Parada de Paste

5th Ave, NYC. In fiecare an in ziua de Paste (calendar catolic)

A venit, un pic, primavara

Malaysian Street Food fair

Am ramas in urma rau de tot si incerc sa ma montez sa revin, sa am spirite mai bune fata de blogul asta. De-oi reusi sau nu, nu stiu. Dar vreau sa fac ordine in fotografii si sa le urc pe flickr, asa ca - daca tot fac asta, pot si sa scriu 3 cuvinte despre ele.

S-a intamplat in septembrie '10, intr-un spatiu extrem de mic, un minuscul triunghi de trotuar la intretaierea strazii 14 cu 9th Ave. Mai multe restaurante malaieziene au prezentat "mancare de strada" - noi avem covrigi si merdenele, ei au nasi goreng, satay si popiah. A fost si un mic spectacol cu frumoase dansatoare si costume, dar inghesuiala a fost asa de mare ca mi-e greu sa spun ca a fost distractie.

Pentru cei interesati, restaurantele au fost Fatty Crab, Laut, Nyonya, Betel, Spice Market si inca vreo doua. Una din mese a fost a celebrului chef Todd English impreuna cu un cunoscut chef de origini thailandeze.

Si deci, sa trecem la poze. :)

Sfantul Patrick in Sunnyside

Daca anul trecut am vazut cum e la parada de Sf. Patrick in Manhattan, am zis anul asta sa vad si pe cea din Queens, ca doar trece prin capul strazii mele. Asa ca, desi ploua maruntel (ok, cam statuse pe la 2 pm) am insfacat camera si am iesit 20 de metri mai incolo.
Sincer, nu a meritat nici macar efortul asta minuscul. Cea mai ciudata parada pe care am vazut-o vreodata in orasul asta.
Ignoram primarul (l-am vazut dar n-a vrut aparatul meu sa-i faca poza) si lingaii de pe langa si ramanem cu o parada de cateva zeci de oameni (or fi fost o suta total?) multi imbracati in costume ca de Halloween (wtf?? copiii mei din Irlanda, exista explicatii?), scoala de dansatori care nu au vrut sa danseze, cativa veterani si inca mai putini gay (care la parada asta au voie sa defileze, dar probabil ca-s prea floricele sa iasa in ploaie si in frig). Au participat in schimb mexicanii. Really, WTF?

Altfel, cei mai haiosi raman cainii, care s-au si luat la o tranta asa, in stil irlandez.
A tinut asa, sa zic cu indulgenta, vreo 10-15 minute.

Revizitand Katz's

Pentru ca tot orasul arata mult mai urat decat pozele astea luate la inceputul zilei de 26 ianuarie...

(zapada a ajuns pana la genunchi, s-a mai topit, a mai nins, a mai plouat cu gheata, a inghetat zapada, s-a mai topit zapada, au crescut dealurile de saci cu gunoi, iar a plouat, iar ne asteptam sa ninga etc - yeap, toate astea in doar 2 saptamani)...

desi Manhattanul arata mai bine decat cartierele de peste rau desi nici acolo n-a fost curatat mai bine sau cu folos (dar traficul, si cel rutier si cel pedestrian, contribuie la disparitia zapezii)...

sa ne aducem aminte de Katz's Deli, unde inca se arunca cu rumegus pe jos ca pe vremea lui Pazvante...

unde inca e destul de plin de lume chiar daca afara burniteaza si e frig (desi, 40F/4C e mai cald decat in nenumarate zile din ultimele 2 luni)...

si unde sandvisul cu pastrami e inca la fel de bun, iar si ca de fiecare data (in ciuda zvonurilor rautacioase cum ca e mai mic, mai putin bun, mai nu stiu cum). Nu, nu e bun. E excelent. Moan inducing. :D (a se observa cat de neschimbat arata locul).

Prima Noapte Alba

Pentru prima data am avut si noi "Noapte Alba" in New York. Ne-a luat 13 ani sa urmam Europa, dar e oarecum obisnuit - America e in urma Europei in unele chestii. Cum ar fi de exemplu, serviciul de celular la metrou (total inexistent aici, odata ce ai intrat in gaura metroului esti neajutorat) sau Noptile Albe. Nu ca ne lipsesc evenimentele de arta, nici vorba.

S-a numit "Bring to Light" si s-a tinut in Greenpoint - Brooklyn, un cartier cu arome poloneze si preferat de tineri artisti de obicei flamanzi. De-a lungul a 4 strazi (blocks pe americaniceste, sau "bloace" in romglish) in galerii de arta, parcul de la colt, pe strazi, in cladiri abandonate si orice alt spatiu imaginabil, s-au intamplat performante artistice, spectacole de sunet si lumina, instalatii de arta si orice le-au mai trecut artistilor prin minte. Care au fost vreo 50 la numar si cica, internationali. In intuneric a fost greu sa aflam nume si proveniente, dar proiectiile n-ar fi avut charm daca nu se petreceau noaptea.
In rest, raman la parerea mea ca arta moderna cateodata depaseste limita artistica in sens opus decat celui asteptat (o gramada de balega in care picura apa, really?) desi unele "exponate" au fost interesante si/sau chiar distractive (preferata mea fiind panoul pentru "umbre", daca tineti sa stiti).

Halloween Extravaganza

V-am mai povestit despre catedrala St. John the Divine si despre simbolistica ei si a gradinii adiacente. Sa ne mire atunci ca de Halloween prezinta un show de exceptie?

Am intrat in catedrala intampinati de individul din video (din pacate, sunetul e mult mai prost in film decat in realitate), dupa care ne-a fost prezentat un film mut - Cabinetul Doctorului Caligari (1920) acompaniat de muzica live la vestita orga a catedralei. Dupa care a urmat o procesiune de masti si caractere, in continuare pe fondul muzicii de orga, deschisa de un personaj care semana suspect de bine cu diavolul. Procesiunea a durat cam jumatate de ora, costumele foarte interesante, iar caracterele puse pe tachinat, speriat si intimidat (not really, au fost mai mult jucause si dragute). La sfarsit, ca la petrecere, o perioada de "mingling" cu oportunitati de pozat. (De mentionat ca tot timpul, nici unul din caractere nu a scos un sunet)

Niciodata nu m-am distrat asa bine la biserica.

Cuvantul zilei

Am nevoie de parerea voastra. Puteti sa v-o dati si ca anonimi, desi mi-ar placea sa stiu cine cum gandeste - dar oricum ar fi, parerea voastra va fi foarte apreciata pentru ca de obicei nu am nevoie de poll-uri ca sa decid ceva.

Ma chinuie o intrebare pe cat de simpla, pe atat de complicata.
Daca cineva pe care l-ai considerat prieten se dovedeste a fi doar o gasca guraliva care spune necunoscutilor (ai tai si poate chiar ai ei) intimitati familiale care le-ai scapat intr-un moment de prostie, confrunti persoana sau o lasi sa-si faca numarul in continuare?

Barfa si parerea lumii despre mine nu ma intereseaza, e ceva ce am urat toata viata si m-am auto-educat sa nu-mi prea pese ("prea" = chiar daca ma deranjeaza pe moment, ca robot nu-s si am si eu feelings, reusesc sa dau la spate usor). Nici nu sunt genul sa bata obrazul, de obicei las marlanul sa se lafaie in mocirla lui. Ce ma deranjeaza foarte tare este ca, pentru oricare motive cretine as avea eu, este hotararea mea sa-mi pastrez un oarecare anonimat online si sa nu fac publice chestii personale, iar altcineva decide contra.

Deci? nu promit ca fac ca voi :)) dar poate ma ajutati sa iau o hotarare si sa trec peste chestia asta.


Definition of CONUNDRUM
1
: a riddle whose answer is or involves a pun
2
a : a question or problem having only a conjectural answer
b : an intricate and difficult problem

Si ceva arta stradala pe care eu o vad extraordinara.

Intermezzo

In timp ce ma gandesc daca e cazul unor schimbari pe-aici, va las cu un set de poze de la saptamana modei de luna trecuta - machiajul de la Dennis Basso. Curat, usor si colorat. Enjoy!

Tiganii care au innebunit NY-ul

Concert de muzica tiganeasca in Central Park?

In primul rand sa explic ca, pe langa faptul ca newyorkerii sunt mai deschisi catre diversitate etnica, exista diverse institutii, centre culturale si societati care arata acelasi interes pentru muzica etnica tiganeasca cat pentru muzica clasica. Sa nu intram in politici si polemici - vorba e ca am fost la concertul de duminica si nu ne pare rau absolut deloc, ci dimpotriva.
Asa ca hai sa vorbim muzica si sa lasam controversiile deoparte cateva minute. Linkurile din text va duc la mici fragmente filmate - nici unul nu e mai lung de un minut si eu zic ca merita. Iar cei ce ati zis ca veniti si n-ati venit, sa va para foaaaaarte rau. :)

Concertul anuntat ca "Black Sea Roma Festival - A Celebration of Gypsy Music from Romania, Turkey, Ukraine & Bulgaria" cu 4 formatii participante: Yuri Yukanov din Bulgaria, Tecsoi Banda din Ucraina, Selim Sesler - un faimos clarinetist din Turcia care a insotit The New York Gypsy All-Stars si Mahala Rai Banda din Romania. In pauze, muzica tiganeasca inregistrata international de DJs Wonderlust, doua tinere DJ din Helsinki.

