Pumpkin

Inspirata de Catalin (si cu o pofta ramasa de la Ziua Curcanului) - dovleac la cuptor si strudel cu dovleac.























.

8 tone

8 tone si 24 de metri inaltime, bradul de la Rockefeller Center a fost luminat aseara.
La ceremonie au cantat Jonas Brothers, Beyonce, David Cook, Harry Connick Jr. si multi altii. Faith Hill in primul video (daca nu vi se face pielea de gaina la partile corale sa-mi ziceti si mie, sa stiu) iar in al 2-lea, momentul aprinderii luminilor si un pic din atmosfera. Gratie celor ce s-au incumetat sa astepte ore in sir in frig si vant. Eu am vazut spectacolul la TV si voi trece pe-acolo intr-o zi cand vor fi doar sute de persoane, nu mii.

Ciudatenii?

La cerere, pentru D., cu scuze pentru cei cu stomacul sensibil :))
Creier - un fel de pane (doar oparit si dat prin pesmet panko).
Si intr-un supermarket chinezesc am intrat sa iau oua de prepelita si am dat de picior de aligator.

*Indicatii pentru creier:
- se pune creierul (de porc sau vitel) intr-un castron cu apa rece-rece. Se lasa 30 de minute, apoi se scoate pielita (se curata foarte usor).

- intr-o oala suficient de mare se da in clocot apa cu sare si o lingura de otet, apoi se da focul cat se poate de mic (sa nu clocoteasca apa), se pune creierul si se tine 5 minute. Se scoate cu o spumiera, se scurge bine (eventual pe servete).

- se sareaza-pipereaza, se taie in bucati cam de 2-3 degete (cat o crocheta) si se da prin pesmet (recomand pesmetul japonez panko, in ziua de azi se gaseste mai in orice supermarket in sectia cu importuri - garantez ca nu mai e cale de intoarcere la pesmetul normal. Doar grija sa nu fie cu miere, scrie pe punga daca e.)

- se prajeste in ulei bine incins dar pe foc mediu, 2-3 minute pe fiecare parte - la fel ca la chiftele.
























.

De-ale curcanului

Meniul propus a fost:

-salata de boeuf (DAAAA)

-curcan intreg la cuptor (NU)
-pui intreg la cuptor (NU)
-rulada de curcan (DA)

-placinta de dovleac (NU)
-cheesecake de dovleac (NU but how'bout...)
-cheesecake de ciocolata (OK)

Si deci, destul de simplu. O pulpa de curcan dezosata si dez-pielitata, umpluta cu ciuperci shiitake si albe sotate cu ceapa si praz, un pic de usturoi si patrunjel, rulata si infasurata in bacon cu piper (fara nitrati), stransa bine in folie de plastic si pusa in apa clocotita vreo 10-15 minute (doar cat sa se stranga sa-si tina forma) apoi data la cuptor vreo 50 de minute la foc mediu si inca vreo 5 la foc mare cat sa faca crusta costita.
Cheesecake-ul e reteta de aici, pe care l-am facut si anul trecut pe vremea asta. In poza e versiunea mini - ce a ramas din umplutura.
Decoratul, patetic - but who cares? 'cause I sure don't. Cat pe-aici sa nu aiba nici o decoratie, ceea ce probabil ar fi fost mai intelept. Eh, zi merci.

























.

La patinoar

Ce sa faci cand afara sunt cateva grade sub 0C?
Remember Bryant Park? Vara cinematograf, primavara si toamna pentru cate o saptamana runway de moda, iar iarna... patinoar. Inconjurat de magazine provizorii pana dupa Craciun si cu o interesanta aditie - Celsius - un resto-bar cu o terasa dotata cu incalzitoare, unde poti sa ai la fel de mult fun (subiectiv, adevarat) cat cei care patineaza, doar privindu-i de la (relativa) caldura cu o cafea aburinda in fatza. Si are si bradul lui - vezi webcam-ul.
Patinoarul din Bryant Park este unul din cele 4 care sunt deschise in oras - celelalte sunt la Rockefeller Center, in Central Park si nou deschis, la Muzeul de Istorie Naturala.










































































.

Pescaresti

Nu o singura data si nu de la o singura persoana am auzit ca evita sa gateasca peste pentru ca e greu de facut. Lucru de mirare pentru mine pentru ca nu cred ca exista carne mai usor, rapid si simplu de gatit. Cred ca cea mai mare problema este sa nu-l gatesti prea mult - ii fura tot farmecul si devine ceva innecacios si fara gust.

