Boo-hoo-hoo

"Stay in your house Saturday evening with your door shut tight and your curtains drawn. It's All Hallow's Eve, and the Irish believe all the fairies are out from all the time since the world began. And, as well, goblins and ghosts and spirits carrying their heads under their arms and all manner of unnatural things. Pay heed to the customs and close yourself in safe from seeing them."
Scarlett - Alexandra Ripley

Uite ca mi-a adus aminte Cristi Roman despre o chestie care vroiam sa o lamuresc de anul trecut si am uitat.

Am citit de prea multe ori pareri infocate contra Halloween-ului care devine din ce in mai popular in intreaga lume si gresit este considerat o sarbatoare americana.
Fapt este ca in Statele Unite, Halloween-ul a ajuns abia in secolul XX. Doar ca aici orice sarbatoare ia cu totul alta amploare decat in Europa. Nu scapam ocazia sa facem o petrecere/zi festiva, nu? :) De-asta nici nu inteleg pe cei care i se impotrivesc cu atata inversunare.
Diverse orase si orasele folosesc ocazia sa devina "cel mai" intr-un fel sau altul - fie ca orasul cu cele mai multe decoratii, fie prin numarul de case bantuite de stafii. (Spiritul competitiv american, eh)

Astfel, in NYC avem cea mai mare parada si probabil cel mai mare numar de petreceri tematice.

Cateva lucruri interesante (zic eu) de stiut despre Halloween [Hallowe'en].

Este o sarbatoare a paganilor Celti insulari - irlandezi, scotieni si galezi in ziua de azi.

In credinta lor, in noaptea de 31 octombrie nu exista granita dintre viata si moarte. Spirite rele isi fac prezenta printre vii si le le fac orice rau posibil - de la boli la moarte.
Copiii nascuti in noaptea de Halloween au sufletul furat si inlocuit de spiritele ce iau astfel forma umana.

Noaptea de Halloween este si noaptea prezicerilor. Fetele nemaritate ce vor privi intr-o oglinda intr-o camera intunecata vor vedea chipul viitorilor soti (avem si noi un sfant care produce minunea asta parca, nu? :) )
Diferite obiceiuri prezic daca vei muri in urmatorul an, sau daca te vei calugari, daca vei pleca departe sau te vei imbogati.

Simbolurile caracteristice Halloween-ului vin toate din dorinta de protectie - focuri sau lumanari aprinse ar tine spiritele departe, mastile si costumele (purtate mai ales de copii) ar crea confuzie, protejandu-i astfel de spiritele rele prin faptul ca arata ca ele.
Astfel, daca iti bat la usa, ca sa nu-ti faca rau ii mituiesti cu dulciuri (initial erau fructe si nuci).

Personal, nu ma innebunesc dupa Halloween ca sarbatoare in sine, dar imi place atmosfera.

Dupa Halloween, pe 1 nov., este All Saint's Day (ziua sfintilor) iar pe 2 nov. este All Soul's Day (ziua sufletelor).
In America latina cele 2 zile sunt celebrate ca Dias de los Muertes (ziua mortilor).

Oarecum in tema - daca n-ati vazut filmul "Feast of All Saints", vedeti-l. Nu este despre Halloween, nu este o capodopera si nici foarte prost nu e, dar este filmul cu cele mai multe personaje de o frumusete aproape ireala. Plus James Earl Jones si Eartha Kitt. Plus ca se petrece in New Orleans. Plus ca este ecranizare dupa o carte a Annei Rice. Pe care daca n-ati citit-o, n-ar fi rau sa o faceti - dupa mine e una din cele mai imaginative scriitoare ever. Iar Diavolul Memnoch e una din cele mai controversate carti ever. ;)

Jury Duty

Este un post lung - dar probabil interesant pentru cei care nu au trecut niciodata prin asta sau care urmaresc prea mult Boston Legal, CSI sau mai stiu eu ce show-uri tv. :) "12 Angry Men", "Runaway Jury" - doar 2 din filmele care prezinta datoria civica de a servi ca juror in tribunal si care sunt mai mult sau mai putin aproape de realitate.

Nu stiu prea multa lume care se innebuneste de placere cand primeste anuntul - incluzandu-ma. Aici experienta pas cu pas.

