Happy Halloween!

Cupcakes sunt prajiturile de moda veche ale americanilor. Desi mereu prezente in cofetarii, popularitatea lor a scazut de ceva vreme odata ce calitatea ingredientelor folosite s-a degradat - untura vegetala in loc de unt fiind un exemplu. Cupcake a ramas una din prajiturile facute in casa, foarte des intalnita la zile onomastice ale copiilor sau la targurile cu scop de strangerea de fonduri pentru diferite cauze filantropice.

Cu mai multi ani in urma, in NYC pe o strada din Village s-a deschis o micuta cofetarie care a devenit foarte faimoasa - Magnolia o cheama - si curand cupcakes au reintrat in voga. Un episod din serialul "Sex and the city" unde Carrie musca pofticios dintr-o cupcake cu crema roz nu a facut decat sa o duca la rang de punct turistic (sunt realmente autobuze cu turisti care opresc acolo)

In ultimii cativa ani zeci de cofetarii au urmat exemplul Magnoliei si fan-ii au intrat intr-o frenezie nebuna in cautarea cupcake-ului perfect: blatul umed si nu uscat, aromat, iar crema (care se cheama "frosting" - doar o informatie inutila probabil) sa nu fie prea untoasa, nici prea dulce, nici prea-prea nici foarte-foarte...
De cele mai multe ori insa sunt mediocre: un blat cu o crema dulce dar colorata pastel si cu sprinkles colorate (de unde si succesul nebun al Magnoliei, nu? ia un produs banal, fa-l cum trebuie si bum! killer!).

In fond un desert foarte usor de facut dar care trebuie sa fie cat mai aproape de perfectiune - caci pentru americani este ceea ce le aduce aminte de copilarie - si well, mama sau bunica facea cele mai bune cupcakes... Variatiunile sunt multe - blat de ciocolata cu crema de ciocolata, blat galben cu crema de ciocolata sau vanilie, sau cu arome complementare (acum toamna, dovleac cu crema de ghimbir e un exemplu).


De mult am vrut sa-mi incerc mana la cupcakes si in sfarsit am reusit.
Preferatele mele sunt cele cu blat rosu, facute dupa reteta sudista de tort Red Velvet - este un blat de cacao cu multa vopsea alimentara (insa poate fi folosit si suc de sfecla rosie) iar crema este din branza crema si unt cu zahar, vanilie si nuci.

Ce zi mai potrivita decat Halloween pentru un Red Velvet Cupcake? (si nu, nu m-a muscat uratul de deget, e vopsea alimentara :)) )

O sa scriu reteta care am incercat-o eu peste 2 saptamani cand voi avea mai mult timp liber. Acum ma scuzati dar trebuie sa ma duc la parada, sper sa vin cu poze. :)

Catedrala Sf. Patrick

Ocupa un block intreg in inima Manhattan-ului (intre 5th si Madison Ave. de la 50th la 51st St.), este scaunul arhiepiscopului de New York, implineste 150 de ani, opreste hoarde de turisti care incearca sa ii fotografieze turlele zvelte si dantelate, e impunatoare dar deloc opresiva.

Gazduieste atat nunti cat si comemorari (cele mai importante de dupa sept. 11 aici s-au tinut), are usile deschise toata ziua si, dupa stilul Catolic, lateralele sunt alcatuite din altare care sunt adevarate opere de arta - desi nu cred ca poarta vreo semnatura faimoasa.


Chiar daca nu va incearca nici un gand pios la ora asta, sper sa va bucurati de cele cateva poze. Cu regrete ca extraordinarele vitralii nu se lasa fotografiate prea usor.

Legende live

Si deci mergi la piata si la libraria de langa se anunta o vizita a lui Tony Bennett care tocmai a scos o carte despre pasiunile lui, pictura si muzica. Cum sa nu te duci sa vezi live o legenda, chiar daca nu esti mare fan in realitate? Macar pentru faptul ca s-a nimerit sa fii acolo chiar cu 10 minute inainte de eveniment si tot nu merita pierduta ocazia, nu? :)

Pentru cine nu stie cine este personajul (desi greu de crezut sa nu fi auzit "I left my heart in San Francisco" sau "They can't take that away from me") - un clip cu el si Christina Aguilera.

