Cu Amalia prin New York

Cuvintele le las Amaliei, ca ea are cuvinte frumoase. Doar cateva poze din Times Square si cafelele (cappuccino) care le-am baut la Joe The Art of Coffee. In vreo doua din pozele din Times Sq. se vad si locurile de "joaca in trafic" construite de inteligentul nostru de primar (care btw, a indoit legea de la el putere ca sa poata candida la functia de primar inca un termen - aflam saptamana viitoare ce bafta om avea). A inchis mai bine de jumatate din Broadway ca sa puna scaune de pe care sa poti inhala in tihna si mai odihnit, nu-i asa, gazele de esapament.
Dar voi, Amalia & Co., sa mai veniti. :)

Irish Pubs

Daca unora le e greu sa creada ca avem parizer adevarat in NY, sa vedem ce vor zice de barurile irlandeze. :))
Doar cateva din ele, toate la cateva strazi de casa in stanga si cateva in dreapta. Doua dintre ele sunt chiar la coltul strazii - unul pe coltul din stanga, altul imediat dupa coltul din dreapta. Nu-i de mirare, dat fiind ca irlandezii au pus un umar din greu la istoria orasului, iar cartierul meu a fost initial predominant gazda lor.

Toate au clienti mai in fiecare zi a saptamanii. Candva, era contraindicat sa-ti parchezi masina in apropierea vreunuia din cauza riscului sa fie colateral damage :)) - foarte des se incaierau la inchidere. In ziua de azi, mai (foarte-foarte) rar scandaluri "traditional" irlandeze. Atmosfera e tipic de pub - televizoare cu meciuri in sezon, muzica in rest. Unul singur din cele de mai jos face nota discordanta - The Diving Bell, relativ new kid on the block si un pic mai modern, care mereu are concerte de muzica live.

Sláinte, my friends! - irish or not :)

Sunnyside Meat Market

Mezelaria de langa casa, la cateva strazi distanta, in limbaj personal numita "la Cornel" - dupa numele proprietarului care da pe-aici foarte rar (magazinul e in grija sotiei lui). De-aici imi iau cel mai des ceafa, bors, mici, ciolan afumat si costita, mezeluri diverse - va las sa descoperiti singuri care este oferta, motiv pentru care nici nu am pus pozele in slideshow.

Magazinul poate nu asa impresionant "decorat" ca Muncan, dar bun de avut aproape. Si de exemplu, micii lor imi plac mai mult decat cei de la Muncan. Tinut de o familie de romani din Banatul sarbesc, fiul lor (care a fost initiat in afacere de mic) acum lucreaza cu un francez si fac si mezeluri mai deosebite (salam cu vin rosu si alune de padure? e chiar interesant).

43-10 43rd St.
Sunnyside, NY
O alta locatie, un magazin un pic mai mare, este in Ridgewood.

Food in the 'hood

Ca sa ramanem in cartier, restaurantele romanesti - Harmony, Romanian Garden, Transilvania, noul deschis Bucharest - si cofetaria lui Nita, cafeneaua Daco-Romana, Baruir (un magazin faimos pentru cafeaua prajita pe premize, lucru rar din cauza legilor tampite) - tinut de un roman armean, la fel ca si Massis care vinde o multime de minunatii - de la seminte de floarea soarelui si malai la mezeluri, conserve si cozonaci. Si cateva din ofertele altor popoare (sucky chinese, so-so japanese, foarte bun turcesc si tot de-al lor un deli care are cea mai interesanta colectie de dulceturi, hieroglific deli bangladesh sau pakistani, cine stie?, El Shater - un libanez care vorbeste romaneste un pic si care face niste baclavale mortale etc).
Plus Sunnyside Meat Market - cei cu mezeluri, despre care voi reveni cu ceva poze. Daca sunteti cuminti, la fel si cu Nita.

My 'hood

De mult planuiesc sa va arat cartierul meu. Am reusit sa strang ceva poze pana la urma, dupa multe amanari.

Este New York-ul pe care nu-l vedeti in filme - sau daca-l vedeti, foarte probabil il ignorati. Cartierul meu e mic, parte din imensul Queens; are nume frumos - Sunnyside ("partea insorita" s-ar traduce); este multi-etnic cu nuante puternice - se vede o clara influenta latina, dar dupa 2 pasi iti aduce aminte ca sunt si multi irlandezi, romani, turci si coreeni. Si bineinteles, americani.

Strazile sunt la fel de peticite ca in Manhattan, insa manechinele din magazinele noastre au rotunjimi de negasit peste rau. La cateva strazi de casa este o zona comerciala puternica, metroul nostru de ani de zile este cotat ca cel mai bun din oras (nu putin lucru), avem 2 autobuze care ne trec podul in Manhattan.
Asta o sa vedeti in poze, plus diferitele stiluri de cladiri, de la micile case asa numite "muncitoresti" care au fost construite prin anii '30 (case cu 6 apartamente) pana la cladirile tip bloc ce inca se mai construiesc. Chiriile nu sunt mici dar nu ating cotele Manhattan-ului.
Plus: strada mea, laundromat-ul unde spal rufe, statia mea de metrou, super-marketul si deli-ul de fructe de unde-mi fac cumparaturile in cartier... Pe-aici imi umbla pasii cand nu-s in Manhattan. Sper sa fi reusit sa redau atmosfera. :)

=VA URMA= ;)

Gumbo

Se trage din Louisiana, are strabuni francezi si dadace africane si daca te duci in vizita in New Orleans e imposibil sa nu te impiedici de un bol cu gumbo sau etoufee (diferentele sunt foarte mici intre cele 2 feluri de mancare, un fel de aceeasi Marie).
Nu e aspectuos ci malos ca raul Mississippi, nu-i nici supa - nici tocana, nu e usor de facut dar e usor de mancat, are zeci de variatii dar isi pastreaza caracterul.
Daca va apucati de facut gumbo, dati-va intre 2 si 4 ore - timp care in mare parte e petrecut la cratita.

