A venit, un pic, primavara

De citit

Sunt foarte pe fuga, o zi cu multe evenimente, dar trebuie neaparat sa cititi asta.

Live, from NY...

Ce, v-ati plictisit? No kidding! :D

p.s. doar 11 secunde, ca nu-s criminala totusi :))

Meet Roscoe

Mi-ar placea sa am un caine dar nu o sa se intample. Asa ca, la fel si cu copiii, ma bucur de cei ai prietenilor. El e Roscoe si e cuminte si ascultator si foarte foarte iubaret (mi s-a urcat in brate ca un copil cand stateam pe canapea la vorbe cu prietena mea) dar nu pozeaza deloc. De cate ori ma uit la pozele astea zambesc cu drag.
Poate va plac si voua.



In alta ordine de idei, sa vedeti "Moscow on the Hudson" daca nu l-ati vazut inca (e din '84). Sunt atatea motive pentru care e de vazut: amintiri (triste) din epocacomunista, NY-ul, NY-ul anilor '80, nostalgii de proaspat emigrant, si mai presus de toate, Robin Williams (unul din cele mai bune roluri ale lui dupa parerea mea, desi nu e comedie).

Mucenici muntenesti

Stiu ca e devreme, dar pentru fetele care au acces la pasta italiana si n-au chef sa croseteze pe degete opturi si/sau zerouri - exista la Trader Joe's o pasta care se cheama Anelletti (ineluse) care va scuteste ceva ore de lucru manual. (De-a lungul timpului am mai gasit anelletti la magazine italiene, dar sunt o raritate)
Eu mi-am luat cateva pachete, sa fie, pentru ca ma mai apuca pofta in cursul anului.

Cica sa scriu si cum ii fac eu.

La o oala de 3 L cu apa pun cam jumatate de pachet de paste, le las sa fiarba cam 25 de minute, apoi pun cam jumatate de cana de zahar si coaja de la o lamaie, cateodata si de la o jumatate de portocala, las sa fiarba cateva minute, gust, daca mai trebuie zahar mai pun, daca nu - nu (nu-mi plac prea dulci) si gata. Acopar, las sa se raceasca, dau la frigider, si la masa ii presar in farfurie cu scortisoara si nuca pisata.

Zgarieturi

De mult imi sta pe buricul degetelor sa scriu urmatoarele si dat fiind ca acum am timp de ramblings, fie ele si scurte, here I go:
Am o problema cu oamenii increzuti. Ma zgarie pe creier mai abitir ca o femeie catza.

Consider ca e superb ca fiecare om sa aiba incredere de sine dar ma irita rau cand se depaseste limita si se trece la "nu mai e nimeni ca mine" sau "stiu eu mai bine" sau "la banii mei imi iau una asa de mare" (cine nu stie bancul, asta este :)) ) sau... sa mai dau exemple?? ca banuiesc ca nu-s singura care se loveste de atitudini de-astea.

Si in momente de-astea imi vine greu sa ma abtin sa nu spun tristul adevar adevarat: Darling, oricat esti de frumos/destept/bogat/norocos/priceput/umblat/original, intotdeauna e cineva mai frumos/destept/bogat/norocos/priceput/umblat/original decat tine

Si deci, you're not all that decat daca te compari cu cei ce sunt mai putin frumosi/destepti/bogati/norocosi/priceputi/umblati/originali - ceea ce nu se face, nu? ca doar nu vrei sa te cobori la nivelul lor ca sa poti face comparatii...


Plus ca un pic de modestie sta bine oricui, de orice sex, varsta, orientare sexuala sau religie.

En fin. In curand schimb vorba si trecem la fructe exotice :D

Intermission

To end on a positive note :)













I'll be back :P

E iar timpul...

A venit iar vremea cand piata de fermieri e o aventura - cam scumpa aventura insa, deocamdata.
Superbele corcoduse, $6/lb (aprox.$14/kg). Asta ca tot a scris Romer!can despre corcodusele de la marginea drumului in Bucuresti.


