Pentru cine nu le-a vazut deja, restul de poze aici.
Am uitat sa mentionez cartofii prajiti de la Rosie's, un gratar pe plaja care serveste (of course) coaste si pui la gratar, salata si cartofi prajiti, beri si racoritoare. Cartofii prajiti de la Rosie sunt cei mai buni ever (ok, poate doar frate-meu ii face mai buni).
Fructele si legumele pe insula sunt foarte scumpe, dar merita. Cel mai bun avocado, nici nu am vazut vreodata asa avocado cu carne galbena ca in salata de la Rosie's. Pepenele galben a fost absolut demential. Bananele sunt cu totul alta mancare decat cele ce sunt aduse in magazin verzi si lasate sa se coaca pe raft. Ananasul pitic adus dintr-o insula vecina arata superb (dar nu am luat in ideea ca venim a 2-a zi la piata si poate e mai mult variatie si poate e mai ieftin - 6 euro pt. un ananas cat un pumn).
Inghetata Etna e super-amazing. Cremoasa si vine in niste combinatii superbe, nu ca celei simple de ciocolata ii lipseste ceva.
Privitul aterizarii avioanelor de pe plaja Maho e o experienta chiar daca nu esti pasionat de avioane. Sunset Beach Bar, care e la capatul din stanga al plajei, are programul de aterizari scris pe un surfboard si live radio feed de la turnul de control. Pe acelasi surfboard se anunta ca femeile topless beau gratis - la $6 o bere, iti cam vine sa-ti dai sutienul jos. The catch e ca pe partea olandeza e ilegal (nu ca a auzit cineva de vreun arest acolo vreodata). Cum ziceam, e o experienta. :)
Preturile la bijuterii sunt icredibil de mici, ma faceau sa-mi para rau ca nu-mi plac bijuteriile. Am vazut insa niste verighete inca de anul trecut la care mi-a ramas gandul (poate la aniversarea de argint or something?) Inca iubesc verighetele noastre, asa ca nu a fost mare problema sa trec pe langa.
St. Martin e una din putinele insule unde este legal nudismul (pe partea franceza) iar topless este foarte des intalnit (spre oroarea americanilor). Probabil ultimul sau unul din putinele locuri inafara Europei unde mai intalnesti barbatii in Speedo. Pe partea olandeza, doar romancele noastre au curaj sa-si scoata sutienele. (Cristina, no problem din partea noastra LOL) Dat fiind ca politia olandeza nu e de vazut pe nicaieri, nu cred ca e o lege foarte drastica.
La intoarcere am schimbat avioanele in San Juan / Puerto Rico, unde a trebuit sa facem si vama (care a constat in: asteapta la cozi imense (20 de min) sa ai pasaportul verificat si asteapta 40 de minute sa ridici valizele care pana la urma au aparut pe banda rulanta cu bagaje din Republica Dominicana). La o fereastra de 1 ora si 20 de minute, am pierdut zborul si am fost redirectionati spre Hartford CT de unde am luat un alt zbor pana in NY. Nu mai povestesc ce aventuri am avut in Hartford (unde la ora 22 totul e inchis, inclusiv security), fapt e ca zborul Hartford-NY era un zbor-fantoma (ar fi trebuit sa fie gol). Asa ca am zburat business class cu 3 stewardese care ne rugau sa comandam ceva doar sa aiba ceva de facut - pacat ca a durat doar 39 de minute. Dar pot sa spun ca am avut jetul nostru personal, nu? Am ajuns doar cu o ora si un pic mai tarziu decat ar fi trebuit, not bad.
Now back to our regularly scheduled program: Life in motion, sau mai pe romaneste - sarba in caruta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu