Parada de Paste

5th Ave, NYC. In fiecare an in ziua de Paste (calendar catolic)

Mesaj Pascal

Acesta este un "fluturas" (sau cum s-o chema) care ne-a fost inmanat odata cu lumanarile la biserica romaneasca, azi-noapte.
Am considerat necesar sa va demonstrez ca romglish este un fact of life aici, si ca nu inseamna neaparat ca ai fitze sa adopti melanjul local.

In alta ordine de idei, titlul mi se pare genial. Ce fel de genial va las pe voi sa spuneti.

Sfantul Patrick in Sunnyside

Daca anul trecut am vazut cum e la parada de Sf. Patrick in Manhattan, am zis anul asta sa vad si pe cea din Queens, ca doar trece prin capul strazii mele. Asa ca, desi ploua maruntel (ok, cam statuse pe la 2 pm) am insfacat camera si am iesit 20 de metri mai incolo.
Sincer, nu a meritat nici macar efortul asta minuscul. Cea mai ciudata parada pe care am vazut-o vreodata in orasul asta.
Ignoram primarul (l-am vazut dar n-a vrut aparatul meu sa-i faca poza) si lingaii de pe langa si ramanem cu o parada de cateva zeci de oameni (or fi fost o suta total?) multi imbracati in costume ca de Halloween (wtf?? copiii mei din Irlanda, exista explicatii?), scoala de dansatori care nu au vrut sa danseze, cativa veterani si inca mai putini gay (care la parada asta au voie sa defileze, dar probabil ca-s prea floricele sa iasa in ploaie si in frig). Au participat in schimb mexicanii. Really, WTF?

Altfel, cei mai haiosi raman cainii, care s-au si luat la o tranta asa, in stil irlandez.
A tinut asa, sa zic cu indulgenta, vreo 10-15 minute.

Prima Noapte Alba

Pentru prima data am avut si noi "Noapte Alba" in New York. Ne-a luat 13 ani sa urmam Europa, dar e oarecum obisnuit - America e in urma Europei in unele chestii. Cum ar fi de exemplu, serviciul de celular la metrou (total inexistent aici, odata ce ai intrat in gaura metroului esti neajutorat) sau Noptile Albe. Nu ca ne lipsesc evenimentele de arta, nici vorba.

S-a numit "Bring to Light" si s-a tinut in Greenpoint - Brooklyn, un cartier cu arome poloneze si preferat de tineri artisti de obicei flamanzi. De-a lungul a 4 strazi (blocks pe americaniceste, sau "bloace" in romglish) in galerii de arta, parcul de la colt, pe strazi, in cladiri abandonate si orice alt spatiu imaginabil, s-au intamplat performante artistice, spectacole de sunet si lumina, instalatii de arta si orice le-au mai trecut artistilor prin minte. Care au fost vreo 50 la numar si cica, internationali. In intuneric a fost greu sa aflam nume si proveniente, dar proiectiile n-ar fi avut charm daca nu se petreceau noaptea.
In rest, raman la parerea mea ca arta moderna cateodata depaseste limita artistica in sens opus decat celui asteptat (o gramada de balega in care picura apa, really?) desi unele "exponate" au fost interesante si/sau chiar distractive (preferata mea fiind panoul pentru "umbre", daca tineti sa stiti).

yummm & muahahahaha

Halloween Extravaganza

V-am mai povestit despre catedrala St. John the Divine si despre simbolistica ei si a gradinii adiacente. Sa ne mire atunci ca de Halloween prezinta un show de exceptie?

Am intrat in catedrala intampinati de individul din video (din pacate, sunetul e mult mai prost in film decat in realitate), dupa care ne-a fost prezentat un film mut - Cabinetul Doctorului Caligari (1920) acompaniat de muzica live la vestita orga a catedralei. Dupa care a urmat o procesiune de masti si caractere, in continuare pe fondul muzicii de orga, deschisa de un personaj care semana suspect de bine cu diavolul. Procesiunea a durat cam jumatate de ora, costumele foarte interesante, iar caracterele puse pe tachinat, speriat si intimidat (not really, au fost mai mult jucause si dragute). La sfarsit, ca la petrecere, o perioada de "mingling" cu oportunitati de pozat. (De mentionat ca tot timpul, nici unul din caractere nu a scos un sunet)

Niciodata nu m-am distrat asa bine la biserica.