Macroul despre care o sa scriu azi (care a fost consumat insa cu ceva vreme in urma) l-am pozat initial pentru ca era prea frumos sa nu fie imortalizat, am crezut eu. Extraordinar de proaspat (vezi ochii limpezi), lucios (alt semn de prospetime) si patat jucaus cu galben, este (a fost, saracu') un superb exemplar de macrou care pe-aici se numeste "spaniol". La aproape 500 de grame curatat, hraneste generos 2 persoane .

Macroul are un gust foarte pronuntat, fata de alti pesti care pot fi extrem de delicati, si mie tocmai asta imi place la macrou. Nu ca nu pot aprecia si din cei suavi, dar cateodata imi vine asa, de-un peste cu personalitate.

Pregatit: pe folie de aluminiu (mai usor de curatat tava, nu din alt motiv) putin pacalita cu ulei, pestele dat cu sare si piper mai ales in cavitatea curatata, indesat cu 2-3 felii de lamaie si eventual (dar nu neaparat) ceva frunze aromatice, crestat usor cu cutitul de vreo 3 ori unde e mai gros si acoperit cu alte 2 felii de lamaie, nu are nevoie de mai mult.
L-am pus la cuptorasul electric (mare lucru sa nu incingi ditamai cuptorul pentru un pestisor) care bate pana la 450F (230C), l-am acoperit cu un pic de folie de aluminiu primele 10 minute, apoi l-am descoperit si l-am lasat sa se gudure acolo inca vreo 10-12 minute. In crestaturi se vede daca e facut - devine opac.

Si atat. Rezultatul a fost cel mai bun peste pe care l-am mancat vreodata - si asta include o varietate de pesti destul de impresionanta. Superlativ suculent si fraged, nici n-as indrazni sa-l alatur unei garnituri mai putin fade ca un cartof natur cu un strop de unt si o ploaie de patrunjel.

Bineinteles ca poate fi facut atat la gratar cat si la tigaie, doar ca as tine focul mai mediu-mic in variantele astea - atat cat sa-l patrunda si sa nu-l arda prea tare.

Tactici recesioniste

Dupa cum stim de-acum cu totii, vanzarile in magazine au scazut dramatic. Urmarea este reducerea preturilor (mai peste tot vezi semne de 40% off) dar se pare ca lumea e inca mai stransa la punga decat in alti ani pe vremea asta.

Ce face atunci un mana- gement destept? Cheltuie mai multi bani ca sa atraga clientela.
Aduce muzica live, serveste bauturi (vin alb sau apa minerala cu lamaie) si ciocolati si te intampina cu buchete de flori extravagante.














Personal am indoieli ca strategia functioneaza dar ma uimeste cum isi deschid buzunarele in loc sa le stranga.

Beyond reasonable doubt - Jury Duty II

Prima zi de proces

Destul de punctual - 3 minute dupa ora de intalnire stabilita - suntem strigati. Vreo 3 inca lipsesc. Ofiterul decide sa ne duca in camera juriului si face curse regulate, 3 etaje, ca sa-i intalneasca si pe ceilalti. Nu pare deranjat, noi ceilalti nu suntem deranjati, e dimineata si lancezim citindu-ne ziarele sau privind pierdut in spatiu.

Suntem 12+3 rezerve - rezerva participa la proces dar nu la dezbateri si verdict decat daca, prin absurd, unul din cei doisprezece jurori devine incapacitat.
Ne sunt inmanate niste taloane cu numele si numarul de ordine (eu 5) si odata ce ne-am adunat cu totii suntem incolonati exact in ordinea in care vom intra in sala si ne vom aseza pe scaune: 2 coloane, jurorul 7 in frunte. A durat ceva vreme incolonarea pentru ca numerele noastre nu corespundeau cu diagrama ofiterului de curte si ne-a dat prilej de ceva amuzament. Intr-un final intram in curte.

Din nou judecatorul ne explica programul zilei/zilelor. Azi vom auzi din partea acuzarii, apoi apararea, eventuali martori. Urmatoarea zi vom auzi declaratiile de incheiere si ne vom retrage pentru deliberari. Intre timp nu avem voie sa discutam despre caz cu nimeni si nici intre noi, nu avem voie nici sa salutam pe oricare dintre cei prezenti in sala in eventualitatea ca ii intalnim intamplator pe un culoar. Daca oricine se apropie de noi si incearca sa ne vorbeasca despre proces, datoria noastra este sa informam un ofiter al curtii sau sa trimitem imediat vorba judecatorului.

Procesul

In primele doua minute trebuie sa-mi musc limba ca sa nu rad cu zgomot. DA-ul e un tanar care foarte probabil are 30-30 si un pic de ani dar arata de 20. Blondut, cu genul de ten care se inroseste usor in pete mari, maini frumoase si ingrijite. Isi incepe acuzarea pe un ton atat de teatral si atat de nepotrivit impetuos incat mi-e greu sa ma abtin. Dar ma concetrez asupra povestii si reusesc totusi.