Visinele, $3.50 pentru 450 gr. (daca reusesti sa te convingi ca-s 450 de grame in cutiuta aia) sau $6 pentru 750 gr.


Rosiile inca foarte scumpe (am dat $4 pe 3 rosii destul de micute, dar am niste mozzarela buna care asteapta sa fie folosita intr-o caprese de care mi-e pofta de toamna trecuta), mazarea in teaca cam $10/kg, porumbul e ieftin ca de obicei dar inca mic si nedezvoltat, busuiocul miroase superb... Dragut, dar inca nu suficient sa ma faca sa vin acasa cu sacosele incarcate.

Si deci sunteti la curent cu preturile de la piata acum. :))

De vazut Ratatouille

Daca iti place mancarea buna, sau daca iti plac desenele animate bune, sau daca iti plac filmele bune - nu rata Ratatouille. Superb.

(Scenele cu mancare au fost pregatite de un foarte faimos bucatar, Thomas Keller, si apoi transpuse animat de Pixar. Vezi clipuL)

Nu te ascunde! :)

Photo: Toni M.

Deadwood ma omoara...

*ATENTIE! video cu limbaj nepotrivit copiilor (uhm...copiilor care inteleg engleza, of course :))*

...In a good way.

Tocmai cand sezonul de 24 e pe sfarsite, Prison Break e in pauza sezonala, sezonul 2 din Rome e inca asteptat pe DVD, mi-am gasit o noua pasiune: Deadwood.
Holy crapola. Sec. XIX, febra aurului in ceea ce ar fi acum South Dakota, good guys, bad guys, tough guys, Calamity Jane (love her), lingai, lasi si toate nuantele intre, intr-o vreme cand sa te speli era un lux (inutil unora), cand curvele si bautura primau in fata hainelor si mancarii... ce sa mai zic. Daca puteti, vedeti-l ca merita.

In ciuda faptului ca videoul de mai sus este foarte explicit si contine expresii pe care le cunoastem cu totii :)), limbajul folosit imi este strain in parte (si nu ca nu stiu eu engleza dar sunt cuvinte si expresii ale epocii, ma fac sa opresc DVD-ul ca sa le procesez si unora chiar nu le gasesc intelesul, noroc ca jumatate din cuvinte sunt "fucking" si "cocksucker" si pe-alea le inteleg), gasesc ca personajele sunt conturate extraordinar de bine si jucate absolut genial. Plus ca este o perioada din istoria Americii despre care nu stiam prea multe detalii, recunosc, iar serialul pare sa fi fost facut cu mare atentie si atat cat se poate, acuratete istorica.

De ce nu mi-a spus nimeni de serialul asta pana acum? :P

Un Paste fericit!

Lumina-n suflet si in gand!

Ouale-s vopsite (si vopselele anul asta m-au dezamagit - ouale din poza sunt de anul trecut pentru ca cele de anul asta sunt jenante), cozonacul cumparat :P, in loc de pasca am facut un cheesecake (despre care voi mai scrie), drobul e gata si friptura de miel pregatita sa intre la cuptor maine (adica azi).

Thoughts - Ramblings

Asa imi simt gatul de cateva zile.

De miercuri ma lupt cu o raceala/gripa/ce-o fi, cum nu tin minte sa mai fi avut vreodata. Ieri am facut pe viteaza si m-am dus la munca doar ca sa plec inapoi spre casa - si am platit cu o alta seara de bolit tintuita in pat. Tot zic in fiecare zi ca e mai bine, ca seara sa reinceapa febra. Probabil ca maine ma duc la doctor totusi.

In alta ordine de idei, acum 2 seri s-au intamplat impuscaturi intr-o casa de peste drum. Asta dupa ce acum o luna am avut intr-o cladire la coltul strazii o crima/sinucidere si dupa ce acum cateva zile a fost tragedia din Village cu impuscaturi ca in vestul salbatic. NY-ului i-au trebuit peste 25 de ani sa-si stearga faima criminalitatii anilor '70 - o luam oare de la capat? Si care sunt/ar putea fi cauzele? M-ar interesa sa stiu.