Intermezzo

In timp ce ma gandesc daca e cazul unor schimbari pe-aici, va las cu un set de poze de la saptamana modei de luna trecuta - machiajul de la Dennis Basso. Curat, usor si colorat. Enjoy!

Tiganii care au innebunit NY-ul

Concert de muzica tiganeasca in Central Park?

In primul rand sa explic ca, pe langa faptul ca newyorkerii sunt mai deschisi catre diversitate etnica, exista diverse institutii, centre culturale si societati care arata acelasi interes pentru muzica etnica tiganeasca cat pentru muzica clasica. Sa nu intram in politici si polemici - vorba e ca am fost la concertul de duminica si nu ne pare rau absolut deloc, ci dimpotriva.
Asa ca hai sa vorbim muzica si sa lasam controversiile deoparte cateva minute. Linkurile din text va duc la mici fragmente filmate - nici unul nu e mai lung de un minut si eu zic ca merita. Iar cei ce ati zis ca veniti si n-ati venit, sa va para foaaaaarte rau. :)

Concertul anuntat ca "Black Sea Roma Festival - A Celebration of Gypsy Music from Romania, Turkey, Ukraine & Bulgaria" cu 4 formatii participante: Yuri Yukanov din Bulgaria, Tecsoi Banda din Ucraina, Selim Sesler - un faimos clarinetist din Turcia care a insotit The New York Gypsy All-Stars si Mahala Rai Banda din Romania. In pauze, muzica tiganeasca inregistrata international de DJs Wonderlust, doua tinere DJ din Helsinki.

Yuri Yukanov a cantat o muzica cu tente evident turcesti. Lumea a ascultat cuminte, unii au dansat in cerc, dragut. Tecsoi Banda a cantat melodii cu influente unguresti, romanesti, slovace, rusesti si, acompaniati de un american care studiaza muzica tiganeasca internationala de peste 2 decenii, evreiesti.
The New York Gypsy All-Stars a cantat o muzica tiganeasca cu influente clare de jazz, cu un clarinetist senzational care a cantat aproape la fel de bine ca Selim Sesler. Au facut un duet fantastic si deja au trezit un pic audienta. Excelenti si de pus pe i-poade.

Ce a innebunit audienta a fost Mahala Rai Banda. De la intrarea in scena si pana la final au fost extraordinari. O energie fantastica, muzica influentata mai mult de rock decat de orice altceva, au reusit un concert care a lasat pe toata lumea extrem de entuziasmata. S-a dansat in draci, s-a tipat si aplaudat cat s-a putut si nici macar n-au avut dansatoare din buric. Si ma doare sufletul sa spun asta, dar atmosfera a fost mult mai distractiva de la concertul Phoenix de acum cativa ani (cand s-a stat pe scaune la mese de restaurant). Au fost cateva solo-uri de nota 10 absolut si au sfarsit cu Ciocarlia - sa mai comentez?
O sa spun doar bravo lor si multumesc pentru participare. A fost superlativ si sper sa-i mai vedem la New York.

*din pacate inregistrarile cu ei au sunetul foarte defectuos (dati volumul mai mic), dar poate va da o idee de atmosfera.

D-ale modei

Am zis sa documentez ce se poarta pe strazile Manhattanului in timpul saptamanii modei la NY (care s-a terminat acum vreo 10 zile). Enjoy ;)

San Genaro Festival

Pentru 11 zile in septembrie, unul din cele mai vestite evenimente in oras este sarbatoarea lui San Genaro. Tinuta in Little Italy (ce-a mai ramas din ea, cele cateva strazi intre Chinatown si Soho de-a lungul strazii Mulberry) este vestita nu numai pentru insemnatatea care o are pentru italieni dar si pentru multimile de oameni care le atrage. De ce? pai sa vedem: restaurantele au voie sa-si mareasca terasele inzecit de la cele 3-4 mese ce le au pe trotuar de obicei; gasesti mai orice se gaseste la un balci: jocuri, inghititori de sabii si femeia elefant (si da, inca mai exista lume care da $2 sa le vada), mancare (mai mult sau mai putin traditionala), bautura "la metru" (si pastrezi paharul) si bineinteles si pe Sfantul Genaro il gasesti, alaturi de care sunt matanii in toate culorile curcubeului (chiar si in forma de inimioare roz) si statuete religioase.

