Devi - restaurant indian

Sunt in urma cu multe posturi, demult. Unul dintre ele ar fi de acum cateva luni cand am fost la un restaurant indian din Jackson Heights, genul de bufet asortat cu pret fix. Pana cand voi posta despre asta insa, trebuie neaparat sa scriu despre Devi.

Daca restaurantele din Little India sunt cat se poate de ieftine si casual, Devi e opusul. Desi mic, e superb decorat si destul de dureros scump. Dupa ce platesti sub $10 la un bufet din Mica Indie, e greu sa inghiti o nota de plata de 10 ori mai mare pentru mancare indiana - te intrebi, oare cat poate fi de buna sa merite? Conceptul la Devi insa este de "upscale indian cuisine" si deci, poate merita?

In primul rand sunt cam contra restaurantelor care ofera mini-portii - ma duc la restaurant sa mananc. Nu sa socializez, nu sa beau, nu sa pierd cateva ore. Sunt strict interesata in mancare si, mai ales daca imi place ceva, nu vreau doar 3 imbucaturi. In al doilea rand, preturile sunt cam mari pentru buzunarul nostru, chiar daca am zice ca o data, pentru o zi deosebita, am putea face efortul.

Noroc insa cu moda asta de websites care ofera un deal zilnic - Devi este inclus cateodata in oferte (de obicei 2 pentru 1). Noi am fost trimisi la Devi expres de o prietena careia i-a placut atat de mult restaurantul asta incat a considerat absolut necesar sa experimentam si noi. Si oh, boy! cat suntem de recunoscatori! Si mai mult ca sigur ca vom reveni la Devi, candva, la vreo zi importanta. Asa cum a fost acum, in ajunul aniversarii noastre.

Dar sa trecem la povesti.
Inainte de toate, decorul e superb. Ca mare fan al materialelor, broderiilor, sculpturilor in lemn indiene, pentru mine locul asta e un pic ca in 1001 de nopti. Un pic, dar suficient sa ma incante.

Apoi, serviciul este incredibil de atent. De la momentul cand am intrat in restaurant pana la plecare, am fost tratati perfect. Cu eleganta, respect, bunavointa - absolut asa cum ar trebui sa fie la orice restaurant - dar nu e.

Mancarea... and here I go :D

Am avut de ales, pentru fiecare, un aperitiv, o paine, o garnitura (cred ca asta ar fi traducerea in romana a unui "side dish"), un fel principal si un desert.

Imediat dupa ce am dat comanda ne-a fost adus un amuse-bouche din partea casei, o micuta chiftea de cartof cu ce-o fi fost prin ea, ca a fost foarte buna.

Am inceput cu sepie si crevete prajite (shrimp and calamari Masala Fritto Misto) cu un chutney din rosie cu maioneza si un scallop la gratar cu chutney din ardei copt si gem de portocala amaruie.
Totul gatit exact atat cat trebuie; calamari nici nu dadeau impresia de prajeala, sosul nu avea nici o tenta de grasime de la maioneza, iar fragezimea fructelor de mare perfecta in toate 3 instantele. Desi suna ciudat ca acompaniament, gemul de portocala amaruie taie din orice oroare de prajeala ai avea (este practic un condiment).

Oh, vai, si am uitat sa spun despre conopida manciuriana!!
A 2-a zi deja am cautat retete pe net pentru ea, e absolut superba! (o vedeti in poza cu scallopul la gratar). Mici florete de conopida (acum sa aflu ca e prajita, dar mie mi s-a parut doar oparita) intr-un sos dens cu o aroma pregnanta de rosie uscata la soare (sun-dried tomato). Am banuit ca are ketchup insa :D E nemaipomenita, zic.

Ca feluri principale, cotlete de miel (pentru care restaurantul este faimos) la tandoor cu chutney de para si cartofi sudisti, si balchao de crevete si scallop (balchao este o specialitate din zona Goa a Indiei, un sos ceva intre picant si muratura) cu salata Fattoush si paine kulcha umpluta cu parmezan si ceapa.

Salata care a acompaniat balchao destul de simpluta (da, ma asteptam la ceva mai deosebit), kulcha mai comandasem impreuna cu garniturile, iar cand vezi pe farfurie un crevete si un scallop... cam zici "hm...". Insa ambele foarte mari, iar sosul avea nevoie de salata aia simpla, si de un pic de paine. Foarte complex, nu foarte picant, iar crevetele si scallopul iarasi, gatite perfect.

Mielul... nici nu am cuvinte sa-l descriu. L-am comandat in sange (rare) si a fost perfect en pointe: desi rosu uniform, nu era o picatura de sange in carne. Gatit intr-un fel incat textura realmente era untoasa. Imi pare rau ca nu am facut o poza dupa ce am taiat intr-un cotlet, dar deja se racise prea mult si eram prea prinsa :D
Poate data viitoare :))
Cartofii sud-indieni mi-au adus aminte de cartofii nostri taranesti, bine asezonati, iar chutney-ul de para un condiment surprinzator de contrastant - si textural si ca aroma.

Cum spuneam, am ales ca paine (extra, nerealizand ca vine la balchao) o kulcha umpluta cu parmezan si ceapa, iar ca garnituri am luat o salata de bame crocante (okra crisps cu ceapa rosie, ardei rosu, coriandru verde si zeama de lamaie) si cartofi la cuptor cu chimen. Toate extrem de bune, dar din toate a ramas destul pentru ca eram deja satui.

Desertul a fost Black Forest Cake (blat de ciocolata cu crema alba si dulceata de cirese, pentru cine nu e familiar cu prajitura) care a venit intr-o versiune deosebit de fina si acompaniata de un bulgare de gelato (cred ca mocha, ne-a spus ospatarul cand ne-a prezentat farfuria dar am uitat) pe un crocant de bob de cacao (totul superb de bun) si kulfi - inghetata indiana care de obicei are textura de frisca inghetata, dar aici a fost foarte solida. Initial am fost dezamagita, ador kulfi, dar cand am incercat varianta lor am fost vrajita: nici o molecula de gheata nu se simtea ci era onctuoasa, usor topita pe limba. Laptele in care a fost prezentata era infuzat cu ceea ce banuiesc ca e apa de trandafiri, avea o aroma foarte delicata dar categoric prezenta.

Concluzia este ca intre Devi si restaurantele indiene din JH, diferenta este ca intre o mancare delicata si una mai... taraneasca. Ambele-s bune cat se poate si ambele au locul lor in lume.

Va las in compania pozelor, doar tineti minte ca toata frumusetea a stat in gusturi si arome.



Devi
8 East 18th Street (intre 5th Ave. si Broadway)

Be my valentine

Fie siropos, dezgustator de banal, comercial (de ce, ca trebuie sa-mi iei o floare?).
Iar fetelor mele cele 3 care v-ati maritat toate chiar inainte de Valentine, sa fiti fericite in continuare asa cum ati fost si pana acum!
Am avut o duminica frumoasa si abia astept sa vad daca ziua de luni o intrece (ar trebui).

Revizitand Katz's

Pentru ca tot orasul arata mult mai urat decat pozele astea luate la inceputul zilei de 26 ianuarie...

(zapada a ajuns pana la genunchi, s-a mai topit, a mai nins, a mai plouat cu gheata, a inghetat zapada, s-a mai topit zapada, au crescut dealurile de saci cu gunoi, iar a plouat, iar ne asteptam sa ninga etc - yeap, toate astea in doar 2 saptamani)...

desi Manhattanul arata mai bine decat cartierele de peste rau desi nici acolo n-a fost curatat mai bine sau cu folos (dar traficul, si cel rutier si cel pedestrian, contribuie la disparitia zapezii)...

sa ne aducem aminte de Katz's Deli, unde inca se arunca cu rumegus pe jos ca pe vremea lui Pazvante...

unde inca e destul de plin de lume chiar daca afara burniteaza si e frig (desi, 40F/4C e mai cald decat in nenumarate zile din ultimele 2 luni)...

si unde sandvisul cu pastrami e inca la fel de bun, iar si ca de fiecare data (in ciuda zvonurilor rautacioase cum ca e mai mic, mai putin bun, mai nu stiu cum). Nu, nu e bun. E excelent. Moan inducing. :D (a se observa cat de neschimbat arata locul).

Natural Tofu - mancare coreeana

Am mai scris despre mancarea coreeana dar nu despre cei din cartierul nostru. Care de-afara nu arata a mare lucru, au un nume care suna vegetarian ("Natural Tofu") dar conform vorbei "pe-afara e vopsit gardul...", inauntru e surpriza.

Este un mic lant de restaurante (parca 3 sau 5 locatii) mult mai casual decat au de obicei coreenii (cunoscuti ca fiind destul de scumpi pentru mancare etnica), si tot neobisnuit este ca au un meniu scurt si concis. Cateva supe cu tofu, groase, satioase; cateva aperitive si cateva feluri principale.

