Cu multumiri

Cum spuneam, n-am gatit nimic inafara de desert: cheesecake-ul cu alune de padure si dulce de leche (care e foarte probabil cheesecake-ul preferat si usor de facut) si o placinta de dovleac pe stil american. Dar a fost si curcan, si cartofi dulci cu marshmallows, si soufle de piure de cartofi, si multe aperitive (din care mentionez fasolea batuta cu cea mai perfecta ceapa prajita - trebuie sa invat sa o fac asa buna), si sangria si etc. Si voie buna, la sfarsit ne simteam toti de parca a fost revelion.

Am promis reteta de pumpkin pie si e foarte simpla si buna (foarte pumpkin-ey), dar pumpkin-banana mousse a fost mai buna. O sa cer reteta si o voi replica, pentru ca merita. Nu recomand reteta de crusta de pe website, cea care o folosesc la placinta cu mere e mult mai buna.

Si tot traditional, de Black Friday am fost shopping (nu cu rezultate spectaculoase, dar a fost fun. Am venit acasa cu multa, multa ciocolata).
Outlet mall in capul insulei cea lunga. Nu a fost chiar foarte aglomerat dar nici preturile nu au fost extraordinare, cu toate reducerile de 50% off aici si 40% colo.



Acum asteptam Craciunul.

Happy Thanksgiving!

p.s. O superlativa compilatie de clipuri din mai multe filme mai mult faimoase decat nu, despre relatia umana cu mancarea - cu referinte la sarbatoarea de azi.
(in josul paginii. al doilea clip are creditele fiecarui film, in caz ca intereseaza. sunt acolo cateva filme pe care le-am recomandat mai demult ca fiind de vazut neaparat)

Vita cu broccoli

Una din cele mai clasice/populare mancaruri chinezesti in America este "... with broccoli" - fie vita, pui sau creveti. E mancarea chinezeasca de "introducere", fara gusturi ciudate, fara combinatii exotice. Simpla si comforting, modest servita pe orez fiert si-atat.
Cum in cartierul meu nu mai exista nici un take-out place decent (din toate zecile de take-out places) si dupa cateva incercari cu rezultate groaznic de nemancabile (ah, ou sont les chinois d'antan?) am decis sa incerc sa prepar eu acasa. Si pot spune ca nu voi mai avea pofte neimplinite niciodata. Reteta este preluata si adaptata de la o faimoasa bloggerita americana (cu radacini asiatice), foarte cunoscuta in blogosfera culinara, si care de curand a lansat o carte de bucate.
Schimbarile care le-am facut retetei: am dublat cantitatea de sosuri (si marinada si sosul) iar data viitoare le voi tripla pentru ca sosul e atat de bun ca e pacat sa nu fie decat suficient sa manjeasca carnea si broccoli-ul. Ar trebui sa fie mai mult, cat sa manjeasca si orezul.
Am folosit ingredientele din reteta originala pe care Jaden a publicat-o pe blog acum mult timp pentru ca mi s-a parut ca reteta tiparita a fost "americanizata" la maxim (de ex., traditional carnurile sunt marinate intr-un amestec care contine amidon - intrebati orice chinez). Voi incerca in viitor si reteta din carte exact cum a publicat-o ea, dar pana atunci, scriu aici ambele variante si voi va alegeti ce vreti:

Reteta din carte:
500 gr carne de vita
750 gr broccoli
1 lingura ulei
1 lingura usturoi taiat marunt

marinada pentru vita:
1 1/2 lingura soy sauce
1 lingurita amidon
1/2 lingurita ulei de gatit
piper dupa gust

sos:
3 linguri sos de stridii
2 linguri vin de otet
2 linguri otet negru chinezesc (sau balsamic)

Reteta folosita de mine (cantitati dublate fata de reteta originala):
500 gr. vita*
1 capatana mare de broccoli (n-am cantarit-o - aproximez ca a avut cam 500 gr. si a mea a fost din soiul violet, nu ca are vreo importanta)
2 linguri ulei
2 catei de usturoi dati prin razatoare (Microplane - cine stie, cunoaste ce zic)
1 lingurita de amidon de porumb dizolvata intr-o lingura de apa (in caz ca sosul e prea lichid)

marinada pentru carne:
2 lingurite soy sauce
2 lingurite vin de orez
1 lingurita amidon de porumb
piper dupa gust

sos:
4 linguri sos de stridii ("oyster flavoured sauce" scrie pe sticla)
2 lingurite vin de orez ("chinese cooking rice wine" ="=)
2 linguri soy sauce
8 linguri supa de pui/oase/legume

* eu am folosit un capat de muschi file, dar sirloin sau flank steak sunt cele folosite de obicei. De asemeni, poate fi folosit pui dezosat/dezpielitat sau creveti. Sau ciuperci daca sunteti vegetarieni.


