Ratatouille / Confit Byaldi

Filmul a fost foarte dragut, dar mai mult de-atat, a iscat o tornada de Ratatouille in bucatariile lumii.

Mai ales ca reteta din film ii apartine (cum spuneam) lui Thomas Keller, vestit chef la un vestit restaurant din California.

Schimbarile care le-am facut retetei originale:

- dupa ce am terminat piperada am lasat-o sa se racoreasca oleaca si am facut-o aproape ca o pasta cu ajutorul unui "stick blender". Recomand.

- nu am avut rosii decat din cele pitice dar nu mi s-a parut a fi o problema (si n-a fost), a trebuit doar sa pastrez proportiile

- am folosit vanata normala si nu din cea japoneza, si iarasi nu mi s-a parut o problema, am ales o vanata cat mai subtire si tanara ca sa nu aiba multe seminte - de fapt cred ca vanata a fost partea mea preferata din toata afacerea. Ba nu, si piperada. Si vinegreta. :))
Cred ca vanata japoneza a fost preferata in reteta pentru diametrul ei, care este mai apropiat de diametrul unui dovlecel si unei rosii. Daca nu va pasa (cum nu mi-a pasat mie), taiati felia de vanata in jumatate si o plasati diagonal. Gustul o sa fie acelasi.

Acum, reteta originala de ratatouille este relativ mai simplu de pregatit. Si am mai facut-o in trecut. Si tocmai pentru ca reteta lui Keller mi s-a parut mai deosebita, am mai incercat o data. Verdictul? Excelenta, o recomand.

Personal, o sa incerc data viitoare cu ardei gata copti, la borcan. Asta o sa salveze mult timp si o sa vad daca face chiar asa mare diferenta. Si o sa incerc asta foarte curand dat fiind ca inca mai am legume ramase.

A taste of Russia, indeed

O alta zi, o alta excursie. Profit de vremea frumoasa si compania unei prietene la fel de doritoare de explorari ca si mine si ma duc haaat, depaaaarte, tocmai in sudul Brooklynului.

Brighton Beach, cu o istorie de aproape 150 de ani, intotdeauna competitoare a invecinatului Coney Island, a devenit renumita abia in anii '70 - ca rezidenta a imigrantilor rusi care au reusit sa paraseasca in masa sovietica uniune; poarta si porecla de "Mica Odessa", dupa orasul de origine al multora dintre primii-veniti.

Blocuri la plaja, care plaja e superba (de ce nu am descoperit-o pana acum? nu stiu) si aliniata cu terase. Un cartier intesat cu magazine rusesti, cu marfa ruseasca, de la mancare la pantofi si haine si cosmetice. Vanzatoare care nu vorbesc engleza mai deloc. Preturi mai mult decat rezonabile. Cred ca-si scot parleala cu preturile la restaurante, care au renumele de foarte scumpe - dar care deasemeni au programe artistice cu fete imbracate in 2 pene si 3 paiete. Exista un zvon chiar de fantani cu vodca. (kidding, asta am inventat-o eu dar sincer, nu mi s-ar parea imposibil).

Centrul comercial este Brighton Beach Avenue, intretaiata de mai multe Brighton Beach St. numerotate. Simplu. Nu se pierde nimeni. Esti pe BB Ave. cu BB 1 sau BB 5 - mai simplu de atat nu se poate. Pe Avenue, miriada de magazine.

Standuri de legume si fructe (calitativ bune, rusoaicele nu cumpara orice) la preturi cam jumatate comparat cu cele din cartierul meu, fara sa mai vorbim de Manhattan - doar un exemplu: visine la $2.49/lb - fata de $6.99 la piata de fermieri. Am luat ardei grasi rosii si galbeni, zmeura, mere verzi si rosii pitice, smochine verzi (carora le-am gasit o reteta chiar asta-seara, probabil o voi documenta) si o mana de visine care ma gandesc sa le fac visinata.