Ca mai intotdeauna, dupa ce dai comanda aduc la masa banchan-ul - cateva sortimente de "gustari" care pot fi diferite de la vizita la vizita. In pozele de mai jos, banchanul e alcatuit din kimchi (care nu prea lipseste de la masa), o varza foarte picanta; muguri de soia, castraveti murati picanti, tofu asa numit uscat, o salata de alge, si intotdeauna o supa care e ca zeama de varza murata (doar ca foarte-foarte buna) cu cateva bucatele de castravete si salata chinezeasca in ea. Este foarte racoritoare si cateva linguri in timpul mesei spala eventuala iuteala a mancarii.

Aperitiv, pancake cu fructe de mare si ceapa verde (asemanatoare cu cea care am facut-o eu aici) doar ca mult mai mare. Feluri principale de data asta, l.a. galbi (intotdeauna pentru mine) - coaste de vita taiate foarte subtiri, facute la gratar si aduse la masa pe un pat de ceapa intr-un platou de fonta, si pui BBQ (pe care eu personal nu-l comand niciodata, mai curand as lua caracatita).

1-1-11

Am incercat sa facem revelionul dublu, pe ora Romaniei si pe ora Americii. A fost frumos. Sa ne fie de bine si sa ne aduca noroc.
Pana la urma, bila din Times Square e asa de un-sexy....
Americanii se dau batuti.



Sa avem cu totii un an bun!

p.s. zile de celebrat pe stil binar: 01-01-11, 01-10-11, 01-11-11, 10-01-11, 10-10-11, 10-11-11, 11-01-11, 11-10-11, 11-11-11 (cea mai tare) si s-ar putea sa mai fie si sa-mi fi scapat mie la ora asta. Cautati-le voi, intre timp insa - have fun this year!

Craciun fericit!

Pentru cei care mai treceti pe-aici, sarbatori fericite!
Si desi nu-mi place expresia, de data asta se cam brodeste: sa speram ca anul ce vine va fi inzecit mai bun decat cel ce e pe duca.

p.s. dat fiind ca anul asta nu avem brad, a memory of Christmas past:

Prima Noapte Alba

Pentru prima data am avut si noi "Noapte Alba" in New York. Ne-a luat 13 ani sa urmam Europa, dar e oarecum obisnuit - America e in urma Europei in unele chestii. Cum ar fi de exemplu, serviciul de celular la metrou (total inexistent aici, odata ce ai intrat in gaura metroului esti neajutorat) sau Noptile Albe. Nu ca ne lipsesc evenimentele de arta, nici vorba.

S-a numit "Bring to Light" si s-a tinut in Greenpoint - Brooklyn, un cartier cu arome poloneze si preferat de tineri artisti de obicei flamanzi. De-a lungul a 4 strazi (blocks pe americaniceste, sau "bloace" in romglish) in galerii de arta, parcul de la colt, pe strazi, in cladiri abandonate si orice alt spatiu imaginabil, s-au intamplat performante artistice, spectacole de sunet si lumina, instalatii de arta si orice le-au mai trecut artistilor prin minte. Care au fost vreo 50 la numar si cica, internationali. In intuneric a fost greu sa aflam nume si proveniente, dar proiectiile n-ar fi avut charm daca nu se petreceau noaptea.
In rest, raman la parerea mea ca arta moderna cateodata depaseste limita artistica in sens opus decat celui asteptat (o gramada de balega in care picura apa, really?) desi unele "exponate" au fost interesante si/sau chiar distractive (preferata mea fiind panoul pentru "umbre", daca tineti sa stiti).

yummm & muahahahaha

Halloween Extravaganza

V-am mai povestit despre catedrala St. John the Divine si despre simbolistica ei si a gradinii adiacente. Sa ne mire atunci ca de Halloween prezinta un show de exceptie?

Am intrat in catedrala intampinati de individul din video (din pacate, sunetul e mult mai prost in film decat in realitate), dupa care ne-a fost prezentat un film mut - Cabinetul Doctorului Caligari (1920) acompaniat de muzica live la vestita orga a catedralei. Dupa care a urmat o procesiune de masti si caractere, in continuare pe fondul muzicii de orga, deschisa de un personaj care semana suspect de bine cu diavolul. Procesiunea a durat cam jumatate de ora, costumele foarte interesante, iar caracterele puse pe tachinat, speriat si intimidat (not really, au fost mai mult jucause si dragute). La sfarsit, ca la petrecere, o perioada de "mingling" cu oportunitati de pozat. (De mentionat ca tot timpul, nici unul din caractere nu a scos un sunet)

Niciodata nu m-am distrat asa bine la biserica.

