Raport

*Pentru cei ce nu ma cunosc si nu stiu despre ce e vorba, poate e bine sa va prefaceti ca postul asta nu exista. Regrete pentru intreruperea programului obisnuit, dar ma vad nevoita sa folosesc blogul pentru motivul original - acela de a tine legatura cu prieteni/familie. Tocmai am trecut printr-o operatie destul de dificila si e unul din momentele cand trebuie sa-i tin la curent cu prezentul meu si foarte probabil total neinteresant pentru restul lumii. Multumesc de intelegere.*

Intrat in sala de operatie la 2:10 p.m., iesit la aproximativ 5:30-5:45. Morfina (de unde calitatea pozelor LOL), deloc durere, deloc umflata de la gazul care il pompeaza in stomac in cazul laparoscopiilor (imi promisese doctora ca o sa-l scoata cat de mult poate). 4 incizii mici, acoperite cu leucoplast. Sora de noapte ma viziteaza din ora in ora sa ia temperatura si tensiunea (care sunt superbe mereu) si de fiecare data se mira de cat de bine arat si cat sunt de vivace (well, not really, intre vizitele ei dorm). Usor discomfort la un moment dat (nu mai sunt pe morfina demult) si incep sa iau pastile (Percocet).

De cand am fost adusa in camera ma mir unde am nimerit - in primul rand ca e pentru un singur pacient, apoi ca are 2 televizoare, frigider, canapea extensibila (deci nu am ramas singura nici o clipa) si fotoliu recliner.
A, si e mai mare decat multe camere de hotel in care am stat tot asa, scurt, peste noapte. Toate astea in conditiile in care asigurarea mea medicala e una din cele mai proaste posibile, hm. Misterul se dezleaga a 2-a zi dimineata cand o domnisorica imi prezinta cartea ei de vizita si un formular pe care ma roaga sa-l semnez - care ma ispaseste de orice plata pentru camera care de obicei costa $850/noapte. Mi-a fost oferita pentru ca nu mai existau paturi libere in camerele normale cu 2 paturi.


Mai tarziu mi se da permisiunea sa mananc mancare solida si mi se aduce un meniu de unde comand o supa de pui cu pasta, creveti scampi cu orez si legume, si o felie de tiramisu. Nu, n-am mancat tot... nici pe departe.

Pana acum sunt bine, toate bune. Ma recuperez, stau in pat mai tot timpul si e o doza de discomfort dar o pastila de Tylenol 600 mg e suficienta.

Intermission

To end on a positive note :)













I'll be back :P

Parada de Halloween din Greenwich Village

Am fost la parada si am vazut baieti frumosi...
























political statements...


























fete frumoase...







































cupluri haioase...









































costume elaborate...













































gasca de zombi care au dansat pe Thriller... (cu dedicatie speciala pt Ina :) )



























si nu in parada ci pe langa, cel mai realist machiaj/costum - jur ca mi-am pus intrebarea daca e chiar ranit? :))



Si bineinteles, mult mai multe poze aici si merita vazute mari.

Happy Halloween!

Cupcakes sunt prajiturile de moda veche ale americanilor. Desi mereu prezente in cofetarii, popularitatea lor a scazut de ceva vreme odata ce calitatea ingredientelor folosite s-a degradat - untura vegetala in loc de unt fiind un exemplu. Cupcake a ramas una din prajiturile facute in casa, foarte des intalnita la zile onomastice ale copiilor sau la targurile cu scop de strangerea de fonduri pentru diferite cauze filantropice.

Cu mai multi ani in urma, in NYC pe o strada din Village s-a deschis o micuta cofetarie care a devenit foarte faimoasa - Magnolia o cheama - si curand cupcakes au reintrat in voga. Un episod din serialul "Sex and the city" unde Carrie musca pofticios dintr-o cupcake cu crema roz nu a facut decat sa o duca la rang de punct turistic (sunt realmente autobuze cu turisti care opresc acolo)

In ultimii cativa ani zeci de cofetarii au urmat exemplul Magnoliei si fan-ii au intrat intr-o frenezie nebuna in cautarea cupcake-ului perfect: blatul umed si nu uscat, aromat, iar crema (care se cheama "frosting" - doar o informatie inutila probabil) sa nu fie prea untoasa, nici prea dulce, nici prea-prea nici foarte-foarte...
De cele mai multe ori insa sunt mediocre: un blat cu o crema dulce dar colorata pastel si cu sprinkles colorate (de unde si succesul nebun al Magnoliei, nu? ia un produs banal, fa-l cum trebuie si bum! killer!).