Povestea (pe scurt) este ca V(ictima) si A(cuzatul) in septembrie acum 2 ani erau colegi de munca. In urma unei neintelegeri s-au luat la cearta si din vorba in vorba, V capata o taietura de cutit de vreo 25-30 cm pe burta.
E chemata victima, i se pun intrebari care confirma ce spusese DA-ul, ne arata o poza cu locul de munca (o casa oarecare din cartierul Jamaica, Queens), il pune sa deseneze pe poza unde se aflau cei doi cand a avut loc altercatia, ne arata poza cu rana deschisa si rana capsata (27 de capse).
Unuia din jurorii de rezerva i se face rau (nu stiu daca de la vederea pozelor cu rana sau pentru ca nu mancase micul dejun :D ), luam pauza pana isi revine. Iar incolonarea, iar in sala.

E chemat A, care in mare spune aceeasi poveste, mai putin amanunte total nesemnificative dar total diferite: altercatia a avut loc pe alta latura a casei, ce avusesera ei de facut la munca e inversat. Plus ca el nu avea cutit, doar s-au harjonit in timpul altercatiei si desi nu a vazut vreun cutit in mana victimei pentru ca era intuneric afara (7:30 pm in septembrie) a vazut cum la un moment dat, acestuia i s-a inrosit camasa.

Luam pauza de masa, cam o ora si jumate. (am zis ca mi-a placut de judecatorul asta, da?)

Este chemat martor asistentul de pe salvarea care a raspuns la apel, confirma ora la care a ajuns la fata faptei, confirma rana din poza si o considera "neprimejdioasa, in sensul ca taietura nu a taiat muschiul abdominal si nu a cauzat daune nici unui organ vital".

Toti 3 au fost chestionati prima data de DA, apoi de aparare. N-am zis nimic de avocatul apararii pentru ca e un tip anost, care nu a facut nimic exceptional - nici de bine, nici de rau. Si-a facut datoria in cel mai banal fel posibil.

Incheiem aici ziua 1, cu repetarea instructiunilor.
In drum spre casa, reflectez asupra faptului ca urmatoarea zi exista posibilitatea sa am o influenta dramatica asupra vietii cuiva daca il declar vinovat.

Ziua a 2-a, iar ne strangem, iar in camera, ni se dau meniuri sa comandam mancare pentru pranz (de data asta pe socoteala lor), iar incolonarea, iar in sala.

Ascultam concluziile DA-ului, apoi ale apararii. Nu aflam nimic nou. Ni se citesc capetele de acuzare de catre judecator si ne sunt explicate conform literei legii. (eu le traduc aici cum ma pricep, ca n-am idee de termenii legali in romana, slava cui o fi)

1 - asalt (atac) cu intentia de a provoca injurii serioase (care pun in pericol viata)
2 - asalt cu intentia de a provoca injurii (fara a pune in pericol viata)
3 - intentie de asalt cu intentia de a provoca injurii (acuzatul l-a ranit pe victima in mod intentionat, adica nu accidental - si nu are acelasi sens ca premeditarea)
4 - posesie de arma

Ni se da pauza de masa, mancam banal (am ales un sandwich cu pastrami care a fost ceva prefabricat, nu stiu de ce in mintea mea era ca poate ar fi ceva cat de cat asemanator cu pastrami-ul de la Katz). Ne abtinem cu greu ca sa nu incepem deliberarile in timpul mesei (de fapt ne-am abtinut cu greu ieri, dar cum zice legea - trebuie sa afli toate amanuntele inainte, nu?). Dupa ce ne-am terminat pranzul, incepem insa. Suntem doar cei 12 jurori, rezervele sunt in alta camera. Nu mi-e clar de ce n-au voie sa ia parte la deliberari (chiar daca n-au drept de vot). In fine.
Cadem scurt de acord ca DA-ul a omis foarte multe amanunte. Unde este raportul de politie? care politie, btw, intotdeauna acompaniaza salvarea mai ales cand aude ca e vorba de sange (indiferent ca e sange ce curge din nas sau dintr-o rana) - dar care nu a fost pomenit nici un moment ca fiind prezenta. Unde este arma? Cum de in 2 ani de zile nu a fost stabilit al cui era pana la urma cutitul? Unde sunt colegii de servici care chiar daca nu au fost prezenti in timpul incidentului, erau in casa unde victima a intrat dupa ce a fost ranit? Tot foarte scurt cadem de acord ca punctele de acuzare 1 si 4 cad din start. In scurt timp eliminam si 2. La punctul 3 unul din jurori are indoieli. Incercam sa lamurim de ce, ne spune ca nu ii vine sa-l lase pe acuzat sa scape chiar basma curata. Adevarat, in sinea mea am aceeasi parere - amandoi par la fel de mincinosi si vinovati de ceea ce s-a intamplat, unul s-a ales cu o cicatrice destul de urata, pe viata. Celalalt nici macar un bobarnac? 9 sau 10 dintre noi cred ca victima a avut cutitul si taietura a fost accidentala - fapt total nesemnificativ odata ce nu avem nici o dovada concludenta si nu putem specula.

