Alt fel de brownie

Reteta de brownies care o fac de obicei e excelenta - si foarte usoara si rapida. Si cum zic gospodinele noastre, ieftina :)
Dar am vrut sa mai incerc si alte retete, ca noutate. Nu am facut rau, ce iese este o negresa mult mai complexa si ca gust si ca textura, foarte-foarte ciocolatoasa (duh! sunt 600 de gr. de ciocolata in ea) si a tinut fara probleme vreo 5 zile - nu s-a uscat si nici nu a fost mai putin delicioasa. (Dap, in ciuda faptului ca e asa delicioasa nu prea poti mai mult de o bucata. Bucata dubla, dupa cum se vede in poza si voi explica la sfarsit).
De-asta o sa-i zic:

Double Brownie

300 gr./12 oz + 100 gr./3-4 oz. ciocolata amaruie taiata bucatele mici
200 gr./3/4 cana nuci zdrobite un pic
150 gr./10 linguri (rase) faina
20 gr./3 lingurite cacao
un praf de sare
2 linguri ness
5 oua
250 gr./1 cana zahar
1 cana ulei

Pentru ganache
200 gr. ciocolata cu lapte, taiata bucati
200 gr. smantana de frisca (frisca nebatuta, heavy cream, whipping cream)
1 lingurita de cacao pentru ornat

Se incalzeste cuptorul la 180C/350F.
Se topesc 300 gr. din ciocolata amaruie la Bain Marie.
Intr-un castron se amesteca nucile, faina, restul de ciocolata (100 gr), cacao, sarea si nessul.

In alt castron se bat ouale si zaharul (cu mixer sau tel) pana cand se ingroasa un pic. Se pune uleiul in suvoi subtire batandu-se in continuare.
Se tempereaza ouale (se pun cam 3 linguri de ciocolata, cate una o data, in oua) apoi se adauga toata ciocolata in oua.
Se pune amestecul cu faina in amestecul de ou/ciocolata. Se amesteca usor, nu trebuie batute tare.

Se pune pergament pe fundul unei tavi de 15x10" (35x24 cm). Se toarna aluatul si se niveleaza. Se coace 25 de minute, se scoate si se lasa sa se raceasca, apoi se desprind marginile usor cu un cutit si se intoarce pe un gratar, se scoate pergamentul si se lasa la racit.

Intr-un vas mic se incalzeste smantana pana aproape de fiert. Se adauga ciocolata si se amesteca pana se topeste si amestecul s-a ingrosat un pic. Se ia de pe foc si se lasa sa se raceasca (s-ar putea sa dureze si o ora pana cand se raceste si se ingroasa). Se toarna peste negresa si se baga la frigider pentru cel putin 1 ora-doua.


Acum, ce am facut eu: am taiat prajitura in 2, am pus un strat de ganache pe una din jumatati, am acoperit cu a doua jumatate si apoi am taiat si turnat restul de ganache deasupra. Nu era necesar dar am zis ca nu stiu pe nimeni sa manance doar o negresa. Ever.

Asta nu e gluma cu blonde

Asa stau lucrurile

Total $18.25

Ii dau o hartie de $20 si ii spun ca am marunt - standard care inseamna "stai un moment". Nu ma aude sau ma ignora si continua tranzactia la cassa cu 20.00
Ii dau fisa de 0.25 si o vad ca se pierde. Pune degetul pe ecranul cassei, murmura maruntel din buze, se uita in jur dupa ajutor si nu-l gaseste, se mai uita odata vreo 10 secunde la ecran. Isi ia inima in dinti si baga mana in sertar sa-mi dea restul.

$1.75

Jur ca n-am zis nimic. Pentru ca m-am amuzat prea tare si pentru ca nu aveam chef sa dau lectii de aritmetica.

p.s. se intampla frecvent, nu a fost ceva neobisnuit. Este foarte trist dar estimez (fara nici un fel de dovada statistica) un procentaj de 90% (si-s blanda) care daca nu au socoteala facuta de computer, nu stiu sa faca scaderi. Exista un (relativ) mic procentaj pentru care si sa numere marunti (la modul de o moneda de 10 centi, una de 5 si 4 pennies) este o incurcatura care dureaza peste 10 secunde.

