La ce mai sta americanul la coada

E a 4-a vara de cand unul din parcurile candva nebagate in seama atrage mii de oameni zilnic. Miracolul se cheama Shake Shack si nu este nimic mai mult decat o mica pravalie care vinde (desi in mai multe variante) doar burgeri, hot dogs si inghetata.

Ideea apartine unui bucatar care deja avea cateva restaurante de imens succes si toate destul de scumpe - Blue Smoke si Union Square Cafe, Grammercy Tavern, Tabla si 11 Madison. Ultimele 2 fiind in apropierea unui parc lasat in paragina de oras, intretinerea lui lasata la mila donatorilor, Danny Meyer are grozava idee de a contacta autoritatile si a face un contract care va schimba fata parcului pentru multa vreme. Si asa s-a nascut Shake Shack. Frumusetea ideii lui nu se opreste aici. Shack va fi teren de antrenament pentru viitori absolventi ai scolii de ospitalitate din cartier, foloseste ingrediente de calitate si proaspete si iti ofera sansa sa iei o gustare al fresco (nu imposibil in NYC dar destul de rar, mai ales intr-un parc).


Si de-atunci, Shake Shack a devenit subiect controversat in lumea mancailor din NY. Unii spun ca e un burger oarecare (si aici nu-s de acord, eu care nu stiu daca am mancat 2 burgeri in 12 ani dar cam 2-3 pe vara la Shack) si nu merita sa stai la coada , altora nu le pasa si asteapta cate o jumatate de ora... Asteptatul insa e destul de previzibil - e foarte aglomerat la pranz si in week-end, de cele mai multe ori nu astepti mai mult de 10-15 min :) (tragic in tara unde s-a nascut fast-food-ul, nu?)

Dar sa trec la mancare odata... Aici e meniul. Si aici e ce luam noi de obicei.


Cheese fries. Nu sa cazi pe spate dar ok. Pentru o scurta vreme intr-unul din anii trecuti au avut din cei pai, subtiri si crocanti, si desi au fost bine primiti de unii (asa, ca mine) se pare ca majoritatea clientilor prefera pe astia mai grosi. Eh, democratie si la cartofi prajiti.



Apoi, The Shroom Burger. Acum, eu sunt carnivora iar asta este un burger vegetarian. Nu prea ne-am potrivi, nu? Este absolut magnific si cred ca il prefer. Este facut din portobella garnisita cu branza Muenster, tavalit prin ceva pesmet si prajit scurt la temperaturi inalte. Rezultatul este un pic crocant, cu branza topita si ciupearca (ne-tocata) doar un pic gatita, cat sa fie frageda dar sa-si pastreze si gustul. Suculent. Superlativ.


Shack Burger. (Aici o explicatie mai detailata plus alte raspunsuri la intrebari frecvente). Vine in single sau double si sincer the double e un pic prea mult. Trebuie sa existe o balanta intre paine si carne, si cred ca un singur burger e tocmai la fix. Este facut din 2 calitati de vita care sunt destul de scumpe pentru un burger (nu spun o noutate ca de obicei carnea tocata e din resturi de pe carcasa si alte minuni despre care mai bine sa nu stim, nu?) si care sunt tocate de ei. Candva, pe la inceputuri, era gatit usor in sange, asa cum ii sta bine unui burger de calitate. In ziua de azi, e mai bine facut ceea ce in aprecierea mea il aduce mai aproape de mediocritate.
Si la piece de resistence - frozen custard. Inghetata daca nu faci parte din tagma puritanilor (care au dreptate intr-un fel - asta e o inghetata speciala). Nu numai prin faptul ca e facuta cu ou si smantana de frisca (pe cand inghetata asa cum o stim noi e mic copil la calorii fiind facuta cu lapte) dar e cremoasa si moale (avand continut mare de grasimi nu ingheata la fel de tare). In orice zi gasesti 2 sortimente - vanilie si ciocolata, si o specialitate a zilei care se schimba de la luna la luna (adica 7 sortimente/saptamana timp de o luna, nu-s sigura ca am explicat bine). Cea de vanilie e facuta cu pastai de vanilie (nu esente sintetice) iar cea de ciocolata foloseste o marca binecunoscuta aici. Superb. Aceeasi inghetata e folosita in concoctia numita concrete - un fel de shake atat de gros incat se consuma cu lingurita :)

A trebuit sa revin a 2-a zi sa incerc pe cea de pralina - si a meritat. Usor caramel, usor migdala... Out of this world.