Foarte greu sa nu speculezi ce s-a intamplat. Mai toti am incercat sa facem sens si sa ne inchipuim ce a avut loc. Dar trebuie sa te bazezi numai pe fapte si numai pe dovezi. Nu avem dovada nici macar ca un cutit a fost ceea ce l-a taiat pe victima. Nu avem dovezi ca erau pe o parte sau alta a casei. Adica nu avem nici un fel de dovezi. Tot ce stim concret este ca victima a capatat o taietura pentru ca avem dovada: cicatricea. (si da, ne-a aratat-o la cererea DA-ului)
Este contrar firii omenesti sa nu simpatizezi cu o parte sau alta. Este greu sa-ti invingi preconceptiile

Dupa mult invartit in jurul cozii si discutat problema pe toate fetele, e convins si jurorul 12 ca nu avem nici o alegere decat sa pronuntam not-guilty toate cele 4 acuzatii.

Anuntam "paznicul", ne duce in sala in cateva minute, jurorul nr. 1 (care este foreman/foreperson) ii prezinta judecatorului actul intocmit in camera, acesta il citeste si i-l inapoiaza si ii pune intrebarea pe puncte de acuzare: ce declara juriul?
Dupa ce toate cele 4 puncte sunt declarate ca not-guilty de catre foreperson (pentru ca e femeie, nu i se spune foreman, hihi), judecatorul intreaba pe DA daca vrea ca fiecare juror sa declare decizia. Alege ca da si atunci suntem fiecare intrebati in parte care ne e verdictul.

Acuzatul este declarat nevinovat iar noi suntem instruiti ca daca cineva vrea sa ne vorbeasca dupa proces, avem alegerea sa ii raspundem sau sa-i spunem "have a nice day".

Si-am plecat acasa. N-am incalecat pe-o sa, ci am luat autobuzul.

Ar fi bine daca asa am face in viata de zi cu zi, sa nu mai barfim si sa speculam si sa judecam fara sa avem habar de nimic, doar poate o poveste care serpuie mai aproape sau mai departe de adevar.
Greutatea dovezii e in datoria acuzarii si nu a celui ce se scuza, spune legea. Asta pe langa superbitatea de a fi considerat nevinovat pana cand e dovedit contrariul. Care contrariu nu e intotdeauna usor de dovedit.

De-ale toamnei

...si revin curand.














.

Suntem niste magari*

Si deci am votat si am votat cu cine a castigat pana la urma. Spre deosebire de alte sectii de votare, nu am avut de stat la cozi - a fost wham-bam-thank you, ma'am. S-a votat in holurile unui bloc, 2 masini la intrarea din dreapta, 2 la cea din stanga. O masa (care se vede in poza**) unde erai directionat in functie de numarul adresei, intrai si pana te gaseau pe lista, cele 2 persoane care erau eventual la rand terminau de votat. E adevarat ca am votat si tarziu, pe la 7:30 seara, poate cozi au fost mai devreme.
Se pare ca multa lume a votat ca si noi (btw, ne-au lasat impreuna sub perdelute, ceea ce stiu ca nu e chiar kosher) - trage de maner si alege democratii pe linie. Pentru ca da, am votat pentru partid de data asta.

Si ca a venit vorba, simt nevoia sa-mi vars mirarea la reactia lumii in urma rezultatelor. Poate pentru ca nici nu ma asteptam sa castige McCain - c'mon, nici macar republicanii "de sus" nu s-au asteptat sa castige el, ati observat de eforturi de sustinere au facut? 0. Barat, taiat in patru. Deci nu pot sa spun ca am fost surprinsa de rezultate. Ce m-a surprins au fost lacrimile si isteria care au urmat.

Inteleg sa ne bucuram ca intr-un sfarsit scapam de cel mai cretin presedinte care l-a avut America vreodata. Inteleg lacrimile afro-americanilor (expresie cu care nu-s de-acord dar hai sa fiu politico-corecta), inteleg ideea ca le da speranta si blah-blah. Desi, c'mon Oprah, cum ai fost tu discriminata in State? Cunosc incidentul de la magazinul Hermes din Paris cand nu ti-au deschis dupa ora de inchidere, dar prin ce forma de discriminare ai devenit una din cele mai bogate personalitati de-aici de plangi asa cu foc?