Meniul traditional este format din carnatii italieni cu ceapa si ardei gras calite (prezenti multiplu la orice targ de strada), zeppole (mici gogosele), bracciole, ardei si vinete umplute (deloc asemanatoare cu ce stim noi), pizza etc. S-au strecurat si columbienii cu vita gen pastrama si porumb pe jar. Cofetariile s-au desfasurat din plin cu importuri cat si cu produsele casei. Un magazin faimos a facut un meniu fusion italo-chinez (apropos de Mica Italie fiind "inghitita" de Chinatown) dar la preturi de au cam stat cu mainile in san, pe cand altii nu pridideau cu comenzile.

Am incercat 2 feluri de scoici, pizza de la Motorino (alta pizzarie relativ noua dar care face pizza pe stil napolitan) - o Margherita cu Soppressata iute iar desertul l-am trecut cu vederea ( e totusi zona extraordinar de turistica si nu trimit pe nimeni sa manance in Little Italy). Exista gelato mai bun in alte locuri.

In concluzie, San Genaro poate fi distractiv cam o data la 10 ani. Cam atat iti trebuie sa uiti inghesuiala :D A meritat multe poze insa.

Romanii si americanii...

... sau "Artista, dolarii si ardelenii", "hotii si vardistii" etc.

Trebuie un pic de explicatie, altfel nu stiu daca se intelege.

Acum cateva luni, prin iunie cred, m-a cerut in vorbe pe ym un (aparent) tanar care pe la a 2-a conversatie mi-a cerut sa-i trimit un ziar despre care zicea el ca este visul lui de copil sa-l rasfoiasca in hard-copy. Am zis ca daca pleaca cineva in Romania voi trimite ziarul. Urma sa plece cineva in iulie, dar a avut prea multe bagaje si nu s-a putut (nu e un ziar de 8 pagini, e format mare si are 3 sectii de zeci de pagini fiecare in cea mai subtire editie, in timpul saptamanii iar editia de duminica este de cateva ori mai mare). Ceea ce urmeaza este probabil a 4-a sau a 5-a (m-ar mira foarte tare sa fie a 6-a) conversatie cu tanarul in cauza.

Ro: cum e vremea in marele mar?
SUA: azi e frumos
SUA: 80F
Ro: mai rezolvi cv cu ziarele alea?
SUA: daca gasesc pe cineva sa plece spre ro si n-are asa multe bagaje, f posibil
Ro: pai si chiar asa de greu e sa pui un pachet la posta? ca us mail cica e cea mai rapida
SUA: am zis ca o sa ma duc eu la posta eventual sa-l trimit asa
SUA: da, nu e usor
SUA: ca eu lucrez toata ziua si ei inchid la 5
Ro: toata ziua?
SUA: 10-7 sau 11-8
SUA: sau 9;30 - 6
Ro: acum vad ca nu lucrezi. asa intro zj de pauza daca poti nu cred ca e mare lucru
SUA: azi e sarbatoare, labor day, toate-s inchise
SUA: iar de obicei cand sunt libera am si eu de facut chestii, nu crezi?
Ro: bine. nu vrei asta e. nu esti obligata
SUA: nu-s dar vad ca trebuie sa ma justific
SUA: recunosc ca nu am tinut ziarul pe lista de prioritati dar nici n-am uitat
Ro: atunci macar spune, ca nu se supara nimeni
SUA: pai n-am ce sa spun, cum ziceam si mai sus, n-am uitat
Ro: daa sunt sigur. mai important e ca voi ,,americanii" sa nu uitati cum se zice coca cola in romana
SUA: ???
Ro: ati devenit toti americani. ndaca va cere cineva un ziar, nu aveti timp, ca sunteti americani
SUA: ce tupeu de roman ai
SUA: conversatia asta va fi salvata sa stii, ca exemplu
Ro: si tu ce americanca superba esti. bine ca ai plecat din romania
Ro: va americanizati rapid ma. vai de voi.
Ro: si eu o pastrez, ba mai mult o pun pe blog
SUA: asisderea, dragule
Ro: pa
SUA: pa

De cumparat, la televizor

Suflata cu 31 de miligrame de aur de 24K, are valoare de $50 dar o poti cumpara cu $20 (daca esti atent la reclame la TV, cateodata e chiar $10). N-ai voie mai mult de 5 bucati (probabil ca sa nu poti sa-i dai in judecata decat in Small Claims Court, unde te costa mai mult sa pierzi timpul decat banii pe care ii arunci pe geam).



