Met - The End (for now)

Si ultimele "picaturi" de la Metropolitan - doar ca sa fie aici. Joc de sah si sculpturi in lemn medievale, detaliu din "Moartea lui Socrate" si sala olandeza. Si uitasem zeita care tine companie in cafeneaua muzeului.

Incotro?

Ultimele saptamani au demonstrat cu prisosinta ca a sosit sfarsitul inceputului unei crize pe care o asteptam demult. In ultimii ani s-a simtit un declin semnificativ - calitatea vietii s-a deteriorat evident, desi suficient de incet ca subiectul sa poata fi ignorat. E mai usor sa-ti indrepti atentia asupra trivialului decat sa analizezi ceva ce nu s-a concretizat inca si nici nu stii (tipic optimist) daca se va concretiza vreodata. Insa a venit momentul cand nu se poate sa nu observi vijelia din jur. Cred eu.

Criza financiara prin care trece America acum e evidenta, doar daca ai trait in vreo pestera nu stii ce se intampla. La fel de evident ca este o criza internationala si ar trebui sa ne pese indiferent cat de departe suntem de epicentrul problemei.

Si nu pot sa nu inghet in uimire cand intalnesc pe cate cineva care, cu ochi mari, spranceana ridicata si un vag zambet in coltul gurii arunca un "so what? what's the big deal about it?"
Si chiar asa, care-i problema? Persoana in cauza mananca take-out (si majoritatea afacerilor nu au indraznit sa ridice preturile prea mult de teama sa nu-si piarda clientii care se raresc oricum), nu conduce (iar pretul transportului in comun e acelasi), are o slujba care probabil i se pare scrisa-n piatra, barurile de week-end au grija sa nu-i ramana mare lucru in contul din banca. Nu i s-a intamplat sa fie atacat in strada inca si nici nu crede ca i se va intampla vreodata, chiar daca ceea ce aude si vede in media contrazice raportul politiei cum ca rata crimelor tot coboara. Nici nu vede cum il afecteaza pe el faptul ca se maresc taxele de proprietate sau ca s-a cerut reintroducerea taxei de commuter (pentru cei ce nu locuiesc in NYC dar lucreaza aici). Sau ca se cere ca o suma enorma sa fie taiata din bugetul agentiilor guvernamentale in timp ce agentia "banu' cu coasa" incepe sa ia la puricat taxele pizzariilor (care fac in cea mai mare parte incasari in bani gheata).

Nu fac parte nici din categoria celor ce vad soup kitchens in viitorul apropriat, asa cum s-a intamplat in anii '30. Dar nu pot sa nu ma intreb ce efect va avea in timp faptul ca guvernul practic cumpara majoritar companii financiare (nu suna ca un pas spre socialism?). Nu pot sa ignor ca cel ce a creat in mare parte situatia de fata va iesi din scena curand, cu zambetul cretin pe fata si "dupa mine potopul" scris pe frunte, iar eu la alegeri sunt pusa in situatia sa votez pentru un republican basit care si-a ales vice-presedinte o amazoana alaskana (pe care nu o vad capabila nici sa numeasca 10 capitale internationale) sau pentru un democrat care mi-ar da ocazia sa arat ce tare fac eu parte din timpuri moderne avand ocazia sa votez "negru" (el e de fapt mulatru, dar termenul nu mai e politically corect demult). Nu am probleme cu nicio culoare a pielii, problema mea cu el este ca nu-l vad capabil nici sa-si faca balanta contului personal de checking. (Si ca il simt ca pe o persoana extrem de rece si rea - dar asta e problema mea.)

Se intampla multe lucruri ilogice care imi fac capul sa explodeze - de la sumele enorme care tara le imprumuta in timp ce cheltuieste inzecit pe un razboi cretin si inutil, pana la bancile care sunt in una din cele mai mari crize financiare si continua sa deschida sucursale la fiecare colt de strada (nu e o exagerare, in Manhattan e greu sa mergi mai mult de 2-3 strazi fara sa dai de o banca, sunt intersectii care au 4 banci la 4 colturi) - si nu-mi trebuie un master in finante sa inteleg ca nu este chiar cea mai inteligenta miscare. Nu pot sa pricep cum se poate ca tot the little people sa plateasca, pe fata, pentru greselile rechinilor din finante. Incep sa cred la modul serios ca cineva-cumva-undeva incearca sa distruga tara asta din temelii ca sa o refaca dupa propriile interese - o fi o conspiracy theory dar asta tind sa cred acum, o sa fiu fericita sa aud rasete daca va fi dovedit ca gresesc.