Pot sa spun doar ce observ in cartier. Cand ne-am mutat noi aici era un cartier foarte linistit, destul de... international, cu chirii suficient de mari ca sa nu si-l permita chiar oricine, multi familisti si putini copii. Care copii acum sunt adolescenti si sunt singurii ce pierd vremea pe strada, in gasti zgomotoase si tupeiste. Au trecut de stadiul batutului mingiei pe trotuare, acum incearca sa impresioneze sexul opus. Fetele vorbesc provocator si ghetto, iar baietii aprind bete de chibrit frecandu-le de peretii cladirilor. Si probabil in privat, aratandu-si cu fala armele. Si cand zic arme ma refer la pistoale. :P

Stiu ca suna absurd (pentru ca este) dar ma deranjeaza. Imi plac schimbarile in bine, nu in rau. Orasul a ajuns ridicol de scump (d.p.d.v. imobiliar) si vreau macar sa ma simt in siguranta pe strada. Si nu, nu vreau sa ma mut la cucu-macaii ca sa am liniste. :)

Si in cu totul alta ordine de idei si ca sa termin pe un ton pozitiv, ceva ce imi va ramane in minte mult timp, daca nu pe totdeauna, ca una din cele mai frumoase amintiri ale iernii asteia care nu se mai termina odata (damn liar groundhog!): acum 2 zapezi, cea cu fulgi mari si pufosi, ne intorceam de la cumparaturi. Dupa ce am admirat florile de la deli-ul de pe University Pl. am pus sacosele in masina si am inceput sa ne batem cu zapada ca pe vremea copilariei. Nu numai ca ne-am amuzat noi copios dar se pare ca am distrat si pe cei din jur. Mai zambesc si acum cand imi amintesc.

Thoughts - Sarea pamantului

Am vazut pe un canal TV (PBS) un concert: Rolling Stones Rock and Roll Circus (1968). Notez aici una din melodiile lor care, desi nu geniala ca muzica, versurile ei raman la fel de actuale ca acum aproape 40 de ani.

Si hm... mamele noastre aveau dreptate cand spuneau ca eram prea slabi si aratam ca maimutele. :P Dar aveam suflet.

Salt of the earth
(M. Jagger/K. Richards)


Lets drink to the hard working people
Lets drink to the lowly of birth
Raise your glass to the good and the evil
Lets drink to the salt of the earth

Say a prayer for the common foot soldier
Spare a thought for his back breaking work
Say a prayer for his wife and his children
Who burn the fires and who still till the earth

And when I search a faceless crowd
A swirling mass of gray and
Black and white
They dont look real to me
In fact, they look so strange

Raise your glass to the hard working people
Lets drink to the uncounted heads
Lets think of the wavering millions
Who need leaders but get gamblers instead

Spare a thought for the stay-at-home voter
His empty eyes gaze at strange beauty shows
And a parade of the gray suited grafters
A choice of cancer or polio

And when I look in the faceless crowd
A swirling mass of grays and
Black and white
They dont look real to me
Or dont they look so strange

Lets drink to the hard working people
Lets think of the lowly of birth
Spare a thought for the rag taggy people
Lets drink to the salt of the earth

Lets drink to the hard working people
Lets drink to the salt of the earth
Lets drink to the two thousand million
Lets think of the humble of birth

Thoughts - La multi ani, fetele

With all my love,
xoxoxo

Thoughts - Iertarea pacatelor

Cand o sa ajungeti in fata sfantului Petru, sa nu ziceti ca n-ati stiut: ati fi putut sa va spalati pacatele band apa sfintita!!!

Vine in sticle de 0.5 l si deocamdata sfintita doar de preoti Anglicani si Catolici, dar in curand la indemana tuturor denominatiilor religioase.

Prevad o afacere internationala aici. :D

Thoughts - Isi mai aduce cineva aminte de muzica italiana?