In fata unora din magazine, tarabe cu gogosi si pateuri. Umplute cu branza, gem, cartofi, varza si... altele. De toate formele si marimile, cu tot felul de aluaturi si foietaje.
Intrand in magazine e alta poveste. Am intrat doar in doua si sincer ne-a fost de-ajuns. Unul dintre ele, M&I International, m-a facut sa hiperventilez de parca veneam din Romania anilor '80:

salamuri si carnati de zeci de feluri (am gasit un sortiment de kielbasa (in poza, carnatul mai gros) dupa care ma topesc si care e greu de gasit), sangerete (de doua feluri, cu kasha sau fara, luat fara), pui afumat la preturi mai mici decat puiul proaspat la mine in cartier (c'mon, $1.99/lb pt. pulpe si $4.99 pentru piept???) si care este incredibil de fraged si gustos. Peste afumat, marinat, icre de toate culorile (ok, doar rosii si negre :P), cofetarie, macelarie, counter imens cu mancare gatita la preturi super-rezonabile si care arata si mirosea delicios, counter imens de branzeturi si lactate, iar in mijlocul magazinului, vrafuri de conservaraie (compot de zmeura si ciuperci de padure murate, anyone?) si un counter de paine caruia nici macar nu i-am aruncat o privire.

Am mancat la fata locului un peste prajit (gen cod) si cativa pestisori mai mici, o sarma imensa (care a plecat la pachet si a fost gustarea de mai tarziu - absolut delicioasa) si am gustat un pic dintr-un orez foarte interesant (cu morcov si ceea ce cred ca erau stafide? cu o vaga aroma de scortisoara? sau nucsoara?) si un cubulet de porc care parea facut la tava, cu un gust foarte asemanator pastramei. Foarte interesant.

Al doilea magazin: inafara de conserve turcesti, halva si rahat la cutii, gemuri si compoturi (care le gasesc langa casa in cea mai mare parte), pe lateralele magazinului sunt sertare mari cu tot felul de fructe uscate si confiate, seminte, rahat varsat, bomboane de toate felurile (tot varsate), ciocolati, condimente... Jeez, e ca pestera lui Ali Baba acolo.

Intr-un final am ajuns acasa cu 3 sacose arhipline cu... chestii. Si planuri sa mai vizitez si altadata.

Si-am incalecat pe-o sha... well, mai mult 4 metrouri schimbate, dar... asta e povestea mea pe ziua de azi.

Floare de ananas

OK, e doar o prajitura in genul tortului de mere, doar ca un pic mai... evoluata.

Ii zice "upside down cake".











- Un ananas proaspat
- 1/2 cana visine scurse foarte bine (sau visine uscate reconstituite) taiate marunt
- 1 cana de faina de prajituri* (sau 1 cana faina normala + 2 linguri de amidon + 1/2 lingurita de praf de copt se dau prin sita de cateva ori, mai asa, spre 10 ori)
- 1 1/2 lingurite praf de copt
- 1 1/4 cani de zahar (impartit in 1/2 de cana si 3/4 cana)
- 12 linguri de unt la temperatura camerei (180 gr)
- 2-4 linguri de zahar maro
- 2 lingurite esenta de vanilie
- 2 oua mari
- 6 linguri lapte

Intr-o tigaie mare(sau cratita nu foarte adanca) se topeste 1/2 cana de zahar pana cand se caramelizeaza. Se ia de pe foc si se intinde caramelul pe tot fundul tigaii. Daca exista vreo 2 linguri de zahar maro, se presara peste.

Se incinge cuptorul la 350F/175C

Se ia ananasul proaspat, cojit, se taie o felie rotunda apoi se taie in jumatate, se scoate miezul si apoi se taie felii cat se poate de subtiri (2-3 mm). Se aranjeaza in tigaie prima data felia rotunda in centru, apoi jumatatile de felii se aranjeaza concentric si sa se petreaca usor. Se fac 2 randuri.