Chinezii au o urare: "Sa traiesti vremuri interesante". Mie imi suna mai mult a blestem zilele astea. Si please, nu vreau sa mai aud happy cheerleading bullshit - trebuie sa fiu intr-o stare de spirit deosebita ca sa pot sa inghit optimism nefondat. Desi, fericiti cei saraci cu duhul...

Battery Park City

Construit pe locul fostului cartier grecesc, nascut odata cu inaltarea turnurilor Gemene (de trista amintire) si situat chiar in spatele lor de-a lungul raului Hudson, Battery Park City se intinde de la Battery Park in sudul Manhattanului pana la jumatatea Tribecai. Loc de promenada, jogging, ciclism - este intr-adevar un oras in sine. Parte rezidential si parte comercial, este cartierul unde se afla World Financial Center - gazduind firme ca Merrill Lynch, American Express, Dow Jones si Wall Street Journal, printre altele.

In partea lui de nord se afla Winter Garden, un atrium/mall (poza a 3-a, cladirea de sticla din margine stanga) cu o terasa ce gazduieste la marginea ei portul de yachturi North Cove. Oriunde de-a lungul lui poti privi traficul de vase de tot felul (de la iole la yachturi, taxi/ferry sau nave de agrement) si cele mai spectaculoase apusuri de soare din NYC.

Va place rap-ul?

...sau continuarea povestii despre cascadele orasului. Dupa ce aproape au inghitit doi indivizi ce se plimbau in caiace pe rau si dupa ce proteste din ce in ce mai puternice cer sa fie inchise inainte de termenul de 13 octombrie pentru ca distrug copacii din jur (apa sarata care e pulverizata in aer le incetineste procesul de fotosinteza), unii au decis sa adopte un punct de vedere mai in gluma - mai in serios.

Personal am gasit video-ul foarte haios. Plus ca ofera ocazia sa-ti imbogatesti vocabularul cu ceva expresii inedite (adica, sa nu aveti copiii pe langa voi cand va uitati la film, daca e nevoie sa fiu explicita).

Si promit, data viitoare va plimb iar prin oras. :D

New York Style

Mi s-a parut foarte interesant si haios raportul lui Bill Cunningham (faimos fotograf la New York Times - pentru cine nu stie) despre cata durere o femeie new-yorkeza e in stare sa indure. Daca aveti 3 minute, fotografiile sunt dementiale: o adevarata galerie de moda. Cred ca si baietilor le va placea si poate, poate - cine stie? - vor intelege un pic de ce femeile au fetisul pantofilor.

Pentru ca vine toamna...

Se apropie Haloween-ul sau, pentru ca vine frigul, poate vreti sa va tricotati ceva si e nevoie de inspiratie pentru un costum, un pulover, ceva.

Costume de la Met - create de creatori de moda celebri pentru filme (sunt sigura ca unele le veti recunoaste, eu una nu le recunosc chiar pe toate). Si la intamplare, costumul Speedo LZR Racer, ca cel purtat de Phelps la Olimpiada.

Cateva in plus aici.

Pentru ca...

...nu numai ca mii de oameni au fost rupti de viata, de familii; nu numai ca 2 cladiri care erau reprezentative orasului au fost distruse si i-au lasat profilul stirbit, ci si pentru ca ne-a schimbat viata sensibil in ultimii 7 ani si se pare, progresiv in viitor - de la felul cum calatorim pana la paranoia zilnica a pachetelor uitate, a fotografierii unei cladiri sau statii de metrou, suspiciunii oricui poarta un nume musulman, temerii ca oricand treci un pod exista posibilitatea sa nu ajungi la capatul lui... si multe, multe altele. E adevarat ca NYC nu va mai fi niciodata acelasi ca inainte de 9.11.01

p.s. pentru cine nu stie: in fotografie sunt luminile tribut care au fost aprinse in fiecare an in preajma tristei aniversari. Vazute din preajma bazei, se unesc in cer undeva, iar in lumina lor zboara sute si mii de gaze care stralucesc ca mici orbi, facandu-te sa te gandesti la suflete. Provoc pe oricine le priveste pe viu sa-mi spuna cu sinceritate ca nu e asa.