Gratie Hoinarului pe Web :
Un website al unui italian ce traieste in Brazilia, o colectie de sute de melodii italiene, care mai de care mai nostalgice.
Cine-si mai aduce aminte de Rita Pavone (Fortissimo), Ricchi e Poveri (Sara perche ti amo), Toto Cotugno (L'Italiano vero) sau Sergio Endrigo (Canzone per te)? :) Oh dear, what about Umberto Tozzi cu Ti Amo????

p.s. In 1992, Toto Cotugno canta la Eurovision "Insieme" - cantecul castigator al anului. Ideea melodiei era utopica la timpul acela, si multi nu credeau in firicelul de miscare abia nascut. Fast forward doar cativa ani si "Insieme" este depasit... sau poate nu? :D

Thoughts - Pe culmile ridicolului

Putini dintre cei care ma cititi stiti ca sunt un mare fan al serialului "24". Nu-s mare televizionista, dar asta e un serial pe care il inregistrez chiar daca stiu ca voi fi acasa (ca daca nu voi fi?) - si norocul face ca am cautat acum link-ul si am aflat ca maine vor rula 2 episoade in loc de 1, uite soarta cum surade unui fan :)

Dar... "24" e controversat din cand in cand - de obicei de catre asociatii/grupuri islamice (ce vor ramane nementionate) carora le sta in coasta ca teroristii-s de-ai lor (well... o fi vreun motiv pentru asta?) dar si de catre oamenii de rand care zic ba ca propaga violenta, ba ca unii sunt mai speriosi si acum le e frica si sa mearga la supermarket in caz ca se da cu vreo bomba... (nu glumesc), ba ca eroul nu e decat un drone guvernamental care pune tara inaintea familiei. Ahem! :)

Culmea culmilor s-a intamplat dupa episodul de lunea trecuta, in care au existat secvente de tortura (eh, nu mare lucru, doar o substanta injectata care provoaca durere intensa). Sezonul 6 a inceput cu tortura (Bauer e torturat cu electricitate - si aici as putea sa fiu funny si sa va zic ce urmeaza dar zau nu vreau sa stric surpriza in caz ca vreodata veti urmari serialul). A mai urmat tortura (Bauer impusca un individ in genunchi). Now, eu sunt foarte contra violentei si sper sa n-ajung niciodata sa ma interogheze Bauer (desi mai bine el decat cine stie ce tembel). Dupa episodul de luni insa, contra vine de la n-am retinut ce agentie guvernamentala (cred ca au spus ca armata, nu prea ascultam ce ziceau la stiri pana nu mi-a captat atentia urmarea) care au cerut producatorilor sa se mai potoleasca intr-astea prea realiste, deoarece exista ingrijorarea ca unii agenti ar putea fi influentati sa foloseasca tortura in urma celor urmarite la tv.

Pai fratilor, ori e realist ori va invata prostii? Greu de zis, nu?

Poate de-aia si presedintele nostru e cum e, s-o fi uitat la sezonul trecut si s-a inspirat.

Thoughts - Post 9/11 care (or not)

Una din povestile adevarate care chiar daca nu te afecteaza direct, te fac sa te intrebi in ce fel de lume traim si ce fel de guvern ne conduce.

De-a lungul ultimilor 2 ani si jumatate, un mare numar de lucratori (peste 9.000, mai precis) care au participat la operatiunile de salvare si curatire de la Gemeni au fost diagnosticati cu diferite probleme respiratorii, complicatii si chiar cancer datorita gazelor si in general calitatii aerului de la Ground Zero, desi intotdeauna li s-a spus ca aerul este respirabil si nu este nici un pericol. 5 persoane au decedat din aceleasi motive, dupa declaratiile doctorilor care i-au tratat.

In 2004, preventiv, guvernul a alocat 1 miliard de dolari care sa le acopere asistenta medicala. Compania creeata - WTC Captive Insurance Company - are o directoare care este platita $350.000 pe an, plus $20.000 asigurare medicala. Imediat ce cazurile au inceput sa apara, compania a inaintat un proces in tribunal pe motiv ca angajatii de stat si de oras ar trebui sa nu beneficieze de aceasta acoperire dat fiind ca este munca lor este considerata "de criza" ("a crisis issue"). (uhm... duh???)