Iar restul lumii? n-am vazut atatea lacrimi de cand a cazut zidul Berlinului. Ce asteptari au oamenii, oare? ca e mantuitorul si peste noapte totul va fi roz-bombon? Tare mi-e ca se asteapta prea mult de la el si nu-s sigura ca nu va urma oarecare dezamagire. Dar ma rog, nu eu sunt aia cu asteptari prea mari.
Oh, please prove me wrong!!!

Ce sa fac acum? sa-mi iau tricou cu Obama sa arat ce patrioata sunt? ca azi toata lumea afisa ceva Obama - ba un ziar cu poza lui pe prima pagina (zi istorica in istoria presei, a fost coada la ziare azi, btw), ba tricouri, sepci sau cate un buton masiv.

Mda.

---------
* - ma refer la mascota democrata
** - daca ma poate lamuri cineva ce se intampla cu pozele pe blogger, raman indatorata. trebuie sa le postez in marime mica pentru ca blogger-ul nu le mai micsoreaza automat asa cum facea inainte. intre timp daca vreti sa le vedeti mai mari stiti unde le gasiti.

Boo-hoo-hoo

"Stay in your house Saturday evening with your door shut tight and your curtains drawn. It's All Hallow's Eve, and the Irish believe all the fairies are out from all the time since the world began. And, as well, goblins and ghosts and spirits carrying their heads under their arms and all manner of unnatural things. Pay heed to the customs and close yourself in safe from seeing them."
Scarlett - Alexandra Ripley

Uite ca mi-a adus aminte Cristi Roman despre o chestie care vroiam sa o lamuresc de anul trecut si am uitat.

Am citit de prea multe ori pareri infocate contra Halloween-ului care devine din ce in mai popular in intreaga lume si gresit este considerat o sarbatoare americana.
Fapt este ca in Statele Unite, Halloween-ul a ajuns abia in secolul XX. Doar ca aici orice sarbatoare ia cu totul alta amploare decat in Europa. Nu scapam ocazia sa facem o petrecere/zi festiva, nu? :) De-asta nici nu inteleg pe cei care i se impotrivesc cu atata inversunare.
Diverse orase si orasele folosesc ocazia sa devina "cel mai" intr-un fel sau altul - fie ca orasul cu cele mai multe decoratii, fie prin numarul de case bantuite de stafii. (Spiritul competitiv american, eh)

Astfel, in NYC avem cea mai mare parada si probabil cel mai mare numar de petreceri tematice.

Cateva lucruri interesante (zic eu) de stiut despre Halloween [Hallowe'en].

Este o sarbatoare a paganilor Celti insulari - irlandezi, scotieni si galezi in ziua de azi.

In credinta lor, in noaptea de 31 octombrie nu exista granita dintre viata si moarte. Spirite rele isi fac prezenta printre vii si le le fac orice rau posibil - de la boli la moarte.
Copiii nascuti in noaptea de Halloween au sufletul furat si inlocuit de spiritele ce iau astfel forma umana.

Noaptea de Halloween este si noaptea prezicerilor. Fetele nemaritate ce vor privi intr-o oglinda intr-o camera intunecata vor vedea chipul viitorilor soti (avem si noi un sfant care produce minunea asta parca, nu? :) )
Diferite obiceiuri prezic daca vei muri in urmatorul an, sau daca te vei calugari, daca vei pleca departe sau te vei imbogati.

Simbolurile caracteristice Halloween-ului vin toate din dorinta de protectie - focuri sau lumanari aprinse ar tine spiritele departe, mastile si costumele (purtate mai ales de copii) ar crea confuzie, protejandu-i astfel de spiritele rele prin faptul ca arata ca ele.
Astfel, daca iti bat la usa, ca sa nu-ti faca rau ii mituiesti cu dulciuri (initial erau fructe si nuci).

Personal, nu ma innebunesc dupa Halloween ca sarbatoare in sine, dar imi place atmosfera.

Dupa Halloween, pe 1 nov., este All Saint's Day (ziua sfintilor) iar pe 2 nov. este All Soul's Day (ziua sufletelor).
In America latina cele 2 zile sunt celebrate ca Dias de los Muertes (ziua mortilor).