Cand esti chemat pentru Jury Duty te prezinti la tribunalul zonei in care locuiesti (Queens, Manhattan, Brooklyn samd). Queens are 3 tribunale si cand suni conform instructiunilor, ti se comunica la care tribunal va trebui sa te prezinti. Pentru mine de data asta nu a fost nici cel mai apropiat, nici cel mai departat de casa. Cam 45-60 de minute cu autobuzul spre est. La 8:30 a.m., pe un vant si un frig nesuferit, am asteptat la rand cam 10 minute pana am intrat in cladire, inca vreo 10-15 pana am trecut prin controlul de securitate (cam ca la aeroport, doar ca nu ai voie nici cu aparat foto inauntru - poza e facuta cu telefonul).
In sala cateva sute de persoane, dirijate de un ofiter de paza sa ocupe scaunele in ordinea intrarii. Surpriza fata de alti ani a fost ca scaunele sunt tapitate acum, mai incapatoare si mai comode, sala are 11 computere cu acces (limitat) la net, automate cu racoritoare/apa si snacks, cam 10 televizoare flat-screen. Deasemenea iti poti aduce laptopul propriu.
La 9 si un pic, un judecator a venit si ne-a predicat (foarte frumos dealtfel) despre cum, desi o datorie apasatoare si pentru multa lume incovenienta, a fi juror ajuta sistemul judecatoresc. Ne-a explicat sistemul si blah, blah.
Spre 10 au strans summons-urile (hartia care o primesti acasa care iti anunta pleasca) din care pastrezi un cupon ce reprezinta legitimatia de juror si fara de care nu te poti duce nici la baie.
Pe la 11 au inceput sa cheme nume.
La 1 ni s-a dat pauza de masa, pana la 2.
La 2 au mai chemat ceva nume, pe la 2 jumate ne-au dat drumul acasa, urmand sa ne intoarcem a 2-a zi la 9 a.m.

Azi la 9 fara un sfert, sala aproape plina. Cei care erau pentru prima zi (nou chemati) au fost mutati intr-o anumita sectie a salii, pe la 9:30.
Am avut laptopul cu mine (computerele lor se reseteaza la 10 minute) si doar ce am apucat sa citesc cateva noutati in reader si am fost chemata.
65 de oameni am fost incolonati (yeap, ca la gradinita) cate 5 , ne-au fost date 2 brosuri cu detalii despre procesul juridic (incluzand sistemul de compensare si toate datoriile legale ale angajatorului) ni s-a indicat sa ne scriem pe id numarul salii de judecata unde urma sa mergem, ni s-a explicat cum ca va trebui sa trecem strada in grup ca sa intram in judecatorie si ni s-a dat punctul de adunare la unul din etaje.

Am fost introdusi in sala unde erau prezenti judecatorul, impricinatul si avocatul sau, district attorney (care sub numele de "We, the people" are rol de acuzare), stenograful, un clerk (munca de birou) si cativa ofiteri de paza (court officer).

De pe bancile publicului am jurat ca vom raspunde adevarat la intrebarile ce ne vor fi adresate, "So Help Me God", iar judecatorul ne-a explicat ca unii dintre noi vom fi alesi ca juriu, ce implica si daca oricine e de parere ca nu poate fi impartial si/sau daca nu poate sa considere acuzatul ca nevinovat pana cand va fi dovedit altfel, va fi scuzat.
Jurorii sunt alesi ca la loterie, dintr-o urma in care au fost introduse copiile id-urilor noastre, parte si ele din summons.

Au fost strigate 16 nume (12 + 4 rezerve). Judecatorul incepe sa puna o serie de intrebari. Primul care se scuza este un englez care spune ca el a fost crescut sa considere un acuzat ca vinovat pana cand e dovedit nevinovat si ca nu se considera in masura sa participe la proces. Este inlocuit si tot asa mai sunt inlocuiti inca vreo 4, vreo 2 dintre ei inlocuiti de cateva ori. La una din inlocuiri imi striga numele - sunt jurorul nr. 15.

Urmeaza alta serie de intrebari din ce in ce mai personale - ai membrii in familie care lucreaza in sistemul judecatoresc/politie? ai membrii in familie sau pe cineva apropiat care a fost condamnat? ai fost vreodata victima? ti-a fost vreodata sparta casa? etc etc
Mai sunt scuzati inca vreo 2-3, le-am pierdut numarul.
Judecatorul da cuvantul acuzarii, care ne asigura ca in proces va dovedi fara indoiala ca acuzatul este vinovat si ne roaga ca daca nu va reusi sa faca asta sa dam verdictul de nevinovat.