Asta e inventia secolului. Pentru ca ma face sa ma crucesc de fiecare daca cand o vad - eu, cea nu prea dusa la biserica. Si Ina se mai mira de nipple covers.



Si asta va jur ca nu e o gluma (asa cum am crezut eu prima data cand am vazut-o, am zis ca am dat de o sceneta din Saturday Night Live, sincer). Iar daca reclama pentru femei are aproape 500.000 de vizionari pe youtube, cea pentru barbati are peste 1 mil. 10 mii. Si recunosc ca e mult mai tare (cu sunet si nu la servici, va rog).

Parcuri putin stiute - Caffey Park, Brooklyn

Tot in Red Hook, doua-trei strazi mai incolo de Fairway, e un mic parculet cu un ponton (sau cum se cheama) care te duce 50 de metri mai aproape de statuia Libertatii. Lumea pescuieste* acolo. Sau poti sta la deconectat de zumzetul orasului. Numeri barcile, taxiurile de apa, vasele de croaziera etc. Sau astepti apusul, daca e o zi frumoasa (nu ploioasa ca azi sau ca atunci cand am facut pozele).

*nu, pestii pescuiti aici nu se mananca. Apa este inca destul de poluata, chit ca mult mai curata decat acum 10-15 ani. Plus ca dupa lege, pescuitul in oras este "catch and release" (prins si dat drumul).

Numitor comun, plaja

Am mai scris de vreo doua ori despre plaja noastra preferata, Long Beach. Daca insa in 2006 era $7 intrarea, acum este $12 - ceea ce se aduna la o suma mult prea mare pentru doua-trei ore de plaja. Asa ca am decis sa incercam Brighton Beach anul asta si deja am fost de doua ori intr-o saptamana, ceea ce e deja de doua ori mai mult decat am ajuns anul trecut la plaja, total. Si se poate ajunge acolo cu metroul.
Alt avantaj: iti poti face cumparaturile de mancare cand pleci de la plaja, magazinele lor inchid la 9-10 seara chiar si duminica. La venire am "agatat" doar o merdenea ruseasca si o "langoasa" umpluta cu ou si ceapa verde (mai exista si cele umplute cu varza, cartof, gem, branza, carne).

Duminica a fost un pic mai aglomerata plaja, in ciuda unei ploicele dupa-amiaza si alta care ne-a gonit (prematur) pe la 7:30 pm. Dar joi a fost chiar lejera.

Nisipul nu e la fel de fin sau alb, nici la fel de bine curatat in fiecare noapte, lumea nu e la fel de "selecta" (majoritari sunt albii upper middle class in Long Beach), dar personal imi place diversitatea etnica din mica Odessa. Si in timp ce ma plimbam de-a lungul apei facand cate o poza ici si colo, ma gandeam cat de reprezentativa este plaja asta pentru New York: toate culorile, toate marimile, toate sexele; oameni de o diversitate uimitoare ce doar vor sa se destinda si sa se distreze macar cateva momente.

Si da, nu e South Beach in Miami si nici Venice Beach in L.A. Nu-s numai trupuri sculptate (mai mult sau mai putin natural). Dar este o detasare, o relaxare, o naturalete in melanjul asta divers, ca nu vreau sa fiu in alta parte decat aici. Cum bine spune cantecul: "I want to be a part of it". :D
Iar pentru cine nu simte la fel, cine nu vede frumusetea in diversitatea oamenilor astora, New York-ul poate fi un chin (cum am mai spus si alta data).

Am incercat sa surprind in poze ce am scris mai sus, nu stiu daca am reusit, eu bineinteles ca le vad cu alti ochi.
Si am pozat si mizeria de pe plaja, na! sa nu mai zica nimeni ca pozez si arat doar ce e frumos in NY. :P

(In)Cantari

"Play me, I'm yours" e un program de arta global creat de artistul britanic Luke Jerram . Inceput in 2008, a ajuns in NYC pe iunie 21 si va tine pana pe iulie 5 (in paralel cu Londra, in aceeasi perioada). Consta in 60 de piane plasate in cele 5 cartiere ale orasului, pe care oricine poate canta intre 9 a.m. si 10 p.m.
La incheierea programului, pianele vor fi donate scolilor nevoiase.

