Catedrala St. John the Divine - interior

Nu e nimic ciudat despre interiorul catedralei. Impresionanta mai mult prin marime decat prin decoratii, desi nu-i lipsesc vitraliile si nici mobila grea si frumos sculptata. Asta in aparenta. In realitate sunt cateva lucruri chiar extraordinare despre St. John the Divine.

Aici se tine anual binecuvantarea animalelor. Ba exista una si pentru biciclete.

Marea Orga este insotita de inca doua, laterale. Si cate una in trei dintre cele sapte capele care inconjoara Marele Altar. De fapt, catedrala are un program foarte bogat de muzica, concerte sustinute de cei mai buni organisti din lume se tin in fiecare marti seara. (aici un mic filmulet, se incerca sistemul de sunet pentru concertul ce urma)

Cele sapte capele despre care pomeneam mai sus sunt denumite "Chapels of the Tongues" pentru ca sunt dedicate cate unui sfant-patron din diferite tari (Germania, Irlanda si Scotia, Franta, Spania, Italia si tarilor din Africa si Asia) de unde provin cele mai mari grupuri de emigranti prezente in New York la momentul cand a inceput constructia catedralei.
Altfel, decoratiile celor sapte capele sunt suficient de fascinante sa uiti de cat timp esti acolo. Dar, mai putina vorbarie si mai multe poze.

Catedrala St. John the Divine - exterior

Prima vizita care am facut-o catedralei St. John the Divine a fost acum cativa ani, cand era imbracata in schele dupa un incendiu foarte serios. Desi inca in constructie si restaurare, acum este deschisa in totalitate. Constructia a inceput acum 120 de ani dar se spune ca trebuiesc 500 de ani de constructii pentru o catedrala.
Suprafata ei este a doua terenuri de fotbal (186m in lungime) si este considerata una din cele mai mari catedrale din lume (si nu o sa va plictisesc cu alte catalogari si masuratori).

Motivul pentru care mi-au trebuit alti cativa ani s-o revizitez este ca se afla in Harlem. Si nu din cauza reputatiei cartierului (zona este de altfel una din cele mai scumpe din oras) ci pentru ca se afla la 112th St. Nu prea sunt nevoi sa ajung mai sus de 80th St. de obicei. Fapt este ca a fost o vizita neplanificata, pur si simplu ne era in drum si ne-am oprit sa o revizitam. Am parcat la metru si sincer, am uitat de asta pana cand ne-am indreptat spre masina. O jumatate de ora am petrecut admirand fatada, cu sculpturile pline de simbolistica (as vrea sa gasesc referinte asupra lor): coloane ale caror capiteluri arata o masina ce cade in valuri de pe un pod care cedeaza (pare Brooklyn Bridge), eveniment ce pare sa aiba ceva de-a face cu NY Stock Exchange?; urechi imense ce asculta ce?; constructia (si distrugerea oare?) cladirilor reprezentative ale orasului, dintre care nu lipsesc Gemenii; osuare sau cavaleri... Deasupra rozetei centrale este intr-adevar piramida si simbolul masonic? Sculpturi clasice si moderne sunt imbinate de-a lungul intrarilor, de jos pana sus. Fiecare spune o poveste si ar trebui privite mult mai indelung pentru a fi descifrate, cat de cat. Si planuiesc sa revin pentru un tur despre simbolistica si poate altul despre secretele catedralei.

Va las sa vedeti pozele si sper sa o gasiti la fel de fascinanta cum ni s-a parut noua. Data viitoare va duc inauntru. Iar mai apoi in parcul adiacent, foarte controversat la vremea cand a fost deschis.

Dulce de april

Cateva poze promise - prajiturile de ieri de la Cannelle Patisserie (despre care am mai scris aici acum ceva timp). Au mai schimbat un pic din repertoriu dar calitatea a ramas aceeasi si ramane cofetaria mea favorita in NYC (dupa ce Payard a inchis anul trecut).
Si liliac in floare. Deja. Magnoliile si-au scuturat in mare parte florile. As zice ca florile au o luna in avans anul asta, din cauza caldurii care a fost (si nu ma plang deloc, in caz ca asa dau impresia). Posibil ca Sakura Matsuri sa aiba ciresii deja trecuti pe mai 1-2, cand se va tine anul asta.

Prajiturile sunt: Paris Brest, Mousse de ciocolata alba si neagra, Mango-kiwi, Espresso si Nuca de cocos-ananas.

Verde crud

Paste fericit!

Paste fericit! Si o primavara minunata, y'all!

.

Kyo Ya

Kaiseki: un tip de arta care imbina gustul, textura, culoarea si felul cum este prezentata mancarea.[...] Numai ingrediente de sezon sunt folosite si preparate in moduri care tintesc sa le maximalizeze gustul. Preparatele sunt prezentate cu grija pe vase care sunt alese pentru a le spori atat tema sezonala cat si felul cum arata, [ele] fiind frumos aranjate si impodobite, de multe ori cu frunze, flori sau decoratii comestibile [...] (wiki)

Kyo Ya este un restaurant kaiseki din East Village care este cotat ca unul din cele mai bune (daca nu cel mai bun) restaurant japonez din New York. Am fost invitata de o prietena care a vrut sa sarbatoreasca o reusita destul de extraordinara (aceeasi draga de L. cu care am fost si la Chinatown Brasserie, si careia ii doresc si alte reusite, stie ea ce zic :P, plus ca ador sa aud "ai avut dreptate" hihi). Si ce seara memorabila am avut :)

Desi facusem rezervare ca sa stam la masa, am optat sa stam la bar si ne-am bucurat de alegerea facuta. Am primit multa atentie, ni s-a explicat fiecare fel de mancare - ce este, cum se mananca (de ex., ariciul de mare trebuia pus pe o foita de nori si impaturit in ea), iar cand am intrebat daca pot poza, nu numai ca mi s-a raspuns "da, desigur" cu mult entuziasm, dar cand aducea o noua farfurie mi-o pozitiona pentru poza :)) Super servicii, nimic mai putin decat ma astept de la japonezi.

Deci, de vazut in poze, nu neaparat in ordinea asta:

Miel pe stil Hokkaido cu sos bbq japonez
Orez Cincisprezece graunte
Caracatita (baby) cu legume si sos de soia
Sashimi de ton si arici de mare cu nori (foite de alga)
Tipar afumat de casa (probabil cea mai frumoasa prezentare, in frunza elegant impaturita) cu tulpina de telina si sos miso
Limba de vita marinata si gatita (sic!)
Piept de porc slow cooked (antonim pentru fast food :D) intr-un sos de soia
Chiftelute de mousse de creveti cu legume si rice-crispies
Piept de rata acompaniat de ceapa si ridiche, limeta, mustar, chives si un fruct pe care l-am gustat in premiera (si tocmai bine ca amandoua am uitat cum se cheama - ....momo)
Black cod marinat in miso cu radacina de brusture si ceapa marinata (si el acompaniat de un ....momo care a disparut inainte sa fac poza :)) )
Creveti si crab cu legume

Si da, a fost foarte multa mancare, aproape prea multa.




Kyo Ya
94 E 7th St la 1st Ave
East Village, NY

Sfantul Patrick pe 5th Ave.

Doar am vrut sa va arat cateva scene de la parada de Sf. Patrick de ieri - ziua irlandezilor, o parada imensa (a durat de la 11 a.m. pana la 5 p.m. si au fost reprezentanti din toate statele americane cat si din tara muma). Au defilat orchestre, uniforme, majorete care baletau batoane prin aer, multi barbati in fuste de culori diferite (au si irlandezii clanuri ca scotienii? nu stiam, ignoranta de mine), grupuri politice (panoul pe care scrie ANTRIM (un county din Irlanda) vazut din fatza spunea "England get out of Ireland"). Doar gay-ii au fost marginalizati si au demonstrat de pe trotuar.

Pozele sunt facute pe fuga intr-un interval de 10-15 minute, majoritatea in drum spre munca si cateva facute chiar de-acolo (am tinut usile deschise o vreme, a fost o zi superba). In mod normal, autobuzul ma lasa la coltul strazii dar din cauza de parada a avut traseu modificat asa ca am avut de mers cateva strazi pe jos, cu ocolisuri multiple sa pot ajunge la destinatie. Elicoptere suspendate in pozitie de-a lungul lui Avenue a 5-a contribuiau la zgomotul general.

E ziua cand, se zice, toata lumea e irish si deci toata lumea incearca sa poarte ceva verde. Palarii (sau tiare, dupa caz) haioase, margele ca de Mardi Gras, trifoi lipiciosi pe fatza, tricouri sponsorate de Guinness, gene false verzi, par colorat in verde, berea e verde, se gasesc garoafe verzi, anything green goes. Mai toata lumea tine in mana o cupa de cafea (alcoolul a fost interzis in ultimii ani) dupa care vomita pe cel mai alaturat zid. Dar in general, e o zi cu voie buna. Si mult verde.

