Coliva

Ati ghicit dragelor si dragilor, mai ales Rodica :) - am facut coliva. Pentru prima data ever si fara nici un alt motiv decat o pofta nebuna. Una lume e superstitioasa si nici nu vrea sa auda de ea, dar eu mi-am invins nevrozele si mi-am facut pofta. Am folosit o reteta dintr-o carte de bucate care zice cantitati egale de grau si nuca, doua treimi zahar si ma rog, aromele aferente: coaja de lamaie, portocale, rom, vanilie. Nu stiu de ce aveam impresia ca graul fierbe foarte greu, dar nu a fost cazul (si probabil motivul pentru care am scazut lichidul prea mult, i-a lipsit cremozitatea - dar nu-i nimic, acum stiu). A iesit foarte-foarte buna desi as fi dorit sa fie mai cremoasa si sa se simta romul un picut mai mult (am folosit 2 fiole de esenta de rom Dr. Oetker and it sucks!! vreau esenta de rom buna).

Dar poate imi lamuriti si mie ceva nedumeriri.
Graul l-am cumparat de la Massis, magazinul armenesc de la mine din cartier, si pe punga scrie clar si romaneste "grau pentru coliva". Mai am niste grau adus din tara acum ani (vreun deceniu sa fie? motiv pentru care n-am vrut sa-l folosesc) si este mult mai inchis la culoare decat cel cumparat acum. Se vede in poza de mai sus cat este de palid. Aveti idee de ce? E alt soi?
Si bulgur este tot grau, dar poate fi folosit pentru coliva? pentru ca au si bulgur spart mare (#4).
Oh, well - daca stiti, spuneti-mi si mie sa nu mor (pun intended) proasta.

Ghici ghicitoarea mea - II

Ce pofta nebuna (implinita, evident) am avut eu saptamana trecuta? :D Raspunsul in 24-48 de ore, daca nu ghiciti pana atunci. ;)

Nyonya

Am mai scris despre Nyonya, dar asa demult ca poate are nevoie de un update. Plus, raspunsul la ghicitoare: sunt "pearl noodles" (traducere gingasa a ceea malaiezienii numesc "coada de sobolan"), o pasta din faina de orez foarte probabil facuta de mana in cazul Nyonyei. Textura este deosebita de alta pasta, consistenta si chewy si sunt absolut delicioase acompaniate de bucatele de fructe de mare, ceapa, muguri de soia si sosul maroniu. Cum spuneam si data trecuta, nu-s aratoase dar sunt foarte bune, unul din preparatele noastre preferate acolo.

Apoi e nelipsitul Beef Rendang, fragede cuburi de vita intr-un sos de curry gros si destul de picant dar senzational stins cu coconut rice (care are doar gust de cocos, nu pulpa in sine).

Cel mai bun pui cu usturoi - coaja crocanta iar carnea suculenta, cu felii de usturoi prajit si o zeama foarte lejera dar gustoasa. L-as asemana cu puiul la ceaun dar nu este la fel de greu/uleios.

Dry squid curry - alt curry din sepie uscata si rehidratata, mult mai usor si mai putin picant decat vita Rendang.

Absolut nelipsitul Roti Canai, uneori motiv principal pentru a vizita Nyonya.
Si thai iced tea - un ceai thailandez foarte puternic amestecat cu lapte evaporat (nu condensat, deci nu foarte dulce). Ceaiul fierbinte (gratuit) este nelipsit de la masa.

Mariti pozele ca face mare diferenta. Ca intotdeauna dealtfel.

Ghici ghicitoarea mea - I

Ce am mancat eu aici?

Strict secret

Am descoperit zilele trecute un nou blog (nou-nout, nefolosit) care se vrea versiunea romaneasca a lui postsecret - care nu cred ca v-a lasat indiferenti daca l-ati citit vreodata.

Mie imi place ideea si abia astept sa vad ce iese, stiti ca-s curioasa din fire. Dar cred ca are nevoie de un pic de promovare, asa ca sunteti liberi sa spuneti oricui despre el, sa scrieti despre el pe blogurile voastre etc.