Uite alt motiv pentru care iubesc NY-ul

Duminica (8/19) a fost un concert de Blues & BBQ (oh, yeah!!) la care as fi vrut sa ajung mai devreme. Ar fi fost de la 2-9 pm dar din pacate nu am ajuns decat pe la 7 jumatate - cand abia incepuse ultimul grup sa cante.

Toata ziua plouase mocaneste, cu mici pauze. Si nu prea cald afara, fix ca o zi de septembrie tarziu.


Sincer, ma asteptam sa ajungem acolo si sa gasim totul cancelat, inchis. Dar hey, this is NYC - care nu se sperie un pic de ploaie.



Destula lume, desi nici pe departe cati ar fi fost daca era vremea mai suava. Dar si asa, am mancat BBQ in ploaie sub umbrela personala - pulled pork (il explic eu altadata) si coaste, si 2 feluri de fasole, si porumb pe gratar si cartofi dulci sotati. Sper sa ajungem candva la unul din cele 2 companii care le-am incercat acum - sunt pe la 125th St., cam rar dam pe-acolo :) Dar acum stim ca merita. Nu am facut poze mancarii pentru ca mancam cu o mana si cu alta tineam umbrela :)

Cat despre Lil'Ed and The Blues Imperials (musafiri din Chicago) - they kick ass. Si asta zau ca nu o zic doar ca imi place genul (admit ca prefer Blues fata de Jazz) - dar au cantat de parca le depindea cariera de concertul asta :)

Gazpacho

Supa spaniola care se face la rece, se consuma la rece :) Foarte potrivita pentru vremea calduroasa, se poate servi in farfurie sau in pahar.

E prima data cand fac si nici macar nu e a asa cald afara. Dar am fost la piata si e un fermier care la sfarsitul zilei vinde rosiile mai moi in pungi cam de 1 lb, la $1 punga. N-or fi de salata, dar sunt heirloom (am mai povestit eu de ele aici) si am luat 2 pungi cu gazpacho in minte - pentru ca nu poti face gazpacho decat cu rosii foarte bine coapte.

Aprox. 1 kg de rosii (spaniolii recomanda ca rosiile sa fie Roma, care nu au asa multe seminte dar eu zic ca nu are importanta, dupa cum se va vedea mai incolo) se taie bucati (eu le decojesc ca asa vreau eu, dar nu e necesar) deasupra unui vas, ca sa nu se piarda din sucuri.

La fel se face cu o jumatate de ardei (eu folosesc rosu, gen gogosar pentru ca vreau sa pastrez culoarea, mai ales ca am folosit tomate galbene si rosii), o jumatate de ceapa micuta, cativa catei de usturoi (dupa preferinte, 2-3...4 :)) ) si un castravete curatat de coaja si de seminte.
Intr-un vas se pune miezul de la o felie de paine veche la inmuiat in apa cateva minute, se stoarce, se adauga legumelor.

Se pun cam 6-8 linguri de ulei de masline, sare+piper, si cam 3-4 linguri (3 si se gusta) de otet din vin dulce (sherry). Stiu ca e mai greu de gasit - cred ca merge orice otet mai dulce - ca cel de orez de ex., sau folositi mai putin daca e otet normal. Dupa cum spuneam, se gusta si se ajusteaza.

Cu un blender (cel de mana e perfect) se face o crema. Se da printr-o sita ca sa scapam de seminte, chinuind resturile ca sa stoarcem fiecare picatura gustoasa din ele. Daca e prea groasa, se adauga un pic de apa (la mine nu a fost). Se baga la frigider macar o ora sa se raceasca. Se consuma proaspata, nu e genul de supa care tine zile. Adica, tine dar isi pierde aroma, plus ca e atat de usor de facut ca nu merita.