O bucatica de 5th Avenue

Intre strazile 56 si 58: moda (una din vitrinele de la Bergdorf Goodman), arta (cel putin asta e functionala - gratie lui David Byrne, cantaretul) si more nekkid people la Abercrombie & Fitch.

Mancare de vinete

Deoarece mancarea de vinete pe cat e de buna pe atat e de nefotogenica (si zau ca n-am avut chef de stilat si aranjat), incep cu poza unor vinete un pic mai neobisnuite - dar reteta e pentru orice fel de vinete, normale sau anormale. Care acum sunt in sezon, tinere si proaspete si fara seminte (deci nu mai e nevoie de "pus la sare si lasat 30 de minute, spalat si stors...") Saptamana trecuta am incercat cu vinete albe si a fost la fel de buna.

-O vanata mijlocie, taiata in cuburi de 3-4 cm.
-o ceapa medie, taiata marunt
-un ardei gras rosu mic, taiat cubulete
-3 rosii mari, cojite si taiate felii sau cubulete (cu suc cu tot)
-usturoi dupa gust (eu, 3 catei mari) taiat f marunt (sau dat prin razatoare)
-patrunjel
-1 lingurita sare
-2-3 linguri ulei (de masline de preferat)

Intr-o cratita se caleste ceapa in ulei pe foc mediu cateva minute, se adauga ardeiul, vanata, rosiile, sarea si, daca e nevoie, 2-3 linguri de apa. Se amesteca bine (dar cu mila) si se lasa la foc mic-mediu, semi-acoperita, 30-45 de minute, pana se inmoaie vinetele bine. Nu se amesteca, eventual doar se scutura un pic cratita din cand in cand. Decat daca se doresc vinetele sfaramate si mancarea sa arate mai mult ca o zacusca - ceea ce nu e neaparat rau. :P
Se adauga usturoiul si patrunjelul, se ia de pe foc. Sau se ia de pe foc si se adauga patrunjelul si usturoiul. Ce confuzie! :))

Se serveste rece sau calda, simpla sau ca garnitura la carne. Super-nemaipomenit merge cu miel, zic eu.

Arta clasica

Adevaratul Metropolitan. Pe terasa unde e expus Koons, impins intr-o parte, strivit intr-un perete banal, un Rodin.

In rest, bits and pieces care mi-au atras atentia si mi-au placut. Cea din urma cu dedicatie pentru Amalia :P

Mai urmeaza cateva picaturi, candva-curand.

Arta Moderna

Am ajuns intr-un final la Metropolitan Museum of Art sa vad expozitia lui Jeff Koons - candva publicizat pentru casatoria lui cu Cicciolina (si arta aferenta nascuta din impreunarea absolut... uhm... sublima) insa actualmente divortat de... uhm... gratioasa si considerat cel mai bine platit sculptor modern in viata. Are in expozitie 3 bucati arta si desi nu-s mare amatoare de arta moderna, trebuie sa recunosc ca sunt intrigata de Koons - atata timp cat nu este vulgara si groteasca, arta lui are un appeal asemanator desenelor animate.
Parte din superbitate consta in amplasarea exponatelor pe una din terasele muzeului, oferind o vedere spectaculoasa a parcului si cladirilor din jur (despre care planuiesc un scurt post candva, poate curand). Dar sa revenim la arta: toate 3 exponatele sunt din otel cromat acoperit cu culoare transparenta.

"Cartea de colorat"
























"Inima Sacra"


























si preferatul meu, "Catel din balon - Galben"

Data viitoare, cateva franturi (realmente) de arta adevarata. Nu ca am ceva cu arta moderna, zau, dar... in fine :))Pana atunci, alte franturi din catelul galben aici.

Ne jucam in trafic

Ne plangem ca traficul e innebunitor si ce rezolvare gasim? Luam 2 din 4 linii si le facem "locuri de odihna". Unde unii-fara-frica se odihnesc sau chiar isi iau masa de pranz. Nici nu-mi pot imagina placere mai mare decat 3 guri de gaze de esapament cu o furculita de salata.