Varianta mea (si cea mai populara) are ca baza un roux (faina fiarta cu ulei - aproape ca un rantas). Gumbo poate fi facut si fara faina, si atunci se folosesc bame ca agent de ingrosare sau pudra filé.
Desi prezentul este foarte traditional, indiferent de ce varianta faci vor exista puritani care iti vor spune ca ai facut ceva gresit, pentru ca ei au crescut cu alta reteta pastrata din mosi-stramosi. Personal prefer gumbo cu roux si de data asta am adaugat si bame pentru ca imi plac, iar proteinele au fost carnat polonez (kielbasa - mai apropiat de traditionalul-dar-mai-greu-de-gasit andouille) si creveti proaspeti. O alta varianta foarte des intalnita este combinatia carnat-pui, iar la mama lui acolo in Louisiana unde in loc de muste zboara crabi iar drumurile sunt pavate cu stridii, cel cu crustacee/fructe de mare.

Este o mancare migaloasa, dar nu greu de facut, mai ales daca respecti cele 2-3 reguli care-s musai si drept care le voi ingrosa spre atentionare. De mentionat ca se pastreaza absolut excelent la congelator. Si inca un amanunt: inca nu am intalnit/auzit de la o singura persoana care a mancat gumbo sa spuna ca nu-i place.

1 cana (250 ml) ulei vegetal
1 cana faina
2 cani ceapa taiata cubulete
1 cana tulpina de telina taiata cubulete
1 cana ardei gras (verde, rosu, nu conteaza)
1 1/2 lingurita sare
1/2 lingurita pudra de cayenne
6 cani supa de pui sau legume
400-500 gr. carnati taiati felii de 1 cm (eu ii prajesc un pic inainte)
2 lingurite de pudra Cajun (sau amestec de 3:2:1 sare, (2)-> cayenne, piper, chili (1)-> cimbru, busuioc, dafin)
500 gr. creveti (sau pui taiat cuburi de 2-3 cm)
3 frunze de dafin
O cana cu bame taiate felii de 1 cm (optional)
Pentru servit, patrunjel si ceapa verde tocate (optional)
O cana cu puree de rosii (optional)
2 catei de usturoi tocati marunt (optional)
Orez alb fiert (NU optional)

Cateva mentiuni:
Absolut necesara o cratita cu fundul greu, de preferat fonta smaltuita.
De absoluta importanta ca toate ingredientele sa fie pregatite si aranjate in apropierea aragazului. Se spune ca e traditional ca inainte sa te apuci de gumbo, mai intai te duci la baie, apoi iti iei 2 beri langa tine.
Ceapa-telina-ardeiul sunt cunoscute sub numele de Sfanta Treime. Pune Treimea intr-un castron, impreuna cu sarea, piperul cayenne si amestecul Cajun. Aseaza castronul cat mai aproape de aragaz.

Roux (cea mai dificila parte): se incinge uleiul in cratita pe foc mediu, se pune faina si se amesteca pana e incorporata. Face spuma, care dupa 2-3 minute scade. Se amesteca fara oprire (nu trebuie sa fie energic, ci letargic. Ideea e sa nu lasam faina sa se prinda de fundul oalei si sa se arda). Daca apar puncte negre in roux, e ars si trebuie aruncat si re-inceput. La inceput rantasul e lichid, dupa cateva minute incepe sa se mai ingroase un pic. In poze: imediat ce am amestecat faina, la 5 minute, la 10 minute, la 20 de minute.
La aproximativ 20 de minute ar trebui sa fie facut, dar poate dura si 30. Nuanta la care trebuie sa ajunga este culoarea unei ciocolate cu lapte.










Se pune Treimea in cratita (atentie la abur sau stropi, rantasul e cam de temperatura smoalei si nu exagerez) si se amesteca energic. In momentul asta temperatura rantasului scade brusc si printr-un oarecare fenomen, culoarea se inchide - nu e de rau. Continua sa mesteci cateva minute, mai relaxat ca inainte dar totusi nu parasi cratita. In 5-10 minute cand s-au inmuiat legumele se adauga carnatul si frunzele de dafin, se amesteca 1 minut-doua, apoi se pune incet supa (la temperatura camerei) mestecand continuu.

Cand da in fiert se micsoreaza flacara si se lasa la fiert fara capac o ora daca facem gumbo cu pui sau 2 ore daca facem cu creveti. Pentru cel cu pui, se mai fierbe o ora dupa ce punem puiul. Tot la o ora se pun si bamele, rosiile si usturoiul daca folosim. Pentru cel cu creveti, se adauga crevetii 5-10 minute inainte de a opri focul.
Se gusta de sare si mirodenii.
Se serveste cu orez alb fiert, cu ceapa verde si patrunjel.

Care ai curaj? :)