Oarecum in tema - daca n-ati vazut filmul "Feast of All Saints", vedeti-l. Nu este despre Halloween, nu este o capodopera si nici foarte prost nu e, dar este filmul cu cele mai multe personaje de o frumusete aproape ireala. Plus James Earl Jones si Eartha Kitt. Plus ca se petrece in New Orleans. Plus ca este ecranizare dupa o carte a Annei Rice. Pe care daca n-ati citit-o, n-ar fi rau sa o faceti - dupa mine e una din cele mai imaginative scriitoare ever. Iar Diavolul Memnoch e una din cele mai controversate carti ever. ;)

Jury Duty

Este un post lung - dar probabil interesant pentru cei care nu au trecut niciodata prin asta sau care urmaresc prea mult Boston Legal, CSI sau mai stiu eu ce show-uri tv. :) "12 Angry Men", "Runaway Jury" - doar 2 din filmele care prezinta datoria civica de a servi ca juror in tribunal si care sunt mai mult sau mai putin aproape de realitate.

Nu stiu prea multa lume care se innebuneste de placere cand primeste anuntul - incluzandu-ma. Aici experienta pas cu pas.

Cand esti chemat pentru Jury Duty te prezinti la tribunalul zonei in care locuiesti (Queens, Manhattan, Brooklyn samd). Queens are 3 tribunale si cand suni conform instructiunilor, ti se comunica la care tribunal va trebui sa te prezinti. Pentru mine de data asta nu a fost nici cel mai apropiat, nici cel mai departat de casa. Cam 45-60 de minute cu autobuzul spre est. La 8:30 a.m., pe un vant si un frig nesuferit, am asteptat la rand cam 10 minute pana am intrat in cladire, inca vreo 10-15 pana am trecut prin controlul de securitate (cam ca la aeroport, doar ca nu ai voie nici cu aparat foto inauntru - poza e facuta cu telefonul).
In sala cateva sute de persoane, dirijate de un ofiter de paza sa ocupe scaunele in ordinea intrarii. Surpriza fata de alti ani a fost ca scaunele sunt tapitate acum, mai incapatoare si mai comode, sala are 11 computere cu acces (limitat) la net, automate cu racoritoare/apa si snacks, cam 10 televizoare flat-screen. Deasemenea iti poti aduce laptopul propriu.
La 9 si un pic, un judecator a venit si ne-a predicat (foarte frumos dealtfel) despre cum, desi o datorie apasatoare si pentru multa lume incovenienta, a fi juror ajuta sistemul judecatoresc. Ne-a explicat sistemul si blah, blah.
Spre 10 au strans summons-urile (hartia care o primesti acasa care iti anunta pleasca) din care pastrezi un cupon ce reprezinta legitimatia de juror si fara de care nu te poti duce nici la baie.
Pe la 11 au inceput sa cheme nume.
La 1 ni s-a dat pauza de masa, pana la 2.
La 2 au mai chemat ceva nume, pe la 2 jumate ne-au dat drumul acasa, urmand sa ne intoarcem a 2-a zi la 9 a.m.

Azi la 9 fara un sfert, sala aproape plina. Cei care erau pentru prima zi (nou chemati) au fost mutati intr-o anumita sectie a salii, pe la 9:30.
Am avut laptopul cu mine (computerele lor se reseteaza la 10 minute) si doar ce am apucat sa citesc cateva noutati in reader si am fost chemata.
65 de oameni am fost incolonati (yeap, ca la gradinita) cate 5 , ne-au fost date 2 brosuri cu detalii despre procesul juridic (incluzand sistemul de compensare si toate datoriile legale ale angajatorului) ni s-a indicat sa ne scriem pe id numarul salii de judecata unde urma sa mergem, ni s-a explicat cum ca va trebui sa trecem strada in grup ca sa intram in judecatorie si ni s-a dat punctul de adunare la unul din etaje.

Am fost introdusi in sala unde erau prezenti judecatorul, impricinatul si avocatul sau, district attorney (care sub numele de "We, the people" are rol de acuzare), stenograful, un clerk (munca de birou) si cativa ofiteri de paza (court officer).

De pe bancile publicului am jurat ca vom raspunde adevarat la intrebarile ce ne vor fi adresate, "So Help Me God", iar judecatorul ne-a explicat ca unii dintre noi vom fi alesi ca juriu, ce implica si daca oricine e de parere ca nu poate fi impartial si/sau daca nu poate sa considere acuzatul ca nevinovat pana cand va fi dovedit altfel, va fi scuzat.
Jurorii sunt alesi ca la loterie, dintr-o urma in care au fost introduse copiile id-urilor noastre, parte si ele din summons.

Au fost strigate 16 nume (12 + 4 rezerve). Judecatorul incepe sa puna o serie de intrebari. Primul care se scuza este un englez care spune ca el a fost crescut sa considere un acuzat ca vinovat pana cand e dovedit nevinovat si ca nu se considera in masura sa participe la proces. Este inlocuit si tot asa mai sunt inlocuiti inca vreo 4, vreo 2 dintre ei inlocuiti de cateva ori. La una din inlocuiri imi striga numele - sunt jurorul nr. 15.