Cea din poza are pe fundul castronelului o jumatate de felie de paine taraneasca, genul cu coaja groasa, am pus cateva cubulete de rosie-castravete-ardei rosu si am picurat ulei de masline in care am pus frunze de busuioc vreo jumatate de ora. (Astea-s fitze de prezentare, e frumos dar nu e nevoie de ele).

O lume inghetata

Ca tot vorbeam de inghetata, sa pomenesc si de gelato - inghetata italienilor, care spre deosebire de inghetata care o stim noi, are pe lista de ingrediente si oua. O alta diferenta ar fi ca gelato este de cele mai multe ori facuta cu arome naturale (sucuri sau piureuri de fructe proaspete).

Cateva mici magazine de gelato s-au deschis in NY in ultimii ani si au avut un succes rasunator. Atat de asurzitor incat nu le-am incercat pana vara asta :)
Serios, erau mici magazinute care inchideau mult prea repede in timpul zilei ca sa ajung sa le incerc vreodata. Ba, pe unul l-am incercat seara tarziu, dar e intr-o locatie care nu prea e in drumul meu.

Ce s-a schimbat anul asta? Doua din firme au inceput sa vanda intr-un magazin trendy/naturistic/bio, pe nume Whole Foods. Una, "Il Laboratorio di Gelato", are stand unde poti cumpara o cupa sau pentru acasa in containere de diverse marimi. Deasemeni poti sa gusti din ele miniaturale lingurite, si dupa vreo 5-6 arome am decis ca cea mai interesanta este cea de smochine. Dar... nu m-am indragostit de ea.

A doua firma, "Ciao Bella", vinde in frigiderul cu inghetate.
Am luat un gelato cu/din alune de padure. Buna, nu foarte dulce, cu aroma destul de pronuntata, m-a dezamagit prin textura. In loc sa devina cremoasa o data scoasa din congelator, se topeste intr-o balta de lapte.

Cea de care spuneam ca am incercat-o acum vreo 2 luni intamplator, "Cones", bunuta. Nu-mi amintesc exact aromele (lamaie parca, si as zice trandafir? nu mai tin minte). Daca mi-ar fi mai in drum as mai incerca-o. Poate si Il Laboratorio o sa o mai incerc. Ciao Bella? Arrivederci, Bella.

Si concluzia este ca gelato ca in Italia nu exista in NY.

Dar... mai exista "semifreddo" (nici gelato, nici parfait, ci cam intre) si am o reteta mortala. :)

1 lingura unt topit
175 gr/6 oz. ciocolata alba, zdrobita bucatele
2 oua mari
1/3 cana/5 linguri + 1 lingurita zahar
1 lingurita esenta de vanilie
1/4 lingurita esenta de migdale
100 gr/o cana de migdale feliute (as putea paria ca merge si cu alune de padure sau fistic)
375 ml./1 1/2 cana smantana de frisca (o scurtatura ar fi frisca dar sa nu fie vegetala ca nu stiu ce iese atunci - si daca este frisca indulcita as injumatati cantitatea de zahar din reteta)

Se tapeteaza cu folie de plastic o forma de chec lasand o margine de cel putin 5 cm sa atarne. Se baga la congelator.

Intr-o tigaie se topeste untul si se prajesc migdalele (optional cu un praf de sare) timp de 1 minut, pana-s bine unse. Se lasa la racit (trebuie sa fie temp. camerei cand intra in compozitie)

Se topeste ciocolata intr-un castron de metal sau Jena pe Bain-Marie, mestecand din cand in cand. Se pune deoparte.

In alt castron, tot pe Bain-Marie, se bat ouale cu zaharul pana cand se ingroasa si se deschid la culoare si din momentul asta se mai mixeaza inca 3 minute, dupa care se scoate castronul din Bain-Marie si se adauga ciocolata, vanilia, esenta de migdale.