In alta ordine de idei, aflu de la Zaza ca in Bucuresti, Pasajul Victoria este in pericol de disparitie (alte manarii ale unora si altora). Am incredere ca daca suficiente glasuri se fac auzite, exista o sansa sa fie salvat - si merita. Chiar daca nu va pasa, va rog eu sa sacrificati cateva secunde si sa semnati petitia online.

Iubind vara

Refuz sa ma gandesc la toamna. Intre timp ma bucur de vara si de bogatia pietelor de fermieri. Cine spune ca toamna e cea mai bogata? acum e vremea. (cateva poze in plus pe flickr, just click on the badge).
Ah, si preturile din prima poza sunt umflate (motivul evident pentru care au si atatia clienti). Preturile la ferma de unde cumpar eu mereu sunt asa: $3/lb rosii heirloom, $2/lb rosii de camp, $1.20 vinete, $1.50 - $2 ardei gras, $1 castraveti, $2 fasole verde, $2 ditamai buchetul de busuioc sau leustean, porumbul 2 la "leu". Ferma "mea" nu vinde fructe din pacate, iar la ceilalti fructele sunt obscen de scumpe.

Somon tartar

Un aperitiv foarte usor de facut si teribil de gustos.









6 oz./300 gr. somon (foarte proaspat, sushi grade), taiat marunt
2-3 fire de ceapa verde, taiate marunt
1 lingurita de sos soia
1 lingurita de ulei de susan
1 lingura de patrunjel
1 lingurita de coriandru verde
sare si piper
zeama de la jumatate de lamaie verde

Se amesteca toate ingredientele inafara de zeama de lamaie, se lasa sa stea 30 de min. Se adauga si zeama de lamaie si se serveste imediat.

(daca sta prea mult in sucul de lamaie incepe sa se "gateasca" din cauza aciditatii si atunci avem ceviche - care e cu totul alta mancare de peste, despre care o sa vorbim alta data).

Un zambet, din cand in cand

Acum cateva zile am vazut un film - destul de interesant, 5 povesti diferite ce se petrec in acelasi timp in 5 orase ale globului - "Night on Earth" in caz ca vreti sa-l vedeti (director Jim Jarmusch).
Una din povesti este jucata de Roberto Benigni si este atat de genial incat a trebuit sa pun aici. Daca stiti si un pic de italiana e si mai delicios. Enjoy!
(si please, no jokes about the sheep :D)

Musaca de vinete

Simplu-simplu. Facut sos din 500 gr carne tocata (vita) un pic de ardei gras si ceapa calita, un pic de suc de rosii, un catel de usturoi tocat fin, sare-piper, cateva linguri de smantana, patrunjel verde.

Vinetele taiate rondele si date cu un pic de ulei de masline le-am copt pana s-au aurit frumos.

In vas termorezistent (uns cu ulei) am pus un rand de vinete, unul de carne, unul de rosii taiate felii si presarate cu patrunjel tocat, repetat si acoperit cu un alt strat de vinete, apoi cu pesmet calit un picut cu vreo 2 linguri de unt.
Data la cuptor 30-40 de minute. Si gata.

Se pot acoperi si cu sos bechamel.

Clafoutis cu cirese

Reteta luata de la Martha Stewart - mi-a placut ca e mai mult decat faina, oua si zahar. Un pic mai complexa poate, dar n-as numi-o complicata. Merita efortul, dupa parerea mea - a iesit delicioasa.

Am incercat-o de doua ori, prima data jumatate de reteta cu niste afine si un fel de corcoduse/caise si fara migdalele din ingrediente. A doua oara, cu cirese si reteta respectata intocmai. Excelenta in ambele feluri dar migdalele parca dau o textura usor diferita asa ca recomand retetarul original.
Traduc pentru nevorbitorii de engleza si pentru ca intotdeauna gasesc ca retetele Marthei au prea multe cuvinte si de multe ori complica anumiti pasi.
Si ca la orice aluat de bagat la cuptor, va rog sa folositi masuri de bucatarie - cana, lingura etc. Deasemeni, cuptorul trebuie preincalzit la temperatura recomandata. Gasesc ca sunt cauzele frecvente pentru care "nu ies" prajiturile.