Carnea se taie (contra fibrei) fasiute de aprox. 2 pe 5 cm, groase de cativa mm.
Intr-un castron se amesteca ingredientele pentru marinada, se pune carnea, se amesteca si se lasa la marinat 10 minute.
Intr-un castronel se amesteca ingredientele pentru sos.
Broccoli se desface in florete (tulpina poate fi curatata de coaja si taiata in felii de 0.5cm si se poate folosi si ea). Intr-o oala se fierbe apa sarata (o lingura cu sare la 1 litru de apa) si cand da in clocot se pune broccoli, se lasa sa fiarba exact 2 minute (doar pana verdele e vivid) si se scurge in sita.
Intr-o cratita larga (sau tigaie, sau wok) se incinge pe foc mare uleiul - cat sa se intinda pe tot fundul oalei. Se prajeste vita cam 30-60 de secunde pe fiecare parte (cat sa nu mai fie rosie). E foarte important focul sa fie mare si carnea neinghesuita.
Se pune usturoiul, se amesteca cca. 30 de secunde. Se pune sosul si se amesteca cam 30 de secunde (ar trebui sa fie un pic ingrosat, cat sa ramana pe spatele lingurei, daca nu e - se adauga amidonul dizolvat in apa). Se pune si broccoli si se amesteca sa prinda din sos.
Se serveste pe orez fiert.

Rezultatul este superlativ si este o reteta extrem de usoara.

S-a intamplat acum ceva vreme: am intrat la metrou si dansa canta. Am facut o poza la repezeala, abia cand se termina cantecul. Merita ascultata (se pare ca-s multe filmulete cu ea pe youtube) - si ma intreb cum de nu canta pe o scena, ci la metrou.

Meet Roscoe

Mi-ar placea sa am un caine dar nu o sa se intample. Asa ca, la fel si cu copiii, ma bucur de cei ai prietenilor. El e Roscoe si e cuminte si ascultator si foarte foarte iubaret (mi s-a urcat in brate ca un copil cand stateam pe canapea la vorbe cu prietena mea) dar nu pozeaza deloc. De cate ori ma uit la pozele astea zambesc cu drag.
Poate va plac si voua.



In alta ordine de idei, sa vedeti "Moscow on the Hudson" daca nu l-ati vazut inca (e din '84). Sunt atatea motive pentru care e de vazut: amintiri (triste) din epocacomunista, NY-ul, NY-ul anilor '80, nostalgii de proaspat emigrant, si mai presus de toate, Robin Williams (unul din cele mai bune roluri ale lui dupa parerea mea, desi nu e comedie).

De ce-mi plac rusii

Hai ca v-am speriat cu titlul, nu? :)) Foarte probabil ca nu e ce credeti voi :)

De cand am fost in vizita prima data in Brighton Beach, am mai facut nenumarate vizite. Desi nu-s aproape de casa, consideram ca merita efortul - au multe mancaruri/specialitati greu de gasit in alta parte, sau mai bune calitativ. Sau la preturi mai bune. Plus mancaruri gatite care sunt excelente si foarte la indemana daca doar ai o mica pofta (se vand la greutate) - de la salate la kievskaia sau sarmale.

Si uite cum intinzandu-ne la vorbe cu rusul care ne-a vandul celularele cele noi (ca cele vechi mai aveau doar un firicel de viata in ele), ne sfatuieste de unde sa luam paine buna in cartier: brutaria unui turc pe Avenue Z (parca) sau Cherry Hill, un supermarket relativ nou deschis in zona. Supermarket a sunat bine, aveam nevoie de mai multe pe langa paine, asa ca am pus o pioneza pe adresa si dusi am fost. Si am fost asa de incantata ca am facut si poze (sub privirile intrigate ale rusoaicelor din spatele galantarelor).
Si de-atunci am mai fost, si o sa ne mai ducem sigur - si pentru calitate, dar si pentru faptul ca (BOMBA!) e deschis 24/7. Si au si parking-ul lor (ceea ce poate fi apreciat numai de newyorkeri).