Cuvantul zilei

Am nevoie de parerea voastra. Puteti sa v-o dati si ca anonimi, desi mi-ar placea sa stiu cine cum gandeste - dar oricum ar fi, parerea voastra va fi foarte apreciata pentru ca de obicei nu am nevoie de poll-uri ca sa decid ceva.

Ma chinuie o intrebare pe cat de simpla, pe atat de complicata.
Daca cineva pe care l-ai considerat prieten se dovedeste a fi doar o gasca guraliva care spune necunoscutilor (ai tai si poate chiar ai ei) intimitati familiale care le-ai scapat intr-un moment de prostie, confrunti persoana sau o lasi sa-si faca numarul in continuare?

Barfa si parerea lumii despre mine nu ma intereseaza, e ceva ce am urat toata viata si m-am auto-educat sa nu-mi prea pese ("prea" = chiar daca ma deranjeaza pe moment, ca robot nu-s si am si eu feelings, reusesc sa dau la spate usor). Nici nu sunt genul sa bata obrazul, de obicei las marlanul sa se lafaie in mocirla lui. Ce ma deranjeaza foarte tare este ca, pentru oricare motive cretine as avea eu, este hotararea mea sa-mi pastrez un oarecare anonimat online si sa nu fac publice chestii personale, iar altcineva decide contra.

Deci? nu promit ca fac ca voi :)) dar poate ma ajutati sa iau o hotarare si sa trec peste chestia asta.


Definition of CONUNDRUM
1
: a riddle whose answer is or involves a pun
2
a : a question or problem having only a conjectural answer
b : an intricate and difficult problem

Si ceva arta stradala pe care eu o vad extraordinara.

Intermezzo

In timp ce ma gandesc daca e cazul unor schimbari pe-aici, va las cu un set de poze de la saptamana modei de luna trecuta - machiajul de la Dennis Basso. Curat, usor si colorat. Enjoy!

Tiganii care au innebunit NY-ul

Concert de muzica tiganeasca in Central Park?

In primul rand sa explic ca, pe langa faptul ca newyorkerii sunt mai deschisi catre diversitate etnica, exista diverse institutii, centre culturale si societati care arata acelasi interes pentru muzica etnica tiganeasca cat pentru muzica clasica. Sa nu intram in politici si polemici - vorba e ca am fost la concertul de duminica si nu ne pare rau absolut deloc, ci dimpotriva.
Asa ca hai sa vorbim muzica si sa lasam controversiile deoparte cateva minute. Linkurile din text va duc la mici fragmente filmate - nici unul nu e mai lung de un minut si eu zic ca merita. Iar cei ce ati zis ca veniti si n-ati venit, sa va para foaaaaarte rau. :)

Concertul anuntat ca "Black Sea Roma Festival - A Celebration of Gypsy Music from Romania, Turkey, Ukraine & Bulgaria" cu 4 formatii participante: Yuri Yukanov din Bulgaria, Tecsoi Banda din Ucraina, Selim Sesler - un faimos clarinetist din Turcia care a insotit The New York Gypsy All-Stars si Mahala Rai Banda din Romania. In pauze, muzica tiganeasca inregistrata international de DJs Wonderlust, doua tinere DJ din Helsinki.

Yuri Yukanov a cantat o muzica cu tente evident turcesti. Lumea a ascultat cuminte, unii au dansat in cerc, dragut. Tecsoi Banda a cantat melodii cu influente unguresti, romanesti, slovace, rusesti si, acompaniati de un american care studiaza muzica tiganeasca internationala de peste 2 decenii, evreiesti.
The New York Gypsy All-Stars a cantat o muzica tiganeasca cu influente clare de jazz, cu un clarinetist senzational care a cantat aproape la fel de bine ca Selim Sesler. Au facut un duet fantastic si deja au trezit un pic audienta. Excelenti si de pus pe i-poade.

Ce a innebunit audienta a fost Mahala Rai Banda. De la intrarea in scena si pana la final au fost extraordinari. O energie fantastica, muzica influentata mai mult de rock decat de orice altceva, au reusit un concert care a lasat pe toata lumea extrem de entuziasmata. S-a dansat in draci, s-a tipat si aplaudat cat s-a putut si nici macar n-au avut dansatoare din buric. Si ma doare sufletul sa spun asta, dar atmosfera a fost mult mai distractiva de la concertul Phoenix de acum cativa ani (cand s-a stat pe scaune la mese de restaurant). Au fost cateva solo-uri de nota 10 absolut si au sfarsit cu Ciocarlia - sa mai comentez?
O sa spun doar bravo lor si multumesc pentru participare. A fost superlativ si sper sa-i mai vedem la New York.