Intr-un castron (de mixer sau nu, dupa buget) se amesteca bine untul cu restul de zahar (3/4 cana), se adauga ouale cate unul amestecand bine dupa fiecare. Se pune laptele si vanilia. Se adauga faina in ploaie, curatand marginile castronului (sa nu ramana faina neincorporata). Cu o spatula se impaturesc visinele in aluat. Se toarna aluatul peste ananas in tigaie si tigaia pe o tava de cuptor. Se pun ambele la cuptor 45 de minute pana cand e aurita si o scobitoare iese curata din aluat daca e intepat in mijloc.

Cand se scoate din cuptor se pune o farfurie mare deasupra, se intoarce invers si daca a lasat ceva zeama se toarna deasupra prajiturii. (nu trebuie sa mai zic sa se faca operatiunea cu manusi, atentie e fierbinte si s-ar putea sa aiba zeama la temperatura smoalei, da?)

Se serveste simpla, cu frisca sau cu inghetata, sau cu inghetata cu frisca. E super.

*se poate folosi si faina normala dar o sa fie mai putin pufoasa.

Bastille Day

Sambata a fost Ziua Bastiliei cand Franta isi sarbatoreste independenta. Ieri a fost un targ de strada*, micut - doar 3 strazi, care se tine in fiecare an si la care nu am ajuns niciodata pana ieri.
Mancare excelenta, desi nu multe standuri, cele cateva au fost total diferite de targurile de strada obisnuite. Payard si Bouchon au avut standuri - 2 din cele mai vestite nume ale cofetariei frantuzesti, cat si cateva restaurante (tot frantuzesti) din NY. Prajitura din poza, de la Bouchon, e aproximativ la fel cu prajitura noastra cu visine (care bineinteles ca poate fi facuta si cu caise, nu?). Buna, nimic de zis.
Iar astea se numesc spaghete Kombu, pe care o sa le vanez cat de curand, sa vad daca le gasesc - absolut superbe, cu un gust de alge de mare foarte pronuntat. Fructele de mare sunt cele mai micute vazute de mine vreodata - mai ales sepia. Excelent, excelent. Ar fi fost dragut sa-mi aduc aminte si numele restaurantului care le vindea :)

Mai multe poze aici. S-a jucat petanque, a fost o scena cu o formatie (speram sa vad si fetele cu can-can-ul, dar se pare ca am ajuns tarziu) si la sfarsit o tombola cu premii de la pate de foie gras sau cina pentru 2 persoane la restaurant, pana la o vacanta de o saptamana in Paris sau o saptamana in Martinique.
N-am stiu de tombola, la anul ma duc special pentru asta :))

*Targurile de strada in NYC se petrec in weekend din aprilie si pana in octombrie. Se inchide traficului auto o portiune de strada (mereu alta) si se inchiriaza spatiul vanzatorilor de diverse: de la sosete si haine pana la mobila si de la apa la sticla pana la mozzarepa. (Ce este mozzarepa? intr-un episod viitor). Din pacate vendorii sunt mereu cam aceeasi si devine plictisitor.
Marimea targului (lungimea, mai corect spus) variaza de la 3 strazi pana la 20. Concomitent cu targul francezilor, ieri se tinea alt targ pe Madison Ave. de la 42nd St. pana la 57th - deci 15 strazi lejer, maricel bine.

E iar timpul...

A venit iar vremea cand piata de fermieri e o aventura - cam scumpa aventura insa, deocamdata.
Superbele corcoduse, $6/lb (aprox.$14/kg). Asta ca tot a scris Romer!can despre corcodusele de la marginea drumului in Bucuresti.


Visinele, $3.50 pentru 450 gr. (daca reusesti sa te convingi ca-s 450 de grame in cutiuta aia) sau $6 pentru 750 gr.