Va las sa descoperiti singuri minunatiile ce le vand si, daca faceti slideshow-ul mare, puteti vedea si preturile, in cea mai mare parte.

De toamna

Pisicile "vagaboande" din curtea interioara. Sunt ale nimanui dar sunt ingrijite de mai multe persoane. De exemplu, proprietareasa mea le hraneste de doua ori pe zi si daca vreuna da semne de boala, le duce la veterinar. A si luat in casa pe Xena, acum cativa ani - neagra, cu probleme de sanatate, si inca foarte sperioasa.
Au fost 6 la un moment dat, insa 2 au fost adoptate iar celelalte doua n-au fost asa norocoase (una otravita, una bolnava prea grav sa fie salvata). Nu prea ies pe strada, au o curte destul de mare unde traiesc si unde viziteaza ferestrele la care torc pisici mai norocoase ca ele.

Oktoberfest - Shacktoberfest

Octombrie a trecut, dar cum spuneam, sunt in urma cu postatul. Oktoberfest la Shake Shack: "imposibil-sa-nu-l-iei" burgerul de ciuperci, currywurst "mandria-nemtilor" si nelipsitii cartofi cu branza. Si ne-pozata, inghetata cu dovleac (f. yummy). Shacktoberfest dureaza cam o saptamana in octombrie, cand meniul ce-l au de regula se imbogateste cu cateva feluri de carnati si ceva beri. Nu se canta, nu se danseaza, dar tot e de bine.

Ziua mea de ieri...

A inceput cu o lunga asteptare la autobuz, ragaz care insa mi-a dat timp sa observ ca a venit Craciunul inaintea Halloween-ului. A continuat cu una din cele mai haotice si iritante zile EVER la munca (care sper sa fie sutul in fund de care am nevoie sa move on), dar la cat am fost de fericita la terminarea programului am zis sa mergem totusi la parada de Halloween in ciuda faptului ca incepuse sa cam burniteze. Si am fost, si vorba bancului, dupa ce am mai pus-o 5 minute am plecat acasa. Uzi pana la piele (nu e figura de stil), fara posibilitatea de a scoate macar o poza decenta, si intr-un trafic mai rau ca de 4 iulie. Impresionant insa ca a fost ceva lume la parada, in ciuda ploii si in ciuda meciului de baseball (oarecum important) ce se petrecea in acelasi timp.

Dar ma rog, politie calare, Lady Gaga-ish, si alte stafii, stihii etc.

Duca-se pe pustii. Ma duc sa-mi recapat echilibrul sufletesc. Si voi reveni, sper curand, ca sunt foarte in urma cu posturile.

p.s. pozele de acum 2 ani

Cu Amalia prin New York

Cuvintele le las Amaliei, ca ea are cuvinte frumoase. Doar cateva poze din Times Square si cafelele (cappuccino) care le-am baut la Joe The Art of Coffee. In vreo doua din pozele din Times Sq. se vad si locurile de "joaca in trafic" construite de inteligentul nostru de primar (care btw, a indoit legea de la el putere ca sa poata candida la functia de primar inca un termen - aflam saptamana viitoare ce bafta om avea). A inchis mai bine de jumatate din Broadway ca sa puna scaune de pe care sa poti inhala in tihna si mai odihnit, nu-i asa, gazele de esapament.
Dar voi, Amalia & Co., sa mai veniti. :)

Irish Pubs

Daca unora le e greu sa creada ca avem parizer adevarat in NY, sa vedem ce vor zice de barurile irlandeze. :))
Doar cateva din ele, toate la cateva strazi de casa in stanga si cateva in dreapta. Doua dintre ele sunt chiar la coltul strazii - unul pe coltul din stanga, altul imediat dupa coltul din dreapta. Nu-i de mirare, dat fiind ca irlandezii au pus un umar din greu la istoria orasului, iar cartierul meu a fost initial predominant gazda lor.