Despre StrictSecret:

"Acesta se vrea a fi un loc al secretelor pe care nu indraznim sa le spunem cu voce tare, dar carora trebuie sa le dam drumul, altfel ne sufoca.

Cum procedezi? Postezi secretul tau sub forma de comentariu, la oricare din postari. Nu conteaza. Comentariile sunt moderate, nu apar direct pe blog. In plus, nu trebuie sa introduci nici nume, nici email. Doar secretul, pur si simplu.

O data pe saptamana, toate comentariile adunate vor fi publicate sub forma de post. Anonimitatea e totala. Juram pe rosu!

Reguli: nu publicam nume, barfe, zvonuri. Doar secretele pe care nu le mai putem tine in noi.

Blogul asta e canapeaua gratuita a terapeutului"

p.s. - nu este facut de mine, n-am interese de nici un fel in blogul asta, parol d'honeur.

Doua leapse, lepse, lepsi

Doua lepse care le onorez pentru ca respect lepsuitorii prea mult ca sa le ignor. Prima, de la Dana:

1. Cand ai o conversatie interesanta ?
Oricand discutam "impreuna", cand interlocutorul isi exprima parerea fara sa o minimalizeze pe a mea (chiar daca discutam in contradictoriu), cand tine discutia deschisa cu argumente. Imi amintesc o conversatie extrem de placuta care am avut-o candva cu o persoana pe care abia o cunoscusem. A fost unul din cele mai interesante schimb de cuvinte, pareri si idei. Poate pentru ca arata interes in ceea ce aveam de spus, imi punea intrebari ca sa-mi pot dezvolta ideile, apoi isi exprima parerile personale (care intamplator erau asemanatoare cu ale mele dar vazute dintr-un alt unghi, ceea ce ma facea ca la randul meu sa-i cer lamuriri). Cred ca exista o chimie si pentru conversatie.

2. Ce te plictiseste intr-o conversatie?
Neatentia, argumentele inchise ("nu-i asa", "n-ai dreptate") fara lamuriri, schimbarea subiectului in mijlocul conversatiei, repetitia.
* Nimic nu-mi omoara atentia mai tare decat o idee formulata alambicat, fie in cuvinte care se vor mai "radicale", fie ca idei cu subantelesuri intelese numai de cel ce le rosteste.

A doua leapsa de la Flavius:

- o luna: as fi fost luna aprilie - pentru mine este inceputul anului, renasc odata cu pomii care infloresc si dau frunza.
- o zi a saptamanii: as fi fost sambata - intreaga zi e libera, fara grija mersului la munca a 2-a zi. Chiar daca munca mea nu-mi permite week-end-uri clasice, tot iubesc sambata.
- o parte a zilei: as fi fost crepusculul - nimic din zi nu ma incanta mai tare decat un cer in amurg.
- un animal marin: coral
- o directie: tot inainte, cu opriri dese :))
- o virtute: awareness - constientizare? (nu stiu daca asta e termenul corect in romana)
- o personalitate istorica: Louis XIV al Frantei - Le Roi Soleil
- o planeta: Terra - e vie
- un lichid: apa - e vitala
- o pasare: paun. Si mi-as fi pus si strassuri pe coada.
- un tip de vreme: 27C cu cer senin
- un instrument muzical: pian - si-as canta Sonata Lunii foarte des
- o emotie: fluturasi in stomac. Are nu nume anume?
- un sunet: de valuri
- un element: argint - daca n-ai grija de el, oxideaza
- un cantec: Return to Innocence (Enigma)
- un film: Pe aripile vantului - e... total.
- un serial: VR5 (a tinut doar un sezon din pacate)
- o carte: Diavolul Memnoch de Anne Rice. Genius.
- un personaj de fictiune: Hank Moody (google it)
- un fel de mancare: carne la gratar. Sau Beef Wellington. Sau sashimi.
- un oras: Paris
- un gust: semi-dulce
- o culoare: rosu.
- un material: catifea
- un cuvant: supercalifragilisticexpialidocious
- o materie de scoala: purtare
- un personaj de desene animate: Betty Boop
- o forma: cerc
- un numar: 13
- un mijloc de transport: teleportarea
- o haina: iarna plapuma, vara sarong