Rosiile inca foarte scumpe (am dat $4 pe 3 rosii destul de micute, dar am niste mozzarela buna care asteapta sa fie folosita intr-o caprese de care mi-e pofta de toamna trecuta), mazarea in teaca cam $10/kg, porumbul e ieftin ca de obicei dar inca mic si nedezvoltat, busuiocul miroase superb... Dragut, dar inca nu suficient sa ma faca sa vin acasa cu sacosele incarcate.

Si deci sunteti la curent cu preturile de la piata acum. :))

Sushi/Sashimi acasa

Well, pentru mon ami J. - "sushi grade" somon si ton. Taiat felii subtiri si servit cu wasabi si sos soia, se numeste sashimi si ce se vede aici e mai mult decat suficient pentru 2 persoane. Fie pentru fasiute subtiri invelite in orez si alge (sushi maki), sau feliute asezate pe imbucaturi de orez (nigiri sushi), aceeasi calitate de peste se foloseste.

Asa arata prezentarea la restaurant, unde de obicei pe platou sunt cam 5 feluri de peste. (in stanga jos feliutele rotunde sunt muschiul unei scoici care se cheama scallop in engleza, nu stiu daca exista cuvant in romana si mi-e lene sa caut).
Orice intrebari sunt bine venite daca exista. :)

Aud ca e un restaurant de sushi relativ nou deschis in Unirea (etajul 4 or so?). Cine-l incearca sau l-a incercat: as aprecia un scurt comentariu despre cum este/preturi/etc.

De vazut Ratatouille

Daca iti place mancarea buna, sau daca iti plac desenele animate bune, sau daca iti plac filmele bune - nu rata Ratatouille. Superb.

(Scenele cu mancare au fost pregatite de un foarte faimos bucatar, Thomas Keller, si apoi transpuse animat de Pixar. Vezi clipuL)

Morcovi murati

O reteta super simpla de muraturi vietnameze care sunt servite la fripturi, in sandvisuri, in pachetelele de vara, sau doar ceva de rontait :)

Daikon e o ridiche dulce, chit ca alt soi decat cea romaneasca. Atat morcovul cat si ridichea se taie betigase sau se dau prin razatoarea mare, dupa preferinta.

La 500 gr. (2 cani) de morcov si daikon, 75 ml. otet alb (de preferat otet de orez insa) in care se topesc o lingura de sare si 2 de zahar. Se toarna peste morcov, se acopera si se da la frigider 2 ore cel putin. Si atat, nimic mai mult.

Dim Sum - un fel...

M-a amuzat teribil cineva pe flickr care a fost surprins ca-s romanca, din cauza pozelor mele cu mancare chinezeasca a crezut ca-s din tarile asiatice. Poate asa pare, nu ma gandisem niciodata - dar adevarul e ca nu mancam chinezeste (sau thai, malay, vietnamez) mai des de o data pe saptamana (ceea ce e foarte normal in State). Mai rar da, dar mai des nu prea. Asa deci:

Am mai pomenit de dim sum, doar ca de data asta e vorba de un restaurant clasic chinez.
Dim sum Go-go are sistemul unei fituici-meniu pe care notezi cu creionul ce dim sum vrei, in aditia meniului normal. Preturile sunt intre $1.95 si $4.95.

Pe masa sunt deja 3 sosuri si soia prajita - care creeaza acelasi fel de dependenta ca si alunele.

Dumplings cu crevete.





Dumplings cu (un fel de) ceapa verde si crevete.




Dumplings cu porc si verdeturi.




Turnip cakes - "cake" nu in sensul de prajitura ci ca forma, asa ca o sa-i zic "placinta de gulie". Nu sunt mare fan de gulie si ma asteptam sa fie plictisitoare, dar chiar mi-a placut. Foarte gustoasa cu un strop de picant - super.