Urmeaza alta serie de intrebari din ce in ce mai personale - ai membrii in familie care lucreaza in sistemul judecatoresc/politie? ai membrii in familie sau pe cineva apropiat care a fost condamnat? ai fost vreodata victima? ti-a fost vreodata sparta casa? etc etc
Mai sunt scuzati inca vreo 2-3, le-am pierdut numarul.
Judecatorul da cuvantul acuzarii, care ne asigura ca in proces va dovedi fara indoiala ca acuzatul este vinovat si ne roaga ca daca nu va reusi sa faca asta sa dam verdictul de nevinovat.

Apoi ia cuvantul apararea, care ne intreaba daca putem concepe ideea ca victima poate fi deasemeni si cel ce a atacat. Un indian spune ca il deranjeaza ca acuzatul a folosit un cutit pentru ca in credinta lui nu trebuie sa folosesti cutitul pentru un om. O chinezoaica isi exprima rezervarea fata de concept, dat fiind ca acuzatul, in cazul in care a fost atacat primul, putea sa fuga. Li se da optiunea sa plece, sunt inlocuiti. O femeie foarte in varsta, isi exprima indoiala ca faptele vor fi prezentate in intregime. I se da si ei de ales sa ramana in juriu sau nu - alege sa plece. Nu mai este inlocuita.
Suntem rugati sa parasim cu totii sala pentru deliberari iar cand ne intoarcem in sala sunt strigate 6 nume dintre jurori. Cei ce n-au fost strigati sunt rugati sa se intoarca in sala de asteptare de peste drum. Cei ("cele" de fapt, 6 femei) alesi jura din nou. I'm in.

Ni se spune sa ne intoarcem pentru proces luni dimineata. Marti curtea este inchisa pentru votat (alegerile prezidentiale, yey!) iar miercuri sa ne asteptam sa incheiem procesul (desi nu se stie niciodata cat va dura, este doar estimativ dat fiind ca nu e un show de televiziune care e programat de la 10 la 11 - zau, judecatorul e haios de nu se poate, a trantit cateva poante de ne-am cutremurat de ras).

Cum sunt sub juramant sa nu vorbesc despre caz :D si nici n-as avea mare lucru de spus acum, continuarea saptamana viitoare.

Good bye, vara

Nu prea se intampla lucruri interesante, nu prea mai am timp de nimic. Incep sarbatorile si de-acum pana inceputul unui nou an, saptamanile vor trece ca vantul. Saptamana viitoare Halloweenul, dupa 2 saptamani Thanksgiving, inca o luna plina de luminite si lumini, jingles si aglomeratii care la un moment dat te fac sa-ti doresti sa fii inzapezit in casa si gata! artificiile de Anul Nou si cele mai plictisitoare luni din an vor fi aici.
Iar asta trebuia sa apara mai in vara dar am uitat. De vreo 3 veri, ocazional ma tratez cu Klondike. Vroiam sa spun de ea pentru ca nu stiu de ce am ignorat-o atatia ani si as vrea ca altii sa nu faca aceeasi greseala. Desi aici apare mereu atractiva ciocolata, preferata mea este Heath. Dar si cioco e buna, smooth & chocolaty. In niciun caz sa nu luati "original" - e pacat sa irositi caloriile pe ceva care nu are gust mai de nimic. Dar daca nu ati incercat Klondike niciodata si aveti nevoie de o noua adictie, here u go.

Aici, o datorie promisa demult cuiva:
si nu, nu le-am facut eu, le-am luat de gata de la rusi. Foarte bune.

That's all, folks. Brain farts and not much more. Pana si blogger-ul se pare ca are doar juma'de creier acum, asa ca aman sa editez pozele in vreun fel, le las cum vrea el. Cre'ca am nevoie de some good vibes. Amatori?

Si caii pozeaza, nu-i asa?

S-a intamplat acum vreo 2 saptamani si am tot amanat sa scriu, dar cum azi e una din zilele alea cand te scoli cu nori in creieri si ai nevoie de un zambet, here it goes.

Asteptam autobuzul pe Madison Ave. si am vazut scena - mi s-a parut haios, ofiterul de politie vorbea la telefon si strunea cu greu calul care parea ca se plictiseste pe loc. M-am apropiat de ei si am facut un gest spre politist cerand permisiunea sa fotografiez, mi-a dat din cap afirmativ zambind, iar bestiuta de cal (care ma vazuse deja) se intoarce cu tot corpul spre mine si-mi pozeaza!! Tot i-am prins un profil cand m-am prefacut ca plec.