As da lepsele astea Amaliei, lui Miju, lui Fly si (ah - sa indraznesc???) Donei.
C'mon guys, if I can do it, you can do it! :))

La cofetaria lui Nita

V-am mai aratat eu mai un cataif, mai o amandina si o tosca sau o savarina si am mai pomenit de Nita de atatea ori. Nu grozave dar am reusit sa fac cateva poze in magazin - au fost facute cam pe furis.
Well, sper sa va placa oricum.

Status: LAZY

Era cat pe-aci sa scriu un post care-ar fi stat in gat unora, asa - de inceput de an, dar m-am abtinut ca sa nu incep anul pe un ton prea acid. Caci mi-am propus anul asta nu sa slabesc, nu sa salvez planeta, ci sa fiu mai blanda, sa-mi tin gandurile mai strans in circuitele proprii (cel putin pana cand se vor plange cei din jur ca-s prea tacuta) si sa incerc pe cat posibil sa ating perfectiunea zicalei "daca n-ai ceva frumos de zis, mai bine taci din gura". Toate astea vin nu din traditia de-a face rezolutii pentru Anul Nou (traditie care e utila doar ca sa vezi cat de neserios esti, concluzie la care ajungi abia peste 365 de zile), ci pentru ca ceea ce simt este exact opusul a ceea ce mi-am propus.

Aaa, vreti sa stiti? Well, americanul are o vorba: nu intreba decat daca esti pregatit sa auzi raspunsul.
Am inceput anul nou in acorduri lautaresti si tiganesti difuzate de 2 din cele 3 canale tv romanesti disponibile unora (care platesc cateva parale, acolo, ca sa stea la curent cu situatia din tara). Dar compania a fost mai mult decat placuta, mancarea foarte buna, iar eu mi-am dat in petec si-am purtat o rochie asa de scurta ca proprietareasa, cand i-am dus chiria pe 31 seara ca sa nu dau bani pe 1 (chiar prima zi din an sa dau bani?), mi-a zis ca-i place bluza mea.

Dupa aceea, a fost scandalul "Ina in evz.ro", la care era sa sar in mijlocul paruielii de mai multe ori - dar dat fiind ca-s femeie cu experienta vietii (era sa zic "batrana" tz, tz), mi-am tinut firea si am adoptat atitudinea din profilul personal de pe acelasi blog pe care il cititi acum. Eu o cunosc pe Ina si stiu ca orice-ar zice oricine, ea va ramane aceeasi incantatoare si chiar gratioasa fiinta. A carei candoare si onestitate continui sa o apreciez.

Apoi, pe sambata seara tarziu, m-a luat tiptil iar o raceala. Doar ce-am trecut cu greu de o bronsita in ultimele 2 luni si sincer: asta imi mai trebuia acum. Dar m-am recuperat deja in mare parte, sunt buna de munca (urasc sa lucrez duminica, dar cum zice ardeleanul: "daca-i musai, ii musai cu placere").

Puneti toate astea pe fondul diafan al brumei ce acopera pietrele ce stau sa crape (cam de 3 saptamani incoace) de minus Celsiusuri (10-20, cine mai sta sa numere? - doar ne bucuram cand, o data pe saptamana pentru cateva secunde, ajunge termometrul la 0 ca atunci chiar ni se pare cald) si-aveti tabloul complet. Hibernez. Nici bradul nu l-am dat afara din casa inca.

p.s. dati careva drumul la caldura in Canada, ca de-acolo ne vin vajurile. mes amis canadiens si canadians, cum rezistati fratilor?

p.p.s. postul ala s-ar putea sa vina, doar nu l-am vrut primul din an.

p.p.p.s. in ciuda celor scrise mai sus, nu-s decat foarte putin superstitioasa.

