Morcovi murati

O reteta super simpla de muraturi vietnameze care sunt servite la fripturi, in sandvisuri, in pachetelele de vara, sau doar ceva de rontait :)

Daikon e o ridiche dulce, chit ca alt soi decat cea romaneasca. Atat morcovul cat si ridichea se taie betigase sau se dau prin razatoarea mare, dupa preferinta.

La 500 gr. (2 cani) de morcov si daikon, 75 ml. otet alb (de preferat otet de orez insa) in care se topesc o lingura de sare si 2 de zahar. Se toarna peste morcov, se acopera si se da la frigider 2 ore cel putin. Si atat, nimic mai mult.

Dim Sum - un fel...

M-a amuzat teribil cineva pe flickr care a fost surprins ca-s romanca, din cauza pozelor mele cu mancare chinezeasca a crezut ca-s din tarile asiatice. Poate asa pare, nu ma gandisem niciodata - dar adevarul e ca nu mancam chinezeste (sau thai, malay, vietnamez) mai des de o data pe saptamana (ceea ce e foarte normal in State). Mai rar da, dar mai des nu prea. Asa deci:

Am mai pomenit de dim sum, doar ca de data asta e vorba de un restaurant clasic chinez.
Dim sum Go-go are sistemul unei fituici-meniu pe care notezi cu creionul ce dim sum vrei, in aditia meniului normal. Preturile sunt intre $1.95 si $4.95.

Pe masa sunt deja 3 sosuri si soia prajita - care creeaza acelasi fel de dependenta ca si alunele.

Dumplings cu crevete.





Dumplings cu (un fel de) ceapa verde si crevete.




Dumplings cu porc si verdeturi.




Turnip cakes - "cake" nu in sensul de prajitura ci ca forma, asa ca o sa-i zic "placinta de gulie". Nu sunt mare fan de gulie si ma asteptam sa fie plictisitoare, dar chiar mi-a placut. Foarte gustoasa cu un strop de picant - super.


Si febletea mea - "cotlet de vitel la abur, in sos de piper" cica. Bine, cotletele aici pot fi di dintr-o anumita parte a pulpei, deci tehnic e corect. Fapt e ca-s mici bucatele de carne pe os (de ce pe os? banuiesc ca ii da gust mai bun)extrem de fragede, cu un sos atat de superb ca iti vine sa-l bei din castronas asa cum e. As fi fericita sa pot gati asta acasa, asa ca am incercat (de 2 ori) o reteta data de un chinez dar nu a iesit decat pe departe asemanator. Restul chinezilor interogati nu au cunostinta despre ce vorbesc (bine, nici individul asta nu stia despre ce vorbesc dar a aproximat el ca ar putea fi...). Nu ma dau batuta.

In "episodul urmator", un alt fel de dim-sum...


5 E Broadway,
Btwn Catherine St & Chatham Sq

Sandvish, Sandwich

Cine ma cunoaste, stie ca nu ma omor cu sandvisuri - dar cateodata sunt cea mai buna optiune - sau pur si simplu sunt prea bune ca sa le ignor. Oricum, nu cred ca mananc mai mult de doua pe luna in cel mai dramatic scenariu.

Si cum luna asta a fost destul de dramatica, s-a intamplat sa mananc 2 sandvisuri, nah - dar nu orice fel. :)

Bahn Mi [banmi] este sandvisul vietnamezilor si este un deliciu deosebit, chiar daca in mare parte pare familiar.
Consta din bagheta frantuzeasca incalzita bref intr-un cuptoras (atat cat sa devina crocanta), manjita pe o parte cu pate de ficat, pe cealalta parte cu un sos de maioneza si sos soia (si zic eu ca mai sunt ceva ingrediente secrete), apoi mezeluri vietnameze (si pun pariu ca nu stiati ca fac si ei un fel de parizer si sunca si altele ca pe la noi - deh, influentele francezilor) pe care ti le alegi tu de pe meniu, fasii de morcov si ridiche daikon (un sort de ridiche alba dulce) marinate (reteta va urma candva curand pentru ca sunt excelente alaturi de o friptura sau un mezel si ingrozitor de usor de facut), un pic de ardei iute (esti intrebat cat de iute il vrei) si un pic de coriandru verde.