Toate au clienti mai in fiecare zi a saptamanii. Candva, era contraindicat sa-ti parchezi masina in apropierea vreunuia din cauza riscului sa fie colateral damage :)) - foarte des se incaierau la inchidere. In ziua de azi, mai (foarte-foarte) rar scandaluri "traditional" irlandeze. Atmosfera e tipic de pub - televizoare cu meciuri in sezon, muzica in rest. Unul singur din cele de mai jos face nota discordanta - The Diving Bell, relativ new kid on the block si un pic mai modern, care mereu are concerte de muzica live.

Sláinte, my friends! - irish or not :)

Sunnyside Meat Market

Mezelaria de langa casa, la cateva strazi distanta, in limbaj personal numita "la Cornel" - dupa numele proprietarului care da pe-aici foarte rar (magazinul e in grija sotiei lui). De-aici imi iau cel mai des ceafa, bors, mici, ciolan afumat si costita, mezeluri diverse - va las sa descoperiti singuri care este oferta, motiv pentru care nici nu am pus pozele in slideshow.

Magazinul poate nu asa impresionant "decorat" ca Muncan, dar bun de avut aproape. Si de exemplu, micii lor imi plac mai mult decat cei de la Muncan. Tinut de o familie de romani din Banatul sarbesc, fiul lor (care a fost initiat in afacere de mic) acum lucreaza cu un francez si fac si mezeluri mai deosebite (salam cu vin rosu si alune de padure? e chiar interesant).

43-10 43rd St.
Sunnyside, NY
O alta locatie, un magazin un pic mai mare, este in Ridgewood.

Food in the 'hood

Ca sa ramanem in cartier, restaurantele romanesti - Harmony, Romanian Garden, Transilvania, noul deschis Bucharest - si cofetaria lui Nita, cafeneaua Daco-Romana, Baruir (un magazin faimos pentru cafeaua prajita pe premize, lucru rar din cauza legilor tampite) - tinut de un roman armean, la fel ca si Massis care vinde o multime de minunatii - de la seminte de floarea soarelui si malai la mezeluri, conserve si cozonaci. Si cateva din ofertele altor popoare (sucky chinese, so-so japanese, foarte bun turcesc si tot de-al lor un deli care are cea mai interesanta colectie de dulceturi, hieroglific deli bangladesh sau pakistani, cine stie?, El Shater - un libanez care vorbeste romaneste un pic si care face niste baclavale mortale etc).
Plus Sunnyside Meat Market - cei cu mezeluri, despre care voi reveni cu ceva poze. Daca sunteti cuminti, la fel si cu Nita.

My 'hood

De mult planuiesc sa va arat cartierul meu. Am reusit sa strang ceva poze pana la urma, dupa multe amanari.

Este New York-ul pe care nu-l vedeti in filme - sau daca-l vedeti, foarte probabil il ignorati. Cartierul meu e mic, parte din imensul Queens; are nume frumos - Sunnyside ("partea insorita" s-ar traduce); este multi-etnic cu nuante puternice - se vede o clara influenta latina, dar dupa 2 pasi iti aduce aminte ca sunt si multi irlandezi, romani, turci si coreeni. Si bineinteles, americani.

Strazile sunt la fel de peticite ca in Manhattan, insa manechinele din magazinele noastre au rotunjimi de negasit peste rau. La cateva strazi de casa este o zona comerciala puternica, metroul nostru de ani de zile este cotat ca cel mai bun din oras (nu putin lucru), avem 2 autobuze care ne trec podul in Manhattan.
Asta o sa vedeti in poze, plus diferitele stiluri de cladiri, de la micile case asa numite "muncitoresti" care au fost construite prin anii '30 (case cu 6 apartamente) pana la cladirile tip bloc ce inca se mai construiesc. Chiriile nu sunt mici dar nu ating cotele Manhattan-ului.
Plus: strada mea, laundromat-ul unde spal rufe, statia mea de metrou, super-marketul si deli-ul de fructe de unde-mi fac cumparaturile in cartier... Pe-aici imi umbla pasii cand nu-s in Manhattan. Sper sa fi reusit sa redau atmosfera. :)

=VA URMA= ;)

Gumbo

Se trage din Louisiana, are strabuni francezi si dadace africane si daca te duci in vizita in New Orleans e imposibil sa nu te impiedici de un bol cu gumbo sau etoufee (diferentele sunt foarte mici intre cele 2 feluri de mancare, un fel de aceeasi Marie).
Nu e aspectuos ci malos ca raul Mississippi, nu-i nici supa - nici tocana, nu e usor de facut dar e usor de mancat, are zeci de variatii dar isi pastreaza caracterul.
Daca va apucati de facut gumbo, dati-va intre 2 si 4 ore - timp care in mare parte e petrecut la cratita.