Adica, ce vroiam sa zic...

Pauza de primavara, la cateva grade Celsius ni se pare ca e de plaja.

Ati facut mucenicii pentru marti? ca sa nu ziceti ca ati uitat. Eu cred ca-i crosetez manual anul asta, sa vad ce chef am de jucat cu coca de ziua muierilor.

Altfel, maine seara am bilete la Alice in Wonderland IMAX 3D si abia astept sa-l vad, parca-s copil mic.

Atat, doar ca sa ma bag un pic in seama, ca prea m-am dat la fund.

Upper West Side, reflectii la Trump International Hotel.

Grau fiert

Si am mai incercat o data, cu rezultate excelente. Asta este ce-am facut: in primul rand, am folosit cantitatile din reteta de mai jos. Am folosit un amestec de grau perlat (super-extra-decorticat, se vede cat e de alb comparat cu cel adus din tara) si bulgur #4 (spart mare, stanga sus), cam 50-50. Dupa racire am pus rom de cocos (care imbatranea pe raft de vreo 2 ani si mai bine, de cand a fost adus din Caraibe), stafide si cirese uscate si rehidratate, coaja de la 1 lamaie si 1 portocala. Plus nuca, bineinteles. A iesit cremos de data asta, asa cum imi doream. Romul de cocos i-a dat o aroma foarte deosebita, iar ciresele uscate un pic de acreala (tartness) care surprinde placut.

Live, from NY...

Ce, v-ati plictisit? No kidding! :D

p.s. doar 11 secunde, ca nu-s criminala totusi :))

Harmony Terrace

Unul din restaurantele romanesti la care nu fusesem niciodata e Harmony Terrace, chestiune remediata acum vreo 10 zile cand am fost invitati pentru o mica sarbatorire a unei mari reusite :)

Multe nu-s de spus: localul e mic, erau deja 2 mese mari pentru 2 baieti care-si sarbatoreau ziua de nastere; se pregatise program artistic (Marilena Dobre, pe care o stiam de ani; din pacate numele celorlalti nu le-am retinut - o cantareata din Republica Moldova, un tanar trompetist si o soprana rusoaica pe care am filmat-o un minutel-doua, ca merita. Toti foarte talentati, dar trompeta a fost un pic prea mult pentru un spatiu asa mic).

Mancarea foarte buna, mult prea multa - singura mea nemultumire este ca meniul este acelasi la toate restaurantele romanesti. Raposatul "Acasa" era singurul restaurant care avea si alte mancaruri pe meniu, inca plang ca din toate restaurantele romanesti, "Acasa" a fost cel care a inchis. S-a dansat, s-a cantat "Multi Ani Traiasca" (la alte mese)... a good time was had by all, ceea ce va dorim si dumneavoastra.

Si mai...

Cu jumatate de ora inainte ningea ca in povesti, cand am facut eu filmuletul era deja pe duca. Duca-se... :))
M-am rasplatit cu un cremsnit, nah.



Imi vars si eu naduful, ce sa fac. :D

Si inca...

Winter effing wonderland

Mi-ati vazut cartierul vara, acum il vedeti si iarna. 10-12 cm de zapada si scolile s-au inchis, transportul in comun e oarecum dat peste cap, la TV se difuzeaza cu disperare statutul ultimilor fulgi de nea cazuti, presa nationala si internationala are subiect de stiri: a nins la NY.

(pentru cui ii pasa, stim noi - pozele sunt facute cu telefonul si editate cu CameraBag si PS apps)

Acum cateva luni povesteam de fantastica Alice Tan Ridley, care si-a facut o cariera cantand prin statiile de metrou. Azi am aflat ca Gabourey Sibide, tanara actrita care joaca in Precious, este fiica ei.
Ain't that something.

Coliva

Ati ghicit dragelor si dragilor, mai ales Rodica :) - am facut coliva. Pentru prima data ever si fara nici un alt motiv decat o pofta nebuna. Una lume e superstitioasa si nici nu vrea sa auda de ea, dar eu mi-am invins nevrozele si mi-am facut pofta. Am folosit o reteta dintr-o carte de bucate care zice cantitati egale de grau si nuca, doua treimi zahar si ma rog, aromele aferente: coaja de lamaie, portocale, rom, vanilie. Nu stiu de ce aveam impresia ca graul fierbe foarte greu, dar nu a fost cazul (si probabil motivul pentru care am scazut lichidul prea mult, i-a lipsit cremozitatea - dar nu-i nimic, acum stiu). A iesit foarte-foarte buna desi as fi dorit sa fie mai cremoasa si sa se simta romul un picut mai mult (am folosit 2 fiole de esenta de rom Dr. Oetker and it sucks!! vreau esenta de rom buna).

