Viitorul

Cu sperante ca va fi gata la trista aniversare a 10 ani, asa va arata Ground Zero cu noul Freedom Tower. Muzeul va fi gata un an mai tarziu.
Gratie lui Google Earth.

The Cloisters

Alt loc unde mi-au trebuit ani sa ajung - si ce bucurie ca am reusit :)
Parte din Metropolitan Museum of Art (adica platesti o data si poti vizita atat Met-ul cat si The Cloisters, asta daca te tin picioarele sa faci asta intr-o singura zi) insa situate in nordul Manhattan-ului, The Cloisters prezinta peste 5000 de exponate de arta medievala, marea majoritate provenind din Franta, Italia, Spania si Germania secolelor XII-XV.

Cladirea in sine este superba, situata pe un deal cu vederi la rau, cu o insiruire de camere care nu te lasa sa te pierzi, inconjurand o mica gradina care imbina flori si pomi fructiferi cu ierburi pentru gatit. O alta gradina, si mai mica, este inconjurata de arcade care adapostesc o cafenea unde poti petrece ceva timp intr-o liniste aproape... well... monahala :D Cea mai mare dintre curtile interioare are o fantana arteziana iar cea mai mica este si cea mai austera, lasandu-te sa iti indrepti atentia asupra coloanelor - fiecare diferita de cealalta si toate superbe.
Contine parti din 5 manastiri europene si a fost construita in asa fel incat sa reprezinte pe fiecare in parte (cu gradinile aferente), in acelasi timp pastrand o cursivitate geniala.

Oriunde te uiti, inauntru sau afara, sunt exponate care mai de care mai interesante. Fie ca doar coloane sau mici fragmente sculptate in piatra, la fiecare cativa pasi esti indemnat la contemplare. Unul din cele mai frumoase muzee vazute, categoric.

Am facut foarte multe fotografii, n-am rezistat sa nu. Si ma tot uit la ele de-atunci, si vreau sa merg iar la Cloisters caci am petrecut mai putin de doua ore acolo si simt ca e nevoie de mult mai mult timp. Din exponatele preferate: primul set complet de carti de joc (aparent nefolosit), tapiteriile cu Vanatoarea Unicornului, statuia Sf. Mihail, busturile germane (care la vremea respectiva erau la moda sa fie folosite ca vase care sa contina craniul decedatei), tapiteriile si ferestrele. Si mai tot din ce am vazut, de fapt.

Sper sa aveti rabdare sa va uitati cu atentie la ele si sper sa va placa si voua la fel de mult cum imi plac mie. Si poate vreodata veti vizita The Cloisters, merita.

The Real World

In coltul cel mai de nord al parcului Battery, se afla un... alt parc - Nelson A. Rockefeller park. In coltul dinspre strada, o instalatie de arta interesanta: creata de Tom Otterness, se numeste "The Real World".

Zeci de creatii in bronz, imprastiate prin cele mai surprinzatoare colturi si suprafete. Personal le gasesc foarte haioase, iar simbolistica geniala. Va las sa descoperiti singuri detaliile, eu zic ca merita. Hope you'll enjoy :)

p.s. din pacate nu am facut prea multe poze si acum bineinteles ca regret. poate voi reveni insa si voi remedia problema.

Culinary Institute of America

Postul este dedicat lui Cristi (stim noi de ce) si desi urma sa apara mai tarziu, am apucat sa-i spun ca am o surpriza pentru el saptamana asta. Cum saptamana se incheie curand, n-am avut de ales. Sper sa-ti placa, Cristi :)

Dat fiind ca prima vizita la Culinary Institute of America a fost un esec si ca a trecut ceva apa pe Hudson de-atunci, intr-una din zile am hotarat sa-i vizitam iar.
Am plecat de-acasa pe o vreme superba, ca dupa o ora pe drum sa ne prinda o ploaie furioasa - care s-a oprit spectacular chiar cu un minut inainte sa intram pe poarta.
Am regasit totul la fel de incredibil de curat si frumos si de data asta, deschis.