In alt castron se bate smantana pana cand devine frisca (varfuri tari). Cu o paleta se incorporeaza frisca in amestecul de ciocolata, usor (se trece paleta pe sub amestec si cand iese afara se intoarce castronul 1/4 si se repeta pana e incorporata bine frisca). Se adauga si alunele si se toarna in forma. Se acopera cu marginile foliei de plastic si se tine la congelator 8 ore sau peste noapte.

Se serveste taiata in felii grosute.
Daca nu incercati reteta asta, nu stiti ce pierdeti :P Si ma rog, poate e mai bine sa nu stiti :)

Film la iarba verde

Nu-s multe de spus despre Bryant Park - un petec de parc din strada in strada, ascuns in spatele Bibliotecii Centrale a orasului, ingrijit si manicurat, gazda a prezentarilor de moda de 2 ori pe an cand e impanzit de corturi albe pe gazonul central - care gazon, in fiecare luni din vara este gazda unui program numit Festivalul de vara al Filmului. Un enorm ecran ridicat de HBO pe care-s proiectate filme, de cele mai multe ori clasice.
Lumea vine de pe la pranz, se aseaza pe peluza - un picnic, o vorba, iar la caderea intunericului, un film.

Luni am avut ceva treaba prin zona si cum citisem pe Gothamist ce film ruleaza, am zis sa tragem un ochi. Si asta e ce ne-a vazut ochiul:




























Mai e nevoie de cuvinte sa explic ce multime de lume era acolo? si pentru ce, ma rog? uite pentru asta:






















Sau asta (in caz ca e nevoie de lamuriri):


Nu numai ca inca mai atrage public, dar au fost aclamatii la prima scena a lui Bogart, la "play it, Sam" si (scena pentru care am asteptat pentru ca eram curioasa de reactie) la Marseilleza (in ciuda asa zisei antipatii americane fata de francezi).
Dupa asta am plecat, vazusem Casablanca la TV pentru a 20-a oara cu doar cateva zile inainte. :)

Surpriza

Am facut o a 2-a vizita la magazinele rusesti luni si cand sa cumpar o gogoasa, un nene a venit si a cerut o inghetata cu vanilie.
Scoasa din frigider intr-o tzipla draguta, o vafa. Bineinteles ca a trebuit sa iau una. Si a fost super! Ma gandesc cum sa fac data viitoare sa cumpar mai multe si sa ajung cu ele netopite la mine in congelator.

Sper ca nu sunt singura care-si aduce aminte de vafe (sau inca mai exista?)

Daca v-au placut bufonii...

Pentru ca in copilarie, vocea lui facea ca uneori sa pierd sirul interesantelor reportaje ale Tele-enciclopediei.

Pentru ca in adolescenta, pe vremea Cenaclului, "Ploaia care va veni" exprima intr-un fel gandurile noastre.

Pentru ca in timp ce ascult "Sfarsitul nu-i aici" simt ca cineva imi tine mana si ma imbarbateaza.

Pentru ca in timp ce recita "Ultima scrisoare" ma face sa-mi doresc sa fiu destinatara acelor versuri, la fel de dulce rostite.

(Le puteti asculta aici)

Pentru ca vocea lui imi aduce aminte de acei ani... si o singura alta voce i-a facut concurenta - cea a lui Vintila, primul meu crush (probabil ca si singurul daca stau bine sa ma gandesc) pentru un artist.

Si pentru ca n-a imbatranit niciodata, pentru ca nu a renuntat la plete, pentru spiritul care l-a demonstrat pana la sfarsit.
Somn usor!

Long Beach

Long Beach, pentru curiosi :D
Una din plajele NY-ului, apartine orasului cu acelasi nume, care oras apartine de Long Island si nu NYC, si se plateste intrare.

Inca o reteta de prajitura cu visine

Una din prajiturile pentru care fiecare casa/gospodina/familie are reteta ei. Cea mai buna prajitura cu visine care am mancat-o vreodata a fost facuta de o prietena care, atunci cand i-am cerut reteta, mi-a spus ca ea o face de asa mult timp ca nu mai masoara nimic. Si deci am facut reteta unei alte prietene care nu a facut secret (national) din reteta ei :))
Thanx, D. !!!