*din pacate inregistrarile cu ei au sunetul foarte defectuos (dati volumul mai mic), dar poate va da o idee de atmosfera.

D-ale modei

Am zis sa documentez ce se poarta pe strazile Manhattanului in timpul saptamanii modei la NY (care s-a terminat acum vreo 10 zile). Enjoy ;)

San Genaro Festival

Pentru 11 zile in septembrie, unul din cele mai vestite evenimente in oras este sarbatoarea lui San Genaro. Tinuta in Little Italy (ce-a mai ramas din ea, cele cateva strazi intre Chinatown si Soho de-a lungul strazii Mulberry) este vestita nu numai pentru insemnatatea care o are pentru italieni dar si pentru multimile de oameni care le atrage. De ce? pai sa vedem: restaurantele au voie sa-si mareasca terasele inzecit de la cele 3-4 mese ce le au pe trotuar de obicei; gasesti mai orice se gaseste la un balci: jocuri, inghititori de sabii si femeia elefant (si da, inca mai exista lume care da $2 sa le vada), mancare (mai mult sau mai putin traditionala), bautura "la metru" (si pastrezi paharul) si bineinteles si pe Sfantul Genaro il gasesti, alaturi de care sunt matanii in toate culorile curcubeului (chiar si in forma de inimioare roz) si statuete religioase.

Meniul traditional este format din carnatii italieni cu ceapa si ardei gras calite (prezenti multiplu la orice targ de strada), zeppole (mici gogosele), bracciole, ardei si vinete umplute (deloc asemanatoare cu ce stim noi), pizza etc. S-au strecurat si columbienii cu vita gen pastrama si porumb pe jar. Cofetariile s-au desfasurat din plin cu importuri cat si cu produsele casei. Un magazin faimos a facut un meniu fusion italo-chinez (apropos de Mica Italie fiind "inghitita" de Chinatown) dar la preturi de au cam stat cu mainile in san, pe cand altii nu pridideau cu comenzile.

Am incercat 2 feluri de scoici, pizza de la Motorino (alta pizzarie relativ noua dar care face pizza pe stil napolitan) - o Margherita cu Soppressata iute iar desertul l-am trecut cu vederea ( e totusi zona extraordinar de turistica si nu trimit pe nimeni sa manance in Little Italy). Exista gelato mai bun in alte locuri.

In concluzie, San Genaro poate fi distractiv cam o data la 10 ani. Cam atat iti trebuie sa uiti inghesuiala :D A meritat multe poze insa.

Muzica pe slep

Tot pe 9/11 am fost la un concert de muzica clasica, tinut pe un slep ancorat la umbra podului Brooklyn (pe partea cu acelasi nume). A fost ideea unei violoniste care a achizitionat un vechi slep ce carase tone de cafea in portul orasului, l-a renovat impreuna cu familia si o mana de prieteni, si din 1977 ofera concerte de muzica clasica intr-o incapere inedita.
Pentru comemorarea zilei de 11 septembrie muzica aleasa a fost cu semnificatie - explicata de program.
Violonistul a fost exceptional (nu surprinzator, el este si director artistic al programului Bargemusic). Piesa de Bach a fost absolut superba si abia spre sfarsit m-am gandit sa inregistrez un pic din piesa lui Shostakovich - primul minut din allegretto - care a fost absolut briliant cantata. Sper sa va placa.

Tributul in lumini

Si cateva poze de aseara. Nu foarte reusite, pentru ca una din legile lui Murphy spune ca atunci cand ai 2 trepiede le lasi pe amandoua acasa. Iar mie imi place legalitatea.
Majoritatea facute de pe malul din Brooklyn, pe langa si pe sub podul cu acelasi nume.
Maine-poimaine cateva cuvinte in plus de la un alt eveniment la care am participat aseara.

In Memoriam, iarasi

Au trecut 9 ani. Tributul in lumini il vad in fiecare an si inca mi se pare straniu si dureros si inaltator. Aveti 28 de secunde de film care nu stiu cat e in stare sa redea ce simti cand le vezi aievea.

Romanii si americanii...

... sau "Artista, dolarii si ardelenii", "hotii si vardistii" etc.

Trebuie un pic de explicatie, altfel nu stiu daca se intelege.