Varianta mea (si cea mai populara) are ca baza un roux (faina fiarta cu ulei - aproape ca un rantas). Gumbo poate fi facut si fara faina, si atunci se folosesc bame ca agent de ingrosare sau pudra filé.
Desi prezentul este foarte traditional, indiferent de ce varianta faci vor exista puritani care iti vor spune ca ai facut ceva gresit, pentru ca ei au crescut cu alta reteta pastrata din mosi-stramosi. Personal prefer gumbo cu roux si de data asta am adaugat si bame pentru ca imi plac, iar proteinele au fost carnat polonez (kielbasa - mai apropiat de traditionalul-dar-mai-greu-de-gasit andouille) si creveti proaspeti. O alta varianta foarte des intalnita este combinatia carnat-pui, iar la mama lui acolo in Louisiana unde in loc de muste zboara crabi iar drumurile sunt pavate cu stridii, cel cu crustacee/fructe de mare.

Este o mancare migaloasa, dar nu greu de facut, mai ales daca respecti cele 2-3 reguli care-s musai si drept care le voi ingrosa spre atentionare. De mentionat ca se pastreaza absolut excelent la congelator. Si inca un amanunt: inca nu am intalnit/auzit de la o singura persoana care a mancat gumbo sa spuna ca nu-i place.

1 cana (250 ml) ulei vegetal
1 cana faina
2 cani ceapa taiata cubulete
1 cana tulpina de telina taiata cubulete
1 cana ardei gras (verde, rosu, nu conteaza)
1 1/2 lingurita sare
1/2 lingurita pudra de cayenne
6 cani supa de pui sau legume
400-500 gr. carnati taiati felii de 1 cm (eu ii prajesc un pic inainte)
2 lingurite de pudra Cajun (sau amestec de 3:2:1 sare, (2)-> cayenne, piper, chili (1)-> cimbru, busuioc, dafin)
500 gr. creveti (sau pui taiat cuburi de 2-3 cm)
3 frunze de dafin
O cana cu bame taiate felii de 1 cm (optional)
Pentru servit, patrunjel si ceapa verde tocate (optional)
O cana cu puree de rosii (optional)
2 catei de usturoi tocati marunt (optional)
Orez alb fiert (NU optional)

Cateva mentiuni:
Absolut necesara o cratita cu fundul greu, de preferat fonta smaltuita.
De absoluta importanta ca toate ingredientele sa fie pregatite si aranjate in apropierea aragazului. Se spune ca e traditional ca inainte sa te apuci de gumbo, mai intai te duci la baie, apoi iti iei 2 beri langa tine.
Ceapa-telina-ardeiul sunt cunoscute sub numele de Sfanta Treime. Pune Treimea intr-un castron, impreuna cu sarea, piperul cayenne si amestecul Cajun. Aseaza castronul cat mai aproape de aragaz.

Roux (cea mai dificila parte): se incinge uleiul in cratita pe foc mediu, se pune faina si se amesteca pana e incorporata. Face spuma, care dupa 2-3 minute scade. Se amesteca fara oprire (nu trebuie sa fie energic, ci letargic. Ideea e sa nu lasam faina sa se prinda de fundul oalei si sa se arda). Daca apar puncte negre in roux, e ars si trebuie aruncat si re-inceput. La inceput rantasul e lichid, dupa cateva minute incepe sa se mai ingroase un pic. In poze: imediat ce am amestecat faina, la 5 minute, la 10 minute, la 20 de minute.
La aproximativ 20 de minute ar trebui sa fie facut, dar poate dura si 30. Nuanta la care trebuie sa ajunga este culoarea unei ciocolate cu lapte.