In fond un desert foarte usor de facut dar care trebuie sa fie cat mai aproape de perfectiune - caci pentru americani este ceea ce le aduce aminte de copilarie - si well, mama sau bunica facea cele mai bune cupcakes... Variatiunile sunt multe - blat de ciocolata cu crema de ciocolata, blat galben cu crema de ciocolata sau vanilie, sau cu arome complementare (acum toamna, dovleac cu crema de ghimbir e un exemplu).


De mult am vrut sa-mi incerc mana la cupcakes si in sfarsit am reusit.
Preferatele mele sunt cele cu blat rosu, facute dupa reteta sudista de tort Red Velvet - este un blat de cacao cu multa vopsea alimentara (insa poate fi folosit si suc de sfecla rosie) iar crema este din branza crema si unt cu zahar, vanilie si nuci.

Ce zi mai potrivita decat Halloween pentru un Red Velvet Cupcake? (si nu, nu m-a muscat uratul de deget, e vopsea alimentara :)) )

O sa scriu reteta care am incercat-o eu peste 2 saptamani cand voi avea mai mult timp liber. Acum ma scuzati dar trebuie sa ma duc la parada, sper sa vin cu poze. :)

Catedrala Sf. Patrick

Ocupa un block intreg in inima Manhattan-ului (intre 5th si Madison Ave. de la 50th la 51st St.), este scaunul arhiepiscopului de New York, implineste 150 de ani, opreste hoarde de turisti care incearca sa ii fotografieze turlele zvelte si dantelate, e impunatoare dar deloc opresiva.

Gazduieste atat nunti cat si comemorari (cele mai importante de dupa sept. 11 aici s-au tinut), are usile deschise toata ziua si, dupa stilul Catolic, lateralele sunt alcatuite din altare care sunt adevarate opere de arta - desi nu cred ca poarta vreo semnatura faimoasa.


Chiar daca nu va incearca nici un gand pios la ora asta, sper sa va bucurati de cele cateva poze. Cu regrete ca extraordinarele vitralii nu se lasa fotografiate prea usor.

Legende live

Si deci mergi la piata si la libraria de langa se anunta o vizita a lui Tony Bennett care tocmai a scos o carte despre pasiunile lui, pictura si muzica. Cum sa nu te duci sa vezi live o legenda, chiar daca nu esti mare fan in realitate? Macar pentru faptul ca s-a nimerit sa fii acolo chiar cu 10 minute inainte de eveniment si tot nu merita pierduta ocazia, nu? :)

Pentru cine nu stie cine este personajul (desi greu de crezut sa nu fi auzit "I left my heart in San Francisco" sau "They can't take that away from me") - un clip cu el si Christina Aguilera.

Dulce Octombrie

Am vrut doar sa ramana in anale ca in 20 octombrie a fost inca vreme de sandale si o jacheta usoara (sau in cazul meu un sal) a fost de ajuns pentru racoarea serii. Am avut cateva zile unde temperaturile au scazut sub 20C/60F, dar in rest inca avem zile cu 20-23C. O fi incalzirea globala dar in egocentrismul meu caracteristic nu pot sa spun ca nu ma bucur de cat de placut este afara.


Orasul insa a intrat in programul obisnuit - patinuarul de la Rockefeller Center s-a deschis pe 6 oct, ca in fiecare an. Si ce daca patinam in sorturi si tricouri fara maneca? :)

Crap* crocant

Am mai scris despre Saigon Grill dar am o adaugare.
La prima vizita acolo, cineva la masa alaturata a comandat un peste intreg care arata asa de bine ca de atunci mi-a tot ramas gandul la el. Si cum iar intamplarea a facut sa nu stim ce vrem sa mancam dar eram langa SG, am decis sa incerc acel spectaculos peste.

E urat dar arata bine, nu? :))
Ingenios desfacut de pe sira, foarte usor de desprins in bucati, suculent dar invelit intr-o coaja crocanta si tavalit intr-un sos dulceag-picant si servit cu sticky rice - ce as putea sa mai spun despre el? Foarte delicios.
Iar ciresele maraschino in loc de ochi? Genial!! (americanii au in mare parte oroare sa manance orice mancare cu ochi, de unde mi s-a parut foarte amuzanta prezentarea).

In treacat fie spus, am si uitat care a fost felul celalalt comandat (inafara de imposibil sa nu iei cristalinele dumplings cu creveti) desi imi aduc aminte ca nu a fost rau deloc - dar deloc. Doar ca pestele a fost memorabil.

*Specia se cheama "sea bass" - si habar nu am daca in romana exista corespondent. I-am spus crap pentru ca are carnea asemanatoare.

