Ce credeati, ca-s Pamele Anderson si Davizi Hasselhoff in realitate? Sorry to burst your bubble.
I love Long Beach, e plaja mea preferata in NYC. E si foarte aproape de oras (din Manhattan e tren care te aduce la cativa pasi de plaja in mai putin de 1 ora), e curata (se plateste $7 intrarea, parte din ei sunt evident folositi pentru intretinerea ei), lumea e incomparabil mai civilizata decat la Jones sau Rockaway. Dar sa spun ce m-a iritat de data asta.
Plaja e formata din nenumarate golfulete (a trebuit sa caut cuvantul in dictionar ca sa-l traduc, asta ca sa arat cat ma mai duce mintea), nenumarate pentru ca eu n-am stat sa le numar, nu ca duc la nesfarsit. Sunt cel putin 20, unele din ele plaja privata. Fiecare golfulet are echipa de salvamari, cocotati in scaunele lor pe o duna imensa de nisip, iar pe lateralele dunei sunt franghii care duc in apa si indica unde este permis sa te balacesti: numai pe spatiul intre franghii (cam 3/4 din latimea golfului).
In ziua asta erau ceva valuri (se vede in poza ca nu erau cat casa insa) si oricat respectai zona franghiilor erai fluierat sa te dai cat mai in centru. Unu la mana, fluieraturile alea iti spargeau creierii. Doi la mana, toata omenirea era adunata intr-o gramada ridicola, de nu puteai sa te balacesti ca omul ca loveai pe cel de alaturi. In fine, n-am lasat asta sa-mi strice ziua.
Am stat pana aproape de apus, cand pescarusii pun stapanire pe plaja iar soarele e la fel de bland ca cel de septembrie.
pe drum
Acum 5 zile
Un comentariu:
Mi-e dor de insula mea. NYC-ii astia ne invadau periodic, dar ....am uitat :):). Asa ca invadatorilor sa va mai trimitem soare?
Trimiteți un comentariu