Cateva cuvinte despre ce inseamna CIA: este cea mai faimoasa si respectata scoala de bucatari din America. Cu sedii in California, Texas si upstate NY, a dat lumii o multime de bucatari vestiti (Sara Moulton si Tony Bourdain au invatat la CIA). Cu un campus imens, cladiri rezidentiale pentru studenti, teren de fotbal, cinema, centru de recreatie etc, strazi cu nume de ierburi, asezata pe un deal cu vederi superbe la rau, te cam face sa crezi ca-si merita banii (cam intre 25 si 30 de mii pe an). Are cinci restaurante: unul francez-modern (numit dupa celebrul Auguste Escoffier), unul italian si unul american (toate trei mai elegante) si doua cafe-uri. Am ales Apple Pie Bakery Cafe care se afla in cladirea principala, Roth Hall.

Ne-a fost greu sa alegem ceva, totul pe meniuri suna tare bine si tot ce am vazut in vitrine arata superb. Ne-am abtinut de la a cumpara prea multe si am luat o supa-crema de conopida la cuptor cu un choux umplut cu o crema lichida de branza, o supa de ceapa (mai frantuzeasca decat orice am mancat la Paris), un quiche cu ceapa caramelizata si bacon (absolut afumat), si un sanvis cald pe stil Reuben, cu corned beef si branza Gruyere, varza murata si mustar pe paine sourdough. Acompaniat de russian dressing si cartofi prajiti (nu mai e nevoie sa spun cat de perfecti... si se vad granulele de fleur de sel pe ei?)
Bineinteles ca am cumparat mai mult decat am putut manca, in mare parte sandvisul a plecat la pachet cu noi. Dar nu ne-am abtinut de la desert pentru ca totul arata atat de demential ca ne-ar fi ramas gandul acolo. Am ales o prajitura numita Chocolate XS.

Trebuie sa revenim pentru ca vreau sa incerc bahn mi-ul lor, sau chicken pot pie? sau macaroni & cheese? lo mein salad (lo mein, edemame, scallions, snow pea, red pepper, roasted peanuts, bean sprouts, shiitake mushrooms, cilantro, dressed in peanut oil vinaigrette, served with a lime wedge). Sau crisp fried cheese (with spinach, red onion, bacon, mushrooms and warm bacon vinaigrette)? bine, o sa ma opresc aici.

so... la poze atunci.

Tribeca Film Festival Family Fair

Saptamana trecuta am avut cateva zile de staycation (termen nascut acum doi ani cand a inceput criza economica, pentru vacante facute acasa) si am decis sa facem pe turistii. Tot n-am ajuns pe Brooklyn Bridge cu piciorul si nici pe insula statuii Libertatii, dar am umblat destul si am vazut destule. In urmatoarele posturi o sa scriu despre experientele avute, nu neaparat in ordine cronologica. (Imi place sa tin ce-i mai bun la urma, ca frisca de la savarina.)

Una dintre ele a fost Tribeca Festival Family Fair, unde am vazut atatia copii la un loc ca am ramas un pic stresata si in urmatoarele zile am incercat sa-i evit cat am putut (fara succes). Se pare ca in ultimii ani s-a intamplat un val imens de reproducere umana in NYC, iar urmarile lui au fost foarte evidente la targul asta de strada. Nu ca nu-mi plac copiii, pentru ca-mi plac - ca dovada ca raportez despre targul asta care a fost chiar amuzant (cu exceptia unui accident care ne-a cutremurat un pic).
In fine, cine are sa-i traiasca, si Happy Mother's Day! din inima va spun.