- 240 gr./2 sticks unt
- 300 gr./1 1/4 cana zahar
- 300 gr./1 1/4 faina
- 1 pliculet/14 gr/o lingura praf de copt
- 1 pliculet de zahar vanilat/1 lingurita esenta
- 5 oua
- 1 cana visine fara samburi si scurse bine (sau din compot, sau alte fruncte...etc)
- zahar pudra pentru pudrat la sfirsit
- (eu am adaugat si coaja de la o lamaie pentru ca o aveam, dar e optional)

Se amesteca untul (la temperatura camerei) cu zaharul, se bate bine (mixerul ar fi ideal). Se adauga faina si ouale unul cate unul. Se toarna aluatul in tava (a mea are 10/12" sau 25/30 cm), se intinde uniform, se pun visinele deasupra (eu le-am dat prin foarte putina faina ca sa nu cada la fund). Pare subtirica dar o sa creasca mare si frumoasa. :)

Se baga in cuptorul preincalzit la 335F/170 C si se tine cam 45 de minute sau pana o scobitoarea iese curata daca intepi in mijlocul prajiturii.
Se lasa putin sa se raceasca dupa care se taie si se pudreaza cu zahar pudra.
Mi-au iesit 12 bucati babanutze.

Vremea nuferilor

O vizita foarte foarte scurta la Gradina Botanica din Brooklyn (unde a fost festivalul ciresilor, remember?) pentru ca e vremea nuferilor si lotusilor.





Nuferii se culcau la ora aia (yeap, se inchid odata cu sfarsitul dupa-amiezii, in caz ca nu stiati), asa ca am dat o raita si prin gradina japoneza (care data trecuta nu am apucat sa o vizitam inainte de inchidere).

Cineva hranea pestii din iaz si am asistat la un spectacol incredibil - banuiesc ca le era foame rau :))

A fost superb, chit ca extrem de scurt. Mai multe poze aici.

Ratatouille / Confit Byaldi

Filmul a fost foarte dragut, dar mai mult de-atat, a iscat o tornada de Ratatouille in bucatariile lumii.

Mai ales ca reteta din film ii apartine (cum spuneam) lui Thomas Keller, vestit chef la un vestit restaurant din California.

Schimbarile care le-am facut retetei originale:

- dupa ce am terminat piperada am lasat-o sa se racoreasca oleaca si am facut-o aproape ca o pasta cu ajutorul unui "stick blender". Recomand.

- nu am avut rosii decat din cele pitice dar nu mi s-a parut a fi o problema (si n-a fost), a trebuit doar sa pastrez proportiile

- am folosit vanata normala si nu din cea japoneza, si iarasi nu mi s-a parut o problema, am ales o vanata cat mai subtire si tanara ca sa nu aiba multe seminte - de fapt cred ca vanata a fost partea mea preferata din toata afacerea. Ba nu, si piperada. Si vinegreta. :))
Cred ca vanata japoneza a fost preferata in reteta pentru diametrul ei, care este mai apropiat de diametrul unui dovlecel si unei rosii. Daca nu va pasa (cum nu mi-a pasat mie), taiati felia de vanata in jumatate si o plasati diagonal. Gustul o sa fie acelasi.

Acum, reteta originala de ratatouille este relativ mai simplu de pregatit. Si am mai facut-o in trecut. Si tocmai pentru ca reteta lui Keller mi s-a parut mai deosebita, am mai incercat o data. Verdictul? Excelenta, o recomand.

Personal, o sa incerc data viitoare cu ardei gata copti, la borcan. Asta o sa salveze mult timp si o sa vad daca face chiar asa mare diferenta. Si o sa incerc asta foarte curand dat fiind ca inca mai am legume ramase.

A taste of Russia, indeed

O alta zi, o alta excursie. Profit de vremea frumoasa si compania unei prietene la fel de doritoare de explorari ca si mine si ma duc haaat, depaaaarte, tocmai in sudul Brooklynului.

Brighton Beach, cu o istorie de aproape 150 de ani, intotdeauna competitoare a invecinatului Coney Island, a devenit renumita abia in anii '70 - ca rezidenta a imigrantilor rusi care au reusit sa paraseasca in masa sovietica uniune; poarta si porecla de "Mica Odessa", dupa orasul de origine al multora dintre primii-veniti.

Blocuri la plaja, care plaja e superba (de ce nu am descoperit-o pana acum? nu stiu) si aliniata cu terase. Un cartier intesat cu magazine rusesti, cu marfa ruseasca, de la mancare la pantofi si haine si cosmetice. Vanzatoare care nu vorbesc engleza mai deloc. Preturi mai mult decat rezonabile. Cred ca-si scot parleala cu preturile la restaurante, care au renumele de foarte scumpe - dar care deasemeni au programe artistice cu fete imbracate in 2 pene si 3 paiete. Exista un zvon chiar de fantani cu vodca. (kidding, asta am inventat-o eu dar sincer, nu mi s-ar parea imposibil).

Centrul comercial este Brighton Beach Avenue, intretaiata de mai multe Brighton Beach St. numerotate. Simplu. Nu se pierde nimeni. Esti pe BB Ave. cu BB 1 sau BB 5 - mai simplu de atat nu se poate. Pe Avenue, miriada de magazine.

Standuri de legume si fructe (calitativ bune, rusoaicele nu cumpara orice) la preturi cam jumatate comparat cu cele din cartierul meu, fara sa mai vorbim de Manhattan - doar un exemplu: visine la $2.49/lb - fata de $6.99 la piata de fermieri. Am luat ardei grasi rosii si galbeni, zmeura, mere verzi si rosii pitice, smochine verzi (carora le-am gasit o reteta chiar asta-seara, probabil o voi documenta) si o mana de visine care ma gandesc sa le fac visinata.


In fata unora din magazine, tarabe cu gogosi si pateuri. Umplute cu branza, gem, cartofi, varza si... altele. De toate formele si marimile, cu tot felul de aluaturi si foietaje.
Intrand in magazine e alta poveste. Am intrat doar in doua si sincer ne-a fost de-ajuns. Unul dintre ele, M&I International, m-a facut sa hiperventilez de parca veneam din Romania anilor '80:

salamuri si carnati de zeci de feluri (am gasit un sortiment de kielbasa (in poza, carnatul mai gros) dupa care ma topesc si care e greu de gasit), sangerete (de doua feluri, cu kasha sau fara, luat fara), pui afumat la preturi mai mici decat puiul proaspat la mine in cartier (c'mon, $1.99/lb pt. pulpe si $4.99 pentru piept???) si care este incredibil de fraged si gustos. Peste afumat, marinat, icre de toate culorile (ok, doar rosii si negre :P), cofetarie, macelarie, counter imens cu mancare gatita la preturi super-rezonabile si care arata si mirosea delicios, counter imens de branzeturi si lactate, iar in mijlocul magazinului, vrafuri de conservaraie (compot de zmeura si ciuperci de padure murate, anyone?) si un counter de paine caruia nici macar nu i-am aruncat o privire.

Am mancat la fata locului un peste prajit (gen cod) si cativa pestisori mai mici, o sarma imensa (care a plecat la pachet si a fost gustarea de mai tarziu - absolut delicioasa) si am gustat un pic dintr-un orez foarte interesant (cu morcov si ceea ce cred ca erau stafide? cu o vaga aroma de scortisoara? sau nucsoara?) si un cubulet de porc care parea facut la tava, cu un gust foarte asemanator pastramei. Foarte interesant.

Al doilea magazin: inafara de conserve turcesti, halva si rahat la cutii, gemuri si compoturi (care le gasesc langa casa in cea mai mare parte), pe lateralele magazinului sunt sertare mari cu tot felul de fructe uscate si confiate, seminte, rahat varsat, bomboane de toate felurile (tot varsate), ciocolati, condimente... Jeez, e ca pestera lui Ali Baba acolo.