Si deci intrebarea e: merita stat la coada pentru asta? DA, macar o data. :)

Intr-o zi de sarbatoare... kebab iestem

Cum ieri a fost sarbatoare (Memorial Day) am zis sa profitam de ne-aglomeratia din oras si sa batem un pic strazile prin West Village, si cum as fi mancat ceva dar nu mai mult de o gustare, si cum prima idee care am avut-o a fost neinspirata (un loc care vinde o specialitate chineza, bing, despre care o sa mai povestesc cand vor redeschide - deocamdata sunt in vacanta de vara, lucru nemaintalnit in NYC, unde se cred astia??) am facut prima la dreapta si ne-am indreptat spre Yatagan Kebab House.

O, ce priveliste... "hole in the wall", 3 mese, si fereastra afara in caz ca vrei mancarea "to go". Pana iti vine randul te uiti la halcile de carne care prind coaja incet-incet si salivezi valuri-valuri (probabil motivul pentru care nu m-am putut concentra sa fac poze nemiscate). Nici vorba sa comanzi altceva decat doner kebab.


In timp ce asteptam, un client imi spune: "Do yourself a favor and get one of these" - well, dude, that's why I'm here, right?
Si deci... minune. Mielul e crocant dar se topeste in gura printr-un miracol care nu mai stai sa ti-l explici. Infuleci, sucuri incep sa se prelinga pe mana, sosul se prelinge pe barbie... cui ii pasa?


Doar ca altadata cer sa aibe mana usoara cu sosul, vreau aroma carnii sa fie primordiala. Altfel, nota 10 din 10.

Central Park revisited

O zi perfecta ieri, cum nu se poate mai superba. Am petrecut cateva ore in Central Park, de data asta la Reservoir.

Rezervorul de apa este un lac care detine o optime din suprafata parcului si este inconjural de o alee folosita de joggers practic la orice moment al zilei. In '94, rezervorul a fost numit dupa Jackie Kennedy Onassis, care a contribuit mult la intretinerea parcului de-a lungul vietii ei newyorkeze (uhm, in fond asta era privelistea ei de la ferestrele apartamentului...:) )
Ne-am plimbat cateva ore prin parc in mirosul de salcami infloriti (si uneori in damfuri de urina, ca sa spun adevarul), am inconjurat rezervorul si apoi am mers mai nord pana la Conservatory Garden - o superba gradina in parc, formata de fapt din 3 gradini deschise - in stil englez, italian si francez, cu alei umbrite, un foisor de glicina unde ne-am odihnit o vreme si am absorbit linistea din jur. Conservatory Gardens isi trage numele de la structura de sticla care in sec. XIX a devenit prea costisitoare de intretinut si a fost demolata dar inlocuita cu gradinile de azi. Poarta de la 5th ave. si 105th este donatia familiei Vanderbild, candva
intrarea proprietatii lor din 58th st. (unde acum este magazinul Bergdorf Goodman).

Mai avem de explorat nordul si sudul parcului :)
Cateva poze in plus aici.

Crispy chicken

O reteta pe care o fac demult dar nu suficient de des, nu pentru ca nu e buna ci pentru ca-s dependenta de o alta reteta care va urma curand :)
Nu e exotica, dar e cu ingrediente usor de gasit si simplu de facut.

De obicei folosesc niste pui care aici se cheama gainuse cornish (ca un pui mic, mai tine minte cineva puii "de 13"? cam asa de mici) pentru ca sunt ingrozitor de fragede. Reteta originala este pentru pui normal si cere sa fie taiat in bucati cat mai mici, aripile si pulpele in 2 etc.

Cat se incinge cuptorul bine (foc mare) se unge o tava cu ulei (bine-bine, nu cum am facut eu in ideea ca e tava non-stick si merge doar o mazgalitura, drept pentru care s-a cam prins) si se pregatesc 2 castronele dupa cum urmeaza:
1 - cam o cana de lapte batut (merge si iaurt in caz de forta majora) cu o lingurita de sare, jumatate de lingurita de piper (sau dupa gust) si sos iute (cat, depinde de gusturi si de cat e de iute)
2 - cam o cana de pesmet, cam tot atat de parmezan ras, niste patrunjel verde (nu ajuta daca zic jumatate de legatura ca nu stim cat leaga tanti in ziua aia, nu? asa, vreun pumn) taiat marunt sau o lingurita de cimbru cand nu e patrunjel.