Dulce Octombrie

Am vrut doar sa ramana in anale ca in 20 octombrie a fost inca vreme de sandale si o jacheta usoara (sau in cazul meu un sal) a fost de ajuns pentru racoarea serii. Am avut cateva zile unde temperaturile au scazut sub 20C/60F, dar in rest inca avem zile cu 20-23C. O fi incalzirea globala dar in egocentrismul meu caracteristic nu pot sa spun ca nu ma bucur de cat de placut este afara.


Orasul insa a intrat in programul obisnuit - patinuarul de la Rockefeller Center s-a deschis pe 6 oct, ca in fiecare an. Si ce daca patinam in sorturi si tricouri fara maneca? :)

Crap* crocant

Am mai scris despre Saigon Grill dar am o adaugare.
La prima vizita acolo, cineva la masa alaturata a comandat un peste intreg care arata asa de bine ca de atunci mi-a tot ramas gandul la el. Si cum iar intamplarea a facut sa nu stim ce vrem sa mancam dar eram langa SG, am decis sa incerc acel spectaculos peste.

E urat dar arata bine, nu? :))
Ingenios desfacut de pe sira, foarte usor de desprins in bucati, suculent dar invelit intr-o coaja crocanta si tavalit intr-un sos dulceag-picant si servit cu sticky rice - ce as putea sa mai spun despre el? Foarte delicios.
Iar ciresele maraschino in loc de ochi? Genial!! (americanii au in mare parte oroare sa manance orice mancare cu ochi, de unde mi s-a parut foarte amuzanta prezentarea).

In treacat fie spus, am si uitat care a fost felul celalalt comandat (inafara de imposibil sa nu iei cristalinele dumplings cu creveti) desi imi aduc aminte ca nu a fost rau deloc - dar deloc. Doar ca pestele a fost memorabil.

*Specia se cheama "sea bass" - si habar nu am daca in romana exista corespondent. I-am spus crap pentru ca are carnea asemanatoare.

Noaptea la spitalul de nebuni

Intre Manhattan si Queens e o mica insula care de-a lungul timpului a avut cateva denumiri, cea curenta fiind Roosvelt Island. Accesibila prin teleferic sau metrou din Manhattan sau cu masina sau metroul din Astoria, Queens, Roosvelt Island e acum un cartier rezidential linistit in izolarea lui.


Aseara am fost pe insula pentru un eveniment artistic care are loc doar 2 zile, de la 7 pm pana la 1 am. Un artist canadian a avut ideea sa instaleze 100 de corturi din panza, in care diversi artisti au creat dupa propriile viziuni o atmosfera care sa reaminteasca drama petrecuta in spitalul vechi de pe insula - care intre 1856 si 1950 a gazduit nu numai bolnavi cu pojar, ci si pe cei saraci sau nebunii care nu mai aveau loc la Bellevue (asa cum noi stim de spitalul 9, asa americanii stiu de Bellevue). Se stie destul despre conditiile oferite bolnavilor, dar se vorbeste prea putin: pe langa tratamentele barbarice la care erau supusi, un alt fapt socant este rata mortalitatii nou-nascutilor in spital - despre care se spune ca este cea mai mare consemnata vreodata.

Instalatia pe care am vizitat-o ne reaminteste despre povesti nespuse. E trist si nostalgic, sentimentul fiind amplificat din cand in cand de sunete de trompeta in ecou din lateralele spatiului, un clopot ce suna stingerea, actori care traverseaza parcul printre vizitatori si corturi - o femeie nebuna care canta a jale, o alta care canta un cantec de leagan unui copil ce-l duce in brate...

S-ar putea sa mai apara poze noi intr-o zi-doua, dar pana atunci restul setului aici.

Atlantic Antic

Inca un festival stradal care iese din obisnuit. Tinut tot o data pe an, in Brooklyn pe Atlantic Ave. (de unde numele), Atlantic Antic are arome caraibiene si arabe - dat fiind ca strada e impanzita de restaurante si magazine specifice. Sau ar trebui sa spun "a fost"? pentru ca si zona asta e atinsa de gentrificare ca tot restul orasului. Apartamente de lux se contruiesc, hipsteri se muta in zona, magazinele incet-incet se schimba din marocan in ecologic si din jamaican in cofetarie la moda...