Intr-un final am ajuns acasa cu 3 sacose arhipline cu... chestii. Si planuri sa mai vizitez si altadata.

Si-am incalecat pe-o sha... well, mai mult 4 metrouri schimbate, dar... asta e povestea mea pe ziua de azi.

Floare de ananas

OK, e doar o prajitura in genul tortului de mere, doar ca un pic mai... evoluata.

Ii zice "upside down cake".











- Un ananas proaspat
- 1/2 cana visine scurse foarte bine (sau visine uscate reconstituite) taiate marunt
- 1 cana de faina de prajituri* (sau 1 cana faina normala + 2 linguri de amidon + 1/2 lingurita de praf de copt se dau prin sita de cateva ori, mai asa, spre 10 ori)
- 1 1/2 lingurite praf de copt
- 1 1/4 cani de zahar (impartit in 1/2 de cana si 3/4 cana)
- 12 linguri de unt la temperatura camerei (180 gr)
- 2-4 linguri de zahar maro
- 2 lingurite esenta de vanilie
- 2 oua mari
- 6 linguri lapte

Intr-o tigaie mare(sau cratita nu foarte adanca) se topeste 1/2 cana de zahar pana cand se caramelizeaza. Se ia de pe foc si se intinde caramelul pe tot fundul tigaii. Daca exista vreo 2 linguri de zahar maro, se presara peste.

Se incinge cuptorul la 350F/175C

Se ia ananasul proaspat, cojit, se taie o felie rotunda apoi se taie in jumatate, se scoate miezul si apoi se taie felii cat se poate de subtiri (2-3 mm). Se aranjeaza in tigaie prima data felia rotunda in centru, apoi jumatatile de felii se aranjeaza concentric si sa se petreaca usor. Se fac 2 randuri.

Intr-un castron (de mixer sau nu, dupa buget) se amesteca bine untul cu restul de zahar (3/4 cana), se adauga ouale cate unul amestecand bine dupa fiecare. Se pune laptele si vanilia. Se adauga faina in ploaie, curatand marginile castronului (sa nu ramana faina neincorporata). Cu o spatula se impaturesc visinele in aluat. Se toarna aluatul peste ananas in tigaie si tigaia pe o tava de cuptor. Se pun ambele la cuptor 45 de minute pana cand e aurita si o scobitoare iese curata din aluat daca e intepat in mijloc.

Cand se scoate din cuptor se pune o farfurie mare deasupra, se intoarce invers si daca a lasat ceva zeama se toarna deasupra prajiturii. (nu trebuie sa mai zic sa se faca operatiunea cu manusi, atentie e fierbinte si s-ar putea sa aiba zeama la temperatura smoalei, da?)

Se serveste simpla, cu frisca sau cu inghetata, sau cu inghetata cu frisca. E super.

*se poate folosi si faina normala dar o sa fie mai putin pufoasa.

Bastille Day

Sambata a fost Ziua Bastiliei cand Franta isi sarbatoreste independenta. Ieri a fost un targ de strada*, micut - doar 3 strazi, care se tine in fiecare an si la care nu am ajuns niciodata pana ieri.
Mancare excelenta, desi nu multe standuri, cele cateva au fost total diferite de targurile de strada obisnuite. Payard si Bouchon au avut standuri - 2 din cele mai vestite nume ale cofetariei frantuzesti, cat si cateva restaurante (tot frantuzesti) din NY. Prajitura din poza, de la Bouchon, e aproximativ la fel cu prajitura noastra cu visine (care bineinteles ca poate fi facuta si cu caise, nu?). Buna, nimic de zis.
Iar astea se numesc spaghete Kombu, pe care o sa le vanez cat de curand, sa vad daca le gasesc - absolut superbe, cu un gust de alge de mare foarte pronuntat. Fructele de mare sunt cele mai micute vazute de mine vreodata - mai ales sepia. Excelent, excelent. Ar fi fost dragut sa-mi aduc aminte si numele restaurantului care le vindea :)