Pianele sunt amplasate in locuri mai mult (intersectii aglomerate) sau mai putin (Lincoln Center) neasteptate, in parcuri (probabil ce a intalnit Alina de curand in Central Park) sau chiar in fata unui oficiu postal. Cei ce canta? diversi - de la copii mai mult sau mai putin talentati, tineri care se amuza si amuza si pe cei din jur, fete frumoase mai mult sau mai putin expresive, office drones la costum care dau un jazz din ei de nu-ti vine sa crezi (si pe care nu l-am filmat, din pacate).

Aveti de vazut cateva filmulete foarte scurte cu prestatiile care le-am intalnit in doar 2 zile in 3 locatii: doua la Gantry Plaza State Park si unul la 33-34th St., si cateva poze, una facuta noaptea la Lincoln Center.

LOL de duminica

It takes 7 seconds for food to pass from mouth to stomach. A human hair can hold 3 kg. The length of the penis is 3 times the length of the thumb. The femur is as hard as concrete. A woman's heart beats faster than a man's. Women blink twice as much as men. We use 300 muscles just to keep our balance when we stand.

The woman has read this entire text.
The man is still looking at his thumb.

Si am o intrebare pentru voi: would you? ca eu as, si nu pentru ca m-as grabi.

Solstitiul de vara

Da, stiu, a trecut si sunt vesti vechi dar n-am avut timp. De fapt, am posturi care asteapta de doua luni, saracele. Insa e vara si nu prea stau pe-acasa - fie cu munca, fie cu treburile sau distractia, asa ca nu ma plang. Doar as vrea sa am mai mult timp sa ma ocup de blog.

Luni am aflat de un mic eveniment tinut in Astoria, NY - adica in vecini. O zi superba, n-am putut sta acasa sa pun aspiratorul si sa spal rufe.
Socrates sculpture park este un mic parculet care se crede studio de sculptura. In '86 era o groapa de gunoi, astazi este ce se vede. Cu privelisti frumoase la silueta Manhattanului de nord, lucrari de arta mai mult sau mai putin interesante (c'mon people! un bolovan este lucrare de arta? nici nu l-am pozat. Hai, un zid cu cioburi de sticla infipte deasupra macar te face sa te gandesti ce vrea sa insemne).

Pentru solstitiul de vara s-a organizat o mica sarbatoare cu muzica, dans, face painting (si pentru copii cat si pentru adulti), crafts pentru copii, un ritual (pagan, fie vorba intre noi - dar nu a impiedicat un mare grup de oameni de diverse religii sa participe), carnati de la un bar german de cartier... o sa le vedeti pe toate in poze (si un mic filmulet cu un comic/muzician care m-a facut sa ma gandesc la cat e de naspa sa razi de unul singur). Am stat pana la apus si nu regret nici o clipa petrecuta acolo.
Fuck laundry!

Hester Street Fair

Si daca dai coltul de la Doughnut Plant pe Essex St. si mergi vreo 50 de metri spre Hester St., dai de Hester Street Fair. Deschis de doar cateva saptamani (doar sambata si duminica) intr-un spatiu mic intre un parculet si o cladire, pe locul unde pe la sfarsitul anilor 1890-inceputul anilor 1900 se afla ghetto-ul evreiesc si piata de peste (aici un filmulet al lui Thomas Edison datat 1903 care arata ce insemna comert la vremea aia).
De ce se numeste Street Fair, nu stiu. Mai corect ar fi fost Flea Market dar probabil ca le-ar fi jignit sufletul de artisti. Cativa vendori de vechituri (adevarat, in conditie foarte buna), cativa artisti care pun mare pret pe arta lor (de exemplu, un firicel de argint stramb dar in forma de inel se vindea cu $135) si cativa vendori cu de-ale gurii.