Au fost baloane si face-painting, concursuri de karaoke (pustoaica din poza are o voce surprinzator de buna) si de joaca cu cercul (pustiul din poza ne-a amuzat teribil, nu stia sa tina cercul nici o rotatie dar nu a renuntat pana la sfarsitul jocului), Polaroid isi facea reclama la noua camera (noul film sucks, marimea e pe jumatate din ce era) facand poze doritorilor in fata unui panou cu insemnele festivalului de film (cum sunt pozate celebritatile, got it?), copii pe papainoage etc. Va las sa vedeti in poze.

Accidentul s-a petrecut la rampa de cascadorii BMX, unde 4 biciclisti faceau acrobatiile obisnuite. Cel care prezenta spectacolul a aterizat gresit si pentru cateva minute interminabile, pana a ajuns salvarea (din cauza traficului foarte incarcat) am crezut ca-l pierdem. A fost in soc, sangele curgea din cap ca in filme, eh... Si-a recapatat cunostinta cat de cat dupa cateva minute si sper din toata inima ca s-a recuperat complet.

Si o intalnire-surpriza pe care va las sa o descoperiti singuri :P

Mi-am amintit foarte tarziu ca in aceeasi zi urma sa se tina si targul romanesc, dar dupa ce am citit la Dan despre ce si cum a fost, mi-au pierit regretele. Nu de alta, dar de mici nu mi-e dor iar afisele alea cu "chesee" m-ar fi facut sa scot pixul din geanta sau cel putin sa deschid gura sa zic ceva :))

Well, a bientot, and enjoy.

p.s. am adaugat 3 poze care le uitasem. Nu am mancat aici pentru ca mancasem inainte in alt loc. Nu a fost foarte multa oferta de mancare, probabil intentionat ca sa nu distraga clientii multitudinii de restaurante din Tribeca (unul din restaurante fiind al lui Robert DeNiro, parintele festivalului de film Tribeca - si uite cum se leaga toate...), doar o companie din Brooklyn care e vestita pentru lobster rolls, fara maioneza ca cel de la Fairway.

Fantana Pacii

Imediat langa Catedrala St. John este un mic parculet (sau gradina - cum prefera ei sa o numeasca) foarte interesant. Desi proiectata sa fie fantana, se pare ca demult nu a functionat ca atare; insa sculptura centrala este interesanta oricum.
Foarte controversata la deschiderea ei (ca si multe semne ale catedralei, a fost interpretata ca pagana si/sau masonica), reprezinta lupta binelui cu raul - care bineinteles, este invins. Sfantul Mihail tine la piept o girafa (simbol al pacii), iar sabia lui abia ce a decapitat un Satan invins. Alaturi ii sta soarele (simbol pagan, se zice), un leu si un miel, inca 8 girafe - totul asezat pe un crab (simbol al originii noastre), iar pedestalul este un dublu helix ADN (din nou, neobisnuita reprezentare pentru o biserica).
Fantana este inconjurata de mici sculpturi create de copii si turnate in bronz, reprezentand Arca lui Noe si animalele.
In gradina, de jur imprejur sunt mici sculpturi ce se confunda cu verdeata, iar din loc in loc cate un citat al vreunei personalitati (din care unele n-au nimic de-a face cu Cristianismul - Esop, John Lennon, Ghandi.
Personal gasesc mica gradina incantatoare.

Catedrala St. John the Divine - interior

Nu e nimic ciudat despre interiorul catedralei. Impresionanta mai mult prin marime decat prin decoratii, desi nu-i lipsesc vitraliile si nici mobila grea si frumos sculptata. Asta in aparenta. In realitate sunt cateva lucruri chiar extraordinare despre St. John the Divine.

Aici se tine anual binecuvantarea animalelor. Ba exista una si pentru biciclete.

