Nathan's Hot Dogs

Pe langa burger ce mancare americana e mai faimoasa decat un hot dog? Iar chintesenta acestuia e Nathan's.
In ziua de azi o franciza intalnita in 41 de state americane si 17 tari, de la infiintarea lui in 1916 pana in 1955 nu a existat decat o singura locatie: Coney Island, Brooklyn, NYC.


Aici pe 4 iulie al fiecarui an se tine concursul pentru stabilirea recordului "cei mai multi hot dogs mancati in 12 minute", concurs care poate pentru mine nu face mai mult decat sa-mi ridice o spranceana dar care de fapt nu duce lipsa nici de concurenti si nici de galerie. Si de dragul triviei, dupa 7 ani in exil castigata de un japonez, Centura de Mustar s-a intors in State dupa ce Ion Castana din California a mancat 66 de bucati in timpul alocat.

Am mancat la Nathan's de-a lungul anilor posibil de 2 ori, dar niciodata in Coney Island. Si daca tot eram acolo, de ce altceva si nu Nathan's? (oh well, as putea gasi vreo 10 motive de ce altceva...)


Meniul mi s-a parut mai divers decat la alte locatii - desi s-ar putea sa gresesc, dupa cum spuneam, nu am prea multa experienta. Dar cum am vazut fructe de mare si cartofi prajiti cu sos de usturoi am zis ca pe langa hot dog merita incercat.

Si deci...


Am luat un chili cheese dog. Si privita poza cu atentie, chiar se vede ca e un hot dog acolo - care a fost OK atat cat s-a simtit de sub mormanul de chili.


Am luat fructe de mare prajite (pe sistem american, date prin aluat) care inseamna un amestec de scoici si creveti acompaniate de o bucata de peste si puse pe un morman de cartofi prajiti. Vine cu lamaie, un mic container de coleslaw (salata de varza omniprezenta in fast-food-urile americane) si unul cu... am uitat ce, probabil ketchup.


Cartofii cu sos de usturoi au ajuns la pescarusi si ce alte pasari erau pe-acolo. Un sos care parea facut din maioneza cu praf de usturoi si verdeata deshidratata. Bleah. Demult zic sa-i invatam pe americani ce-i ala mujdeiul, dar adevarul e ca inafara de praf de usturoi nu prea le place usturoiul in mancare.



Verdictul? Hm... e o franciza cu istorie si n-o sa zic nimic mai rau (nici nu ma asteptam sa am vreo revelatie culinara). Probabil ca doar un hot dog ar fi fost o experienta mai placuta. Plus ca se pare ca nu numai turistii mananca acolo. :))

*Fapt divers:
Exista 2 feluri de hot dog specific NY-ului - cel fiert, care se cheama "dirty water hot dog" si care se gaseste la tonete pe strada, si cel prajit ca cel de la Nathan's. Francizele in principiu il fac prajit.

Secretele NY-lui

Imi cer scuze pentru intreruperea in programul anuntat :)) dar sunt extrem de fericita ca pot sa impartasesc ceva nemaipomenit, extraordinar, super-interesant.

De mult spun oricui vrea sa ma asculte ca pe canalul tv 25, de vreo 2 ani, cu ajutorul primariei orasului, se difuzeaza cateva emisiuni care mie personal imi plac foarte mult. Ei bine, de foarte curand emisiunile astea sunt si online.

Secrets of NY (really, lucruri putin cunoscute despre NY, multe dintre ele fascinante), 9.99 (un mic ghid despre ce poti face in oras intr-o zi si sa te coste sub $10), eat out NY (vizite la restaurante de care se aude mai mult sau mai putin) si cool in your code (fiecare emisiune ia un cod postal si cauta locuri/intamplari interesante), toate sunt de vazut (le-am pus in ordine dupa propria mea placere).
Sper sa le vedeti si sa va placa.

*fiecare episod dureaza aproximativ jumatate de ora.

Bye-Bye Coney Island

Cu o istorie de peste 125 de ani, Coney Island Astroland a inchis portile acum 2 saptamani pentru totdeauna. Exista vorbe despre posibilitatea sa mai deschida vara viitoare pentru inca un sezon de amuzament, dar din cate am inteles sunt slabe sanse. Compania care a cumparat parcul intentioneaza sa construiasca blocuri si parcuri de distractii/recreere moderne - ceea ce nu e un lucru rau deloc.