Dar cum spuneam si despre Coney Island, nu inseamna ca schimbarea e de rau. Din contra, am gasit cartierul (nu mai trecusem pe-acolo de ceva ani) mai curat, mai tanar, mai hip.

In fine... despre festival. Din pacate, cu programul nostru am ajuns in ultima ora si abia am avut timp sa-l strabatem; la intoarcere deja erau fortati sa stranga. Am incercat sa luam jerk chicken (pui jamaican) dintr-un loc si au refuzat pentru ca le era frica de amenda - in ciuda faptului ca aveau gratarul plin cu bucati de pui, . Dar... A fost muzica si au fost ponei si clowni

si a fost mancare buna. Cum spuneam insa, nu am apucat sa mancam prea multe. Un stand al unui restaurant spaniol vindea paella si pe gratar se frigeau sardine (yumm!!) dar coada era imensa. Porumb am zis ca luam dupa ce mancam ceva serios, dar s-a facut prea tarziu.


Am reusit insa sa luam niste trigoane cu ciuperci de la un magazin-bacanie marocan si kataifi si alte delicatese de la brutaria vecina lui.

Ca de obicei, cateva poze in plus aici.

Nathan's Hot Dogs

Pe langa burger ce mancare americana e mai faimoasa decat un hot dog? Iar chintesenta acestuia e Nathan's.
In ziua de azi o franciza intalnita in 41 de state americane si 17 tari, de la infiintarea lui in 1916 pana in 1955 nu a existat decat o singura locatie: Coney Island, Brooklyn, NYC.


Aici pe 4 iulie al fiecarui an se tine concursul pentru stabilirea recordului "cei mai multi hot dogs mancati in 12 minute", concurs care poate pentru mine nu face mai mult decat sa-mi ridice o spranceana dar care de fapt nu duce lipsa nici de concurenti si nici de galerie. Si de dragul triviei, dupa 7 ani in exil castigata de un japonez, Centura de Mustar s-a intors in State dupa ce Ion Castana din California a mancat 66 de bucati in timpul alocat.

Am mancat la Nathan's de-a lungul anilor posibil de 2 ori, dar niciodata in Coney Island. Si daca tot eram acolo, de ce altceva si nu Nathan's? (oh well, as putea gasi vreo 10 motive de ce altceva...)


Meniul mi s-a parut mai divers decat la alte locatii - desi s-ar putea sa gresesc, dupa cum spuneam, nu am prea multa experienta. Dar cum am vazut fructe de mare si cartofi prajiti cu sos de usturoi am zis ca pe langa hot dog merita incercat.

Si deci...


Am luat un chili cheese dog. Si privita poza cu atentie, chiar se vede ca e un hot dog acolo - care a fost OK atat cat s-a simtit de sub mormanul de chili.


Am luat fructe de mare prajite (pe sistem american, date prin aluat) care inseamna un amestec de scoici si creveti acompaniate de o bucata de peste si puse pe un morman de cartofi prajiti. Vine cu lamaie, un mic container de coleslaw (salata de varza omniprezenta in fast-food-urile americane) si unul cu... am uitat ce, probabil ketchup.


Cartofii cu sos de usturoi au ajuns la pescarusi si ce alte pasari erau pe-acolo. Un sos care parea facut din maioneza cu praf de usturoi si verdeata deshidratata. Bleah. Demult zic sa-i invatam pe americani ce-i ala mujdeiul, dar adevarul e ca inafara de praf de usturoi nu prea le place usturoiul in mancare.



Verdictul? Hm... e o franciza cu istorie si n-o sa zic nimic mai rau (nici nu ma asteptam sa am vreo revelatie culinara). Probabil ca doar un hot dog ar fi fost o experienta mai placuta. Plus ca se pare ca nu numai turistii mananca acolo. :))

*Fapt divers:
Exista 2 feluri de hot dog specific NY-ului - cel fiert, care se cheama "dirty water hot dog" si care se gaseste la tonete pe strada, si cel prajit ca cel de la Nathan's. Francizele in principiu il fac prajit.