No, se amesteca ingredientele in castronelul respectiv, se da puiul prin laptele batut apoi prin pesmet. Se dau la cuptor si se tin 20 de min pe o parte si 20 pe cealalta. Si gata.

Mie-mi place mai ars, voi faceti cum va place :)

Nu te ascunde! :)

Photo: Toni M.

? - ? & ?!

Sau why? what? and wtf?

Nu cred ca exista raspuns sa ma poata lamuri: de ce gasesc barbatii amuzante basinile? Nu neg ca exista situatii unde inoportunismul este hilar, dar pentru barbati nu are importanta nici macar daca e falsa sau pe bune, desenata, in film sau oricum altcumva - simplul zgomot care ii duce cu gandul la o basina ii scutura de ras. (N-am nimic impotriva unui amuzament ieftin si sanatos, doar nu-l inteleg)

Cand cineva isi sufla nasul si apoi desface batista si se uita in ea, ce se asteapta sa gaseasca?

Observ in ultima vreme ca a merge la puscarie nu mai are nici o alta semnificatie decat sexuala. Totul e redus la a nu scapa bucata de sapun. Oprobiul familiei, societatii? Conditia de animal in cusca? nu conteaza. Problema cea mai mare (si spaima) o constituie faptul ca vei fi violat. Unii probabil ca asteapta cu interes experienta.

Chinatown

Pe Broadway, cativa pasi la sud de SoHo si ai intrat in Chinatown - cel mai mare Chinatown din emisfera vestica. Este estimat ca gazduieste 150.000 de chinezi, dar as tripla cifra oficiala fara teama ca as gresi. Candva vecina cu Little Italy, in ziua de azi o inlocuieste vazand cu ochii - tot ce a ramas din Little Italy sunt 2 blocuri cu doar cateva negoturi italiene si cateva restaurante unde poti manca cea mai proasta mancare italiana in oras.

Primul semn ca te apropii de Chinatown este Pearl River Mart, un magazin pe 3 nivele cu aproape orice iti poti imagina in marfa chinezeasca - si nu neaparat de proasta calitate. In mare parte avem dreptate cand echivalam "chinezarii" cu "ieftin si prost" dar nu e intotdeauna adevarat.
Ca exemplu, vestmantul din foto - broderie de mana (desi ai jura ca e de masina, atat de fin este lucrat) pe matase, cu un pret pe masura insa ($950). Nu ca as avea nevoie de el.

Este insa un loc bun de cumparat vesela japoneza, draperii din bambus si lampadare din hartie de orez, papuci de casa, cosuri de gatit la abur sau cine stie ce iti mai face cu ochiul - pentru ca mai mult ca sigur vei gasi ca ai nevoie de ceva...

Inca o strada mai jos si ai ajuns in inima orasului chinezesc: Canal St. care taie orasul de la est la vest, marginita de Manhattan Bridge la est si Holland Tunnel la vest, unind Brooklyn si New Jersey nu fara durere - traficul pe Canal de obicei este bara la bara si asurzitor din cauza claxoanelor. Adauga la asta si miile de cumparatori care curg in rauri pe ambele parti ale strazii si poate iti creezi cat de cat o idee de cat de plina de viata este strada asta (poza de mai sus a fost facuta dupa 7 seara, cand magazinele deja incep sa inchida si multimea se rareste, cu traficul insa a fost doar un moment norocos, 2 minute mai tarziu era iar bara la bara).

Marginita de magazine mai mici sau mai mari care vand falsuri de genti, ceasuri si ochelari de soare, esarfe si parfumuri, cateva restaurante (marea lor majoritate fiind aflate pe stradutele intortocheate la sud si nord de Canal) si cativa negutatori de peste, Canal e probabil cea mai murdara strada din NY. Vara, mai ales pe seara cand gunoiul e scos pe marginea trotuarelor asteptand sa fie ridicat, miesme de resturi de peste statute in caldura adauga atmosferei. Tot pe trotuare sunt vanzatori de fructe, legume si verdeturi (pentru care iti trebuie o enciclopedie ca sa afli ce sunt si cum se mananca) sau mici tarabe cu gustari de un dolar - imagine intalnita pe multe din strazile cartierului chinez.