Targ de strada obisnuit

Mai povesteam eu despre targurile de strada si despre cum unele sunt mai speciale decat altele. Am zis sa vedem si cum e unul ne-special, pentru ca e cel ce se intampla din aprilie pana in octombrie in fiecare sambata si duminica in NYC. Doar locatia difera si cate strazi ocupa - uneori 2-3 blocks, uneori 25 or so. Cel din poze, marime medie. De la 46th St. pana la 58th.

Cum spuneam, strazile se inchid pentru traficul auto, mese sunt inghesuite una intr-alta si gasim de vanzare ...

















...si dragoste ieftina si altfel de arta, timp pierdut, sau mici bucurii ce ne aduc un zambet pe buze.
De mancare avem gyros, nelipsitul carnat italian, frigarui cu arome sud-asiatice, delicatese de balci dezgustatoare: mozzarella sticks, corn dogs (hot dogs imbracati intr-un aluat cu malai) si cine mai stie ce prajite, dar si optiuni vegetariene ca falafel, clatite (frantzuze, nu altfel) umplute fantezist (si prea generos), fructe in stare aproximativ lichida (la comanda), sau absolut uluitoarea mozzarepa ce-si trage obarsia din arepa sud-americana dar e innobilata cu mozzarella (ati ghicit! - de unde numele)
si care nu e nimic mai mult decat 2 discuri de mamaliga ce imbraca o manjeala de branza si prajite pe plita pana cand ajung la stare de smoala (si ca fluiditate si ca temperatura). Irezistibil.
Si sa nu uit, muzica nu poate sa lipseasca. How New York, ain't it?

Cinnamon buns

Acum vreo saptamana imi venise asa o pofta de "ceva dulce, dar nu prea dulce, dar din coca sa fie". Si mi-am adus aminte de postul Roxanei, o reteta care demult vroiam sa o incerc. Am facut aceeasi reteta (pas cu pas aici) dar pe sfert, am adaugat pecans odata cu zaharul si scortisoara presarate pe foaie, iar glazura am facut-o simplu din zahar pudra, lapte, unt, inca un pic de nuci si un pic de esenta de migdale. S-a maritat foarte bine cu nucile pecan. A, si le-am taiat un pic mai mici - mi-am zis ca face mai mult sens sa mananci doua daca vrei, decat sa mananci o jumatate si sa lasi jumatatea cealalta sa se ofileasca. Si-asa ne-a trebuit realmente o saptamana sa le terminam (si da, au ramas la fel de bune).
Personal nu ma innebunesc cu glazurile (ok, le detest :O) dar in cazul asta e musai. Clar o reteta care o voi repeta cand mai loveste pofta.

Flushing Chinatown

Unul din cele mai vechi cartiere ale New York-ului, cu o istorie fascinanta ce incepe la 1645, Flushing este in ziua de azi sinonim cu celalalt Chinatown. Poate un pic mai autentic decat cel din Manhattan, nefiind inundat cu turisti. (Cu metroul 7 sunt cam 45 de minute din Manhattan si nu multa lume se incumeta asa departe)

Atat de autentic incat te simti in China (sau Coreea, depinde pe ce strada te afli). Foarte greu sa comunici in engleza, aproape imposibil sa citesti atatea afise. Noroc cu fotografiile mancarurilor - cateodata poti ghici cam ce contin. Altadata mergi doar dupa principiul vazut-placut, mai ales daca ai un spirit culinar aventurier.

In orice oras din America, Main St. este de obicei o strada comerciala si Main St. New York nu face exceptie. :) Restaurant dupa restaurant, magazine care sunt o comoara nedescoperita, o usa ingusta care te duce intr-un sir de mancaruri - de la patiserii la stil bufet la noodles si dumplings facute cu maiestrie in fata ta in cateva secunde...
Un mall care la parter are mai putine magazine si in majoritate mancare.
Sub o statie de tren vand pui si 2 feluri de noodles sau pancakes cu ceapa verde la $1 portia. In magazinul care afara vinde fructe gasesti pe langa peste-legume-carnuri, broaste testoase (vii) pentru supa si feluri de scoici care nu le-ai vazut nici pe Discovery (era mult prea aglomerat sa fac poze insa, din pacate). La o fereastra se vand mici buns cu feliute de rata peking si sos special. Alta taraba vinde chifle cu susan umplute cu varza sau carne si satay (frigarui). O batrana ce vinde dintr-un carucior ceva ce numai cunoscatorii stiu ce e (tofu? aluat?)
Mda, mi-e greu sa descriu atmosfera. Uitati-va si la restul de poze si incercati sa va imaginati.

Met - The End (for now)

Si ultimele "picaturi" de la Metropolitan - doar ca sa fie aici. Joc de sah si sculpturi in lemn medievale, detaliu din "Moartea lui Socrate" si sala olandeza. Si uitasem zeita care tine companie in cafeneaua muzeului.