Noaptea la spitalul de nebuni

Intre Manhattan si Queens e o mica insula care de-a lungul timpului a avut cateva denumiri, cea curenta fiind Roosvelt Island. Accesibila prin teleferic sau metrou din Manhattan sau cu masina sau metroul din Astoria, Queens, Roosvelt Island e acum un cartier rezidential linistit in izolarea lui.


Aseara am fost pe insula pentru un eveniment artistic care are loc doar 2 zile, de la 7 pm pana la 1 am. Un artist canadian a avut ideea sa instaleze 100 de corturi din panza, in care diversi artisti au creat dupa propriile viziuni o atmosfera care sa reaminteasca drama petrecuta in spitalul vechi de pe insula - care intre 1856 si 1950 a gazduit nu numai bolnavi cu pojar, ci si pe cei saraci sau nebunii care nu mai aveau loc la Bellevue (asa cum noi stim de spitalul 9, asa americanii stiu de Bellevue). Se stie destul despre conditiile oferite bolnavilor, dar se vorbeste prea putin: pe langa tratamentele barbarice la care erau supusi, un alt fapt socant este rata mortalitatii nou-nascutilor in spital - despre care se spune ca este cea mai mare consemnata vreodata.

Instalatia pe care am vizitat-o ne reaminteste despre povesti nespuse. E trist si nostalgic, sentimentul fiind amplificat din cand in cand de sunete de trompeta in ecou din lateralele spatiului, un clopot ce suna stingerea, actori care traverseaza parcul printre vizitatori si corturi - o femeie nebuna care canta a jale, o alta care canta un cantec de leagan unui copil ce-l duce in brate...

S-ar putea sa mai apara poze noi intr-o zi-doua, dar pana atunci restul setului aici.

Atlantic Antic

Inca un festival stradal care iese din obisnuit. Tinut tot o data pe an, in Brooklyn pe Atlantic Ave. (de unde numele), Atlantic Antic are arome caraibiene si arabe - dat fiind ca strada e impanzita de restaurante si magazine specifice. Sau ar trebui sa spun "a fost"? pentru ca si zona asta e atinsa de gentrificare ca tot restul orasului. Apartamente de lux se contruiesc, hipsteri se muta in zona, magazinele incet-incet se schimba din marocan in ecologic si din jamaican in cofetarie la moda...

Dar cum spuneam si despre Coney Island, nu inseamna ca schimbarea e de rau. Din contra, am gasit cartierul (nu mai trecusem pe-acolo de ceva ani) mai curat, mai tanar, mai hip.

In fine... despre festival. Din pacate, cu programul nostru am ajuns in ultima ora si abia am avut timp sa-l strabatem; la intoarcere deja erau fortati sa stranga. Am incercat sa luam jerk chicken (pui jamaican) dintr-un loc si au refuzat pentru ca le era frica de amenda - in ciuda faptului ca aveau gratarul plin cu bucati de pui, . Dar... A fost muzica si au fost ponei si clowni

si a fost mancare buna. Cum spuneam insa, nu am apucat sa mancam prea multe. Un stand al unui restaurant spaniol vindea paella si pe gratar se frigeau sardine (yumm!!) dar coada era imensa. Porumb am zis ca luam dupa ce mancam ceva serios, dar s-a facut prea tarziu.


Am reusit insa sa luam niste trigoane cu ciuperci de la un magazin-bacanie marocan si kataifi si alte delicatese de la brutaria vecina lui.

Ca de obicei, cateva poze in plus aici.

Nathan's Hot Dogs

Pe langa burger ce mancare americana e mai faimoasa decat un hot dog? Iar chintesenta acestuia e Nathan's.
In ziua de azi o franciza intalnita in 41 de state americane si 17 tari, de la infiintarea lui in 1916 pana in 1955 nu a existat decat o singura locatie: Coney Island, Brooklyn, NYC.


Aici pe 4 iulie al fiecarui an se tine concursul pentru stabilirea recordului "cei mai multi hot dogs mancati in 12 minute", concurs care poate pentru mine nu face mai mult decat sa-mi ridice o spranceana dar care de fapt nu duce lipsa nici de concurenti si nici de galerie. Si de dragul triviei, dupa 7 ani in exil castigata de un japonez, Centura de Mustar s-a intors in State dupa ce Ion Castana din California a mancat 66 de bucati in timpul alocat.

Am mancat la Nathan's de-a lungul anilor posibil de 2 ori, dar niciodata in Coney Island. Si daca tot eram acolo, de ce altceva si nu Nathan's? (oh well, as putea gasi vreo 10 motive de ce altceva...)


Meniul mi s-a parut mai divers decat la alte locatii - desi s-ar putea sa gresesc, dupa cum spuneam, nu am prea multa experienta. Dar cum am vazut fructe de mare si cartofi prajiti cu sos de usturoi am zis ca pe langa hot dog merita incercat.