Yuri Yukanov a cantat o muzica cu tente evident turcesti. Lumea a ascultat cuminte, unii au dansat in cerc, dragut. Tecsoi Banda a cantat melodii cu influente unguresti, romanesti, slovace, rusesti si, acompaniati de un american care studiaza muzica tiganeasca internationala de peste 2 decenii, evreiesti.
The New York Gypsy All-Stars a cantat o muzica tiganeasca cu influente clare de jazz, cu un clarinetist senzational care a cantat aproape la fel de bine ca Selim Sesler. Au facut un duet fantastic si deja au trezit un pic audienta. Excelenti si de pus pe i-poade.

Ce a innebunit audienta a fost Mahala Rai Banda. De la intrarea in scena si pana la final au fost extraordinari. O energie fantastica, muzica influentata mai mult de rock decat de orice altceva, au reusit un concert care a lasat pe toata lumea extrem de entuziasmata. S-a dansat in draci, s-a tipat si aplaudat cat s-a putut si nici macar n-au avut dansatoare din buric. Si ma doare sufletul sa spun asta, dar atmosfera a fost mult mai distractiva de la concertul Phoenix de acum cativa ani (cand s-a stat pe scaune la mese de restaurant). Au fost cateva solo-uri de nota 10 absolut si au sfarsit cu Ciocarlia - sa mai comentez?
O sa spun doar bravo lor si multumesc pentru participare. A fost superlativ si sper sa-i mai vedem la New York.

*din pacate inregistrarile cu ei au sunetul foarte defectuos (dati volumul mai mic), dar poate va da o idee de atmosfera.

D-ale modei

Am zis sa documentez ce se poarta pe strazile Manhattanului in timpul saptamanii modei la NY (care s-a terminat acum vreo 10 zile). Enjoy ;)

San Genaro Festival

Pentru 11 zile in septembrie, unul din cele mai vestite evenimente in oras este sarbatoarea lui San Genaro. Tinuta in Little Italy (ce-a mai ramas din ea, cele cateva strazi intre Chinatown si Soho de-a lungul strazii Mulberry) este vestita nu numai pentru insemnatatea care o are pentru italieni dar si pentru multimile de oameni care le atrage. De ce? pai sa vedem: restaurantele au voie sa-si mareasca terasele inzecit de la cele 3-4 mese ce le au pe trotuar de obicei; gasesti mai orice se gaseste la un balci: jocuri, inghititori de sabii si femeia elefant (si da, inca mai exista lume care da $2 sa le vada), mancare (mai mult sau mai putin traditionala), bautura "la metru" (si pastrezi paharul) si bineinteles si pe Sfantul Genaro il gasesti, alaturi de care sunt matanii in toate culorile curcubeului (chiar si in forma de inimioare roz) si statuete religioase.

Meniul traditional este format din carnatii italieni cu ceapa si ardei gras calite (prezenti multiplu la orice targ de strada), zeppole (mici gogosele), bracciole, ardei si vinete umplute (deloc asemanatoare cu ce stim noi), pizza etc. S-au strecurat si columbienii cu vita gen pastrama si porumb pe jar. Cofetariile s-au desfasurat din plin cu importuri cat si cu produsele casei. Un magazin faimos a facut un meniu fusion italo-chinez (apropos de Mica Italie fiind "inghitita" de Chinatown) dar la preturi de au cam stat cu mainile in san, pe cand altii nu pridideau cu comenzile.

Am incercat 2 feluri de scoici, pizza de la Motorino (alta pizzarie relativ noua dar care face pizza pe stil napolitan) - o Margherita cu Soppressata iute iar desertul l-am trecut cu vederea ( e totusi zona extraordinar de turistica si nu trimit pe nimeni sa manance in Little Italy). Exista gelato mai bun in alte locuri.

In concluzie, San Genaro poate fi distractiv cam o data la 10 ani. Cam atat iti trebuie sa uiti inghesuiala :D A meritat multe poze insa.

Muzica pe slep

Tot pe 9/11 am fost la un concert de muzica clasica, tinut pe un slep ancorat la umbra podului Brooklyn (pe partea cu acelasi nume). A fost ideea unei violoniste care a achizitionat un vechi slep ce carase tone de cafea in portul orasului, l-a renovat impreuna cu familia si o mana de prieteni, si din 1977 ofera concerte de muzica clasica intr-o incapere inedita.
Pentru comemorarea zilei de 11 septembrie muzica aleasa a fost cu semnificatie - explicata de program.
Violonistul a fost exceptional (nu surprinzator, el este si director artistic al programului Bargemusic). Piesa de Bach a fost absolut superba si abia spre sfarsit m-am gandit sa inregistrez un pic din piesa lui Shostakovich - primul minut din allegretto - care a fost absolut briliant cantata. Sper sa va placa.