O scurta plimbare pe cateva stradute devine plictisitoare din cauza repetitiei - insa ca locuitor al orasului iti creezi preferinte si devii client anumitor magazine astfel incat o vizita poate fi destul de scurta - aici la carne, acolo la peste, agatam niste fructe in drum, poate ne oprim si sa mancam ceva desi putem sa luam si pentru acasa la fel de usor. Pe langa magazinele de carne/peste/fructe de mare, sunt cele cu produse preparate si semi-preparate, totul la preturi mai mult decat rezonabile si datorita volumului imens de vanzari foarte probabil mai proaspete decat la supermarketul de cartier.
Marea majoritate a chinezilor nu vorbesc engleza si nu o data a trebuit sa scot limba si sa arat cu degetul (e unul din putinele locuri din oras unde gasesti limba de porc). In general nu sunt amabili si se poarta ca si cum noi ii invadam pe ei. :)
Si cu toate astea, senzatia ca esti in cu totul alt oras decat NY merita. E unul din locurile din NY unde ma duc des si cu placere.
Ceva mai multe poze aici.

Aproape vara

Oh, yeah!!!

O farama din Central Park

Luni dupa-amiaza, intre 2 treburi, o plimbare destul de grabita prin Central Park. Spuneam aici ca e unul din locurile mele preferate in oras, dar adevarul e ca foarte rar imi fac timp pentru el. Am avut la dispozitie o ora si un pic, deajuns sa intri pana... colo si s-a facut timpul sa o iei inapoi.

Mi-am promis ca vara asta sa-l explorez mai in amanunt, sunt inca atatea hectare din el pe care inca nu le-am vizitat. :)

Mai multe poze aici.

Azi am fost in plimbare (nu chiar in pas de voie, mereu cu treburi - deh!) prin SoHo si Chinatown. Am facut cateva poze insa vor mai urma si altele + un post demult promis.

Deadwood ma omoara...

*ATENTIE! video cu limbaj nepotrivit copiilor (uhm...copiilor care inteleg engleza, of course :))*

...In a good way.

Tocmai cand sezonul de 24 e pe sfarsite, Prison Break e in pauza sezonala, sezonul 2 din Rome e inca asteptat pe DVD, mi-am gasit o noua pasiune: Deadwood.
Holy crapola. Sec. XIX, febra aurului in ceea ce ar fi acum South Dakota, good guys, bad guys, tough guys, Calamity Jane (love her), lingai, lasi si toate nuantele intre, intr-o vreme cand sa te speli era un lux (inutil unora), cand curvele si bautura primau in fata hainelor si mancarii... ce sa mai zic. Daca puteti, vedeti-l ca merita.

In ciuda faptului ca videoul de mai sus este foarte explicit si contine expresii pe care le cunoastem cu totii :)), limbajul folosit imi este strain in parte (si nu ca nu stiu eu engleza dar sunt cuvinte si expresii ale epocii, ma fac sa opresc DVD-ul ca sa le procesez si unora chiar nu le gasesc intelesul, noroc ca jumatate din cuvinte sunt "fucking" si "cocksucker" si pe-alea le inteleg), gasesc ca personajele sunt conturate extraordinar de bine si jucate absolut genial. Plus ca este o perioada din istoria Americii despre care nu stiam prea multe detalii, recunosc, iar serialul pare sa fi fost facut cu mare atentie si atat cat se poate, acuratete istorica.

De ce nu mi-a spus nimeni de serialul asta pana acum? :P

Stare de fapt - continuarea

Se pare ca Google are ceva cu mine - pot comenta pe blogurile altora dar nu pe al meu. Asa ca am decis sa raspund comentariului Corinei aici.