Marea Orga este insotita de inca doua, laterale. Si cate una in trei dintre cele sapte capele care inconjoara Marele Altar. De fapt, catedrala are un program foarte bogat de muzica, concerte sustinute de cei mai buni organisti din lume se tin in fiecare marti seara. (aici un mic filmulet, se incerca sistemul de sunet pentru concertul ce urma)

Cele sapte capele despre care pomeneam mai sus sunt denumite "Chapels of the Tongues" pentru ca sunt dedicate cate unui sfant-patron din diferite tari (Germania, Irlanda si Scotia, Franta, Spania, Italia si tarilor din Africa si Asia) de unde provin cele mai mari grupuri de emigranti prezente in New York la momentul cand a inceput constructia catedralei.
Altfel, decoratiile celor sapte capele sunt suficient de fascinante sa uiti de cat timp esti acolo. Dar, mai putina vorbarie si mai multe poze.

Catedrala St. John the Divine - exterior

Prima vizita care am facut-o catedralei St. John the Divine a fost acum cativa ani, cand era imbracata in schele dupa un incendiu foarte serios. Desi inca in constructie si restaurare, acum este deschisa in totalitate. Constructia a inceput acum 120 de ani dar se spune ca trebuiesc 500 de ani de constructii pentru o catedrala.
Suprafata ei este a doua terenuri de fotbal (186m in lungime) si este considerata una din cele mai mari catedrale din lume (si nu o sa va plictisesc cu alte catalogari si masuratori).

Motivul pentru care mi-au trebuit alti cativa ani s-o revizitez este ca se afla in Harlem. Si nu din cauza reputatiei cartierului (zona este de altfel una din cele mai scumpe din oras) ci pentru ca se afla la 112th St. Nu prea sunt nevoi sa ajung mai sus de 80th St. de obicei. Fapt este ca a fost o vizita neplanificata, pur si simplu ne era in drum si ne-am oprit sa o revizitam. Am parcat la metru si sincer, am uitat de asta pana cand ne-am indreptat spre masina. O jumatate de ora am petrecut admirand fatada, cu sculpturile pline de simbolistica (as vrea sa gasesc referinte asupra lor): coloane ale caror capiteluri arata o masina ce cade in valuri de pe un pod care cedeaza (pare Brooklyn Bridge), eveniment ce pare sa aiba ceva de-a face cu NY Stock Exchange?; urechi imense ce asculta ce?; constructia (si distrugerea oare?) cladirilor reprezentative ale orasului, dintre care nu lipsesc Gemenii; osuare sau cavaleri... Deasupra rozetei centrale este intr-adevar piramida si simbolul masonic? Sculpturi clasice si moderne sunt imbinate de-a lungul intrarilor, de jos pana sus. Fiecare spune o poveste si ar trebui privite mult mai indelung pentru a fi descifrate, cat de cat. Si planuiesc sa revin pentru un tur despre simbolistica si poate altul despre secretele catedralei.

Va las sa vedeti pozele si sper sa o gasiti la fel de fascinanta cum ni s-a parut noua. Data viitoare va duc inauntru. Iar mai apoi in parcul adiacent, foarte controversat la vremea cand a fost deschis.

Dulce de april

Cateva poze promise - prajiturile de ieri de la Cannelle Patisserie (despre care am mai scris aici acum ceva timp). Au mai schimbat un pic din repertoriu dar calitatea a ramas aceeasi si ramane cofetaria mea favorita in NYC (dupa ce Payard a inchis anul trecut).
Si liliac in floare. Deja. Magnoliile si-au scuturat in mare parte florile. As zice ca florile au o luna in avans anul asta, din cauza caldurii care a fost (si nu ma plang deloc, in caz ca asa dau impresia). Posibil ca Sakura Matsuri sa aiba ciresii deja trecuti pe mai 1-2, cand se va tine anul asta.

Prajiturile sunt: Paris Brest, Mousse de ciocolata alba si neagra, Mango-kiwi, Espresso si Nuca de cocos-ananas.

Verde crud

Paste fericit!

Paste fericit! Si o primavara minunata, y'all!

.