Cand musti din el te loveste o simfonie de gusturi care se complementeaza perfect, dar care in parte incearca sa ia prioritate. E sublim.

Cheesesteak-ul este o inventie americana, mai precis philadelphiana. Atribuit ca inventia lui Pat din Philadelphia, in ziua de azi controversat din cauza lui Geno care a deschis pravalie chiar peste drum de Pat. Locuitorii Philadelphiei (si nu numai ei) sunt impartiti in 2 tabere: cei care sunt fani Geno si cei care sunt fani Pat. Noi preferam Geno pentru ca pare mai curat si luminat. La intoarcerea din North Carolina am facut un ocol de vreo ora sa mancam un cheesesteak (hotarare luata la 1:30 a.m. cand pe autostrada nu prea mai gasesti nimic uman comestibil) dar fiind ca ambii sunt deschisi 24 din 24. Deci...

Un cheesesteak este format din paine italiana, fasii de carne de vita sotate pe tabla incinsa cat sa nu mai fie roz, cu ceapa (care se soteaza in liniste pe marginea plitei asa incat atunci cand ii vine randul e inmuiata si translucenta) si branza - din care nu ai decat 3 de ales: cheese-wiz (o branza lichida galben neon inventata tot de americani, care este buna cum numai junk-food poate fi), provolone sau americana (feliile albe care se folosesc de regula la sanvisuri). De la barul in aer liber iti poti lua ardei iuti murati (din cei mici si rotunzi ca un mini-gogosar), mustar si ketchup.

In ciuda simplicitatii aparente, un cheesesteak bun e greu de facut - carnea trebuie sa fie sotata atat cat sa fie la punctul perfect de fragezime, si asta nu e chiar usor de obtinut. Puristii spun ca daca painea nu e italiana, nu e cheesesteak (uhm... Pat si Geno sunt locati la capatul Pietii Italiene - facuta celebra de "Rocky" cu antrenamentele lui), deasemeni ca cheese wiz ar fi singura alegere potrivita pentru ca asa a fost inventat. Oh, well :)


Si daca-ti crapa ochii de foame (sau de pofta, de la caz la caz) cartofi prajiti cu aceeasi "dezgustatoare" cheese-wiz turnata peste ei (bineinteles ca poti sa-i iei si fara branza, dar de ce?)

Nimic mai bun la 3 a.m. cand n-ai mai mancat de vreo 10 ore, nu?

It's tough...

Se pare ca sunt capabila sa iubesc mai mult decat imi dau eu seama, deja e a nustiucata oara cand mi se intampla sa realizez asta.

Mi-e dor de tine imens baby, si te iubesc mult, si sper din tot sufletul sa fii bine ca sa ma alin macar cu gandul ca nu am sacrificat dragostea noastra degeaba...

Iar Central Park

O scurta vizita la gradina zoologica din parc (am vizitat partea de sud de data asta),
fantana cu terasa Bethesda - care este o opera de arta si care impodobeste parcul de aproximativ un secol si jumatate,
si multe alte fotografii aici - caruselul, Cherry Hill, memorialul John Lennon... sunt vreo 2 pagini de poze. Have fun!

NY Noodletown

Probabil neobservat, la fiecare restaurant chinezesc despre care am scris am trecut regiunea care o reprezinta. Pentru ca meniurile sunt foarte diferite, si ca exemplu o mancare simpla - sa zicem "fructe de mare cu paste fainoase" poate sa difere major de la o regiune la alta. Si chiar daca gasesti pe meniurile lor mancaruri din regiunile invecinate, New Green Bo e din Shanghai, Wu Liang Ye e Sichuan (swechuan, sechuan ca variante), XO Cafe and Grill reprezinta Hong Kong-ul, la fel ca si NY Noodletown. Spre deosebire de XO care are un meniu extensiv, NY Noodletown are unul din cele mai scurte meniuri vazute in Chinatown. Este deschis pana la 4 a.m. si intotdeauna are cel putin jumatate din mese ocupate. Nu e de mirare ca ospatarii nu-s intr-o dispozitie prea buna mai niciodata. Don't take it personal, sunt morocanosi cu toata lumea :))

Saptamana trecuta, dupa esecul cu prima mana de vopsea in bucatarie si inca o vizita la Home Depot pe la miezul noptii sa cumpar alta vopsea, ne-am dus sa mancam la NYN dat fiind ca e unul din putinele locuri cu mancare buna deschise noaptea. Si uite ce a iesit (pot sa spun sa mi-am innecat amarul in mancare in noaptea aia :) )

Purcelus de lapte pur si simplu pe orez. Nici nu mai are nevoie de altceva, jur. Carnea e suculenta iar soriciul este asa crocant ca nu-ti mai pasa de nimic.