Mai multe poze aici. S-a jucat petanque, a fost o scena cu o formatie (speram sa vad si fetele cu can-can-ul, dar se pare ca am ajuns tarziu) si la sfarsit o tombola cu premii de la pate de foie gras sau cina pentru 2 persoane la restaurant, pana la o vacanta de o saptamana in Paris sau o saptamana in Martinique.
N-am stiu de tombola, la anul ma duc special pentru asta :))

*Targurile de strada in NYC se petrec in weekend din aprilie si pana in octombrie. Se inchide traficului auto o portiune de strada (mereu alta) si se inchiriaza spatiul vanzatorilor de diverse: de la sosete si haine pana la mobila si de la apa la sticla pana la mozzarepa. (Ce este mozzarepa? intr-un episod viitor). Din pacate vendorii sunt mereu cam aceeasi si devine plictisitor.
Marimea targului (lungimea, mai corect spus) variaza de la 3 strazi pana la 20. Concomitent cu targul francezilor, ieri se tinea alt targ pe Madison Ave. de la 42nd St. pana la 57th - deci 15 strazi lejer, maricel bine.

E iar timpul...

A venit iar vremea cand piata de fermieri e o aventura - cam scumpa aventura insa, deocamdata.
Superbele corcoduse, $6/lb (aprox.$14/kg). Asta ca tot a scris Romer!can despre corcodusele de la marginea drumului in Bucuresti.


Visinele, $3.50 pentru 450 gr. (daca reusesti sa te convingi ca-s 450 de grame in cutiuta aia) sau $6 pentru 750 gr.


Rosiile inca foarte scumpe (am dat $4 pe 3 rosii destul de micute, dar am niste mozzarela buna care asteapta sa fie folosita intr-o caprese de care mi-e pofta de toamna trecuta), mazarea in teaca cam $10/kg, porumbul e ieftin ca de obicei dar inca mic si nedezvoltat, busuiocul miroase superb... Dragut, dar inca nu suficient sa ma faca sa vin acasa cu sacosele incarcate.

Si deci sunteti la curent cu preturile de la piata acum. :))

Sushi/Sashimi acasa

Well, pentru mon ami J. - "sushi grade" somon si ton. Taiat felii subtiri si servit cu wasabi si sos soia, se numeste sashimi si ce se vede aici e mai mult decat suficient pentru 2 persoane. Fie pentru fasiute subtiri invelite in orez si alge (sushi maki), sau feliute asezate pe imbucaturi de orez (nigiri sushi), aceeasi calitate de peste se foloseste.

Asa arata prezentarea la restaurant, unde de obicei pe platou sunt cam 5 feluri de peste. (in stanga jos feliutele rotunde sunt muschiul unei scoici care se cheama scallop in engleza, nu stiu daca exista cuvant in romana si mi-e lene sa caut).
Orice intrebari sunt bine venite daca exista. :)

Aud ca e un restaurant de sushi relativ nou deschis in Unirea (etajul 4 or so?). Cine-l incearca sau l-a incercat: as aprecia un scurt comentariu despre cum este/preturi/etc.

De vazut Ratatouille

Daca iti place mancarea buna, sau daca iti plac desenele animate bune, sau daca iti plac filmele bune - nu rata Ratatouille. Superb.

(Scenele cu mancare au fost pregatite de un foarte faimos bucatar, Thomas Keller, si apoi transpuse animat de Pixar. Vezi clipuL)

Morcovi murati

O reteta super simpla de muraturi vietnameze care sunt servite la fripturi, in sandvisuri, in pachetelele de vara, sau doar ceva de rontait :)

Daikon e o ridiche dulce, chit ca alt soi decat cea romaneasca. Atat morcovul cat si ridichea se taie betigase sau se dau prin razatoarea mare, dupa preferinta.

La 500 gr. (2 cani) de morcov si daikon, 75 ml. otet alb (de preferat otet de orez insa) in care se topesc o lingura de sare si 2 de zahar. Se toarna peste morcov, se acopera si se da la frigider 2 ore cel putin. Si atat, nimic mai mult.