Cu regretele mele pentru amicii francezi, dar anul asta Bastille Day a fost o mare dezamagire comparat cu acum 2 ani...
Un restaurant cu nume francez nu inseamna un restaurant francez. Rouge Tomate (nu ca e haios cum in romana asta s-ar traduce prin Rosia Rosie?) vindea lemonada (limonada? nu mai stiu) din portocala+ghimbir si capsuna+nu mai stiu ce. Tres francais, n'est pas?
In rest, sandvisuri si sandvisuri - pentru mine e paine gadilata (expresia apartine Rodicai Ojog-Brasoveanu - sau cel putin eu am preluat-o de la) si exprima perfect sentimentul meu fata de sandvisuri.
Dar o mare surpriza a fost prezenta cofetariei Payard, care acum 2 saptamani or so a inchis unica locatie care o avea pe Upper East Side. Eveniment care m-a intristat, vraiment.
Pana la urma am mancat carnati de miel picanti - merguez - intr-o bucata de bagheta (adica sandvis, hm...). La pachet, pentru mai tarziu, of course - Payard.
In rest, nimic deosebit. Un spatiu de petanque pentru copilasi mici, o scena cu prea putina activitate sa te tina in loc, multi din cei care apar la orice targ de strada (pana si clatite adevarat frantzuze erau doar in 2 locuri). Restaurantele frantuzesti nu prea au fost prezente (poate unele au si inchis in economia asta, cine stie?), Cannelle a fost dar vindea doar doua prajituri cam ciudate si total neapetisante... Cum ziceam, dezamagire.
Organizare proasta? semne ale economiei? nu stiu, dar mare pacat.
Realitatea rezistă doar până la etajul nouă
Acum 6 ore
2 comentarii:
vaaaai...chiar ca..pai sa dau eu o fuga sa fac niste fotografii la patiseriile paul, mai frantuzesti in bucuresti decat in franta..:)))
Interesant totusi, na, la o adica e vb despre bastilia...vremuri vitrege, aia s-or macelarit unul pe altul, mai degraba carnatii aceia fiind cei reprezentativi vremrilor decat prajiturile..:))
pai ia sa faci fotografii unde zici, ca m-ai facut curioasa acum. :) pretty please.
Trimiteți un comentariu