Pe meniu ii spune "tendon de vita" dar nu e tendonul la care ne gandim noi, dupa cum se vede. Sunt bucati usor gelatinoase care au fost gatite intr-un foarte usor sos de soia si pur si simplu asezate pe ramen (poate sa intru in amanunt vreodata despre cate paste fainoase exista??). Absolut superb.

Curry cu vita. Exista variante curry in multe tari din lume si sunt foarte diferite de la condimentele folosite pana la modul de preparare si rezultatele obtinute. Chinezii si japonezii folosesc un curry mult mai usor decat indienii, bangladeshii de ex. Curry se refera de obicei la sosul care se face cu pudra curry (formata din 7-9 condimente). Fiecare tara, regiune si bordei are reteta proprie de pudra curry. :)
In cazul de fata, un curry pe stil japonez, mai sos cu legume. Bunut, dar intrecut de celelalte feluri.

Fructe de mare cu paste late (nu-s asa de
late, dar am zis eu ca e mare filozofie cu pastele astea la asiatici). Cand a aparut la masa mi s-a parut cam... fara sare, fara piper. Si cu amidon (folosit foarte des in bucataria chinezeasca) dupa care nu ma omor. Ma bucur ca m-am inselat: absolut superb. Gustul fructelor de mare se simtea proaspat si sosul doar ii dadea o... idee catifelata. Excelent.

Happy pig, cum zice un prieten. :)

La ce mai sta americanul la coada

E a 4-a vara de cand unul din parcurile candva nebagate in seama atrage mii de oameni zilnic. Miracolul se cheama Shake Shack si nu este nimic mai mult decat o mica pravalie care vinde (desi in mai multe variante) doar burgeri, hot dogs si inghetata.

Ideea apartine unui bucatar care deja avea cateva restaurante de imens succes si toate destul de scumpe - Blue Smoke si Union Square Cafe, Grammercy Tavern, Tabla si 11 Madison. Ultimele 2 fiind in apropierea unui parc lasat in paragina de oras, intretinerea lui lasata la mila donatorilor, Danny Meyer are grozava idee de a contacta autoritatile si a face un contract care va schimba fata parcului pentru multa vreme. Si asa s-a nascut Shake Shack. Frumusetea ideii lui nu se opreste aici. Shack va fi teren de antrenament pentru viitori absolventi ai scolii de ospitalitate din cartier, foloseste ingrediente de calitate si proaspete si iti ofera sansa sa iei o gustare al fresco (nu imposibil in NYC dar destul de rar, mai ales intr-un parc).


Si de-atunci, Shake Shack a devenit subiect controversat in lumea mancailor din NY. Unii spun ca e un burger oarecare (si aici nu-s de acord, eu care nu stiu daca am mancat 2 burgeri in 12 ani dar cam 2-3 pe vara la Shack) si nu merita sa stai la coada , altora nu le pasa si asteapta cate o jumatate de ora... Asteptatul insa e destul de previzibil - e foarte aglomerat la pranz si in week-end, de cele mai multe ori nu astepti mai mult de 10-15 min :) (tragic in tara unde s-a nascut fast-food-ul, nu?)

Dar sa trec la mancare odata... Aici e meniul. Si aici e ce luam noi de obicei.


Cheese fries. Nu sa cazi pe spate dar ok. Pentru o scurta vreme intr-unul din anii trecuti au avut din cei pai, subtiri si crocanti, si desi au fost bine primiti de unii (asa, ca mine) se pare ca majoritatea clientilor prefera pe astia mai grosi. Eh, democratie si la cartofi prajiti.



Apoi, The Shroom Burger. Acum, eu sunt carnivora iar asta este un burger vegetarian. Nu prea ne-am potrivi, nu? Este absolut magnific si cred ca il prefer. Este facut din portobella garnisita cu branza Muenster, tavalit prin ceva pesmet si prajit scurt la temperaturi inalte. Rezultatul este un pic crocant, cu branza topita si ciupearca (ne-tocata) doar un pic gatita, cat sa fie frageda dar sa-si pastreze si gustul. Suculent. Superlativ.


Shack Burger. (Aici o explicatie mai detailata plus alte raspunsuri la intrebari frecvente). Vine in single sau double si sincer the double e un pic prea mult. Trebuie sa existe o balanta intre paine si carne, si cred ca un singur burger e tocmai la fix. Este facut din 2 calitati de vita care sunt destul de scumpe pentru un burger (nu spun o noutate ca de obicei carnea tocata e din resturi de pe carcasa si alte minuni despre care mai bine sa nu stim, nu?) si care sunt tocate de ei. Candva, pe la inceputuri, era gatit usor in sange, asa cum ii sta bine unui burger de calitate. In ziua de azi, e mai bine facut ceea ce in aprecierea mea il aduce mai aproape de mediocritate.
Si la piece de resistence - frozen custard. Inghetata daca nu faci parte din tagma puritanilor (care au dreptate intr-un fel - asta e o inghetata speciala). Nu numai prin faptul ca e facuta cu ou si smantana de frisca (pe cand inghetata asa cum o stim noi e mic copil la calorii fiind facuta cu lapte) dar e cremoasa si moale (avand continut mare de grasimi nu ingheata la fel de tare). In orice zi gasesti 2 sortimente - vanilie si ciocolata, si o specialitate a zilei care se schimba de la luna la luna (adica 7 sortimente/saptamana timp de o luna, nu-s sigura ca am explicat bine). Cea de vanilie e facuta cu pastai de vanilie (nu esente sintetice) iar cea de ciocolata foloseste o marca binecunoscuta aici. Superb. Aceeasi inghetata e folosita in concoctia numita concrete - un fel de shake atat de gros incat se consuma cu lingurita :)

A trebuit sa revin a 2-a zi sa incerc pe cea de pralina - si a meritat. Usor caramel, usor migdala... Out of this world.

Si deci intrebarea e: merita stat la coada pentru asta? DA, macar o data. :)

Intr-o zi de sarbatoare... kebab iestem

Cum ieri a fost sarbatoare (Memorial Day) am zis sa profitam de ne-aglomeratia din oras si sa batem un pic strazile prin West Village, si cum as fi mancat ceva dar nu mai mult de o gustare, si cum prima idee care am avut-o a fost neinspirata (un loc care vinde o specialitate chineza, bing, despre care o sa mai povestesc cand vor redeschide - deocamdata sunt in vacanta de vara, lucru nemaintalnit in NYC, unde se cred astia??) am facut prima la dreapta si ne-am indreptat spre Yatagan Kebab House.

O, ce priveliste... "hole in the wall", 3 mese, si fereastra afara in caz ca vrei mancarea "to go". Pana iti vine randul te uiti la halcile de carne care prind coaja incet-incet si salivezi valuri-valuri (probabil motivul pentru care nu m-am putut concentra sa fac poze nemiscate). Nici vorba sa comanzi altceva decat doner kebab.


In timp ce asteptam, un client imi spune: "Do yourself a favor and get one of these" - well, dude, that's why I'm here, right?
Si deci... minune. Mielul e crocant dar se topeste in gura printr-un miracol care nu mai stai sa ti-l explici. Infuleci, sucuri incep sa se prelinga pe mana, sosul se prelinge pe barbie... cui ii pasa?


Doar ca altadata cer sa aibe mana usoara cu sosul, vreau aroma carnii sa fie primordiala. Altfel, nota 10 din 10.

Central Park revisited

O zi perfecta ieri, cum nu se poate mai superba. Am petrecut cateva ore in Central Park, de data asta la Reservoir.