Se pune Treimea in cratita (atentie la abur sau stropi, rantasul e cam de temperatura smoalei si nu exagerez) si se amesteca energic. In momentul asta temperatura rantasului scade brusc si printr-un oarecare fenomen, culoarea se inchide - nu e de rau. Continua sa mesteci cateva minute, mai relaxat ca inainte dar totusi nu parasi cratita. In 5-10 minute cand s-au inmuiat legumele se adauga carnatul si frunzele de dafin, se amesteca 1 minut-doua, apoi se pune incet supa (la temperatura camerei) mestecand continuu.

Cand da in fiert se micsoreaza flacara si se lasa la fiert fara capac o ora daca facem gumbo cu pui sau 2 ore daca facem cu creveti. Pentru cel cu pui, se mai fierbe o ora dupa ce punem puiul. Tot la o ora se pun si bamele, rosiile si usturoiul daca folosim. Pentru cel cu creveti, se adauga crevetii 5-10 minute inainte de a opri focul.
Se gusta de sare si mirodenii.
Se serveste cu orez alb fiert, cu ceapa verde si patrunjel.

Care ai curaj? :)

Placinta dobrogeana

N-am prea facut placinte cu branza la viata mea si n-am idee de ce, ca n-as spune ca nu ne plac. Asa ca atunci cand am vazut postul lui Cristi Roman despre placinta dobrogeana executata expert de mama soacra, m-am avantat s-o incerc.
Si-aici trebuie sa povestesc o amintire care si ea a contribuit la hotararea mea.
Acum cativa/mai multi ani, intr-una din vizitele in Romania, am fost pentru cateva zile la 2 Mai si am stat la o gazda extraordinara. Genul de femeie care zumzaie toata ziua, tot timpul ocupata cu ceva. O gospodarie mica si simpla dar tinuta dupa canoane mai curand ardelenesti decat cele mai relaxate de pe malul marii Negre. In pretul cazarii era inclusa si masa de pranz - pentru care in mod normal eu una nu m-as deranja sa parasesc nisipul cald. Dar s-a intamplat ca prima sau a doua zi acolo sa trebuiasca sa trecem pe-"acasa" pentru oaresce motive si am cedat indemnului gazdei sa mancam ceva; si uite cum am hotarat ca pranzul ei nu era ceva de care sa te lipsesti. Absolut tot ce-a gatit a fost superb, iar faptul ca mancam afara sub o bolta de vitza de vie, la o masa de lemn neslefuita si nelacuita probabil ca a adaugat placerii. Fapt e ca intr-o zi ne-a pregatit shuberek - gogosi umplute cu branza, aproape ca langosi, dar nu chiar. I-am cerut reteta si mi-a dat-o cu multa bunavointa, dar oricat am insistat n-am reusit sa scot de la ea mai mult de "cateva maini de faina", "cam juma' de kil de branza" etc.
Stiu cum e cand faci o reteta de-atatea ori incat nu mai masori, ba chiar poti sa o faci in timp ce dormi. Dar parerea mea e ca, daca la o mancare mai poti sa mergi dupa ochiometru, la produse de patiserie si mai ales aluaturi cu drojdie, bucatarisitul e un pic mai stiintific. Deci pentru care, reteta de shuberek scrisa pe un colt de hartie (si care pe verso are o reteta de poale-n brau la fel de criptica, de aceeasi autoare), zace in dosarul meu cu retete fara sa fi fost vreodata incercata.

Si uite-asa, am incalecat pe-o sa si m-am apucat sa fac reteta de placinta dobrogeana, care pare un pic mai explicativa. Si aici voi scrie comentariile mele, reteta fiind de gasit la link-ul de mai sus.

Aluatul: citita, reteta mi s-a parut super-simpla. Cand m-am apucat de treaba, am gandit "cam seamana cu aluatul de paine sau pizza". Dar tot simplu si desi am adaugat inca o lingura de ulei si vreo 2 de apa la 450g de faina, s-a lucrat foarte usor si am putut sa-l intind extrem de subtire (lucru esential). Dar as mai adauga ca la intins as unge facaletul si masa cu ulei, si nu cu faina - pentru ca parerea mea e ca faina adauga impresiei de paine. Am folosit drojdie uscata si aici am mers dupa instinct si-am pus jumatate de pliculet (ce e aia "a 6-a parte dintr-un cubulet de drojdie" cand eu habar n-am cat are cubuletul ala? eh, juma' de pliculet e razbunarea mea :)) )
Am lasat aluatul la odihnit vreo 30 de minute, ca asa stiu eu ca trebuie cand folosesti drojdie (well, ar fi trebuit o ora, dar deh).