Inainte de toate, eram sigura ca cineva o sa aduca vorba de wiretapping :))
Da, wiretapping s-a intamplat (si probabil ca se mai intampla) si bineinteles ca sunt total impotriva lui. Dar faptul ca s-a intamplat, la directiunile "mult-iubitului" american, nu-l face constitutional :)

Uite ce a fost stabilit de o curte judecatoreasca in 17 august 2006:

Ruling in a lawsuit brought by the American Civil Liberties Union and other advocacy groups in the Eastern District of Michigan, U.S. District Judge Anna Diggs Taylor said that the NSA wiretapping program, aimed at communications by potential terrorists, violates privacy and free speech rights and the constitutional separation of powers among the three branches of government.

She also found that the wiretaps violate the Foreign Intelligence Surveillance Act, the 1978 law instituted to provide judicial oversight of clandestine surveillance within the United States.

"It was never the intent of the framers to give the president such unfettered control, particularly where his actions blatantly disregard the parameters clearly enumerated in the Bill of Rights," Taylor wrote in her 43-page opinion. ". . . There are no hereditary Kings in America (hihi! n.m.) and no powers not created by the Constitution. So all 'inherent powers' must derive from that Constitution."

Si deci, nu ma culc pe o ureche (ca una care a trait vremurile securiste in Romania si careia i-au fost ascultate conversatiile la telefon cu siguranta) dar unii din tara asta chiar nu se lasa prostiti chiar asa de usor. Si asta imi da oarecari sperante.

Stare de fapt

Imi cer scuze G. ca o sa repet aici ce mi-ai spus ieri, dar de cate ori imi aduc aminte ma ia rasul inca.

Deci. Aud ieri din tara ca umbla zvon, "din sursa sigura" (LMAO), ca ultima generatie de televizoare din State are incorporata o camera video/de supraveghere in tubul catodic. O.K. :)

Uite cate lucruri nu-s in regula cu zvonul asta.
1. Ultima generatie de televizoare n-au tub catodic (pana si eu stiu asta)
2. Sa zicem, prin absurdul absurdului ca ar fi asa, ce ar vedea ei in fata tv-ului? ceva scarpinat, poate o partida de amor. Demential de relevant pentru securitatea nationala (INCA RAD!!!)
3. Sa zicem, prin si mai absurd ca ar fi asa, de cati angajati cu fundul pe scaun ar avea nevoie natia asta? Parca sunt vreo 2 televizoare si 1/2 pe cap de locuitor.
4. Al patrulea amendament din Constitutie spune, referitor la actiunile guvernului: "the right of the people to be secure in their persons, houses, papers, and effects, against unreasonable searches and seizures, shall not be violated, and no warrants shall issue, but upon probable cause, supported by oath or affirmation, and particularly describing the place to be searched, and the persons or things to be seized." (Exista un set de legi si pentru persoanele private care ar face asta.) Si aici Constitutia e in vigoare, nu ca in alte tari.
1.pro: Am avea motive sa-l suspendam si noi pe al nostru conducator, pentru motive mai serioase decat cele din Ro.
Nu ca neg posibilitatea ca o lume ca in "Children of Men" (sau alte filme de gen) nu se poate intampla, dar vreau sa cred ca nu suntem acolo inca.

Acum fara gluma, se intampla un curent ingrijorator in privinta liberei exprimari.
Un profesor universitar trecut pe lista neagra la aeroporturi pentru ca a scris un articol critic la adresa conducatorului iubit.
O tanara care e fortata sa-si scoata placile de inmatriculare personalizate de pe masina pentru ca cer suspendarea aceluiasi conducator.
Dar nu e numai politic.
O foarte mare personalitate radio concediat pentru ca a folosit un termen derogatoriu la adresa unei echipe de volei feminin (intr-adevar prosteste folosit; termenul e folosit de raperi la moda, in gasti de prieteni, mai peste tot pe strada - ceea ce i-a dat lui Imus falsa senzatie ca daca alta lume il foloseste, are si el drept egal).
Actorul Alec Baldwin a fost calcat in picioare pana cand a scheunat 1000 de pareri de rau pentru ca a lasat un mesaj furios pe celularul fie-sii in care o facea purcelusa (si ok, sunt total impotriva limbajului astuia adresat copiilor - dar la fel de tare sunt impotriva publicarii mesajului altundeva decat o curte juridica, altfel rufele se pot spala in familie).
Ca sa nu mai intru in zona de "political corectness" care a atins culme dementiale - "vertically chalenged" pentru oamenii pitici, orientalilor n-ai voie sa le spui orientali, ci asiatici (sau e invers?) etc. etc. etc.