Rezervorul de apa este un lac care detine o optime din suprafata parcului si este inconjural de o alee folosita de joggers practic la orice moment al zilei. In '94, rezervorul a fost numit dupa Jackie Kennedy Onassis, care a contribuit mult la intretinerea parcului de-a lungul vietii ei newyorkeze (uhm, in fond asta era privelistea ei de la ferestrele apartamentului...:) )
Ne-am plimbat cateva ore prin parc in mirosul de salcami infloriti (si uneori in damfuri de urina, ca sa spun adevarul), am inconjurat rezervorul si apoi am mers mai nord pana la Conservatory Garden - o superba gradina in parc, formata de fapt din 3 gradini deschise - in stil englez, italian si francez, cu alei umbrite, un foisor de glicina unde ne-am odihnit o vreme si am absorbit linistea din jur. Conservatory Gardens isi trage numele de la structura de sticla care in sec. XIX a devenit prea costisitoare de intretinut si a fost demolata dar inlocuita cu gradinile de azi. Poarta de la 5th ave. si 105th este donatia familiei Vanderbild, candva
intrarea proprietatii lor din 58th st. (unde acum este magazinul Bergdorf Goodman).

Mai avem de explorat nordul si sudul parcului :)
Cateva poze in plus aici.

Crispy chicken

O reteta pe care o fac demult dar nu suficient de des, nu pentru ca nu e buna ci pentru ca-s dependenta de o alta reteta care va urma curand :)
Nu e exotica, dar e cu ingrediente usor de gasit si simplu de facut.

De obicei folosesc niste pui care aici se cheama gainuse cornish (ca un pui mic, mai tine minte cineva puii "de 13"? cam asa de mici) pentru ca sunt ingrozitor de fragede. Reteta originala este pentru pui normal si cere sa fie taiat in bucati cat mai mici, aripile si pulpele in 2 etc.

Cat se incinge cuptorul bine (foc mare) se unge o tava cu ulei (bine-bine, nu cum am facut eu in ideea ca e tava non-stick si merge doar o mazgalitura, drept pentru care s-a cam prins) si se pregatesc 2 castronele dupa cum urmeaza:
1 - cam o cana de lapte batut (merge si iaurt in caz de forta majora) cu o lingurita de sare, jumatate de lingurita de piper (sau dupa gust) si sos iute (cat, depinde de gusturi si de cat e de iute)
2 - cam o cana de pesmet, cam tot atat de parmezan ras, niste patrunjel verde (nu ajuta daca zic jumatate de legatura ca nu stim cat leaga tanti in ziua aia, nu? asa, vreun pumn) taiat marunt sau o lingurita de cimbru cand nu e patrunjel.

No, se amesteca ingredientele in castronelul respectiv, se da puiul prin laptele batut apoi prin pesmet. Se dau la cuptor si se tin 20 de min pe o parte si 20 pe cealalta. Si gata.

Mie-mi place mai ars, voi faceti cum va place :)

Nu te ascunde! :)

Photo: Toni M.

? - ? & ?!

Sau why? what? and wtf?

Nu cred ca exista raspuns sa ma poata lamuri: de ce gasesc barbatii amuzante basinile? Nu neg ca exista situatii unde inoportunismul este hilar, dar pentru barbati nu are importanta nici macar daca e falsa sau pe bune, desenata, in film sau oricum altcumva - simplul zgomot care ii duce cu gandul la o basina ii scutura de ras. (N-am nimic impotriva unui amuzament ieftin si sanatos, doar nu-l inteleg)

Cand cineva isi sufla nasul si apoi desface batista si se uita in ea, ce se asteapta sa gaseasca?

Observ in ultima vreme ca a merge la puscarie nu mai are nici o alta semnificatie decat sexuala. Totul e redus la a nu scapa bucata de sapun. Oprobiul familiei, societatii? Conditia de animal in cusca? nu conteaza. Problema cea mai mare (si spaima) o constituie faptul ca vei fi violat. Unii probabil ca asteapta cu interes experienta.

Chinatown

Pe Broadway, cativa pasi la sud de SoHo si ai intrat in Chinatown - cel mai mare Chinatown din emisfera vestica. Este estimat ca gazduieste 150.000 de chinezi, dar as tripla cifra oficiala fara teama ca as gresi. Candva vecina cu Little Italy, in ziua de azi o inlocuieste vazand cu ochii - tot ce a ramas din Little Italy sunt 2 blocuri cu doar cateva negoturi italiene si cateva restaurante unde poti manca cea mai proasta mancare italiana in oras.

