling mass of grays and
Black and white
They dont look real to me
Or dont they look so strange

Lets drink to the hard working people
Lets think of the lowly of birth
Spare a thought for the rag taggy people
Lets drink to the salt of the earth

Lets drink to the hard working people
Lets drink to the salt of the earth
Lets drink to the two thousand million
Lets think of the humble of birth

City - Update la Nita's Bakery

Inca 2 poze:

cataiful si mini pateuri cu branza si ciuperci.

Thoughts - La multi ani, fetele

With all my love,
xoxoxo

Food - Saigon Grill

Foarte rar un week-end cand sa nu trecem prin Union Square si cateodata, dupa ce terminam ce cumparaturi avem de facut pe acolo, nu ne mai vine sa ne deplasam in Chinatown daca ne loveste vreo pofta de mancare vietnameza. Din pacate, zona abunda in restaurante mediocre si bombe fast-food ieftine. Acum cateva luni insa am observat un nou restaurant deschis pe University Place - insa arata cam prea trendy si am tot amanat sa-l vizitam. Pana acum catva timp cand am fost convinsi de frig si zapada - noi eram acolo, restaurantul era acolo... si-am zis "hai! - cat poate sa fie de rau?"

Prima surpriza a fost marimea localului, din strada nu pare a fi foarte mare dar e imens. A 2-a, cat de aglomerat era - dar desi la capacitate, luminile confera o oarecare intimitate si lipsesc zgomotele de cantina. A 3-a, cat de frumusel este aranjat iar a 4-a, preturile nu-s mari deloc (well, un pic mai mari decat in C-town, insa de obicei cand vezi lumini colorate la bar, semi-intuneric in rest, trebuie sa te astepti sa platesti o fractiune din costul decoratorilor).

Dar sa trecem la mancare:
Prima data am luat Crystal dumplings cu creveti - translucide, delicate, cu un pic de crocant dat probabil de bucatele de castana de apa amestecate cu crevetii, absolut superbe - ne-au facut sa ne promitem o vizita ulterioara sa le mai incercam. Apoi am luat o supa hot and sour (care mie mi se pare cea mai apropiata de ciorbita noastra acra doar ca e putin picanta) cu fructe de mare si peste, apoi vita cu sos curry-nuca de cocos si un saute de creveti.

Luni am fost din nou si iar ne-am delectat cu dumplings - care vin cu un sos soia amestecat cu un pic de otet de orez, cu cateva frunze de coriandru tocate si ceapa verde, apoi vita cu paste de faina de orez, legume, ou fiert si alune si
curry de porc cu lapte de cocos, servit cu 2 crepe extrem de fine - foarte bun, porcul probabil ca cel mai fraged ever.

Mai am sa incerc si Pho-ul lor, care e una din supele mele preferate.
Dar in general, desi nu il simt ca foarte autentic vietnamez (multe restaurante vietnameze si chiar japoneze in NYC sunt tinute de chinezi) e o optiune buna cand te afli in Village si nu-ti vine sa calatoresti. Si inchid si tarziu, excelent pentru pasari de noapte ca noi.

Saigon Grill
91 University Pl.
bet. 11th and 12th St.

Thoughts - Iertarea pacatelor

Cand o sa ajungeti in fata sfantului Petru, sa nu ziceti ca n-ati stiut: ati fi putut sa va spalati pacatele band apa sfintita!!!

Vine in sticle de 0.5 l si deocamdata sfintita doar de preoti Anglicani si Catolici, dar in curand la indemana tuturor denominatiilor religioase.

Prevad o afacere internationala aici. :D

The City - Misterul mezelurilor expuse

Am trecut pe la mezelaria de langa casa si am intrebat cum de li se permite sa agate mezelurile in aer liber dat fiind ca Health Department sunt din cei care cauta praful cu manusa si lanterna in spatele borcanelor si cutiilor de pe raftul cel mai de sus.

Odata la 3-4 saptamani proprietarii primesc o nota prin care li se cere sa duca probe din toate sortimentele de mezeluri la un laborator unde sunt analizate pentru cateva zile si unde rezultatul ideal arata ca nu se strica in temperaturi de pana in 40 C (aprox) - 100 F pentru "n" zile. Daca e cazul li se dau indicatii sa modifice reteta, de ex. sa ridice cantitatea de sare, sa le afume mai mult etc.

Si ca tot veni vorba de Health Department, una din cele mai dure povesti din ultimele zile, unde un Taco Bell/KFC din Village a fost inchis datorita unei invazii de sobolani chiar a 2-a zi dupa ce fusese vizitat de un inspector - si luase nota de trecere. Bineinteles ca locatia a fost inchisa si inspectorul concediat.