vineri, ianuarie 30, 2009

Supe - Supa de rosii Provencala

Mda. Iar supa. Pentru ca tot frig e afara si nimic mai bun ca un bol de supa. Plus, sa fiu sincera, m-a intrigat reteta - nu e "your mother's tomato soup", cum zic americanii. Arome foarte complexe, foarte usor de facut... big hit.

2 cepe mari, taiate marunt
3 catei usturoi, tocati marunt
2 lingurite de ierburi de Provence (sau cantitati egale de busuioc uscat, cimbru, oregano si seminte de fenicul), zdrobite intr-un pisalog cat sa-si elibereze aroma
4 linguri de bulion de rosii
1 cutie de rosii (28 oz/800 gr) zdrobite cu mana sau 1 kg de rosii cojite si taiate mic
2-3 linguri de ulei de masline
1/3 cana de vermut dry
4 cani/1 l supa de pasare sau legume
1/4 lingurita de scortisoara
branza cremoasa de capra pentru servit

Se aureste ceapa in uleiul de masline 5-8 min., se adauga ierburile uscate, scortisoara si usturoiul si se amesteca un pic, se pune bulionul si se amesteca pana se dizolva, se pune vermutul si se lasa sa se evapore alcoolul (cam 1-2 minute), se pun rosiile, apoi supa de pasare. Se da in fiert, se reduce focul, se acopera si se fierbe 20 de minute. Se sareaza si pipereaza.

Optional, se da prin blender - personal, prefer supele crema.
Se serveste cu branza cremoasa de capra - se poate si cu smantana dar branza de capra e magica. Eu, ca-s mai cucuiata si pentru ca aveam in casa, am pus si avocado si nu mi-a parut rau.

miercuri, ianuarie 28, 2009

Snacks - Pancake chinezeasca

E Anul Lunar Nou - sau chinezesc si asta e una din retetele mele chinezesti preferate.





1 1/2 cana faina
1/2 cana apa clocotita
3 linguri apa rece
1 lingurita ulei vegetal
1 lingurita ulei de susan
o ceapa taiata marunt si calita pana se inmoaie
3 cepe verzi taiate fin
1 lingura patrunjel sau/si coriandru (frunze)
sare

Intr-un castron se pune apa clocotita peste faina. Se amesteca atat cat se poate, apoi se pune si apa rece. Se amesteca iar, apoi se toarna pe o planseta data cu faina si se framanta (cu faina pe mana, deasemenea) 5 minute pana cand nu se mai lipeste de maini si arata asa. Se lasa la odihnit 30 de minute.

Intre timp se caleste ceapa, se amesteca intr-un castronel cu ceapa verde si verdeata.

Se amesteca uleiul vegetal si cel de susan.

Se taie aluatul in 4*. Se intinde una din bucati (nu trebuie sa fie perfect rotunda), se presara cu sare, se unge un pic (foarte subtire) cu amestecul de ulei, se presara cu amestecul de ceapa si se ruleaza asa. Ruloul se infasoara in forma de melc, capatul se ascunde dedesubt, apoi se intinde cu sucitorul pe o planseta data cu un pic de amidon de porumb.
Se incinge tigaia cu o lingura de ulei (ca la clatite) si se prajeste pe fiecare parte 1-2 minute la foc mediu.

Se servesc fierbinti, cu un amestec de sos soya si un pic de otet negru sau de orez (2 linguri sos soya, 1/4 lingura de otet) si daca este, un pic de ghimbir taiat fasii subtiri.

La un restaurant coreean sunt facute si cu fructe de mare (creveti mici-mici si restul de fructe de mare taiate marunt-marunt, si ma bate gandul sa le incerc si cu sunca). Cred ca merg cu multe umpluturi, insa as evita branza.

*sau in 2, vor fi de marimea unei clatite

duminică, ianuarie 25, 2009

Hai in oras

Azi va plimb cu metroul. De la mine pana in Grand Central Station e o calatorie de aproximativ 12 minute, subterana doar pentru ultima statie. Inainte de a intra in tunelul care duce pe sub East River spre Manhattan trece pret de 2 statii printr-o zona industriala (dar care se transforma incet si sigur intr-un cartier cu blocuri moderne si relativ scumpe). Si zona de unde, aflandu-te in metrou, urmaresti cu anticipatie apropierea de "oras". Deasemeni, poti observa ceva apusuri spectaculoase daca esti pe-acolo la momentul potrivit.

Si ca fapt divers, desi oficial metroul NY-ez se cheama subway, NY-erii ii spun train. Like in "I'll catch the train to go downtown". "Take the train, it's faster". Foarte confusing, pentru ca avem si trenuri "adevarate". Dar alora le spunem dupa numele liniilor de transport: eLaIaRaR (Long Island Rail Road), New Jersey Trasit sau Amtrak. (In ultima poza se vede o statie a LIRR-ului, iar in a 2-a, curburile din dreapta sunt parte din Queensboro Bridge, care uneste Queens si midtown Manhattan).





























































.

sâmbătă, ianuarie 24, 2009

Pui coreean acasa

De cand am fost la Bon Chon ma tot batea gandul sa incerc sa fac si eu pui coreean. Si mi-a iesit excelent. Nu stiu cat o fi de apropiata reteta de cea originala, dar rezultatul a meritat efortul.