Kyo Ya

Kaiseki: un tip de arta care imbina gustul, textura, culoarea si felul cum este prezentata mancarea.[...] Numai ingrediente de sezon sunt folosite si preparate in moduri care tintesc sa le maximalizeze gustul. Preparatele sunt prezentate cu grija pe vase care sunt alese pentru a le spori atat tema sezonala cat si felul cum arata, [ele] fiind frumos aranjate si impodobite, de multe ori cu frunze, flori sau decoratii comestibile [...] (wiki)

Kyo Ya este un restaurant kaiseki din East Village care este cotat ca unul din cele mai bune (daca nu cel mai bun) restaurant japonez din New York. Am fost invitata de o prietena care a vrut sa sarbatoreasca o reusita destul de extraordinara (aceeasi draga de L. cu care am fost si la Chinatown Brasserie, si careia ii doresc si alte reusite, stie ea ce zic :P, plus ca ador sa aud "ai avut dreptate" hihi). Si ce seara memorabila am avut :)

Desi facusem rezervare ca sa stam la masa, am optat sa stam la bar si ne-am bucurat de alegerea facuta. Am primit multa atentie, ni s-a explicat fiecare fel de mancare - ce este, cum se mananca (de ex., ariciul de mare trebuia pus pe o foita de nori si impaturit in ea), iar cand am intrebat daca pot poza, nu numai ca mi s-a raspuns "da, desigur" cu mult entuziasm, dar cand aducea o noua farfurie mi-o pozitiona pentru poza :)) Super servicii, nimic mai putin decat ma astept de la japonezi.

Deci, de vazut in poze, nu neaparat in ordinea asta:

Miel pe stil Hokkaido cu sos bbq japonez
Orez Cincisprezece graunte
Caracatita (baby) cu legume si sos de soia
Sashimi de ton si arici de mare cu nori (foite de alga)
Tipar afumat de casa (probabil cea mai frumoasa prezentare, in frunza elegant impaturita) cu tulpina de telina si sos miso
Limba de vita marinata si gatita (sic!)
Piept de porc slow cooked (antonim pentru fast food :D) intr-un sos de soia
Chiftelute de mousse de creveti cu legume si rice-crispies
Piept de rata acompaniat de ceapa si ridiche, limeta, mustar, chives si un fruct pe care l-am gustat in premiera (si tocmai bine ca amandoua am uitat cum se cheama - ....momo)
Black cod marinat in miso cu radacina de brusture si ceapa marinata (si el acompaniat de un ....momo care a disparut inainte sa fac poza :)) )
Creveti si crab cu legume

Si da, a fost foarte multa mancare, aproape prea multa.




Kyo Ya
94 E 7th St la 1st Ave
East Village, NY

Sfantul Patrick pe 5th Ave.

Doar am vrut sa va arat cateva scene de la parada de Sf. Patrick de ieri - ziua irlandezilor, o parada imensa (a durat de la 11 a.m. pana la 5 p.m. si au fost reprezentanti din toate statele americane cat si din tara muma). Au defilat orchestre, uniforme, majorete care baletau batoane prin aer, multi barbati in fuste de culori diferite (au si irlandezii clanuri ca scotienii? nu stiam, ignoranta de mine), grupuri politice (panoul pe care scrie ANTRIM (un county din Irlanda) vazut din fatza spunea "England get out of Ireland"). Doar gay-ii au fost marginalizati si au demonstrat de pe trotuar.

Pozele sunt facute pe fuga intr-un interval de 10-15 minute, majoritatea in drum spre munca si cateva facute chiar de-acolo (am tinut usile deschise o vreme, a fost o zi superba). In mod normal, autobuzul ma lasa la coltul strazii dar din cauza de parada a avut traseu modificat asa ca am avut de mers cateva strazi pe jos, cu ocolisuri multiple sa pot ajunge la destinatie. Elicoptere suspendate in pozitie de-a lungul lui Avenue a 5-a contribuiau la zgomotul general.