Si febletea mea - "cotlet de vitel la abur, in sos de piper" cica. Bine, cotletele aici pot fi di dintr-o anumita parte a pulpei, deci tehnic e corect. Fapt e ca-s mici bucatele de carne pe os (de ce pe os? banuiesc ca ii da gust mai bun)extrem de fragede, cu un sos atat de superb ca iti vine sa-l bei din castronas asa cum e. As fi fericita sa pot gati asta acasa, asa ca am incercat (de 2 ori) o reteta data de un chinez dar nu a iesit decat pe departe asemanator. Restul chinezilor interogati nu au cunostinta despre ce vorbesc (bine, nici individul asta nu stia despre ce vorbesc dar a aproximat el ca ar putea fi...). Nu ma dau batuta.

In "episodul urmator", un alt fel de dim-sum...


5 E Broadway,
Btwn Catherine St & Chatham Sq

Sandvish, Sandwich

Cine ma cunoaste, stie ca nu ma omor cu sandvisuri - dar cateodata sunt cea mai buna optiune - sau pur si simplu sunt prea bune ca sa le ignor. Oricum, nu cred ca mananc mai mult de doua pe luna in cel mai dramatic scenariu.

Si cum luna asta a fost destul de dramatica, s-a intamplat sa mananc 2 sandvisuri, nah - dar nu orice fel. :)

Bahn Mi [banmi] este sandvisul vietnamezilor si este un deliciu deosebit, chiar daca in mare parte pare familiar.
Consta din bagheta frantuzeasca incalzita bref intr-un cuptoras (atat cat sa devina crocanta), manjita pe o parte cu pate de ficat, pe cealalta parte cu un sos de maioneza si sos soia (si zic eu ca mai sunt ceva ingrediente secrete), apoi mezeluri vietnameze (si pun pariu ca nu stiati ca fac si ei un fel de parizer si sunca si altele ca pe la noi - deh, influentele francezilor) pe care ti le alegi tu de pe meniu, fasii de morcov si ridiche daikon (un sort de ridiche alba dulce) marinate (reteta va urma candva curand pentru ca sunt excelente alaturi de o friptura sau un mezel si ingrozitor de usor de facut), un pic de ardei iute (esti intrebat cat de iute il vrei) si un pic de coriandru verde.

Cand musti din el te loveste o simfonie de gusturi care se complementeaza perfect, dar care in parte incearca sa ia prioritate. E sublim.

Cheesesteak-ul este o inventie americana, mai precis philadelphiana. Atribuit ca inventia lui Pat din Philadelphia, in ziua de azi controversat din cauza lui Geno care a deschis pravalie chiar peste drum de Pat. Locuitorii Philadelphiei (si nu numai ei) sunt impartiti in 2 tabere: cei care sunt fani Geno si cei care sunt fani Pat. Noi preferam Geno pentru ca pare mai curat si luminat. La intoarcerea din North Carolina am facut un ocol de vreo ora sa mancam un cheesesteak (hotarare luata la 1:30 a.m. cand pe autostrada nu prea mai gasesti nimic uman comestibil) dar fiind ca ambii sunt deschisi 24 din 24. Deci...

Un cheesesteak este format din paine italiana, fasii de carne de vita sotate pe tabla incinsa cat sa nu mai fie roz, cu ceapa (care se soteaza in liniste pe marginea plitei asa incat atunci cand ii vine randul e inmuiata si translucenta) si branza - din care nu ai decat 3 de ales: cheese-wiz (o branza lichida galben neon inventata tot de americani, care este buna cum numai junk-food poate fi), provolone sau americana (feliile albe care se folosesc de regula la sanvisuri). De la barul in aer liber iti poti lua ardei iuti murati (din cei mici si rotunzi ca un mini-gogosar), mustar si ketchup.

In ciuda simplicitatii aparente, un cheesesteak bun e greu de facut - carnea trebuie sa fie sotata atat cat sa fie la punctul perfect de fragezime, si asta nu e chiar usor de obtinut. Puristii spun ca daca painea nu e italiana, nu e cheesesteak (uhm... Pat si Geno sunt locati la capatul Pietii Italiene - facuta celebra de "Rocky" cu antrenamentele lui), deasemeni ca cheese wiz ar fi singura alegere potrivita pentru ca asa a fost inventat. Oh, well :)


Si daca-ti crapa ochii de foame (sau de pofta, de la caz la caz) cartofi prajiti cu aceeasi "dezgustatoare" cheese-wiz turnata peste ei (bineinteles ca poti sa-i iei si fara branza, dar de ce?)

Nimic mai bun la 3 a.m. cand n-ai mai mancat de vreo 10 ore, nu?

It's tough...

Se pare ca sunt capabila sa iubesc mai mult decat imi dau eu seama, deja e a nustiucata oara cand mi se intampla sa realizez asta.

Mi-e dor de tine imens baby, si te iubesc mult, si sper din tot sufletul sa fii bine ca sa ma alin macar cu gandul ca nu am sacrificat dragostea noastra degeaba...

Iar Central Park

O scurta vizita la gradina zoologica din parc (am vizitat partea de sud de data asta),
fantana cu terasa Bethesda - care este o opera de arta si care impodobeste parcul de aproximativ un secol si jumatate,
si multe alte fotografii aici - caruselul, Cherry Hill, memorialul John Lennon... sunt vreo 2 pagini de poze. Have fun!

NY Noodletown

Probabil neobservat, la fiecare restaurant chinezesc despre care am scris am trecut regiunea care o reprezinta. Pentru ca meniurile sunt foarte diferite, si ca exemplu o mancare simpla - sa zicem "fructe de mare cu paste fainoase" poate sa difere major de la o regiune la alta. Si chiar daca gasesti pe meniurile lor mancaruri din regiunile invecinate, New Green Bo e din Shanghai, Wu Liang Ye e Sichuan (swechuan, sechuan ca variante), XO Cafe and Grill reprezinta Hong Kong-ul, la fel ca si NY Noodletown. Spre deosebire de XO care are un meniu extensiv, NY Noodletown are unul din cele mai scurte meniuri vazute in Chinatown. Este deschis pana la 4 a.m. si intotdeauna are cel putin jumatate din mese ocupate. Nu e de mirare ca ospatarii nu-s intr-o dispozitie prea buna mai niciodata. Don't take it personal, sunt morocanosi cu toata lumea :))

Saptamana trecuta, dupa esecul cu prima mana de vopsea in bucatarie si inca o vizita la Home Depot pe la miezul noptii sa cumpar alta vopsea, ne-am dus sa mancam la NYN dat fiind ca e unul din putinele locuri cu mancare buna deschise noaptea. Si uite ce a iesit (pot sa spun sa mi-am innecat amarul in mancare in noaptea aia :) )

Purcelus de lapte pur si simplu pe orez. Nici nu mai are nevoie de altceva, jur. Carnea e suculenta iar soriciul este asa crocant ca nu-ti mai pasa de nimic.

Pe meniu ii spune "tendon de vita" dar nu e tendonul la care ne gandim noi, dupa cum se vede. Sunt bucati usor gelatinoase care au fost gatite intr-un foarte usor sos de soia si pur si simplu asezate pe ramen (poate sa intru in amanunt vreodata despre cate paste fainoase exista??). Absolut superb.

Curry cu vita. Exista variante curry in multe tari din lume si sunt foarte diferite de la condimentele folosite pana la modul de preparare si rezultatele obtinute. Chinezii si japonezii folosesc un curry mult mai usor decat indienii, bangladeshii de ex. Curry se refera de obicei la sosul care se face cu pudra curry (formata din 7-9 condimente). Fiecare tara, regiune si bordei are reteta proprie de pudra curry. :)
In cazul de fata, un curry pe stil japonez, mai sos cu legume. Bunut, dar intrecut de celelalte feluri.