Umplutura: abia cand m-am apucat de ea am realizat ca 6 oua la 500g de branza suna bine (ouale in patiserie fac orice mai bun. Si untul.) dar problematic. Am pus 5 oua pentru ca erau extra-large si am zis ca gainile de Tulcea n-or fi hranite cu hormoni ca ale noastre, si mi-a rezultat o supa de branza. "Nu-i bai, se coaguleaza la cuptor" - am gandit (si-am avut dreptate). Mai problematica partea cu impaturitul, dar sunt fata descurcareata: am comis treaba direct in tava, ca aluatul sa se lafaie in supa aia de branza pe toate partile (vezi poza 1 de mai jos). A, si bineinteles ca nu m-am abtinut sa nu pun stafide si coaja de la o lamaie.

"Cuptor la foc mediu-maricel" l-am aproximat eu la 350F si probabil am avut dreptate, daca judecam dupa poza 2. Iaurtul meu a fost un pic mai gros decat cel romanesc, cred (organic de la Stonyfield Farm, pe care il recomand cu multa pasiune), dar n-a fost problema (poza 3).
Dupa 10 minute in cuptor, iaurtul era la fel de crud. Am dat cuptorul mai mare si dupa inca 10 minute incepuse sa se arda pe ici si colo. Si la taiere am remarcat ca pe fundul placintei se formase o crusta care mai avea 2 minute pana la casant. No problem insa, am salvat-o la timp.
Trebuie sa mentionez ca am avut dreptate despre aluat: e aluat de paine, si daca nu este intins extrem de subtire, mai bine-l faci pizza bianca. Chiar si intins subtire, in locurile unde se multiplica prin incretire, are textura de paine.
Buna? Foarte buna, mai ales calda. Buna si a 2-a zi, chiar si a 3-a. Dar, cu scuze mamei soacra ca i-am macelarit reteta, e paine cu branza: n-are ce sa fie rau, nu? :))
Mai am juma' de tava, ceea ce ma duce cu gandul ca daca va exista o data viitoare, va trebui sa fie o ocazie cu multe guri la masa.
Acum, daca are cineva o reteta de placinta cu branza de-aia gen prajitura, as aprecia mult. Cred ca stiu pe cineva... ia sa ne interesam :)

Oh, brother

Imi place tare cand merg la piata si sunt muzicanti. Mai toti sunt foarte buni, dar tipii astia sunt deosebiti. Daca ati vazut "O brother, where art thou?", aveti idee de ce fel de melodii cantau.

Lobster roll

Sa fiu sincera, nu ma omor dupa homar - desi, tot sincer, din cand in cand si mai ales daca stiu ca e proaspat si preparat bine (cum a fost pe St. Martin) nici nu ma dau inapoi.
Nu cumpar homari vii sa-i prepar acasa, nici cozi de homar congelate (am incercat o data si nu vreau sa mai repet experienta), iar la un restaurant care serveste fructe de mare nu ma arunc la homar daca restaurantul respectiv nu e total faimos pentru ei.
Ce nu incercasem niciodata: "lobster roll"- sandwich renumit in statele de nord-est, desi citisem si auzisem multe despre el. Asa se face ca la una din vizitele la Fairway (despre care spuneam ca au si un counter unde poti cumpara mancare pregatita pe care sa o mananci la terasa lor) si dupa ce citisem opinii in care am oaresce incredere, am incercat homarul lor. Pregatit in stilul considerat "clasic" (gatit la abur, desfacut in bucati mari, dulci si suculente amestecate cu un pic de maioneza si doar un pic de telina verde), a fost excelent si foarte probabil voi repeta experienta.

Insa inca visez sa incerc unul "tras" in unt (celalalt stil de lobster roll). Eventual intr-o excursie in Maine sau Connecticut. :D

Avem si noi cocalarii nostri

In apropierea parcului Bowling Green, pe Broadway si in apropiere de Wall St., se afla the Charging Bull, simbolul agresivitatii financiare, optimismului si prosperitatii. Iar turistii vin cu zecile sa-l viziteze si sa se pozeze cu el. Nimic rau cu asta, desigur. :D