E ziua cand, se zice, toata lumea e irish si deci toata lumea incearca sa poarte ceva verde. Palarii (sau tiare, dupa caz) haioase, margele ca de Mardi Gras, trifoi lipiciosi pe fatza, tricouri sponsorate de Guinness, gene false verzi, par colorat in verde, berea e verde, se gasesc garoafe verzi, anything green goes. Mai toata lumea tine in mana o cupa de cafea (alcoolul a fost interzis in ultimii ani) dupa care vomita pe cel mai alaturat zid. Dar in general, e o zi cu voie buna. Si mult verde.

Adica, ce vroiam sa zic...

Pauza de primavara, la cateva grade Celsius ni se pare ca e de plaja.

Ati facut mucenicii pentru marti? ca sa nu ziceti ca ati uitat. Eu cred ca-i crosetez manual anul asta, sa vad ce chef am de jucat cu coca de ziua muierilor.

Altfel, maine seara am bilete la Alice in Wonderland IMAX 3D si abia astept sa-l vad, parca-s copil mic.

Atat, doar ca sa ma bag un pic in seama, ca prea m-am dat la fund.

Upper West Side, reflectii la Trump International Hotel.

Grau fiert

Si am mai incercat o data, cu rezultate excelente. Asta este ce-am facut: in primul rand, am folosit cantitatile din reteta de mai jos. Am folosit un amestec de grau perlat (super-extra-decorticat, se vede cat e de alb comparat cu cel adus din tara) si bulgur #4 (spart mare, stanga sus), cam 50-50. Dupa racire am pus rom de cocos (care imbatranea pe raft de vreo 2 ani si mai bine, de cand a fost adus din Caraibe), stafide si cirese uscate si rehidratate, coaja de la 1 lamaie si 1 portocala. Plus nuca, bineinteles. A iesit cremos de data asta, asa cum imi doream. Romul de cocos i-a dat o aroma foarte deosebita, iar ciresele uscate un pic de acreala (tartness) care surprinde placut.

Live, from NY...

Ce, v-ati plictisit? No kidding! :D

p.s. doar 11 secunde, ca nu-s criminala totusi :))

Harmony Terrace

Unul din restaurantele romanesti la care nu fusesem niciodata e Harmony Terrace, chestiune remediata acum vreo 10 zile cand am fost invitati pentru o mica sarbatorire a unei mari reusite :)

Multe nu-s de spus: localul e mic, erau deja 2 mese mari pentru 2 baieti care-si sarbatoreau ziua de nastere; se pregatise program artistic (Marilena Dobre, pe care o stiam de ani; din pacate numele celorlalti nu le-am retinut - o cantareata din Republica Moldova, un tanar trompetist si o soprana rusoaica pe care am filmat-o un minutel-doua, ca merita. Toti foarte talentati, dar trompeta a fost un pic prea mult pentru un spatiu asa mic).

Mancarea foarte buna, mult prea multa - singura mea nemultumire este ca meniul este acelasi la toate restaurantele romanesti. Raposatul "Acasa" era singurul restaurant care avea si alte mancaruri pe meniu, inca plang ca din toate restaurantele romanesti, "Acasa" a fost cel care a inchis. S-a dansat, s-a cantat "Multi Ani Traiasca" (la alte mese)... a good time was had by all, ceea ce va dorim si dumneavoastra.

Si mai...

Cu jumatate de ora inainte ningea ca in povesti, cand am facut eu filmuletul era deja pe duca. Duca-se... :))
M-am rasplatit cu un cremsnit, nah.



Imi vars si eu naduful, ce sa fac. :D

Si inca...

Winter effing wonderland

Mi-ati vazut cartierul vara, acum il vedeti si iarna. 10-12 cm de zapada si scolile s-au inchis, transportul in comun e oarecum dat peste cap, la TV se difuzeaza cu disperare statutul ultimilor fulgi de nea cazuti, presa nationala si internationala are subiect de stiri: a nins la NY.

(pentru cui ii pasa, stim noi - pozele sunt facute cu telefonul si editate cu CameraBag si PS apps)