O firma care importa ulei de masline si otet balsamic care probabil ca fac piciorul mic la cat de pretioasa e fiecare picatura; o firma de cafea care e destul de vestita in lumea cafegiilor pentru cafeaua importata direct si prajita chiar de ei; doi tinerei care fac macarons de doua ori mai scumpe decat Payard; o alta firma care face cookies si placinte, iar alta paine (care arata bine dar nu-mi vine sa o cumpar cand o vad asa, stand in aer liber pe mesele de langa parcul unde se joaca mingea); o toneta care vinde snow cones (gheata pe care se toarna sirop de diferite arome); vreo trei restaurante din cartier despre care n-am auzit niciodata nimic, nici de bine nici de rau (unora le-am gustat un taco foarte inventiv si modern) si vreo trei vestite: An Choi, care face banh mi (tot pe stil modern), unul din Brooklyn - Mile's End se cheama, care face smoked meat ca la Montreal si care acum importa si vestitele bagels de Montreal (vandute la targul asta cu somon afumat daca asa doresti) si Luke's Lobster din E.Village (care Luke a venit la NY sa se studenteasca si facandu-i-se lui dor de homarii pescuiti de tatane-sau, s-a gandit sa deschida o afacere ca poate asa mananca si el gratis. Homarii vin direct din Maine in NY impachetati sub vid si-s foarte proaspeti si buni. Iar lobster roll-ul lui Luke este servit fara maio si telina, sa poti simti dulceata marina a carnii. Scump dar face, e superlativ - si il prefer celui cu maioneza. In poza e insotit de o jumatate de roll cu carne de crab, si el excelent).

Daca am omis ceva, vedeti si voi in poze. Cred ca e cate ceva pentru toata lumea ;)

The Cloisters

Alt loc unde mi-au trebuit ani sa ajung - si ce bucurie ca am reusit :)
Parte din Metropolitan Museum of Art (adica platesti o data si poti vizita atat Met-ul cat si The Cloisters, asta daca te tin picioarele sa faci asta intr-o singura zi) insa situate in nordul Manhattan-ului, The Cloisters prezinta peste 5000 de exponate de arta medievala, marea majoritate provenind din Franta, Italia, Spania si Germania secolelor XII-XV.

Cladirea in sine este superba, situata pe un deal cu vederi la rau, cu o insiruire de camere care nu te lasa sa te pierzi, inconjurand o mica gradina care imbina flori si pomi fructiferi cu ierburi pentru gatit. O alta gradina, si mai mica, este inconjurata de arcade care adapostesc o cafenea unde poti petrece ceva timp intr-o liniste aproape... well... monahala :D Cea mai mare dintre curtile interioare are o fantana arteziana iar cea mai mica este si cea mai austera, lasandu-te sa iti indrepti atentia asupra coloanelor - fiecare diferita de cealalta si toate superbe.
Contine parti din 5 manastiri europene si a fost construita in asa fel incat sa reprezinte pe fiecare in parte (cu gradinile aferente), in acelasi timp pastrand o cursivitate geniala.

Oriunde te uiti, inauntru sau afara, sunt exponate care mai de care mai interesante. Fie ca doar coloane sau mici fragmente sculptate in piatra, la fiecare cativa pasi esti indemnat la contemplare. Unul din cele mai frumoase muzee vazute, categoric.

Am facut foarte multe fotografii, n-am rezistat sa nu. Si ma tot uit la ele de-atunci, si vreau sa merg iar la Cloisters caci am petrecut mai putin de doua ore acolo si simt ca e nevoie de mult mai mult timp. Din exponatele preferate: primul set complet de carti de joc (aparent nefolosit), tapiteriile cu Vanatoarea Unicornului, statuia Sf. Mihail, busturile germane (care la vremea respectiva erau la moda sa fie folosite ca vase care sa contina craniul decedatei), tapiteriile si ferestrele. Si mai tot din ce am vazut, de fapt.

Sper sa aveti rabdare sa va uitati cu atentie la ele si sper sa va placa si voua la fel de mult cum imi plac mie. Si poate vreodata veti vizita The Cloisters, merita.

The Real World

In coltul cel mai de nord al parcului Battery, se afla un... alt parc - Nelson A. Rockefeller park. In coltul dinspre strada, o instalatie de arta interesanta: creata de Tom Otterness, se numeste "The Real World".

Zeci de creatii in bronz, imprastiate prin cele mai surprinzatoare colturi si suprafete. Personal le gasesc foarte haioase, iar simbolistica geniala. Va las sa descoperiti singuri detaliile, eu zic ca merita. Hope you'll enjoy :)

p.s. din pacate nu am facut prea multe poze si acum bineinteles ca regret. poate voi reveni insa si voi remedia problema.