Si deci...


Am luat un chili cheese dog. Si privita poza cu atentie, chiar se vede ca e un hot dog acolo - care a fost OK atat cat s-a simtit de sub mormanul de chili.


Am luat fructe de mare prajite (pe sistem american, date prin aluat) care inseamna un amestec de scoici si creveti acompaniate de o bucata de peste si puse pe un morman de cartofi prajiti. Vine cu lamaie, un mic container de coleslaw (salata de varza omniprezenta in fast-food-urile americane) si unul cu... am uitat ce, probabil ketchup.


Cartofii cu sos de usturoi au ajuns la pescarusi si ce alte pasari erau pe-acolo. Un sos care parea facut din maioneza cu praf de usturoi si verdeata deshidratata. Bleah. Demult zic sa-i invatam pe americani ce-i ala mujdeiul, dar adevarul e ca inafara de praf de usturoi nu prea le place usturoiul in mancare.



Verdictul? Hm... e o franciza cu istorie si n-o sa zic nimic mai rau (nici nu ma asteptam sa am vreo revelatie culinara). Probabil ca doar un hot dog ar fi fost o experienta mai placuta. Plus ca se pare ca nu numai turistii mananca acolo. :))

*Fapt divers:
Exista 2 feluri de hot dog specific NY-ului - cel fiert, care se cheama "dirty water hot dog" si care se gaseste la tonete pe strada, si cel prajit ca cel de la Nathan's. Francizele in principiu il fac prajit.

Secretele NY-lui

Imi cer scuze pentru intreruperea in programul anuntat :)) dar sunt extrem de fericita ca pot sa impartasesc ceva nemaipomenit, extraordinar, super-interesant.

De mult spun oricui vrea sa ma asculte ca pe canalul tv 25, de vreo 2 ani, cu ajutorul primariei orasului, se difuzeaza cateva emisiuni care mie personal imi plac foarte mult. Ei bine, de foarte curand emisiunile astea sunt si online.

Secrets of NY (really, lucruri putin cunoscute despre NY, multe dintre ele fascinante), 9.99 (un mic ghid despre ce poti face in oras intr-o zi si sa te coste sub $10), eat out NY (vizite la restaurante de care se aude mai mult sau mai putin) si cool in your code (fiecare emisiune ia un cod postal si cauta locuri/intamplari interesante), toate sunt de vazut (le-am pus in ordine dupa propria mea placere).
Sper sa le vedeti si sa va placa.

*fiecare episod dureaza aproximativ jumatate de ora.

Bye-Bye Coney Island

Cu o istorie de peste 125 de ani, Coney Island Astroland a inchis portile acum 2 saptamani pentru totdeauna. Exista vorbe despre posibilitatea sa mai deschida vara viitoare pentru inca un sezon de amuzament, dar din cate am inteles sunt slabe sanse. Compania care a cumparat parcul intentioneaza sa construiasca blocuri si parcuri de distractii/recreere moderne - ceea ce nu e un lucru rau deloc.

Dar intotdeauna sacrificam ceva pentru a tine pasul cu vremea - si istoria pe care o are Coney Island e de neinlocuit.


Candva punct turistic atat pentru newyorkeri cat si pentru cei dinafara orasului, Coney Island si-a inceput faima ca statiune: parcuri de amuzament, plaja, jocuri de noroc si curse de cai faceau un program destul de variat. La inceputul secolului XX, extinderea liniei de metrou a adus apogeul faimei pentru Coney Island - care insa e aproape distrus dupa al II-lea razboi mondial. Cumva insa, a reusit sa supravietuiasca pana acum.

Cateva lucruri demne de mentionat:

Plaja este gazda Clubului Ursilor polari - un grup (al carui numar de membri creste de la an la an) care innoata apele Atlanticului in lunile de iarna, traditional insa pe ianuarie 1.


Wonder Wheel are 50 de metri inaltime, 20 de tone, si roteste 144 de locuri din 1920.




Cyclone este nici pe departe cel mai vechi sau cel mai cel, dar e probabil cel mai faimos roller-coaster din lume. Foarte posibil ca nici un alt roller coaster sa fi fost vazut in atatea filme. Are o cadere de 26 de metri la un unghi de 58 de grade, o lungime de 805 metri si prinde o viteza de 96 hm/h.


O plimbare nostalgica pe faleza era in ordine. Cine stie care va fi panorama peste un an-doi? Si inca 2-3-4 poze aici.

Coming atractions: un alt loc faimos din Coney Island, Nathan's Hot dogs - locatia originala :)