Fructe de mare cu paste late (nu-s asa de
late, dar am zis eu ca e mare filozofie cu pastele astea la asiatici). Cand a aparut la masa mi s-a parut cam... fara sare, fara piper. Si cu amidon (folosit foarte des in bucataria chinezeasca) dupa care nu ma omor. Ma bucur ca m-am inselat: absolut superb. Gustul fructelor de mare se simtea proaspat si sosul doar ii dadea o... idee catifelata. Excelent.

Happy pig, cum zice un prieten. :)

La ce mai sta americanul la coada

E a 4-a vara de cand unul din parcurile candva nebagate in seama atrage mii de oameni zilnic. Miracolul se cheama Shake Shack si nu este nimic mai mult decat o mica pravalie care vinde (desi in mai multe variante) doar burgeri, hot dogs si inghetata.

Ideea apartine unui bucatar care deja avea cateva restaurante de imens succes si toate destul de scumpe - Blue Smoke si Union Square Cafe, Grammercy Tavern, Tabla si 11 Madison. Ultimele 2 fiind in apropierea unui parc lasat in paragina de oras, intretinerea lui lasata la mila donatorilor, Danny Meyer are grozava idee de a contacta autoritatile si a face un contract care va schimba fata parcului pentru multa vreme. Si asa s-a nascut Shake Shack. Frumusetea ideii lui nu se opreste aici. Shack va fi teren de antrenament pentru viitori absolventi ai scolii de ospitalitate din cartier, foloseste ingrediente de calitate si proaspete si iti ofera sansa sa iei o gustare al fresco (nu imposibil in NYC dar destul de rar, mai ales intr-un parc).


Si de-atunci, Shake Shack a devenit subiect controversat in lumea mancailor din NY. Unii spun ca e un burger oarecare (si aici nu-s de acord, eu care nu stiu daca am mancat 2 burgeri in 12 ani dar cam 2-3 pe vara la Shack) si nu merita sa stai la coada , altora nu le pasa si asteapta cate o jumatate de ora... Asteptatul insa e destul de previzibil - e foarte aglomerat la pranz si in week-end, de cele mai multe ori nu astepti mai mult de 10-15 min :) (tragic in tara unde s-a nascut fast-food-ul, nu?)

Dar sa trec la mancare odata... Aici e meniul. Si aici e ce luam noi de obicei.


Cheese fries. Nu sa cazi pe spate dar ok. Pentru o scurta vreme intr-unul din anii trecuti au avut din cei pai, subtiri si crocanti, si desi au fost bine primiti de unii (asa, ca mine) se pare ca majoritatea clientilor prefera pe astia mai grosi. Eh, democratie si la cartofi prajiti.



Apoi, The Shroom Burger. Acum, eu sunt carnivora iar asta este un burger vegetarian. Nu prea ne-am potrivi, nu? Este absolut magnific si cred ca il prefer. Este facut din portobella garnisita cu branza Muenster, tavalit prin ceva pesmet si prajit scurt la temperaturi inalte. Rezultatul este un pic crocant, cu branza topita si ciupearca (ne-tocata) doar un pic gatita, cat sa fie frageda dar sa-si pastreze si gustul. Suculent. Superlativ.


Shack Burger. (Aici o explicatie mai detailata plus alte raspunsuri la intrebari frecvente). Vine in single sau double si sincer the double e un pic prea mult. Trebuie sa existe o balanta intre paine si carne, si cred ca un singur burger e tocmai la fix. Este facut din 2 calitati de vita care sunt destul de scumpe pentru un burger (nu spun o noutate ca de obicei carnea tocata e din resturi de pe carcasa si alte minuni despre care mai bine sa nu stim, nu?) si care sunt tocate de ei. Candva, pe la inceputuri, era gatit usor in sange, asa cum ii sta bine unui burger de calitate. In ziua de azi, e mai bine facut ceea ce in aprecierea mea il aduce mai aproape de mediocritate.
Si la piece de resistence - frozen custard. Inghetata daca nu faci parte din tagma puritanilor (care au dreptate intr-un fel - asta e o inghetata speciala). Nu numai prin faptul ca e facuta cu ou si smantana de frisca (pe cand inghetata asa cum o stim noi e mic copil la calorii fiind facuta cu lapte) dar e cremoasa si moale (avand continut mare de grasimi nu ingheata la fel de tare). In orice zi gasesti 2 sortimente - vanilie si ciocolata, si o specialitate a zilei care se schimba de la luna la luna (adica 7 sortimente/saptamana timp de o luna, nu-s sigura ca am explicat bine). Cea de vanilie e facuta cu pastai de vanilie (nu esente sintetice) iar cea de ciocolata foloseste o marca binecunoscuta aici. Superb. Aceeasi inghetata e folosita in concoctia numita concrete - un fel de shake atat de gros incat se consuma cu lingurita :)