Apoi ia cuvantul apararea, care ne intreaba daca putem concepe ideea ca victima poate fi deasemeni si cel ce a atacat. Un indian spune ca il deranjeaza ca acuzatul a folosit un cutit pentru ca in credinta lui nu trebuie sa folosesti cutitul pentru un om. O chinezoaica isi exprima rezervarea fata de concept, dat fiind ca acuzatul, in cazul in care a fost atacat primul, putea sa fuga. Li se da optiunea sa plece, sunt inlocuiti. O femeie foarte in varsta, isi exprima indoiala ca faptele vor fi prezentate in intregime. I se da si ei de ales sa ramana in juriu sau nu - alege sa plece. Nu mai este inlocuita.
Suntem rugati sa parasim cu totii sala pentru deliberari iar cand ne intoarcem in sala sunt strigate 6 nume dintre jurori. Cei ce n-au fost strigati sunt rugati sa se intoarca in sala de asteptare de peste drum. Cei ("cele" de fapt, 6 femei) alesi jura din nou. I'm in.

Ni se spune sa ne intoarcem pentru proces luni dimineata. Marti curtea este inchisa pentru votat (alegerile prezidentiale, yey!) iar miercuri sa ne asteptam sa incheiem procesul (desi nu se stie niciodata cat va dura, este doar estimativ dat fiind ca nu e un show de televiziune care e programat de la 10 la 11 - zau, judecatorul e haios de nu se poate, a trantit cateva poante de ne-am cutremurat de ras).

Cum sunt sub juramant sa nu vorbesc despre caz :D si nici n-as avea mare lucru de spus acum, continuarea saptamana viitoare.

Good bye, vara

Nu prea se intampla lucruri interesante, nu prea mai am timp de nimic. Incep sarbatorile si de-acum pana inceputul unui nou an, saptamanile vor trece ca vantul. Saptamana viitoare Halloweenul, dupa 2 saptamani Thanksgiving, inca o luna plina de luminite si lumini, jingles si aglomeratii care la un moment dat te fac sa-ti doresti sa fii inzapezit in casa si gata! artificiile de Anul Nou si cele mai plictisitoare luni din an vor fi aici.
Iar asta trebuia sa apara mai in vara dar am uitat. De vreo 3 veri, ocazional ma tratez cu Klondike. Vroiam sa spun de ea pentru ca nu stiu de ce am ignorat-o atatia ani si as vrea ca altii sa nu faca aceeasi greseala. Desi aici apare mereu atractiva ciocolata, preferata mea este Heath. Dar si cioco e buna, smooth & chocolaty. In niciun caz sa nu luati "original" - e pacat sa irositi caloriile pe ceva care nu are gust mai de nimic. Dar daca nu ati incercat Klondike niciodata si aveti nevoie de o noua adictie, here u go.

Aici, o datorie promisa demult cuiva:
si nu, nu le-am facut eu, le-am luat de gata de la rusi. Foarte bune.

That's all, folks. Brain farts and not much more. Pana si blogger-ul se pare ca are doar juma'de creier acum, asa ca aman sa editez pozele in vreun fel, le las cum vrea el. Cre'ca am nevoie de some good vibes. Amatori?

Si caii pozeaza, nu-i asa?

S-a intamplat acum vreo 2 saptamani si am tot amanat sa scriu, dar cum azi e una din zilele alea cand te scoli cu nori in creieri si ai nevoie de un zambet, here it goes.

Asteptam autobuzul pe Madison Ave. si am vazut scena - mi s-a parut haios, ofiterul de politie vorbea la telefon si strunea cu greu calul care parea ca se plictiseste pe loc. M-am apropiat de ei si am facut un gest spre politist cerand permisiunea sa fotografiez, mi-a dat din cap afirmativ zambind, iar bestiuta de cal (care ma vazuse deja) se intoarce cu tot corpul spre mine si-mi pozeaza!! Tot i-am prins un profil cand m-am prefacut ca plec.

Targ de strada obisnuit

Mai povesteam eu despre targurile de strada si despre cum unele sunt mai speciale decat altele. Am zis sa vedem si cum e unul ne-special, pentru ca e cel ce se intampla din aprilie pana in octombrie in fiecare sambata si duminica in NYC. Doar locatia difera si cate strazi ocupa - uneori 2-3 blocks, uneori 25 or so. Cel din poze, marime medie. De la 46th St. pana la 58th.