Alice went Gaga

Vitrinele de la Bergdorf Goodman anul asta au fost mai putin superbe ca in alti ani, dar bogatia detaliului le face totusi demne de mentionat (vitrina cu regele-regina este de privit vreo juma'de ora, asa, ca la muzeu).

Tema a fost Alice in Tara Minunilor cu o buna doza de Lady Gaga. Poate totusi aveti nevoie de inspiratie pentru toaleta de maine seara. :D

Time Warner Center

Dat in folosinta in 2003, este in prezent proprietatea cu cea mai mare valoare de piata din NYC. Doua turnuri de 229 de metri inaltime si o suprafata de 260,000 de metri patrati, contin apartamente rezidentiale (parca la 50 de mil. bucata la deschidere), birouri (Time Warner are sediul aici, bineinteles), hotelul Mandarin Oriental NYC, si un atrium cu 4 etaje de magazine si restaurante de renume international: A Voce, Masa (si BarMasa, un picut mai ieftin dar unde un fel principal pleaca de la $28 si ajunge la $240), Landmarc si Per Se sunt doar cele mai importante. De notat insa si Bouchon Bakery, unde mai oricine poate sa-si permita o prajiturica si-o cafea, cat si Clo - un bar foarte modern, cu spatiu deschis si vederi catre Columbus Center si luminile lui, foarte impresionant si conceptul si realizarea.
Spre interiorul etajului, Clo are un "perete" de rafturi unde este prezentata ceva marfa in tema - pahare, decantoare, accesorii de bar, in spatele unei sticle super-futuristice: alb mat, devine transparenta numai cand te afli in fata ei. Aici se gasesc paharele mele preferate, numite Dexter (yeap, I'm a big fan) si da, daca nu stiti serialul probabil ca nu veti aprecia firul de "sange" si nici amprentele. Si dupa cum puteti citi, sunt exclusive barului Clo si nu-s nici chiar ieftinute (n-a zis nimeni ca n-am gusturi scumpe).
In Atrium (sau hol, cum vreti sa-i spuneti), spectacol de lumini si sunet (sarbatorile nu s-au terminat inca doar), si o vedere ametitoare de la etajul 4 drept in subsol, unde se afla un Whole Foods Market (stiu ca Ina il va recunoaste sigur).

Raportul de Craciun

Ne astepta un brad minunat si masa pusa. Mezelicuri (toate bune dar babicul a fost fenomenal si deci foarte demn de mentionat), salata de boeuf, crema de branza de burduf, icre superbe, salata de ciuperci, salata de crayfish, peste afumat elegant de catre rusi - si cred ca n-am uitat nimic. Apoi sarmale (ale gazdelor mult mai bune ca ale mele, plec capul cu jena :)) ), iar desert un superb galatkoboureka si o incercare de-a mea la o alta reteta de bouche de Noel care pana la urma a fost facut din 2 retete cu 2 creme caramel, una cu ciocolata si una fara (not bad dar cred ca renunt la buturugile astea frantuzesti, prea multa munca pentru ceea ce e pana la urma o rulada).
Si deci am mancat ca stiti voi cine, am stat pana dimineata si acum suntem in recuperari. Noroc ca avem inca o zi libera maine sa ne revenim.

Craciun fericit!

Sus boieri, nu mai dormiti
Vremea e sa va treziti
Sus boieri, nu mai dormiti
Vremea e sa va treziti
Casa sa v-o maturati
Leru-i ler
Si masa s-o incarcati
Leru-i ler
Casa sa v-o maturati
Leru-i ler
Si masa s-o incarcati
Leru-i ler

Cred ca se repeta versurile special pentru mine, sa ma apuc odata de treaba. :D

Pe drumuri

Am plecat la food shopping. Muncan si ce-o mai fi.

Ninge, ninge!!!