A trebuit sa revin a 2-a zi sa incerc pe cea de pralina - si a meritat. Usor caramel, usor migdala... Out of this world.

Si deci intrebarea e: merita stat la coada pentru asta? DA, macar o data. :)

Intr-o zi de sarbatoare... kebab iestem

Cum ieri a fost sarbatoare (Memorial Day) am zis sa profitam de ne-aglomeratia din oras si sa batem un pic strazile prin West Village, si cum as fi mancat ceva dar nu mai mult de o gustare, si cum prima idee care am avut-o a fost neinspirata (un loc care vinde o specialitate chineza, bing, despre care o sa mai povestesc cand vor redeschide - deocamdata sunt in vacanta de vara, lucru nemaintalnit in NYC, unde se cred astia??) am facut prima la dreapta si ne-am indreptat spre Yatagan Kebab House.

O, ce priveliste... "hole in the wall", 3 mese, si fereastra afara in caz ca vrei mancarea "to go". Pana iti vine randul te uiti la halcile de carne care prind coaja incet-incet si salivezi valuri-valuri (probabil motivul pentru care nu m-am putut concentra sa fac poze nemiscate). Nici vorba sa comanzi altceva decat doner kebab.


In timp ce asteptam, un client imi spune: "Do yourself a favor and get one of these" - well, dude, that's why I'm here, right?
Si deci... minune. Mielul e crocant dar se topeste in gura printr-un miracol care nu mai stai sa ti-l explici. Infuleci, sucuri incep sa se prelinga pe mana, sosul se prelinge pe barbie... cui ii pasa?


Doar ca altadata cer sa aibe mana usoara cu sosul, vreau aroma carnii sa fie primordiala. Altfel, nota 10 din 10.

Central Park revisited

O zi perfecta ieri, cum nu se poate mai superba. Am petrecut cateva ore in Central Park, de data asta la Reservoir.

Rezervorul de apa este un lac care detine o optime din suprafata parcului si este inconjural de o alee folosita de joggers practic la orice moment al zilei. In '94, rezervorul a fost numit dupa Jackie Kennedy Onassis, care a contribuit mult la intretinerea parcului de-a lungul vietii ei newyorkeze (uhm, in fond asta era privelistea ei de la ferestrele apartamentului...:) )
Ne-am plimbat cateva ore prin parc in mirosul de salcami infloriti (si uneori in damfuri de urina, ca sa spun adevarul), am inconjurat rezervorul si apoi am mers mai nord pana la Conservatory Garden - o superba gradina in parc, formata de fapt din 3 gradini deschise - in stil englez, italian si francez, cu alei umbrite, un foisor de glicina unde ne-am odihnit o vreme si am absorbit linistea din jur. Conservatory Gardens isi trage numele de la structura de sticla care in sec. XIX a devenit prea costisitoare de intretinut si a fost demolata dar inlocuita cu gradinile de azi. Poarta de la 5th ave. si 105th este donatia familiei Vanderbild, candva
intrarea proprietatii lor din 58th st. (unde acum este magazinul Bergdorf Goodman).

Mai avem de explorat nordul si sudul parcului :)
Cateva poze in plus aici.