Cum spuneam, strazile se inchid pentru traficul auto, mese sunt inghesuite una intr-alta si gasim de vanzare ...

















...si dragoste ieftina si altfel de arta, timp pierdut, sau mici bucurii ce ne aduc un zambet pe buze.
De mancare avem gyros, nelipsitul carnat italian, frigarui cu arome sud-asiatice, delicatese de balci dezgustatoare: mozzarella sticks, corn dogs (hot dogs imbracati intr-un aluat cu malai) si cine mai stie ce prajite, dar si optiuni vegetariene ca falafel, clatite (frantzuze, nu altfel) umplute fantezist (si prea generos), fructe in stare aproximativ lichida (la comanda), sau absolut uluitoarea mozzarepa ce-si trage obarsia din arepa sud-americana dar e innobilata cu mozzarella (ati ghicit! - de unde numele)
si care nu e nimic mai mult decat 2 discuri de mamaliga ce imbraca o manjeala de branza si prajite pe plita pana cand ajung la stare de smoala (si ca fluiditate si ca temperatura). Irezistibil.
Si sa nu uit, muzica nu poate sa lipseasca. How New York, ain't it?

Cinnamon buns

Acum vreo saptamana imi venise asa o pofta de "ceva dulce, dar nu prea dulce, dar din coca sa fie". Si mi-am adus aminte de postul Roxanei, o reteta care demult vroiam sa o incerc. Am facut aceeasi reteta (pas cu pas aici) dar pe sfert, am adaugat pecans odata cu zaharul si scortisoara presarate pe foaie, iar glazura am facut-o simplu din zahar pudra, lapte, unt, inca un pic de nuci si un pic de esenta de migdale. S-a maritat foarte bine cu nucile pecan. A, si le-am taiat un pic mai mici - mi-am zis ca face mai mult sens sa mananci doua daca vrei, decat sa mananci o jumatate si sa lasi jumatatea cealalta sa se ofileasca. Si-asa ne-a trebuit realmente o saptamana sa le terminam (si da, au ramas la fel de bune).
Personal nu ma innebunesc cu glazurile (ok, le detest :O) dar in cazul asta e musai. Clar o reteta care o voi repeta cand mai loveste pofta.

Flushing Chinatown

Unul din cele mai vechi cartiere ale New York-ului, cu o istorie fascinanta ce incepe la 1645, Flushing este in ziua de azi sinonim cu celalalt Chinatown. Poate un pic mai autentic decat cel din Manhattan, nefiind inundat cu turisti. (Cu metroul 7 sunt cam 45 de minute din Manhattan si nu multa lume se incumeta asa departe)

Atat de autentic incat te simti in China (sau Coreea, depinde pe ce strada te afli). Foarte greu sa comunici in engleza, aproape imposibil sa citesti atatea afise. Noroc cu fotografiile mancarurilor - cateodata poti ghici cam ce contin. Altadata mergi doar dupa principiul vazut-placut, mai ales daca ai un spirit culinar aventurier.

In orice oras din America, Main St. este de obicei o strada comerciala si Main St. New York nu face exceptie. :) Restaurant dupa restaurant, magazine care sunt o comoara nedescoperita, o usa ingusta care te duce intr-un sir de mancaruri - de la patiserii la stil bufet la noodles si dumplings facute cu maiestrie in fata ta in cateva secunde...
Un mall care la parter are mai putine magazine si in majoritate mancare.
Sub o statie de tren vand pui si 2 feluri de noodles sau pancakes cu ceapa verde la $1 portia. In magazinul care afara vinde fructe gasesti pe langa peste-legume-carnuri, broaste testoase (vii) pentru supa si feluri de scoici care nu le-ai vazut nici pe Discovery (era mult prea aglomerat sa fac poze insa, din pacate). La o fereastra se vand mici buns cu feliute de rata peking si sos special. Alta taraba vinde chifle cu susan umplute cu varza sau carne si satay (frigarui). O batrana ce vinde dintr-un carucior ceva ce numai cunoscatorii stiu ce e (tofu? aluat?)
Mda, mi-e greu sa descriu atmosfera. Uitati-va si la restul de poze si incercati sa va imaginati.

Met - The End (for now)

Si ultimele "picaturi" de la Metropolitan - doar ca sa fie aici. Joc de sah si sculpturi in lemn medievale, detaliu din "Moartea lui Socrate" si sala olandeza. Si uitasem zeita care tine companie in cafeneaua muzeului.