Ca tot ma intrebati mereu daca ninge la NY: acum ninge - viscolit, cu multe grade sub punctul de inghet. Traficul auto e incetinit la o medie de 10-15 miles/h, primaria nu a curatat nici un drum (inafara de 5th Ave. in Manhattan, se pare)desi de ieri inca se laudau ca au sute de utilaje gata.
Nu o zi buna de mers la cumparaturi, mai ales la drum lung, in Long Island. Dar am zis ca poate iar exagereaza meteorologii. Doar cat am deschis usa de la masina si s-a asezat o pulbere de zapada pe bord si scaune, am facut poza dupa ce stersesem parte din ea. Prima poze este de la inceputul furtunii de zapada. Asa arata acum, in momentul in care scriu. Oh, joy!
Sa vedem acum cat va tine si cum imi incurca planurile pentru urmatoarele zile. No pressure, e doar Craciunul. :D
Ma bucur insa ca am luat bradul ieri si nu am amanat pentru week-end, cand as fi gasit numai pomi inzapeziti si degerati.

Sheepshead Bay

3 pasi la stanga de Brighton Beach e un golfulet ce se cheama Sheepshead Bay (nu se traduce prin "capul oii" insa, Sheepshead este un soi de peste ce se gasea candva din abundenta in apele golfului).
In cartierul ce-i poarta numele, golful se ingusteaza intr-un soi de canal, ce serveste ca doc pentru nenumaratele barci de pescari si ca promenada pentru trecatorii prin cartierul impanzit de restaurante si magazine (aici se afla Cherry Hill Gourmet market). Barcile pot fi arvunite pentru o zi de pescuit in larg sau pentru petreceri/croaziere in apele orasului, exista si o piata de peste, chiar si un "bar cu stridii" - soi de restaurant pe cale de disparitie in NYC.
Multe nu-s de spus despre Sheepshead Bay, deci... la poze.

5th Ave.

Downtown & Midtown, seara.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?

Mai multa decenta si sa te indrepti mai multa catre Occident, indepartandu-te de balcani. Altfel, aniversarea de azi nu e decat un alt an care a trecut.

Cu multumiri

Cum spuneam, n-am gatit nimic inafara de desert: cheesecake-ul cu alune de padure si dulce de leche (care e foarte probabil cheesecake-ul preferat si usor de facut) si o placinta de dovleac pe stil american. Dar a fost si curcan, si cartofi dulci cu marshmallows, si soufle de piure de cartofi, si multe aperitive (din care mentionez fasolea batuta cu cea mai perfecta ceapa prajita - trebuie sa invat sa o fac asa buna), si sangria si etc. Si voie buna, la sfarsit ne simteam toti de parca a fost revelion.

Am promis reteta de pumpkin pie si e foarte simpla si buna (foarte pumpkin-ey), dar pumpkin-banana mousse a fost mai buna. O sa cer reteta si o voi replica, pentru ca merita. Nu recomand reteta de crusta de pe website, cea care o folosesc la placinta cu mere e mult mai buna.

Si tot traditional, de Black Friday am fost shopping (nu cu rezultate spectaculoase, dar a fost fun. Am venit acasa cu multa, multa ciocolata).
Outlet mall in capul insulei cea lunga. Nu a fost chiar foarte aglomerat dar nici preturile nu au fost extraordinare, cu toate reducerile de 50% off aici si 40% colo.



Acum asteptam Craciunul.

Happy Thanksgiving!

p.s. O superlativa compilatie de clipuri din mai multe filme mai mult faimoase decat nu, despre relatia umana cu mancarea - cu referinte la sarbatoarea de azi.
(in josul paginii. al doilea clip are creditele fiecarui film, in caz ca intereseaza. sunt acolo cateva filme pe care le-am recomandat mai demult ca fiind de vazut neaparat)