Si ultima idee, ca sa inchei tot cu un hohot.
New Jersey a avut pana de curand un guvernator care dupa ani de la cea de a 2-a casatorie si al 2-lea copil este prins la colt ca de fapt este homosexual. Oh, well, manure happens, nu? Si la case mai mari. S-a retras din office, a scris o carte numita "Marturisiri", a batut toba despre ea luni de zile pe diverse show-uri. Intre timp divortul de ultima sotie prinde caracteristici de circ (care sotie a aflat din presa ca este homosexual, el ii marturisise doar ca a avut o relatie extraconjugala - bineinteles ca sexul amantei nu conta. Plus ca mai stim noi o nevasta de politician care a aflat tot din presa ca sotul a bagat divort, se pare ca se poarta)

Asaaa deci. Toate bune si frumoase pana cand baiatul s-a angajat la o universitate din New Jersey unde preda... (n-o sa ghiciti in vecii vecilor...): ethics, law and leadership.
O.K. Cand va potoliti din ras va spun si poanta finala.
Planuieste sa se faca preot episcopal. A fost acceptat in seminar de curand.

In aceeasi idee, un senator care de ani de zile a fost unul din cei mai inversunati activisti contra pornografiei cu copii este dovedit a fi un pedofil.
Asta se intampla in tara presedintelui re-ales cu scuza ca are valori morale exceptionale.

Play with food

Daca nu stii sa gatesti dar ai vrea sa inveti si nu ai pe nimeni care sa-ti arate. Daca esti fan Wii. Well, mi s-a parut hilar chiar daca doar pentru prezentare.

Sakura matsuri la Brooklyn Botanic Garden

De cativa ani imi tot propun sa ajung la festivalul ciresilor japonezi (sau festivalul japonez al ciresilor? cred ca e corect in ambele feluri) - si in final anul asta mi s-a indeplinit dorinta.

Superb, superb - nu am cuvinte sa descriu cat de frumos. Si pentru prima data pe anul asta am simtit ca a venit primavara, chiar daca a fost partial innorat.

Mult mai multe poze pe Flickr (inca vreo 30) - si cred ca merita sa fie vazute mari (click All sizes deasupra pozei)

Biblia puturosului

Dupa tragedia tinerei romance care s-a sinucis pentru un salariu pe care nici macar nu avea timp sa-l cheltuiasca, intamplator aflu de cartea unei frantuzoaice care predica puturosenia la locul de munca. In cartea ei "Bonjour Paresse", aparuta in 2004, Corinne Maier declara urmatoarele reguli (ATENTIE! Nu se aplica celor care muncesc din cu totul alte motive decat banii! Restul de 99% cititi urmatoarele):

No. 1
You are a modern day slave. There is no scope for personal fulfilment. You work for your pay-check at the end of the month, full stop.
No. 2
It's pointless to try to change the system. Opposing it simply makes it stronger.
No. 3
What you do is pointless. You can be replaced from one day to the next by any cretin sitting next to you. So work as little as possible and spend time (not too much, if you can help it) cultivating your personal network so that you're untouchable when the next restructuring comes around.
No. 4
You're not judged on merit, but on whether you look and sound the part. Speak lots of leaden jargon: people will suspect you have an inside track
No. 5
Never accept a position of responsibility for any reason. You'll only have to work harder for what amounts to peanuts.
No. 6
Make a beeline for the most useless positions, (research, strategy and business development), where it is impossible to assess your 'contribution to the wealth of the firm'. Avoid 'on the ground' operational roles like the plague.
No. 7
Once you've found one of these plum jobs, never move. It is only the most exposed who get fired.
No. 8
Learn to identify kindred spirits who, like you, believe the system is absurd through discreet signs (quirks in clothing, peculiar jokes, warm smiles).
No. 9
Be nice to people on short-term contracts. They are the only people who do any real work.
No. 10
Tell yourself that the absurd ideology underpinning this corporate bullshit cannot last for ever. It will go the same way as the dialectical materialism of the communist system. The problem is knowning when...