Incotro?

Ultimele saptamani au demonstrat cu prisosinta ca a sosit sfarsitul inceputului unei crize pe care o asteptam demult. In ultimii ani s-a simtit un declin semnificativ - calitatea vietii s-a deteriorat evident, desi suficient de incet ca subiectul sa poata fi ignorat. E mai usor sa-ti indrepti atentia asupra trivialului decat sa analizezi ceva ce nu s-a concretizat inca si nici nu stii (tipic optimist) daca se va concretiza vreodata. Insa a venit momentul cand nu se poate sa nu observi vijelia din jur. Cred eu.

Criza financiara prin care trece America acum e evidenta, doar daca ai trait in vreo pestera nu stii ce se intampla. La fel de evident ca este o criza internationala si ar trebui sa ne pese indiferent cat de departe suntem de epicentrul problemei.

Si nu pot sa nu inghet in uimire cand intalnesc pe cate cineva care, cu ochi mari, spranceana ridicata si un vag zambet in coltul gurii arunca un "so what? what's the big deal about it?"
Si chiar asa, care-i problema? Persoana in cauza mananca take-out (si majoritatea afacerilor nu au indraznit sa ridice preturile prea mult de teama sa nu-si piarda clientii care se raresc oricum), nu conduce (iar pretul transportului in comun e acelasi), are o slujba care probabil i se pare scrisa-n piatra, barurile de week-end au grija sa nu-i ramana mare lucru in contul din banca. Nu i s-a intamplat sa fie atacat in strada inca si nici nu crede ca i se va intampla vreodata, chiar daca ceea ce aude si vede in media contrazice raportul politiei cum ca rata crimelor tot coboara. Nici nu vede cum il afecteaza pe el faptul ca se maresc taxele de proprietate sau ca s-a cerut reintroducerea taxei de commuter (pentru cei ce nu locuiesc in NYC dar lucreaza aici). Sau ca se cere ca o suma enorma sa fie taiata din bugetul agentiilor guvernamentale in timp ce agentia "banu' cu coasa" incepe sa ia la puricat taxele pizzariilor (care fac in cea mai mare parte incasari in bani gheata).

Nu fac parte nici din categoria celor ce vad soup kitchens in viitorul apropriat, asa cum s-a intamplat in anii '30. Dar nu pot sa nu ma intreb ce efect va avea in timp faptul ca guvernul practic cumpara majoritar companii financiare (nu suna ca un pas spre socialism?). Nu pot sa ignor ca cel ce a creat in mare parte situatia de fata va iesi din scena curand, cu zambetul cretin pe fata si "dupa mine potopul" scris pe frunte, iar eu la alegeri sunt pusa in situatia sa votez pentru un republican basit care si-a ales vice-presedinte o amazoana alaskana (pe care nu o vad capabila nici sa numeasca 10 capitale internationale) sau pentru un democrat care mi-ar da ocazia sa arat ce tare fac eu parte din timpuri moderne avand ocazia sa votez "negru" (el e de fapt mulatru, dar termenul nu mai e politically corect demult). Nu am probleme cu nicio culoare a pielii, problema mea cu el este ca nu-l vad capabil nici sa-si faca balanta contului personal de checking. (Si ca il simt ca pe o persoana extrem de rece si rea - dar asta e problema mea.)

Se intampla multe lucruri ilogice care imi fac capul sa explodeze - de la sumele enorme care tara le imprumuta in timp ce cheltuieste inzecit pe un razboi cretin si inutil, pana la bancile care sunt in una din cele mai mari crize financiare si continua sa deschida sucursale la fiecare colt de strada (nu e o exagerare, in Manhattan e greu sa mergi mai mult de 2-3 strazi fara sa dai de o banca, sunt intersectii care au 4 banci la 4 colturi) - si nu-mi trebuie un master in finante sa inteleg ca nu este chiar cea mai inteligenta miscare. Nu pot sa pricep cum se poate ca tot the little people sa plateasca, pe fata, pentru greselile rechinilor din finante. Incep sa cred la modul serios ca cineva-cumva-undeva incearca sa distruga tara asta din temelii ca sa o refaca dupa propriile interese - o fi o conspiracy theory dar asta tind sa cred acum, o sa fiu fericita sa aud rasete daca va fi dovedit ca gresesc.