Acum cateva luni, prin iunie cred, m-a cerut in vorbe pe ym un (aparent) tanar care pe la a 2-a conversatie mi-a cerut sa-i trimit un ziar despre care zicea el ca este visul lui de copil sa-l rasfoiasca in hard-copy. Am zis ca daca pleaca cineva in Romania voi trimite ziarul. Urma sa plece cineva in iulie, dar a avut prea multe bagaje si nu s-a putut (nu e un ziar de 8 pagini, e format mare si are 3 sectii de zeci de pagini fiecare in cea mai subtire editie, in timpul saptamanii iar editia de duminica este de cateva ori mai mare). Ceea ce urmeaza este probabil a 4-a sau a 5-a (m-ar mira foarte tare sa fie a 6-a) conversatie cu tanarul in cauza.

Ro: cum e vremea in marele mar?
SUA: azi e frumos
SUA: 80F
Ro: mai rezolvi cv cu ziarele alea?
SUA: daca gasesc pe cineva sa plece spre ro si n-are asa multe bagaje, f posibil
Ro: pai si chiar asa de greu e sa pui un pachet la posta? ca us mail cica e cea mai rapida
SUA: am zis ca o sa ma duc eu la posta eventual sa-l trimit asa
SUA: da, nu e usor
SUA: ca eu lucrez toata ziua si ei inchid la 5
Ro: toata ziua?
SUA: 10-7 sau 11-8
SUA: sau 9;30 - 6
Ro: acum vad ca nu lucrezi. asa intro zj de pauza daca poti nu cred ca e mare lucru
SUA: azi e sarbatoare, labor day, toate-s inchise
SUA: iar de obicei cand sunt libera am si eu de facut chestii, nu crezi?
Ro: bine. nu vrei asta e. nu esti obligata
SUA: nu-s dar vad ca trebuie sa ma justific
SUA: recunosc ca nu am tinut ziarul pe lista de prioritati dar nici n-am uitat
Ro: atunci macar spune, ca nu se supara nimeni
SUA: pai n-am ce sa spun, cum ziceam si mai sus, n-am uitat
Ro: daa sunt sigur. mai important e ca voi ,,americanii" sa nu uitati cum se zice coca cola in romana
SUA: ???
Ro: ati devenit toti americani. ndaca va cere cineva un ziar, nu aveti timp, ca sunteti americani
SUA: ce tupeu de roman ai
SUA: conversatia asta va fi salvata sa stii, ca exemplu
Ro: si tu ce americanca superba esti. bine ca ai plecat din romania
Ro: va americanizati rapid ma. vai de voi.
Ro: si eu o pastrez, ba mai mult o pun pe blog
SUA: asisderea, dragule
Ro: pa
SUA: pa

De cumparat, la televizor

Suflata cu 31 de miligrame de aur de 24K, are valoare de $50 dar o poti cumpara cu $20 (daca esti atent la reclame la TV, cateodata e chiar $10). N-ai voie mai mult de 5 bucati (probabil ca sa nu poti sa-i dai in judecata decat in Small Claims Court, unde te costa mai mult sa pierzi timpul decat banii pe care ii arunci pe geam).



Asta e inventia secolului. Pentru ca ma face sa ma crucesc de fiecare daca cand o vad - eu, cea nu prea dusa la biserica. Si Ina se mai mira de nipple covers.



Si asta va jur ca nu e o gluma (asa cum am crezut eu prima data cand am vazut-o, am zis ca am dat de o sceneta din Saturday Night Live, sincer). Iar daca reclama pentru femei are aproape 500.000 de vizionari pe youtube, cea pentru barbati are peste 1 mil. 10 mii. Si recunosc ca e mult mai tare (cu sunet si nu la servici, va rog).

Parcuri putin stiute - Caffey Park, Brooklyn

Tot in Red Hook, doua-trei strazi mai incolo de Fairway, e un mic parculet cu un ponton (sau cum se cheama) care te duce 50 de metri mai aproape de statuia Libertatii. Lumea pescuieste* acolo. Sau poti sta la deconectat de zumzetul orasului. Numeri barcile, taxiurile de apa, vasele de croaziera etc. Sau astepti apusul, daca e o zi frumoasa (nu ploioasa ca azi sau ca atunci cand am facut pozele).

*nu, pestii pescuiti aici nu se mananca. Apa este inca destul de poluata, chit ca mult mai curata decat acum 10-15 ani. Plus ca dupa lege, pescuitul in oras este "catch and release" (prins si dat drumul).