Dar intotdeauna sacrificam ceva pentru a tine pasul cu vremea - si istoria pe care o are Coney Island e de neinlocuit.


Candva punct turistic atat pentru newyorkeri cat si pentru cei dinafara orasului, Coney Island si-a inceput faima ca statiune: parcuri de amuzament, plaja, jocuri de noroc si curse de cai faceau un program destul de variat. La inceputul secolului XX, extinderea liniei de metrou a adus apogeul faimei pentru Coney Island - care insa e aproape distrus dupa al II-lea razboi mondial. Cumva insa, a reusit sa supravietuiasca pana acum.

Cateva lucruri demne de mentionat:

Plaja este gazda Clubului Ursilor polari - un grup (al carui numar de membri creste de la an la an) care innoata apele Atlanticului in lunile de iarna, traditional insa pe ianuarie 1.


Wonder Wheel are 50 de metri inaltime, 20 de tone, si roteste 144 de locuri din 1920.




Cyclone este nici pe departe cel mai vechi sau cel mai cel, dar e probabil cel mai faimos roller-coaster din lume. Foarte posibil ca nici un alt roller coaster sa fi fost vazut in atatea filme. Are o cadere de 26 de metri la un unghi de 58 de grade, o lungime de 805 metri si prinde o viteza de 96 hm/h.


O plimbare nostalgica pe faleza era in ordine. Cine stie care va fi panorama peste un an-doi? Si inca 2-3-4 poze aici.

Coming atractions: un alt loc faimos din Coney Island, Nathan's Hot dogs - locatia originala :)

Bors(ch) rusesc

Dar fiind ca asta e o supa foarte des consumata din Polonia pana in estul Rusiei, nu stiu cum la noi nu a prins. Extrem de usor de facut si foarte delicioasa, e tocmai buna pentru a intampina toamna.

Ideal ar fi sa se porneasca cu o supa de legume (in 3 l de apa se arunca 2 cepe, 2 morcovi, ceva telina, albitura, verdeata ramasa de la alte mancaruri, chiar si o rosie adrobita - cu cat mai multe legume, cu atat iese mai buna, fierte vreo jumatate de ora si strecurate sa ramana doar zeama limpede, cam 2 l. Se poate face si in cantitati mai mari, tine bine la congelator)

2 l de supa de legume
500 gr de sfecla rosie
400 gr de varza
150 gr ceapa (2 cepe mijlocii)
300 gr de morcov
zeama de la 1 lamaie
pentru servit, smantana si patrunjel

Se taie sfecla betisoare, sau cubulete, sau se da prin razatoarea mare - e chestie de preferinta, eu am facut-o cubulete. Ceapa se taie si ea relativ marunt, la fel si varza, morcovul se da prin razatoarea mare. (se poate pastra o bucata de sfecla care se da prin razatoarea mica si se adauga la sfarsit pentru mai multa culoare)

Intr-o oala de supa se incing 2 linguri de ulei in care se calesc sfecla, ceapa si morcovul cu un pic de sare cam 10 minute, mestecand din cand in cand,pana se inmoaie. Se pune si varza si supa de legume, se da in fiert, se acopera si se lasa la foc mic cam jumatate de ora.

Daca s-a pastrat sfecla, se adauga cand se stinge focul, apoi se pune cam jumatate din sucul de lamaie, se potriveste de sare si piper si se gusta. Trebuie sa fie un pic acrisoara, daca nu e - se pune si restul de lamaie.
Se serveste cu o lingura de smantana si patrunjel verde.

Adaugire importanta: am uitat sa mentionez ca se poate face si cu ciuperci, carnat sau sunca taiate cubulete mici si calite odata cu legumele, si ma gandesc eu ca n-ar fi rea un pic de costita chiar, sau ceva afumatura (fara oase)?

Oh hell, we deserve a laugh

Doar sa ne amuzam, pentru ca 1 - avem 16 luni de numarat zilele si pentru ca 2 - la cate rele a facut nu stiu cata apa trebuie sa ne spele. Pacat ca nu-s alegeri anul asta, ar fi fost mai usor de numarat - dar atunci nu mai era atat de haios calendarul.