Chinezii au o urare: "Sa traiesti vremuri interesante". Mie imi suna mai mult a blestem zilele astea. Si please, nu vreau sa mai aud happy cheerleading bullshit - trebuie sa fiu intr-o stare de spirit deosebita ca sa pot sa inghit optimism nefondat. Desi, fericiti cei saraci cu duhul...

Battery Park City

Construit pe locul fostului cartier grecesc, nascut odata cu inaltarea turnurilor Gemene (de trista amintire) si situat chiar in spatele lor de-a lungul raului Hudson, Battery Park City se intinde de la Battery Park in sudul Manhattanului pana la jumatatea Tribecai. Loc de promenada, jogging, ciclism - este intr-adevar un oras in sine. Parte rezidential si parte comercial, este cartierul unde se afla World Financial Center - gazduind firme ca Merrill Lynch, American Express, Dow Jones si Wall Street Journal, printre altele.

In partea lui de nord se afla Winter Garden, un atrium/mall (poza a 3-a, cladirea de sticla din margine stanga) cu o terasa ce gazduieste la marginea ei portul de yachturi North Cove. Oriunde de-a lungul lui poti privi traficul de vase de tot felul (de la iole la yachturi, taxi/ferry sau nave de agrement) si cele mai spectaculoase apusuri de soare din NYC.

Va place rap-ul?

...sau continuarea povestii despre cascadele orasului. Dupa ce aproape au inghitit doi indivizi ce se plimbau in caiace pe rau si dupa ce proteste din ce in ce mai puternice cer sa fie inchise inainte de termenul de 13 octombrie pentru ca distrug copacii din jur (apa sarata care e pulverizata in aer le incetineste procesul de fotosinteza), unii au decis sa adopte un punct de vedere mai in gluma - mai in serios.

Personal am gasit video-ul foarte haios. Plus ca ofera ocazia sa-ti imbogatesti vocabularul cu ceva expresii inedite (adica, sa nu aveti copiii pe langa voi cand va uitati la film, daca e nevoie sa fiu explicita).

Si promit, data viitoare va plimb iar prin oras. :D

New York Style

Mi s-a parut foarte interesant si haios raportul lui Bill Cunningham (faimos fotograf la New York Times - pentru cine nu stie) despre cata durere o femeie new-yorkeza e in stare sa indure. Daca aveti 3 minute, fotografiile sunt dementiale: o adevarata galerie de moda. Cred ca si baietilor le va placea si poate, poate - cine stie? - vor intelege un pic de ce femeile au fetisul pantofilor.

Pentru ca vine toamna...

Se apropie Haloween-ul sau, pentru ca vine frigul, poate vreti sa va tricotati ceva si e nevoie de inspiratie pentru un costum, un pulover, ceva.

Costume de la Met - create de creatori de moda celebri pentru filme (sunt sigura ca unele le veti recunoaste, eu una nu le recunosc chiar pe toate). Si la intamplare, costumul Speedo LZR Racer, ca cel purtat de Phelps la Olimpiada.

Cateva in plus aici.

Pentru ca...

...nu numai ca mii de oameni au fost rupti de viata, de familii; nu numai ca 2 cladiri care erau reprezentative orasului au fost distruse si i-au lasat profilul stirbit, ci si pentru ca ne-a schimbat viata sensibil in ultimii 7 ani si se pare, progresiv in viitor - de la felul cum calatorim pana la paranoia zilnica a pachetelor uitate, a fotografierii unei cladiri sau statii de metrou, suspiciunii oricui poarta un nume musulman, temerii ca oricand treci un pod exista posibilitatea sa nu ajungi la capatul lui... si multe, multe altele. E adevarat ca NYC nu va mai fi niciodata acelasi ca inainte de 9.11.01

p.s. pentru cine nu stie: in fotografie sunt luminile tribut care au fost aprinse in fiecare an in preajma tristei aniversari. Vazute din preajma bazei, se unesc in cer undeva, iar in lumina lor zboara sute si mii de gaze care stralucesc ca mici orbi, facandu-te sa te gandesti la suflete. Provoc pe oricine le priveste pe viu sa-mi spuna cu sinceritate ca nu e asa.

O bucatica de 5th Avenue

Intre strazile 56 si 58: moda (una din vitrinele de la Bergdorf Goodman), arta (cel putin asta e functionala - gratie lui David Byrne, cantaretul) si more nekkid people la Abercrombie & Fitch.