Iata si rezumatul cartii in opinia sa:
"Businesses don't wish you well and don't respect the values they champion. This book will help you take advantage of your company, rather than the other way around. It will explain why it's in your interest to work as little as possible and how to screw the system from within without anyone noticing."

Acum... ce sa zic... Desi vad umorul in cele de mai sus, nu pot sa nu fiu de acord cu ea in cea mai mare parte.

Si ca sa inchei, un citat despre modul francez de munca, extras din cartea unei englezoaice care traieste in Franta:

"Daca traiesti in Franta rurala de exmplu, (...) bancile sunt inchise lunea (bineinteles) asa cum sunt inchise si majoritatea magazinelor.(...) Apoi ai miercurea cand nu e scoala si deci practic si asta e vacanta. Si cum nu prea face sens sa te prinzi cu munca martea pentru o singura zi, ramane doar doar joia si vinerea dimineata. Deci o saptamana de munca destul de lejera, in care e greu sa ingramadesti cele 35 de ore care se cer.

Calendarul nu ajuta nici el. Incepi cu ianuarie care bineinteles coincide cu sezonul de ski - deci e anulat. Apoi muncesti un pic dupa care incepe Postul si Pastele. Poti sa ingramadesti vreo 2 saptamani de munca inainte de 1 Mai, care bineinteles fiind Ziua Muncitorului, nu o lucrezi. Odata ce vine iunie, toata lumea se pregateste de concediul de vara - care se intampla in iulie si august si deci chiar daca tu vrei sa muncesti nu ai cum pentru ca nu e nimeni prin prejur. Apoi vine Septembrie care marcheaza inceputul anului scolar cand toata lumea se reintoarce la munca si scoala. Iti ia cateva saptamani sa te reacomodezi si apoi e timpul sa te pregatesti de Craciun."

Well, un alt exemplu de extreme care impun nevoia unui echilibru. Precar, foarte probabil, dar mult mai sanatos.

Intrebare retorica

De multa vreme ma gandesc si observ cum ne definim fiecare si mi se pare foarte interesant. Extrem de interesant.
Foarte pe scurt - daca te cunosc acum si iti cer sa te descrii intr-un cuvant cine esti, ce-mi raspunzi? :) Ce te defineste? munca? faptul ca esti sotie/sot? sau parinte? modul de viata? o trasatura a personalitatii?

Te-ai gasit sau inca mai cauti? :)

No need for answers - although they'd be welcome.

O simpla salata de castraveti...

A venit vremea gratarelor si salatelor, dar cum rosiile decente mai au pana sa apara, una din salatele care le fac e cea de catraveti - insa cu o usoara tenta orientala.

In reteta originala castravetii se taie bete de chibrit lungi (julienne) dupa ce li se inlatura semintele. Nu as putea spune ca ma deranjeaza nici asa felii.

Sare, piper dupa gust, o lingura de ulei de susan, 2 linguri de otet de orez si o jumatate de lingurita de zahar cam la 500 gr. de castraveti, se amesteca toate pana se topeste zaharul si se toarna peste castraveti. Ideal se tine la frigider intre jumatate de ora si pana in 2 ore.

Apr. 30 In Memoriam pentru VA Tech

Preluat de la Cristi Manafu, 30 aprilie a fost propusa zi fara bloguri ca moment de reculegere pentru victimele de la Virginia Tech. Solidarizez pentru durerea celor 33 de familii, sutelor de supravietuitori care vor avea ca amintire teroarea zilei de ieri, si mai ales in amintirea profesorului Liviu Librescu.

"Liviu Librescu, 76, was a Holocaust survivor who, his son said, will be remembered as a hero. He "blocked the doorway with his body and asked the students to flee," Joe Librescu told the AP. "Students started opening windows and jumping out." The elder Librescu, a professor at Virginia Tech, was recognized internationally for his research in aeronautical engineering, the head of the Engineering Science and Mechanics Department at Virginia Tech told the AP. He was born and received his advanced degrees in Romania."