Secretele NY-lui

Imi cer scuze pentru intreruperea in programul anuntat :)) dar sunt extrem de fericita ca pot sa impartasesc ceva nemaipomenit, extraordinar, super-interesant.

De mult spun oricui vrea sa ma asculte ca pe canalul tv 25, de vreo 2 ani, cu ajutorul primariei orasului, se difuzeaza cateva emisiuni care mie personal imi plac foarte mult. Ei bine, de foarte curand emisiunile astea sunt si online.

Secrets of NY (really, lucruri putin cunoscute despre NY, multe dintre ele fascinante), 9.99 (un mic ghid despre ce poti face in oras intr-o zi si sa te coste sub $10), eat out NY (vizite la restaurante de care se aude mai mult sau mai putin) si cool in your code (fiecare emisiune ia un cod postal si cauta locuri/intamplari interesante), toate sunt de vazut (le-am pus in ordine dupa propria mea placere).
Sper sa le vedeti si sa va placa.

*fiecare episod dureaza aproximativ jumatate de ora.

Bye-Bye Coney Island

Cu o istorie de peste 125 de ani, Coney Island Astroland a inchis portile acum 2 saptamani pentru totdeauna. Exista vorbe despre posibilitatea sa mai deschida vara viitoare pentru inca un sezon de amuzament, dar din cate am inteles sunt slabe sanse. Compania care a cumparat parcul intentioneaza sa construiasca blocuri si parcuri de distractii/recreere moderne - ceea ce nu e un lucru rau deloc.

Dar intotdeauna sacrificam ceva pentru a tine pasul cu vremea - si istoria pe care o are Coney Island e de neinlocuit.


Candva punct turistic atat pentru newyorkeri cat si pentru cei dinafara orasului, Coney Island si-a inceput faima ca statiune: parcuri de amuzament, plaja, jocuri de noroc si curse de cai faceau un program destul de variat. La inceputul secolului XX, extinderea liniei de metrou a adus apogeul faimei pentru Coney Island - care insa e aproape distrus dupa al II-lea razboi mondial. Cumva insa, a reusit sa supravietuiasca pana acum.

Cateva lucruri demne de mentionat:

Plaja este gazda Clubului Ursilor polari - un grup (al carui numar de membri creste de la an la an) care innoata apele Atlanticului in lunile de iarna, traditional insa pe ianuarie 1.


Wonder Wheel are 50 de metri inaltime, 20 de tone, si roteste 144 de locuri din 1920.




Cyclone este nici pe departe cel mai vechi sau cel mai cel, dar e probabil cel mai faimos roller-coaster din lume. Foarte posibil ca nici un alt roller coaster sa fi fost vazut in atatea filme. Are o cadere de 26 de metri la un unghi de 58 de grade, o lungime de 805 metri si prinde o viteza de 96 hm/h.


O plimbare nostalgica pe faleza era in ordine. Cine stie care va fi panorama peste un an-doi? Si inca 2-3-4 poze aici.

Coming atractions: un alt loc faimos din Coney Island, Nathan's Hot dogs - locatia originala :)

Bors(ch) rusesc

Dar fiind ca asta e o supa foarte des consumata din Polonia pana in estul Rusiei, nu stiu cum la noi nu a prins. Extrem de usor de facut si foarte delicioasa, e tocmai buna pentru a intampina toamna.