Primul semn ca te apropii de Chinatown este Pearl River Mart, un magazin pe 3 nivele cu aproape orice iti poti imagina in marfa chinezeasca - si nu neaparat de proasta calitate. In mare parte avem dreptate cand echivalam "chinezarii" cu "ieftin si prost" dar nu e intotdeauna adevarat.
Ca exemplu, vestmantul din foto - broderie de mana (desi ai jura ca e de masina, atat de fin este lucrat) pe matase, cu un pret pe masura insa ($950). Nu ca as avea nevoie de el.

Este insa un loc bun de cumparat vesela japoneza, draperii din bambus si lampadare din hartie de orez, papuci de casa, cosuri de gatit la abur sau cine stie ce iti mai face cu ochiul - pentru ca mai mult ca sigur vei gasi ca ai nevoie de ceva...

Inca o strada mai jos si ai ajuns in inima orasului chinezesc: Canal St. care taie orasul de la est la vest, marginita de Manhattan Bridge la est si Holland Tunnel la vest, unind Brooklyn si New Jersey nu fara durere - traficul pe Canal de obicei este bara la bara si asurzitor din cauza claxoanelor. Adauga la asta si miile de cumparatori care curg in rauri pe ambele parti ale strazii si poate iti creezi cat de cat o idee de cat de plina de viata este strada asta (poza de mai sus a fost facuta dupa 7 seara, cand magazinele deja incep sa inchida si multimea se rareste, cu traficul insa a fost doar un moment norocos, 2 minute mai tarziu era iar bara la bara).

Marginita de magazine mai mici sau mai mari care vand falsuri de genti, ceasuri si ochelari de soare, esarfe si parfumuri, cateva restaurante (marea lor majoritate fiind aflate pe stradutele intortocheate la sud si nord de Canal) si cativa negutatori de peste, Canal e probabil cea mai murdara strada din NY. Vara, mai ales pe seara cand gunoiul e scos pe marginea trotuarelor asteptand sa fie ridicat, miesme de resturi de peste statute in caldura adauga atmosferei. Tot pe trotuare sunt vanzatori de fructe, legume si verdeturi (pentru care iti trebuie o enciclopedie ca sa afli ce sunt si cum se mananca) sau mici tarabe cu gustari de un dolar - imagine intalnita pe multe din strazile cartierului chinez.

O scurta plimbare pe cateva stradute devine plictisitoare din cauza repetitiei - insa ca locuitor al orasului iti creezi preferinte si devii client anumitor magazine astfel incat o vizita poate fi destul de scurta - aici la carne, acolo la peste, agatam niste fructe in drum, poate ne oprim si sa mancam ceva desi putem sa luam si pentru acasa la fel de usor. Pe langa magazinele de carne/peste/fructe de mare, sunt cele cu produse preparate si semi-preparate, totul la preturi mai mult decat rezonabile si datorita volumului imens de vanzari foarte probabil mai proaspete decat la supermarketul de cartier.
Marea majoritate a chinezilor nu vorbesc engleza si nu o data a trebuit sa scot limba si sa arat cu degetul (e unul din putinele locuri din oras unde gasesti limba de porc). In general nu sunt amabili si se poarta ca si cum noi ii invadam pe ei. :)
Si cu toate astea, senzatia ca esti in cu totul alt oras decat NY merita. E unul din locurile din NY unde ma duc des si cu placere.
Ceva mai multe poze aici.

Aproape vara

Oh, yeah!!!

O farama din Central Park

Luni dupa-amiaza, intre 2 treburi, o plimbare destul de grabita prin Central Park. Spuneam aici ca e unul din locurile mele preferate in oras, dar adevarul e ca foarte rar imi fac timp pentru el. Am avut la dispozitie o ora si un pic, deajuns sa intri pana... colo si s-a facut timpul sa o iei inapoi.

Mi-am promis ca vara asta sa-l explorez mai in amanunt, sunt inca atatea hectare din el pe care inca nu le-am vizitat. :)

Mai multe poze aici.

Azi am fost in plimbare (nu chiar in pas de voie, mereu cu treburi - deh!) prin SoHo si Chinatown. Am facut cateva poze insa vor mai urma si altele + un post demult promis.

Deadwood ma omoara...

*ATENTIE! video cu limbaj nepotrivit copiilor (uhm...copiilor care inteleg engleza, of course :))*

...In a good way.

Tocmai cand sezonul de 24 e pe sfarsite, Prison Break e in pauza sezonala, sezonul 2 din Rome e inca asteptat pe DVD, mi-am gasit o noua pasiune: Deadwood.
Holy crapola. Sec. XIX, febra aurului in ceea ce ar fi acum South Dakota, good guys, bad guys, tough guys, Calamity Jane (love her), lingai, lasi si toate nuantele intre, intr-o vreme cand sa te speli era un lux (inutil unora), cand curvele si bautura primau in fata hainelor si mancarii... ce sa mai zic. Daca puteti, vedeti-l ca merita.

In ciuda faptului ca videoul de mai sus este foarte explicit si contine expresii pe care le cunoastem cu totii :)), limbajul folosit imi este strain in parte (si nu ca nu stiu eu engleza dar sunt cuvinte si expresii ale epocii, ma fac sa opresc DVD-ul ca sa le procesez si unora chiar nu le gasesc intelesul, noroc ca jumatate din cuvinte sunt "fucking" si "cocksucker" si pe-alea le inteleg), gasesc ca personajele sunt conturate extraordinar de bine si jucate absolut genial. Plus ca este o perioada din istoria Americii despre care nu stiam prea multe detalii, recunosc, iar serialul pare sa fi fost facut cu mare atentie si atat cat se poate, acuratete istorica.

De ce nu mi-a spus nimeni de serialul asta pana acum? :P

Stare de fapt - continuarea

Se pare ca Google are ceva cu mine - pot comenta pe blogurile altora dar nu pe al meu. Asa ca am decis sa raspund comentariului Corinei aici.

Inainte de toate, eram sigura ca cineva o sa aduca vorba de wiretapping :))
Da, wiretapping s-a intamplat (si probabil ca se mai intampla) si bineinteles ca sunt total impotriva lui. Dar faptul ca s-a intamplat, la directiunile "mult-iubitului" american, nu-l face constitutional :)

Uite ce a fost stabilit de o curte judecatoreasca in 17 august 2006:

Ruling in a lawsuit brought by the American Civil Liberties Union and other advocacy groups in the Eastern District of Michigan, U.S. District Judge Anna Diggs Taylor said that the NSA wiretapping program, aimed at communications by potential terrorists, violates privacy and free speech rights and the constitutional separation of powers among the three branches of government.

She also found that the wiretaps violate the Foreign Intelligence Surveillance Act, the 1978 law instituted to provide judicial oversight of clandestine surveillance within the United States.

"It was never the intent of the framers to give the president such unfettered control, particularly where his actions blatantly disregard the parameters clearly enumerated in the Bill of Rights," Taylor wrote in her 43-page opinion. ". . . There are no hereditary Kings in America (hihi! n.m.) and no powers not created by the Constitution. So all 'inherent powers' must derive from that Constitution."

Si deci, nu ma culc pe o ureche (ca una care a trait vremurile securiste in Romania si careia i-au fost ascultate conversatiile la telefon cu siguranta) dar unii din tara asta chiar nu se lasa prostiti chiar asa de usor. Si asta imi da oarecari sperante.

Stare de fapt

Imi cer scuze G. ca o sa repet aici ce mi-ai spus ieri, dar de cate ori imi aduc aminte ma ia rasul inca.

Deci. Aud ieri din tara ca umbla zvon, "din sursa sigura" (LMAO), ca ultima generatie de televizoare din State are incorporata o camera video/de supraveghere in tubul catodic. O.K. :)

Uite cate lucruri nu-s in regula cu zvonul asta.
1. Ultima generatie de televizoare n-au tub catodic (pana si eu stiu asta)
2. Sa zicem, prin absurdul absurdului ca ar fi asa, ce ar vedea ei in fata tv-ului? ceva scarpinat, poate o partida de amor. Demential de relevant pentru securitatea nationala (INCA RAD!!!)
3. Sa zicem, prin si mai absurd ca ar fi asa, de cati angajati cu fundul pe scaun ar avea nevoie natia asta? Parca sunt vreo 2 televizoare si 1/2 pe cap de locuitor.
4. Al patrulea amendament din Constitutie spune, referitor la actiunile guvernului: "the right of the people to be secure in their persons, houses, papers, and effects, against unreasonable searches and seizures, shall not be violated, and no warrants shall issue, but upon probable cause, supported by oath or affirmation, and particularly describing the place to be searched, and the persons or things to be seized." (Exista un set de legi si pentru persoanele private care ar face asta.) Si aici Constitutia e in vigoare, nu ca in alte tari.
1.pro: Am avea motive sa-l suspendam si noi pe al nostru conducator, pentru motive mai serioase decat cele din Ro.
Nu ca neg posibilitatea ca o lume ca in "Children of Men" (sau alte filme de gen) nu se poate intampla, dar vreau sa cred ca nu suntem acolo inca.

