Sus boieri, nu mai dormiti
S-a intamplat acum ceva vreme: am intrat la metrou si dansa canta. Am facut o poza la repezeala, abia cand se termina cantecul. Merita ascultata (se pare ca-s multe filmulete cu ea pe youtube) - si ma intreb cum de nu canta pe o scena, ci la metrou.
Am cunoscut-o pe Lia acum 7 luni prin Flickr. Ne-am intalnit de cateva ori, am vorbit de nenumarate ori fie la telefon, fie pe ym. In ciuda diferentei de varsta o consideram prietena, si sper din toata inima ca si ea simtea la fel. 
Well... Adio, Liuka. Nu imi gasesc cuvintele sa-ti spun cat de rau imi pare ca nu ai avut mai mult timp printre noi. Ca nu ai apucat sa-ti traiesti iubirea. Sunt atatea motive pentru care imi pare rau...
Anul trecut v-am aratat cum e slujba de Paste la o biserica ortodoxa din North Carolina, dar pana acum nu v-am aratat cum e la noi in NYC.
Motivul principal a fost vremea, cel putin ultimii 3 ani a plouat, a fost vant si frig. N-a fost cazul aseara - ieri a fost prima zi cu gust de vara, iar la miezul noptii inca suficient de confortabil pentru sandale.
Aveti ocazia sa vedeti acum biserica Sf. Nicolae, pe o straduta din sudul cartierului Sunnyside - zona preponderent latina, dar care culmea, de-a lungul a 2 strazi gazduieste biserica romaneasca, una greceasca, una coreeana, pe langa altele de diferite denominatii. 
De Paste strada se inchide circulatiei pret de vreo 3-4 blocks, iar grecii si romanii se aduna in strada pentru slujba de Inviere. (Care fie vorba intre noi, a fost lunga, plicticoasa si foarte, foarte prost citita de un preot tanar - si cand spun prost citita, inseamna cu poticneli la citit si fara intonatie).
Dar, am luat lumina si paste, am venit acasa si cat pe-aci sa dam foc casei de la lumanari (am o arsura de cca. 5 cm pe counter-ul de la bucatarie - asa se intampla cand barfesti sfanta slujba, nah, sa ne fie invatatura de minte), 
am mancat oua si pasca si cozonac cu un superb vin rosu de Sicilia (mai tarziu si drob). 
Am scris un post lung si l-am sters. Mi s-a parut o polologhie prea intensa pentru ceea ce vroiam sa spun in doar cateva cuvinte. Si o sa o spun pentru ca uneori imi pare absolut necesar sa spun ce gandesc.
De-a lungul anilor, Bergdorf Goodman (zau ca nu e greu de pronuntat odata ce te obisnuiesti: berg-dorf :)) ) a dovedit ca imaginatia si atentia la detalii duce la rezultate spectaculoase.
Tematica de anul acesta este "Elemente" si cuprinde Pamant, Apa, Aer, Foc si Lumina, care sunt prezentate in vitrinele principale. Nici vitrinele de pe lateralele magazinului nu-s mai neglijate, chiar daca nu fac parte din tematica. 
Intre vitrinele principale si usi sunt cateva vitrine inguste, care si ele sunt decorate cu mai putina opulenta dar cu la fel de elegante si scumpe toalete.
Bergdorf este (in aprecierea mea) cel mai scump magazin departamental. Toaletele din vitrine sunt foarte probabil intre 10 si 30,000 de dolari - si nu ca nu au si lucruri mai ieftine dar categoric servesc o anumita categorie sociala.
Si in final, 5th Ave la (aproape) miezul noptii. Se vede in imagine fulgul de lumini al UNICEF-ului (6000 de luminite in cristal Baccarat), care isi ia locul de onoare in fiecare an la intersectia cu strada 57th. Scuzati mizeria va rugam, sunt doar urmele a 2-3 milioane de oameni care trec zilnic pe 5th ave. si masinile de curatat probabil au venit in urma mea...
De cand am fost adusa in camera ma mir unde am nimerit - in primul rand ca e pentru un singur pacient, apoi ca are 2 televizoare, frigider, canapea extensibila (deci nu am ramas singura nici o clipa) si fotoliu recliner.
A, si e mai mare decat multe camere de hotel in care am stat tot asa, scurt, peste noapte. Toate astea in conditiile in care asigurarea mea medicala e una din cele mai proaste posibile, hm. Misterul se dezleaga a 2-a zi dimineata cand o domnisorica imi prezinta cartea ei de vizita si un formular pe care ma roaga sa-l semnez - care ma ispaseste de orice plata pentru camera care de obicei costa $850/noapte. Mi-a fost oferita pentru ca nu mai existau paturi libere in camerele normale cu 2 paturi.