Ideal ar fi sa se porneasca cu o supa de legume (in 3 l de apa se arunca 2 cepe, 2 morcovi, ceva telina, albitura, verdeata ramasa de la alte mancaruri, chiar si o rosie adrobita - cu cat mai multe legume, cu atat iese mai buna, fierte vreo jumatate de ora si strecurate sa ramana doar zeama limpede, cam 2 l. Se poate face si in cantitati mai mari, tine bine la congelator)

2 l de supa de legume
500 gr de sfecla rosie
400 gr de varza
150 gr ceapa (2 cepe mijlocii)
300 gr de morcov
zeama de la 1 lamaie
pentru servit, smantana si patrunjel

Se taie sfecla betisoare, sau cubulete, sau se da prin razatoarea mare - e chestie de preferinta, eu am facut-o cubulete. Ceapa se taie si ea relativ marunt, la fel si varza, morcovul se da prin razatoarea mare. (se poate pastra o bucata de sfecla care se da prin razatoarea mica si se adauga la sfarsit pentru mai multa culoare)

Intr-o oala de supa se incing 2 linguri de ulei in care se calesc sfecla, ceapa si morcovul cu un pic de sare cam 10 minute, mestecand din cand in cand,pana se inmoaie. Se pune si varza si supa de legume, se da in fiert, se acopera si se lasa la foc mic cam jumatate de ora.

Daca s-a pastrat sfecla, se adauga cand se stinge focul, apoi se pune cam jumatate din sucul de lamaie, se potriveste de sare si piper si se gusta. Trebuie sa fie un pic acrisoara, daca nu e - se pune si restul de lamaie.
Se serveste cu o lingura de smantana si patrunjel verde.

Adaugire importanta: am uitat sa mentionez ca se poate face si cu ciuperci, carnat sau sunca taiate cubulete mici si calite odata cu legumele, si ma gandesc eu ca n-ar fi rea un pic de costita chiar, sau ceva afumatura (fara oase)?

Oh hell, we deserve a laugh

Doar sa ne amuzam, pentru ca 1 - avem 16 luni de numarat zilele si pentru ca 2 - la cate rele a facut nu stiu cata apa trebuie sa ne spele. Pacat ca nu-s alegeri anul asta, ar fi fost mai usor de numarat - dar atunci nu mai era atat de haios calendarul.

De vanzare la Barnes&Noble. :)

Sper sa-mi recapat zen-ul

De cateva zile bune am 0/zero toleranta pentru oameni. Ma enerveaza si ma irita toti cei care presupun - chestii care oricum nu-i privesc - fara sa stie nimic sigur, cei care asuda in competitii continue de parca supravietuirea le depinde de asta, cei ce vorbesc cu siguranta despre lucruri de care nu au habar, cei increzuti de parca s-au nascut in familie regala, cei ce nu se tin de cuvant cand e vorba de ceva extrem de serios... si mai sunt.

Ce ma enerveaza cel mai tare este ca mi-au deranjat echilibrul care incerc sa mi-l mentin de-atata timp. Nu-mi pasa de ce cred si cum sunt ei - dar am fost bombardata de atatea ori in ultimele zile ca pur si simplu nu pot sa-i ignor ca totalitate pentru ca numarul lor e uimitor. Si da, am luat in considerare ca poate-s eu, nu ei - dar dupa cateva zile de foc continuu m-am convins ca nu e vina mea din nici un punct de vedere. Decat poate ca raman voit-nevoit in contact cu ei, asta vina am. Pe unii ii pot evita, pe altii nu prea.

Anyway. Ma straduiesc sa ma balansez si sa ajung iar la starea de nesimtire necesara.

Asta fac. Living the fucking life.

It's raining men...

5th Ave cu 50th St., coltul adiacent Catedralei Sf. Patrick. Armani Exchange are o promotie si baietii imprastie fluturasi de hartie.
Unii. Altii stau cuminti in vitrina.

Se mai opreste cate un grup de turisti (am auzit si un neaos "hai ma sa-ti fac poza cu ei"), in rest, lumea isi vede de treaba. Ba chiar ma intreb cat de tare l-a afectat emotional pe baiatul asta indiferenta trecatorilor.


That's life (in NY), kids. Nu stii niciodata de ce te impiedici pe strada.

Pe rau in sus

Luni a fost Ziua Muncii pe stil american - long week-end pentru multi. Noi de obicei avem liber lunea dar ca sa fim in ton, am zis sa urcam nord pe raul Hudson, cat mai aproape de casa. Am mers vest de rau, am luat un drum scenic prin muntii Catskill, apoi am traversat raul si am vizitat Vanderbilt Estate (e cineva care n-a auzit de familia Vanderbilt? sa ridice mana. Si ca fapt divers, cine se uita pe CNN - Anderson Cooper este fiul Gloriei Vanderbilt.)