Vita cu broccoli

Una din cele mai clasice/populare mancaruri chinezesti in America este "... with broccoli" - fie vita, pui sau creveti. E mancarea chinezeasca de "introducere", fara gusturi ciudate, fara combinatii exotice. Simpla si comforting, modest servita pe orez fiert si-atat.
Cum in cartierul meu nu mai exista nici un take-out place decent (din toate zecile de take-out places) si dupa cateva incercari cu rezultate groaznic de nemancabile (ah, ou sont les chinois d'antan?) am decis sa incerc sa prepar eu acasa. Si pot spune ca nu voi mai avea pofte neimplinite niciodata. Reteta este preluata si adaptata de la o faimoasa bloggerita americana (cu radacini asiatice), foarte cunoscuta in blogosfera culinara, si care de curand a lansat o carte de bucate.
Schimbarile care le-am facut retetei: am dublat cantitatea de sosuri (si marinada si sosul) iar data viitoare le voi tripla pentru ca sosul e atat de bun ca e pacat sa nu fie decat suficient sa manjeasca carnea si broccoli-ul. Ar trebui sa fie mai mult, cat sa manjeasca si orezul.
Am folosit ingredientele din reteta originala pe care Jaden a publicat-o pe blog acum mult timp pentru ca mi s-a parut ca reteta tiparita a fost "americanizata" la maxim (de ex., traditional carnurile sunt marinate intr-un amestec care contine amidon - intrebati orice chinez). Voi incerca in viitor si reteta din carte exact cum a publicat-o ea, dar pana atunci, scriu aici ambele variante si voi va alegeti ce vreti:

Reteta din carte:
500 gr carne de vita
750 gr broccoli
1 lingura ulei
1 lingura usturoi taiat marunt

marinada pentru vita:
1 1/2 lingura soy sauce
1 lingurita amidon
1/2 lingurita ulei de gatit
piper dupa gust

sos:
3 linguri sos de stridii
2 linguri vin de otet
2 linguri otet negru chinezesc (sau balsamic)

Reteta folosita de mine (cantitati dublate fata de reteta originala):
500 gr. vita*
1 capatana mare de broccoli (n-am cantarit-o - aproximez ca a avut cam 500 gr. si a mea a fost din soiul violet, nu ca are vreo importanta)
2 linguri ulei
2 catei de usturoi dati prin razatoare (Microplane - cine stie, cunoaste ce zic)
1 lingurita de amidon de porumb dizolvata intr-o lingura de apa (in caz ca sosul e prea lichid)

marinada pentru carne:
2 lingurite soy sauce
2 lingurite vin de orez
1 lingurita amidon de porumb
piper dupa gust

sos:
4 linguri sos de stridii ("oyster flavoured sauce" scrie pe sticla)
2 lingurite vin de orez ("chinese cooking rice wine" ="=)
2 linguri soy sauce
8 linguri supa de pui/oase/legume

* eu am folosit un capat de muschi file, dar sirloin sau flank steak sunt cele folosite de obicei. De asemeni, poate fi folosit pui dezosat/dezpielitat sau creveti. Sau ciuperci daca sunteti vegetarieni.


Carnea se taie (contra fibrei) fasiute de aprox. 2 pe 5 cm, groase de cativa mm.
Intr-un castron se amesteca ingredientele pentru marinada, se pune carnea, se amesteca si se lasa la marinat 10 minute.
Intr-un castronel se amesteca ingredientele pentru sos.
Broccoli se desface in florete (tulpina poate fi curatata de coaja si taiata in felii de 0.5cm si se poate folosi si ea). Intr-o oala se fierbe apa sarata (o lingura cu sare la 1 litru de apa) si cand da in clocot se pune broccoli, se lasa sa fiarba exact 2 minute (doar pana verdele e vivid) si se scurge in sita.
Intr-o cratita larga (sau tigaie, sau wok) se incinge pe foc mare uleiul - cat sa se intinda pe tot fundul oalei. Se prajeste vita cam 30-60 de secunde pe fiecare parte (cat sa nu mai fie rosie). E foarte important focul sa fie mare si carnea neinghesuita.
Se pune usturoiul, se amesteca cca. 30 de secunde. Se pune sosul si se amesteca cam 30 de secunde (ar trebui sa fie un pic ingrosat, cat sa ramana pe spatele lingurei, daca nu e - se adauga amidonul dizolvat in apa). Se pune si broccoli si se amesteca sa prinda din sos.
Se serveste pe orez fiert.

Rezultatul este superlativ si este o reteta extrem de usoara.