De vanzare la Barnes&Noble. :)

Sper sa-mi recapat zen-ul

De cateva zile bune am 0/zero toleranta pentru oameni. Ma enerveaza si ma irita toti cei care presupun - chestii care oricum nu-i privesc - fara sa stie nimic sigur, cei care asuda in competitii continue de parca supravietuirea le depinde de asta, cei ce vorbesc cu siguranta despre lucruri de care nu au habar, cei increzuti de parca s-au nascut in familie regala, cei ce nu se tin de cuvant cand e vorba de ceva extrem de serios... si mai sunt.

Ce ma enerveaza cel mai tare este ca mi-au deranjat echilibrul care incerc sa mi-l mentin de-atata timp. Nu-mi pasa de ce cred si cum sunt ei - dar am fost bombardata de atatea ori in ultimele zile ca pur si simplu nu pot sa-i ignor ca totalitate pentru ca numarul lor e uimitor. Si da, am luat in considerare ca poate-s eu, nu ei - dar dupa cateva zile de foc continuu m-am convins ca nu e vina mea din nici un punct de vedere. Decat poate ca raman voit-nevoit in contact cu ei, asta vina am. Pe unii ii pot evita, pe altii nu prea.

Anyway. Ma straduiesc sa ma balansez si sa ajung iar la starea de nesimtire necesara.

Asta fac. Living the fucking life.

It's raining men...

5th Ave cu 50th St., coltul adiacent Catedralei Sf. Patrick. Armani Exchange are o promotie si baietii imprastie fluturasi de hartie.
Unii. Altii stau cuminti in vitrina.

Se mai opreste cate un grup de turisti (am auzit si un neaos "hai ma sa-ti fac poza cu ei"), in rest, lumea isi vede de treaba. Ba chiar ma intreb cat de tare l-a afectat emotional pe baiatul asta indiferenta trecatorilor.


That's life (in NY), kids. Nu stii niciodata de ce te impiedici pe strada.

Pe rau in sus

Luni a fost Ziua Muncii pe stil american - long week-end pentru multi. Noi de obicei avem liber lunea dar ca sa fim in ton, am zis sa urcam nord pe raul Hudson, cat mai aproape de casa. Am mers vest de rau, am luat un drum scenic prin muntii Catskill, apoi am traversat raul si am vizitat Vanderbilt Estate (e cineva care n-a auzit de familia Vanderbilt? sa ridice mana. Si ca fapt divers, cine se uita pe CNN - Anderson Cooper este fiul Gloriei Vanderbilt.)


Am vazut privelisti frumusele (Catskills sunt tehnic munti dar arata mai mult a dealuri), masini super-faine, mai multe Harley-Davidson decat oriunde altundeva.

Am vizitat CIA - nu cel ce instila frica in dusmani :))- si am fost foarte impresionata. Superb amplasat pe malul raului, cu vederi superbe, cladiri nu numai frumoase dar curate cum rar intalnesti. Planuiam sa mancam acolo dar bineinteles ca erau inchisi (unul din motivele pentru care urasc sa calatoresc inafara NY-ului de sarbatori) - insa ne-am promis ca o sa revenim.

Vanderbilt Estate este si ea impresionanta chiar daca nu este vreun palat, iar istoria familiei si a proprietatii (folosita doar cateva saptamani pe an) este fascinanta. Demn de mentionat ca a fost prima cladire in zona sa aibe curent electric (acum peste 100 de ani) si are un sistem de racire natural incorporat in arhitectura - foarte ingenios.

Camerele sunt decorate pe stil foarte parisian, terenul ce o inconjoara este aerisit. Sunt si 3 gradini asezate pe 3 nivele si un iaz fermecator...

Ne-am intors acasa nu pe autostrada ci pe un drum care trece prin oraselele insirate de-a lungul raului - mai incet dar mult mai incantator. In timp ce treceam printr-unul din orasele ne-am oprit sa vedem apusul - si asa am mai descoperit un loc frumos pe malul raului, Dobbs Ferry - numele vine de la unul din cele mai vechi docuri de pe Hudson. Loc perfect pentru un picnic :)


Si toate astea nu mai departe de o ora si jumatate de casa.
Mai multe poze aici.

Un moment oarecare

Cateva secunde dintr-o sambata dupa-amiaza oarecare in Union Square. Dupa ce mi-am facut cumparaturile de la fermieri si inainte sa cobor la metrou :)
Scuze pt calitate, dar filmuletul e facut cu aparatul foto cel mic.