Am vazut privelisti frumusele (Catskills sunt tehnic munti dar arata mai mult a dealuri), masini super-faine, mai multe Harley-Davidson decat oriunde altundeva.

Am vizitat CIA - nu cel ce instila frica in dusmani :))- si am fost foarte impresionata. Superb amplasat pe malul raului, cu vederi superbe, cladiri nu numai frumoase dar curate cum rar intalnesti. Planuiam sa mancam acolo dar bineinteles ca erau inchisi (unul din motivele pentru care urasc sa calatoresc inafara NY-ului de sarbatori) - insa ne-am promis ca o sa revenim.

Vanderbilt Estate este si ea impresionanta chiar daca nu este vreun palat, iar istoria familiei si a proprietatii (folosita doar cateva saptamani pe an) este fascinanta. Demn de mentionat ca a fost prima cladire in zona sa aibe curent electric (acum peste 100 de ani) si are un sistem de racire natural incorporat in arhitectura - foarte ingenios.

Camerele sunt decorate pe stil foarte parisian, terenul ce o inconjoara este aerisit. Sunt si 3 gradini asezate pe 3 nivele si un iaz fermecator...

Ne-am intors acasa nu pe autostrada ci pe un drum care trece prin oraselele insirate de-a lungul raului - mai incet dar mult mai incantator. In timp ce treceam printr-unul din orasele ne-am oprit sa vedem apusul - si asa am mai descoperit un loc frumos pe malul raului, Dobbs Ferry - numele vine de la unul din cele mai vechi docuri de pe Hudson. Loc perfect pentru un picnic :)


Si toate astea nu mai departe de o ora si jumatate de casa.
Mai multe poze aici.

Un moment oarecare

Cateva secunde dintr-o sambata dupa-amiaza oarecare in Union Square. Dupa ce mi-am facut cumparaturile de la fermieri si inainte sa cobor la metrou :)
Scuze pt calitate, dar filmuletul e facut cu aparatul foto cel mic.

Ma joc cu mancarea

Mai ales cu rosii.
Ultimele zile cu rosii de gradina si le folosesc la maxim. Stiu ca o sa le duc dorul mult timp de-acum incolo.

Paine prajita cu pesto*, ricotta**, o felie de rosie, sare si piper. Frunzulita de busuioc e mai mult de decor, e destul busuioc in pesto.

Ricotta pe felii de ardei, sare si piper, cateva picaturi de ulei de masline. O gustare usoara si destul de dietetica.


Salata Caprese - felii de rosii alternate cu felii de mozzarella, s&p, busuioc.
Traiasca vara! (ca tot a venit septembrie)

*Pesto

Excelent cu paste fainoase - tot ce ai de facut e sa fierbi pastele, sa le scurgi si sa le amesteci cu pesto dupa gust. Tine o saptamana (chiar 2) la frigider si o luna la congelator, cu conditia sa fie acoperita suprafata lui cu o folie de plastic (aerul oxideaza busuiocul si atunci se innegreste). Daca e indesat bine poate fi pastrat si cu un strat de ulei la suprafata. Poate fi folosit ca baza la pizza. Sau cum am aratat mai sus.
Exista o miriada de retete, dar ingredientele de baza raman aceleasi, doar cantitatile difera de la gust la gust.

La 2 cani cu frunze de busuioc (indesate)
1/2 cana de ulei de masline de calitate buna
3 catei maricei de usturoi
1/2 cana de pignoli (seminte de pin, pine nuts)
(optional se poate folosi 1/4 cana de pignoli si 1/4 de nuci)
sare si piper
1/3 cana parmezan ras

In robotul de bucatarie se pun toate ingredientele minus uleiul. Se pulseaza de cateva ori si apoi se adauga uleiul in suvoi subtire. Se mai lasa pana se face ca o pasta. Una lume pune parmezanul la sfarsit, amestecat de mana. Si gata.

Se poate face si fara robot, se toaca totul marunt-marunt cu un cutit :).