Clafoutis cu cirese

3 linguri de migdale decojite, felii
3 linguri de unt, topit
2/3 cana faina
2/3 cana zahar + 2 linguri
1/4 lingurita sare
4 oua + 3 galbenusuri
3/4 cana smantana de frisca + 1/2 cana pentru decorat (optional)
1 vanilie fara seminte (sau 1 lingurita esenta, eu folosesc pasta de vanilie)
coaja de la o lamaie
500 gr. cirese fara samburi
(optional 1/4 cana de lichior de cirese pentru macerat, eu nu am folosit)

Se prajesc usor feliile de migdale 3-5 min intr-o tigaita la foc foarte mic, se lasa sa se raceasca, apoi se pulseaza in robotul de bucatarie impreuna cu faina, zaharul si sarea pana cand sunt macinate fin. Se pun intr-un castron.

Se adauga ouale, galbenusurile, 3/4 cana smantana de frisca, vanilia si coaja de lamaie, se amesteca bine cu un tel si se lasa la odihnit in frigider 30 min.

Se lasa ciresele la marinat 30 de minute, cu sau fara lichior.

Se unge un vas cu un pic din untul topit, se pun ciresele in vas. Restul de unt se amesteca in aluat, care se toarna peste cirese. Se da vasul la cuptorul incalzit la 350F/175C pe o tava cu margini joase si se coace 20 de minute. Se presara deasupra 2 linguri de zahar si se mai coace 15-20 de min. (alternativ, si conform cu reteta originala, pot fi folosite 4 forme mici. La prima incercare eu am folosit 3 cupe/ramekins iar la reteta intreaga o forma de 25cmx25cm/9x9 inches).

Experimentul cu oo, trei nu doo

Metoda: de care am scris mai inainte - ouale (reci din frigider) puse in apa rece, sarata, aduse aproape de punctul de fierbere (cand bulele de aer in apa incep sa urce la suprafata si apa incepe sa aiba o usoara miscare fara sa clocoteasca insa).

Toate au fost tinute sub apa rece curgatoare aprox. 1 minut dupa expirarea timpului.

Rezultatele:

Oul din stanga - tinut in vasul cu apa fierbinte, acoperit cu o farfurie, un minut si jumatate. Cleios-cleios.

Oul din mijloc - idem, 2 minute (poate cateva secunde peste). Tot cleios, dar mai legat un pic.

Oul din dreapta, scos imediat din apa - prea moale (dar am vrut sa vad care e stadiul de coagulare inainte de a fierbe apa). L-as lasa in apa fierbinte pana intr-un minut ca tot albusul sa se coaguleze.

Si un ultim sfat: pentru oua cleioase folositi oua mai vechiute caci cele proaspete nu se vor coji usor iar metoda de care spuneam inainte - crapat cu atentie peste tot si rulat intre palme - trebuie aplicata cu multa delicatete. Pe cele moi serviti-le cu capacel si lingurita.

Times Square

Ca sa pastram ritmul sarbei - nu-i asa? - sa mai facem un mic popas in oras inainte de reteta de clafoutis cu cirese.

Times Square la vreme de noapte, zumzaind de lumini, turisti si trecatori ocazionali. Disneyland-ul Manhattanului zic unii, bataia de inima a orasului zic altii. Pana nu demult impanzit de magazine triple-x si "teatre" voyeuristice la 25 de centi vederea, a cunoscut o revitalizare uimitoare in doar cativa ani pe la mijlocul anilor '90. Fetele strazii au fost aruncate spre periferii odata cu magazinele deocheate, cladirile istorice ce au putut fi salvate au fost renovate, altele inlocuite, afisele de hartie au fost inlocuite si ele cu ultima generatie de ecrane digitale. Turistii au luat stapanire pe locul unde, mai mult decat oriunde in oras, simti pulsul si vitalitatea orasului.

Poate ce mai importanta cladire a pietei este One Times Square, cladirea in varful careia se intampla "the ball drop" de fiecare An Nou (in poze este cea cu ceasul), dar zeci de super-magazine (de la Toys-r-Us pana la magnificul Virgin Megastore) ii fac concurenta. Multe dintre ele inchid la miezul noptii. Teatrele de pe Broadway (care de fapt sunt pe strazile ce taie Broadway-ul) atrag o alta multime de oameni.

In curand, ceva foarte dragut se va intampla in Times Square - si voi reveni atunci cu vesti si poze.