Pana in ziua de azi, compania a cheltuit $50 milioane de dolari pentru a functiona si pe proces. Nici unul din lucratorii care au avut si au in continuare nevoie de tratament medical nu a fost platit nici macar $1.

Povestea este atat de absurda incat ma voi abtine sa pun intrebarile care sunt suficient de clare.

Final Thoughts

Pentru cine nu le-a vazut deja, restul de poze aici.

Am uitat sa mentionez cartofii prajiti de la Rosie's, un gratar pe plaja care serveste (of course) coaste si pui la gratar, salata si cartofi prajiti, beri si racoritoare. Cartofii prajiti de la Rosie sunt cei mai buni ever (ok, poate doar frate-meu ii face mai buni).

Fructele si legumele pe insula sunt foarte scumpe, dar merita. Cel mai bun avocado, nici nu am vazut vreodata asa avocado cu carne galbena ca in salata de la Rosie's. Pepenele galben a fost absolut demential. Bananele sunt cu totul alta mancare decat cele ce sunt aduse in magazin verzi si lasate sa se coaca pe raft. Ananasul pitic adus dintr-o insula vecina arata superb (dar nu am luat in ideea ca venim a 2-a zi la piata si poate e mai mult variatie si poate e mai ieftin - 6 euro pt. un ananas cat un pumn).

Inghetata Etna e super-amazing. Cremoasa si vine in niste combinatii superbe, nu ca celei simple de ciocolata ii lipseste ceva.

Privitul aterizarii avioanelor de pe plaja Maho e o experienta chiar daca nu esti pasionat de avioane. Sunset Beach Bar, care e la capatul din stanga al plajei, are programul de aterizari scris pe un surfboard si live radio feed de la turnul de control. Pe acelasi surfboard se anunta ca femeile topless beau gratis - la $6 o bere, iti cam vine sa-ti dai sutienul jos. The catch e ca pe partea olandeza e ilegal (nu ca a auzit cineva de vreun arest acolo vreodata). Cum ziceam, e o experienta. :)

Preturile la bijuterii sunt icredibil de mici, ma faceau sa-mi para rau ca nu-mi plac bijuteriile. Am vazut insa niste verighete inca de anul trecut la care mi-a ramas gandul (poate la aniversarea de argint or something?) Inca iubesc verighetele noastre, asa ca nu a fost mare problema sa trec pe langa.

St. Martin e una din putinele insule unde este legal nudismul (pe partea franceza) iar topless este foarte des intalnit (spre oroarea americanilor). Probabil ultimul sau unul din putinele locuri inafara Europei unde mai intalnesti barbatii in Speedo. Pe partea olandeza, doar romancele noastre au curaj sa-si scoata sutienele. (Cristina, no problem din partea noastra LOL) Dat fiind ca politia olandeza nu e de vazut pe nicaieri, nu cred ca e o lege foarte drastica.

La intoarcere am schimbat avioanele in San Juan / Puerto Rico, unde a trebuit sa facem si vama (care a constat in: asteapta la cozi imense (20 de min) sa ai pasaportul verificat si asteapta 40 de minute sa ridici valizele care pana la urma au aparut pe banda rulanta cu bagaje din Republica Dominicana). La o fereastra de 1 ora si 20 de minute, am pierdut zborul si am fost redirectionati spre Hartford CT de unde am luat un alt zbor pana in NY. Nu mai povestesc ce aventuri am avut in Hartford (unde la ora 22 totul e inchis, inclusiv security), fapt e ca zborul Hartford-NY era un zbor-fantoma (ar fi trebuit sa fie gol). Asa ca am zburat business class cu 3 stewardese care ne rugau sa comandam ceva doar sa aiba ceva de facut - pacat ca a durat doar 39 de minute. Dar pot sa spun ca am avut jetul nostru personal, nu? Am ajuns doar cu o ora si un pic mai tarziu decat ar fi trebuit, not bad.

Now back to our regularly scheduled program: Life in motion, sau mai pe romaneste - sarba in caruta.