Tributul in lumini

Si cateva poze de aseara. Nu foarte reusite, pentru ca una din legile lui Murphy spune ca atunci cand ai 2 trepiede le lasi pe amandoua acasa. Iar mie imi place legalitatea.
Majoritatea facute de pe malul din Brooklyn, pe langa si pe sub podul cu acelasi nume.
Maine-poimaine cateva cuvinte in plus de la un alt eveniment la care am participat aseara.

In Memoriam, iarasi

Au trecut 9 ani. Tributul in lumini il vad in fiecare an si inca mi se pare straniu si dureros si inaltator. Aveti 28 de secunde de film care nu stiu cat e in stare sa redea ce simti cand le vezi aievea.

Parcuri putin stiute - Caffey Park, Brooklyn

Tot in Red Hook, doua-trei strazi mai incolo de Fairway, e un mic parculet cu un ponton (sau cum se cheama) care te duce 50 de metri mai aproape de statuia Libertatii. Lumea pescuieste* acolo. Sau poti sta la deconectat de zumzetul orasului. Numeri barcile, taxiurile de apa, vasele de croaziera etc. Sau astepti apusul, daca e o zi frumoasa (nu ploioasa ca azi sau ca atunci cand am facut pozele).

*nu, pestii pescuiti aici nu se mananca. Apa este inca destul de poluata, chit ca mult mai curata decat acum 10-15 ani. Plus ca dupa lege, pescuitul in oras este "catch and release" (prins si dat drumul).

Dog days of summer

Dupa cateva zile de vreme ca-n Las Vegas, nu ma gandesc decat sa ma arunc in apa.

Alwyn Court

Vroiam doar sa va arat (foarte probabil) cea mai ornata cladire din Manhattan, Alwyn Court. Si cum faima proprie nu-i ajungea, de cativa ani gazduieste renumitul restaurant Petrossian (si alaturi, un mic cafe unde-si permit mai multi un lunch usor sau un pateu, ceva). Pentru cine nu a auzit de Petrossian: este cea mai vestita firma de import de caviar, instituita prin anii '20 si ramas faimoasa peste ani pentru calitatea ireprosabila.
Dar sa revenim la cladire. Daca o sa va uitati la poze, o sa intelegeti de ce spun ca nu am cuvinte sa o descriu. Este o adevarata opera de arta, dantelarie in piatra, muzeu in aer liber etc. Si daca nu vedeti pozele la marimea maxima, eu n-am ce sa va fac.



Pentru cei interesati sa o vada cand viziteaza orasul, cladirea se afla la 58th St. & 7th Ave.

Solstitiul de vara

Da, stiu, a trecut si sunt vesti vechi dar n-am avut timp. De fapt, am posturi care asteapta de doua luni, saracele. Insa e vara si nu prea stau pe-acasa - fie cu munca, fie cu treburile sau distractia, asa ca nu ma plang. Doar as vrea sa am mai mult timp sa ma ocup de blog.

Luni am aflat de un mic eveniment tinut in Astoria, NY - adica in vecini. O zi superba, n-am putut sta acasa sa pun aspiratorul si sa spal rufe.
Socrates sculpture park este un mic parculet care se crede studio de sculptura. In '86 era o groapa de gunoi, astazi este ce se vede. Cu privelisti frumoase la silueta Manhattanului de nord, lucrari de arta mai mult sau mai putin interesante (c'mon people! un bolovan este lucrare de arta? nici nu l-am pozat. Hai, un zid cu cioburi de sticla infipte deasupra macar te face sa te gandesti ce vrea sa insemne).

Pentru solstitiul de vara s-a organizat o mica sarbatoare cu muzica, dans, face painting (si pentru copii cat si pentru adulti), crafts pentru copii, un ritual (pagan, fie vorba intre noi - dar nu a impiedicat un mare grup de oameni de diverse religii sa participe), carnati de la un bar german de cartier... o sa le vedeti pe toate in poze (si un mic filmulet cu un comic/muzician care m-a facut sa ma gandesc la cat e de naspa sa razi de unul singur). Am stat pana la apus si nu regret nici o clipa petrecuta acolo.
Fuck laundry!

Viitorul

Cu sperante ca va fi gata la trista aniversare a 10 ani, asa va arata Ground Zero cu noul Freedom Tower. Muzeul va fi gata un an mai tarziu.
Gratie lui Google Earth.