Ma joc cu mancarea

Mai ales cu rosii.
Ultimele zile cu rosii de gradina si le folosesc la maxim. Stiu ca o sa le duc dorul mult timp de-acum incolo.

Paine prajita cu pesto*, ricotta**, o felie de rosie, sare si piper. Frunzulita de busuioc e mai mult de decor, e destul busuioc in pesto.

Ricotta pe felii de ardei, sare si piper, cateva picaturi de ulei de masline. O gustare usoara si destul de dietetica.


Salata Caprese - felii de rosii alternate cu felii de mozzarella, s&p, busuioc.
Traiasca vara! (ca tot a venit septembrie)

*Pesto

Excelent cu paste fainoase - tot ce ai de facut e sa fierbi pastele, sa le scurgi si sa le amesteci cu pesto dupa gust. Tine o saptamana (chiar 2) la frigider si o luna la congelator, cu conditia sa fie acoperita suprafata lui cu o folie de plastic (aerul oxideaza busuiocul si atunci se innegreste). Daca e indesat bine poate fi pastrat si cu un strat de ulei la suprafata. Poate fi folosit ca baza la pizza. Sau cum am aratat mai sus.
Exista o miriada de retete, dar ingredientele de baza raman aceleasi, doar cantitatile difera de la gust la gust.

La 2 cani cu frunze de busuioc (indesate)
1/2 cana de ulei de masline de calitate buna
3 catei maricei de usturoi
1/2 cana de pignoli (seminte de pin, pine nuts)
(optional se poate folosi 1/4 cana de pignoli si 1/4 de nuci)
sare si piper
1/3 cana parmezan ras

In robotul de bucatarie se pun toate ingredientele minus uleiul. Se pulseaza de cateva ori si apoi se adauga uleiul in suvoi subtire. Se mai lasa pana se face ca o pasta. Una lume pune parmezanul la sfarsit, amestecat de mana. Si gata.

Se poate face si fara robot, se toaca totul marunt-marunt cu un cutit :).

Alt fel de brownie

Reteta de brownies care o fac de obicei e excelenta - si foarte usoara si rapida. Si cum zic gospodinele noastre, ieftina :)
Dar am vrut sa mai incerc si alte retete, ca noutate. Nu am facut rau, ce iese este o negresa mult mai complexa si ca gust si ca textura, foarte-foarte ciocolatoasa (duh! sunt 600 de gr. de ciocolata in ea) si a tinut fara probleme vreo 5 zile - nu s-a uscat si nici nu a fost mai putin delicioasa. (Dap, in ciuda faptului ca e asa delicioasa nu prea poti mai mult de o bucata. Bucata dubla, dupa cum se vede in poza si voi explica la sfarsit).
De-asta o sa-i zic:

Double Brownie

300 gr./12 oz + 100 gr./3-4 oz. ciocolata amaruie taiata bucatele mici
200 gr./3/4 cana nuci zdrobite un pic
150 gr./10 linguri (rase) faina
20 gr./3 lingurite cacao
un praf de sare
2 linguri ness
5 oua
250 gr./1 cana zahar
1 cana ulei

Pentru ganache
200 gr. ciocolata cu lapte, taiata bucati
200 gr. smantana de frisca (frisca nebatuta, heavy cream, whipping cream)
1 lingurita de cacao pentru ornat

Se incalzeste cuptorul la 180C/350F.
Se topesc 300 gr. din ciocolata amaruie la Bain Marie.
Intr-un castron se amesteca nucile, faina, restul de ciocolata (100 gr), cacao, sarea si nessul.

In alt castron se bat ouale si zaharul (cu mixer sau tel) pana cand se ingroasa un pic. Se pune uleiul in suvoi subtire batandu-se in continuare.
Se tempereaza ouale (se pun cam 3 linguri de ciocolata, cate una o data, in oua) apoi se adauga toata ciocolata in oua.
Se pune amestecul cu faina in amestecul de ou/ciocolata. Se amesteca usor, nu trebuie batute tare.

Se pune pergament pe fundul unei tavi de 15x10" (35x24 cm). Se toarna aluatul si se niveleaza. Se coace 25 de minute, se scoate si se lasa sa se raceasca, apoi se desprind marginile usor cu un cutit si se intoarce pe un gratar, se scoate pergamentul si se lasa la racit.

Intr-un vas mic se incalzeste smantana pana aproape de fiert. Se adauga ciocolata si se amesteca pana se topeste si amestecul s-a ingrosat un pic. Se ia de pe foc si se lasa sa se raceasca (s-ar putea sa dureze si o ora pana cand se raceste si se ingroasa). Se toarna peste negresa si se baga la frigider pentru cel putin 1 ora-doua.


Acum, ce am facut eu: am taiat prajitura in 2, am pus un strat de ganache pe una din jumatati, am acoperit cu a doua jumatate si apoi am taiat si turnat restul de ganache deasupra. Nu era necesar dar am zis ca nu stiu pe nimeni sa manance doar o negresa. Ever.

Asta nu e gluma cu blonde

Asa stau lucrurile

Total $18.25

Ii dau o hartie de $20 si ii spun ca am marunt - standard care inseamna "stai un moment". Nu ma aude sau ma ignora si continua tranzactia la cassa cu 20.00
Ii dau fisa de 0.25 si o vad ca se pierde. Pune degetul pe ecranul cassei, murmura maruntel din buze, se uita in jur dupa ajutor si nu-l gaseste, se mai uita odata vreo 10 secunde la ecran. Isi ia inima in dinti si baga mana in sertar sa-mi dea restul.

$1.75

Jur ca n-am zis nimic. Pentru ca m-am amuzat prea tare si pentru ca nu aveam chef sa dau lectii de aritmetica.

p.s. se intampla frecvent, nu a fost ceva neobisnuit. Este foarte trist dar estimez (fara nici un fel de dovada statistica) un procentaj de 90% (si-s blanda) care daca nu au socoteala facuta de computer, nu stiu sa faca scaderi. Exista un (relativ) mic procentaj pentru care si sa numere marunti (la modul de o moneda de 10 centi, una de 5 si 4 pennies) este o incurcatura care dureaza peste 10 secunde.

Uite alt motiv pentru care iubesc NY-ul

Duminica (8/19) a fost un concert de Blues & BBQ (oh, yeah!!) la care as fi vrut sa ajung mai devreme. Ar fi fost de la 2-9 pm dar din pacate nu am ajuns decat pe la 7 jumatate - cand abia incepuse ultimul grup sa cante.

Toata ziua plouase mocaneste, cu mici pauze. Si nu prea cald afara, fix ca o zi de septembrie tarziu.


Sincer, ma asteptam sa ajungem acolo si sa gasim totul cancelat, inchis. Dar hey, this is NYC - care nu se sperie un pic de ploaie.



Destula lume, desi nici pe departe cati ar fi fost daca era vremea mai suava. Dar si asa, am mancat BBQ in ploaie sub umbrela personala - pulled pork (il explic eu altadata) si coaste, si 2 feluri de fasole, si porumb pe gratar si cartofi dulci sotati. Sper sa ajungem candva la unul din cele 2 companii care le-am incercat acum - sunt pe la 125th St., cam rar dam pe-acolo :) Dar acum stim ca merita. Nu am facut poze mancarii pentru ca mancam cu o mana si cu alta tineam umbrela :)

Cat despre Lil'Ed and The Blues Imperials (musafiri din Chicago) - they kick ass. Si asta zau ca nu o zic doar ca imi place genul (admit ca prefer Blues fata de Jazz) - dar au cantat de parca le depindea cariera de concertul asta :)

Gazpacho

Supa spaniola care se face la rece, se consuma la rece :) Foarte potrivita pentru vremea calduroasa, se poate servi in farfurie sau in pahar.

E prima data cand fac si nici macar nu e a asa cald afara. Dar am fost la piata si e un fermier care la sfarsitul zilei vinde rosiile mai moi in pungi cam de 1 lb, la $1 punga. N-or fi de salata, dar sunt heirloom (am mai povestit eu de ele aici) si am luat 2 pungi cu gazpacho in minte - pentru ca nu poti face gazpacho decat cu rosii foarte bine coapte.

Aprox. 1 kg de rosii (spaniolii recomanda ca rosiile sa fie Roma, care nu au asa multe seminte dar eu zic ca nu are importanta, dupa cum se va vedea mai incolo) se taie bucati (eu le decojesc ca asa vreau eu, dar nu e necesar) deasupra unui vas, ca sa nu se piarda din sucuri.