Si o nota personala: toti cei care au scris pe bloguri despre tragedia de la VA Tech au ridicat (mai mult sau mai putin) problema armelor. Pe mine ce ma uimeste cel mai mult este ca nebunii umbla liberi.
Atat liceenii care au ucis la Columbine, cat si studentul de la VA Tech au demonstrat probleme psihice inainte de incindente. Care evident, nu au fost luate in serios si au dus la tragedii majore. Fie ca este ingaduinta tipic americana pentru cei mai "speciali", fie ca este teama de a pune etichete care nu sunt politic corecte, fie ca nu exista un sistem de ingrijire pentru cei bolnavi mental - sau poate toate la un loc.
De ce toata atentia se indreapta numai asupra portului de arma? S-a spus in treacat ca tanarul avea probleme psihologice si ca atrasese atentia profesorilor prin felul lui de a se exprima in scris, dar apoi tacere. Pentru oricare ar fi motivele.

Dreptul de port de arma e stabilit in fiecare stat dupa legea proprie. Virginia are nevoie sa-si reglementeze problema si foarte probabil ca o vor face acum.

Personal sunt total impotriva armelor detinute de persoane private dar sincer, imi e mai teama de dezaxatii care traiesc nebagati in seama printre noi, in numere infricosatoare. Nu arma ucide, ci omul.

O piesa de teatru romanesc in NYC

Pentru cei din NY - desi piesa e in engleza, e un punct de vedere romanesc asupra vietii de nou emigrant. Do we care? :D

Waxing west

La MaMa Experimental Theatre Club
First Floor Theatre
April 5 - 22, 2007
Thursday - Saturday 7:30pm
Sunday 2:30pm & 7:30pm
Tickets $18

Written by Saviana Stanescu
Directed by Benjamin Mosse
East Coast Artists

*Don't miss a Talk-Back with playright Saviana Stanescu, director Benjamin Mosse, Richard Schechner, Artistic Director of East Coast Artists and Corina Suteu, Director of the Romanian Cultural Institute in New York!

Mai multe amanunte aici.

Cutia cu minuni

De vreo 2 ani am renuntat la ideea tortului in favoarea prajiturilor de la patiseria Payard. Yeap, french stuff.

Adica, de ce sa ma fortez sa mananc iar si mereu aceeasi felie de tort cand pot sa incerc diferite gusturi, nu?
En fin. Here's the lowdown. Try not to drool.

Japonais. Nu arata a mare lucru, nu? Ciocolata cu lapte si crema de yuzu (un citric japonez). Simpla, dar combinatia nu da gres. E pe locul I, la egalitate cu urmatoarea:


Beaux Arts - colorata si frou-frou ca o rochie din matase cu volane, siretele si dantele. Well, multe se intampla in prajitura asta. Avem spuma de afine (cred - afine=cassis?), crema de passion fruit (unul din gusturile mele preferate) pe un biscuit sable subtire-subtire, ciocolata alba doar cat sa fie, si 4 macarons de zmeura (o confectie din albusuri de ou care nu e nici bezea, nici fursec). Cum spuneam, frou-frou - dar innebunitoare in delicatetea ei.

Tarta Mendient.

Crusta dulce de tarta, umpluta cu sos caramel innobilat cu nuci caramelizate si fructe deshidratate tocate marunt, plus o lingura de crema Chantilly - usoara si delicata ca dantela cu acelasi nume. Impreuna? crocant, lipicios si efemer. Superb.

Locul III - daca as fi innebunita dupa ciocolata (imi place, dar nu e prima mea alegere la dulciuri), probabil ca ar fi luat un premiu mai bun. Un ganache de ciocolata cu surprize - 2 straturi extrem de subtiri si delicate de crocant (e napolitana din nuci? scoarta de copac fermecat? Payard stie. Tot el stie si cum o cheama, eu am uitat). Buna, dar surclasata de celelalte.

Si o duda. Si sa mentionez ca nu a fost alegerea mea (chiar am strambat din nas, discret bineinteles, la vederea straturilor neinspirate de aluat prea ciocolatiu si crema prea anemica), Sacher (in cutie, cea pudrata in cacao si cu mot de zmeura, ce poseur!). Chiar pedestriana, ar trebui data afara din meniu.

A, si sa nu uit - am gasit GOGOSI!!! Yeap, din cele rotunde si umplute cu gem de zmeura sau crema de vanilie. Tot la Payard, cine ar fi ghicit??
(poze pe flickr)

Payard Patisserie and Bistro
1032 Lexington Ave. (bet. 73rd and 74th st)