Dar poate imi lamuriti si mie ceva nedumeriri.
Graul l-am cumparat de la Massis, magazinul armenesc de la mine din cartier, si pe punga scrie clar si romaneste "grau pentru coliva". Mai am niste grau adus din tara acum ani (vreun deceniu sa fie? motiv pentru care n-am vrut sa-l folosesc) si este mult mai inchis la culoare decat cel cumparat acum. Se vede in poza de mai sus cat este de palid. Aveti idee de ce? E alt soi?
Si bulgur este tot grau, dar poate fi folosit pentru coliva? pentru ca au si bulgur spart mare (#4).
Oh, well - daca stiti, spuneti-mi si mie sa nu mor (pun intended) proasta.

Ghici ghicitoarea mea - II

Ce pofta nebuna (implinita, evident) am avut eu saptamana trecuta? :D Raspunsul in 24-48 de ore, daca nu ghiciti pana atunci. ;)

Nyonya

Am mai scris despre Nyonya, dar asa demult ca poate are nevoie de un update. Plus, raspunsul la ghicitoare: sunt "pearl noodles" (traducere gingasa a ceea malaiezienii numesc "coada de sobolan"), o pasta din faina de orez foarte probabil facuta de mana in cazul Nyonyei. Textura este deosebita de alta pasta, consistenta si chewy si sunt absolut delicioase acompaniate de bucatele de fructe de mare, ceapa, muguri de soia si sosul maroniu. Cum spuneam si data trecuta, nu-s aratoase dar sunt foarte bune, unul din preparatele noastre preferate acolo.

Apoi e nelipsitul Beef Rendang, fragede cuburi de vita intr-un sos de curry gros si destul de picant dar senzational stins cu coconut rice (care are doar gust de cocos, nu pulpa in sine).

Cel mai bun pui cu usturoi - coaja crocanta iar carnea suculenta, cu felii de usturoi prajit si o zeama foarte lejera dar gustoasa. L-as asemana cu puiul la ceaun dar nu este la fel de greu/uleios.

Dry squid curry - alt curry din sepie uscata si rehidratata, mult mai usor si mai putin picant decat vita Rendang.

Absolut nelipsitul Roti Canai, uneori motiv principal pentru a vizita Nyonya.
Si thai iced tea - un ceai thailandez foarte puternic amestecat cu lapte evaporat (nu condensat, deci nu foarte dulce). Ceaiul fierbinte (gratuit) este nelipsit de la masa.

Mariti pozele ca face mare diferenta. Ca intotdeauna dealtfel.

Ghici ghicitoarea mea - I

Ce am mancat eu aici?

Strict secret

Am descoperit zilele trecute un nou blog (nou-nout, nefolosit) care se vrea versiunea romaneasca a lui postsecret - care nu cred ca v-a lasat indiferenti daca l-ati citit vreodata.

Mie imi place ideea si abia astept sa vad ce iese, stiti ca-s curioasa din fire. Dar cred ca are nevoie de un pic de promovare, asa ca sunteti liberi sa spuneti oricui despre el, sa scrieti despre el pe blogurile voastre etc.

Despre StrictSecret:

"Acesta se vrea a fi un loc al secretelor pe care nu indraznim sa le spunem cu voce tare, dar carora trebuie sa le dam drumul, altfel ne sufoca.

Cum procedezi? Postezi secretul tau sub forma de comentariu, la oricare din postari. Nu conteaza. Comentariile sunt moderate, nu apar direct pe blog. In plus, nu trebuie sa introduci nici nume, nici email. Doar secretul, pur si simplu.

O data pe saptamana, toate comentariile adunate vor fi publicate sub forma de post. Anonimitatea e totala. Juram pe rosu!

Reguli: nu publicam nume, barfe, zvonuri. Doar secretele pe care nu le mai putem tine in noi.

Blogul asta e canapeaua gratuita a terapeutului"

p.s. - nu este facut de mine, n-am interese de nici un fel in blogul asta, parol d'honeur.