La fel se face cu o jumatate de ardei (eu folosesc rosu, gen gogosar pentru ca vreau sa pastrez culoarea, mai ales ca am folosit tomate galbene si rosii), o jumatate de ceapa micuta, cativa catei de usturoi (dupa preferinte, 2-3...4 :)) ) si un castravete curatat de coaja si de seminte.
Intr-un vas se pune miezul de la o felie de paine veche la inmuiat in apa cateva minute, se stoarce, se adauga legumelor.

Se pun cam 6-8 linguri de ulei de masline, sare+piper, si cam 3-4 linguri (3 si se gusta) de otet din vin dulce (sherry). Stiu ca e mai greu de gasit - cred ca merge orice otet mai dulce - ca cel de orez de ex., sau folositi mai putin daca e otet normal. Dupa cum spuneam, se gusta si se ajusteaza.

Cu un blender (cel de mana e perfect) se face o crema. Se da printr-o sita ca sa scapam de seminte, chinuind resturile ca sa stoarcem fiecare picatura gustoasa din ele. Daca e prea groasa, se adauga un pic de apa (la mine nu a fost). Se baga la frigider macar o ora sa se raceasca. Se consuma proaspata, nu e genul de supa care tine zile. Adica, tine dar isi pierde aroma, plus ca e atat de usor de facut ca nu merita.

Cea din poza are pe fundul castronelului o jumatate de felie de paine taraneasca, genul cu coaja groasa, am pus cateva cubulete de rosie-castravete-ardei rosu si am picurat ulei de masline in care am pus frunze de busuioc vreo jumatate de ora. (Astea-s fitze de prezentare, e frumos dar nu e nevoie de ele).

O lume inghetata

Ca tot vorbeam de inghetata, sa pomenesc si de gelato - inghetata italienilor, care spre deosebire de inghetata care o stim noi, are pe lista de ingrediente si oua. O alta diferenta ar fi ca gelato este de cele mai multe ori facuta cu arome naturale (sucuri sau piureuri de fructe proaspete).

Cateva mici magazine de gelato s-au deschis in NY in ultimii ani si au avut un succes rasunator. Atat de asurzitor incat nu le-am incercat pana vara asta :)
Serios, erau mici magazinute care inchideau mult prea repede in timpul zilei ca sa ajung sa le incerc vreodata. Ba, pe unul l-am incercat seara tarziu, dar e intr-o locatie care nu prea e in drumul meu.

Ce s-a schimbat anul asta? Doua din firme au inceput sa vanda intr-un magazin trendy/naturistic/bio, pe nume Whole Foods. Una, "Il Laboratorio di Gelato", are stand unde poti cumpara o cupa sau pentru acasa in containere de diverse marimi. Deasemeni poti sa gusti din ele miniaturale lingurite, si dupa vreo 5-6 arome am decis ca cea mai interesanta este cea de smochine. Dar... nu m-am indragostit de ea.

A doua firma, "Ciao Bella", vinde in frigiderul cu inghetate.
Am luat un gelato cu/din alune de padure. Buna, nu foarte dulce, cu aroma destul de pronuntata, m-a dezamagit prin textura. In loc sa devina cremoasa o data scoasa din congelator, se topeste intr-o balta de lapte.

Cea de care spuneam ca am incercat-o acum vreo 2 luni intamplator, "Cones", bunuta. Nu-mi amintesc exact aromele (lamaie parca, si as zice trandafir? nu mai tin minte). Daca mi-ar fi mai in drum as mai incerca-o. Poate si Il Laboratorio o sa o mai incerc. Ciao Bella? Arrivederci, Bella.

Si concluzia este ca gelato ca in Italia nu exista in NY.

Dar... mai exista "semifreddo" (nici gelato, nici parfait, ci cam intre) si am o reteta mortala. :)

1 lingura unt topit
175 gr/6 oz. ciocolata alba, zdrobita bucatele
2 oua mari
1/3 cana/5 linguri + 1 lingurita zahar
1 lingurita esenta de vanilie
1/4 lingurita esenta de migdale
100 gr/o cana de migdale feliute (as putea paria ca merge si cu alune de padure sau fistic)
375 ml./1 1/2 cana smantana de frisca (o scurtatura ar fi frisca dar sa nu fie vegetala ca nu stiu ce iese atunci - si daca este frisca indulcita as injumatati cantitatea de zahar din reteta)

Se tapeteaza cu folie de plastic o forma de chec lasand o margine de cel putin 5 cm sa atarne. Se baga la congelator.