Acum fara gluma, se intampla un curent ingrijorator in privinta liberei exprimari.
Un profesor universitar trecut pe lista neagra la aeroporturi pentru ca a scris un articol critic la adresa conducatorului iubit.
O tanara care e fortata sa-si scoata placile de inmatriculare personalizate de pe masina pentru ca cer suspendarea aceluiasi conducator.
Dar nu e numai politic.
O foarte mare personalitate radio concediat pentru ca a folosit un termen derogatoriu la adresa unei echipe de volei feminin (intr-adevar prosteste folosit; termenul e folosit de raperi la moda, in gasti de prieteni, mai peste tot pe strada - ceea ce i-a dat lui Imus falsa senzatie ca daca alta lume il foloseste, are si el drept egal).
Actorul Alec Baldwin a fost calcat in picioare pana cand a scheunat 1000 de pareri de rau pentru ca a lasat un mesaj furios pe celularul fie-sii in care o facea purcelusa (si ok, sunt total impotriva limbajului astuia adresat copiilor - dar la fel de tare sunt impotriva publicarii mesajului altundeva decat o curte juridica, altfel rufele se pot spala in familie).
Ca sa nu mai intru in zona de "political corectness" care a atins culme dementiale - "vertically chalenged" pentru oamenii pitici, orientalilor n-ai voie sa le spui orientali, ci asiatici (sau e invers?) etc. etc. etc.

Si ultima idee, ca sa inchei tot cu un hohot.
New Jersey a avut pana de curand un guvernator care dupa ani de la cea de a 2-a casatorie si al 2-lea copil este prins la colt ca de fapt este homosexual. Oh, well, manure happens, nu? Si la case mai mari. S-a retras din office, a scris o carte numita "Marturisiri", a batut toba despre ea luni de zile pe diverse show-uri. Intre timp divortul de ultima sotie prinde caracteristici de circ (care sotie a aflat din presa ca este homosexual, el ii marturisise doar ca a avut o relatie extraconjugala - bineinteles ca sexul amantei nu conta. Plus ca mai stim noi o nevasta de politician care a aflat tot din presa ca sotul a bagat divort, se pare ca se poarta)

Asaaa deci. Toate bune si frumoase pana cand baiatul s-a angajat la o universitate din New Jersey unde preda... (n-o sa ghiciti in vecii vecilor...): ethics, law and leadership.
O.K. Cand va potoliti din ras va spun si poanta finala.
Planuieste sa se faca preot episcopal. A fost acceptat in seminar de curand.

In aceeasi idee, un senator care de ani de zile a fost unul din cei mai inversunati activisti contra pornografiei cu copii este dovedit a fi un pedofil.
Asta se intampla in tara presedintelui re-ales cu scuza ca are valori morale exceptionale.

Play with food

Daca nu stii sa gatesti dar ai vrea sa inveti si nu ai pe nimeni care sa-ti arate. Daca esti fan Wii. Well, mi s-a parut hilar chiar daca doar pentru prezentare.

Sakura matsuri la Brooklyn Botanic Garden

De cativa ani imi tot propun sa ajung la festivalul ciresilor japonezi (sau festivalul japonez al ciresilor? cred ca e corect in ambele feluri) - si in final anul asta mi s-a indeplinit dorinta.

Superb, superb - nu am cuvinte sa descriu cat de frumos. Si pentru prima data pe anul asta am simtit ca a venit primavara, chiar daca a fost partial innorat.

Mult mai multe poze pe Flickr (inca vreo 30) - si cred ca merita sa fie vazute mari (click All sizes deasupra pozei)