Intr-o tigaie se topeste untul si se prajesc migdalele (optional cu un praf de sare) timp de 1 minut, pana-s bine unse. Se lasa la racit (trebuie sa fie temp. camerei cand intra in compozitie)

Se topeste ciocolata intr-un castron de metal sau Jena pe Bain-Marie, mestecand din cand in cand. Se pune deoparte.

In alt castron, tot pe Bain-Marie, se bat ouale cu zaharul pana cand se ingroasa si se deschid la culoare si din momentul asta se mai mixeaza inca 3 minute, dupa care se scoate castronul din Bain-Marie si se adauga ciocolata, vanilia, esenta de migdale.

In alt castron se bate smantana pana cand devine frisca (varfuri tari). Cu o paleta se incorporeaza frisca in amestecul de ciocolata, usor (se trece paleta pe sub amestec si cand iese afara se intoarce castronul 1/4 si se repeta pana e incorporata bine frisca). Se adauga si alunele si se toarna in forma. Se acopera cu marginile foliei de plastic si se tine la congelator 8 ore sau peste noapte.

Se serveste taiata in felii grosute.
Daca nu incercati reteta asta, nu stiti ce pierdeti :P Si ma rog, poate e mai bine sa nu stiti :)

Film la iarba verde

Nu-s multe de spus despre Bryant Park - un petec de parc din strada in strada, ascuns in spatele Bibliotecii Centrale a orasului, ingrijit si manicurat, gazda a prezentarilor de moda de 2 ori pe an cand e impanzit de corturi albe pe gazonul central - care gazon, in fiecare luni din vara este gazda unui program numit Festivalul de vara al Filmului. Un enorm ecran ridicat de HBO pe care-s proiectate filme, de cele mai multe ori clasice.
Lumea vine de pe la pranz, se aseaza pe peluza - un picnic, o vorba, iar la caderea intunericului, un film.

Luni am avut ceva treaba prin zona si cum citisem pe Gothamist ce film ruleaza, am zis sa tragem un ochi. Si asta e ce ne-a vazut ochiul:




























Mai e nevoie de cuvinte sa explic ce multime de lume era acolo? si pentru ce, ma rog? uite pentru asta:






















Sau asta (in caz ca e nevoie de lamuriri):


Nu numai ca inca mai atrage public, dar au fost aclamatii la prima scena a lui Bogart, la "play it, Sam" si (scena pentru care am asteptat pentru ca eram curioasa de reactie) la Marseilleza (in ciuda asa zisei antipatii americane fata de francezi).
Dupa asta am plecat, vazusem Casablanca la TV pentru a 20-a oara cu doar cateva zile inainte. :)

Surpriza

Am facut o a 2-a vizita la magazinele rusesti luni si cand sa cumpar o gogoasa, un nene a venit si a cerut o inghetata cu vanilie.
Scoasa din frigider intr-o tzipla draguta, o vafa. Bineinteles ca a trebuit sa iau una. Si a fost super! Ma gandesc cum sa fac data viitoare sa cumpar mai multe si sa ajung cu ele netopite la mine in congelator.

Sper ca nu sunt singura care-si aduce aminte de vafe (sau inca mai exista?)

Daca v-au placut bufonii...

Pentru ca in copilarie, vocea lui facea ca uneori sa pierd sirul interesantelor reportaje ale Tele-enciclopediei.

Pentru ca in adolescenta, pe vremea Cenaclului, "Ploaia care va veni" exprima intr-un fel gandurile noastre.

Pentru ca in timp ce ascult "Sfarsitul nu-i aici" simt ca cineva imi tine mana si ma imbarbateaza.

Pentru ca in timp ce recita "Ultima scrisoare" ma face sa-mi doresc sa fiu destinatara acelor versuri, la fel de dulce rostite.

(Le puteti asculta aici)

Pentru ca vocea lui imi aduce aminte de acei ani... si o singura alta voce i-a facut concurenta - cea a lui Vintila, primul meu crush (probabil ca si singurul daca stau bine sa ma gandesc) pentru un artist.

Si pentru ca n-a imbatranit niciodata, pentru ca nu a renuntat la plete, pentru spiritul care l-a demonstrat pana la sfarsit.
Somn usor!

Long Beach

Long Beach, pentru curiosi :D
Una din plajele NY-ului, apartine orasului cu acelasi nume, care oras apartine de Long Island si nu NYC, si se plateste intrare.