Am folosit aripi de pui (imi place partea din mijloc) si le-am marinat in soy sauce, usturoi dat prin razatoare, un pic de radacina de ghimbir data prin razatoare, un pic de ulei de susan, sare si piper, pentru vreo 2-3 ore. Cred ca marinate peste noapte ar fi si mai bine.

Le-am scuturat de marinada un pic, le-am bagat la cuptor la 350F/175C pentru 30 de minute, intoarse la jumatate.
Scoase pe un servet de hartie si uscate* cat de cat, apoi le-am dat prin faina** si le-am prajit exact un minut pe fiecare parte. Si au fost exact crocante ca foita de napolitana de care spuneam despre Bon Chon.

*trebuiesc uscate de ulei sau sucuri ca sa nu se lipeasca faina prea multa de ele. stratul de faina trebuie sa fie f.f.f.f. subtire.

** pentru acelasi motiv, am folosit faina Wondra. cu faina normala trebuie multa atentie sa nu fie stratul prea gros.

Pentru L: Am incercat si cu pulpe de pui dezosate si puse la cuptor la 450F pentru 5 minute pe fiecare parte si desi sunt bune, nu-s chiar la fel, ies mai uscate.

vineri, ianuarie 23, 2009

Meet wakamaru

Uniqlo este un magazin japonez care a deschis cam de 2 ani in New York - o varianta nipona a GAP-ului, in mare parte. Anul trecut l-au adus pe wakamaru sa lucreze in magazin :)
Din pacate, cand am trecut pe-acolo, wakamaru dormea - cand oboseste, se duce la statia de docare si se odihneste. Catching some ZZZzzz, really :)) Altfel, se plimba prin magazin si face conversatie cu clientii.
"Konnichiwa. Hello. Buna. Sunt din Japonia si este prima mare calatorie a mea departe de casa si parintii mei de la Mitsubishi Heavy Industries. Sunt bucuros sa fiu in New York si sa locuiesc si sa lucrez la Uniqlo unde ma simt foarte confortabil. Abia venit, nu vorbesc engleza foarte bine, dar invat si as vrea sa vorbesc cu tine. Te rog sa vorbesti clar si un pic incet. Iata cateva lucruri care ma poti intreba ca sa incepem.
Ce faci?
De unde esti?
Ai un nume?
Ce faci aici?
Iti place New-York-ul?
Ce ora este acum?"

OK, acum ziceti voi daca ati vazut ceva mai cute decat wakamaru.

joi, ianuarie 22, 2009

Snacks - oua de prepelita

Pentru ca-s frumoase si haioase, si pentru ca incap perfect pe o felie de baguette, si pentru ca nu au nevoie de nimic mai mult decat cativa fulgi de fleur de sel si poate o boare de paprika. La fel de bune sunt si fierte.

marți, ianuarie 20, 2009

Sindromul gurmand

Cercetatorii au descoperit ca preferinta pentru mancare buna este cauzata de leziuni ale unor parti din emisfera cerebrala anterior dreapta. Au numit asta "sindromul gurmand".

Stiam eu ca-s damaged la neuroni. The good news: e benign. The bad news (?): nu pare sa existe tratament.

We present a new benign eating disorder associated with lesions involving parts of the right anterior cerebral hemisphere. This "gourmand" syndrome describes a preoccupation with food and a preference for fine eating. Two exemplary case reports illustrate this new syndrome. Analysis of the clinical and anatomical data of 36 patients who displayed this behavior revealed, in 34, a strong association with lesion location in the right anterior part of the brain involving cortical areas, basal ganglia, or limbic structures. Our finding provides further evidence of a correlation between right hemispheric damage, eating, and other impulse control disorders. We conjecture that the serotonergic system subserves different functions in the left and right hemisphere.

luni, ianuarie 19, 2009

Ca zaharul pudra, dar nu ingrasa

Aseara tarziu, pe strada mea si imprejurimi. Cateodata e tare frumos sa nu mai vezi (aproape) nimic gri in jur.








































Inca mai lucrez la setul de fotografii "cartierul meu", dar e "pe vine"... E o plimbare lunga, de-asta dureaza atat :P

duminică, ianuarie 18, 2009

Supe - Supa-crema de conopida

O reteta care o repet de ani de zile. Extrem de usor de facut si cu gust mult mai complex decat pare la prima vedere. Si promisa lui Cristi de ceva vreme.

1 conopida (aprox. 1 kg/2 lbs inainte de a fi curatata) desfacuta in florete
1 ceapa mare, taiata ca pentru calit
2 linguri ulei de masline
1 lingura (rasa) praf de curry*
1 lingurita de zahar
2 cartofi mari (cam 300 de gr) taiati cuburi
6 cani/1 1/2 l supa de pasare
iaurt sau smantana de frisca pentru servit

Se caleste ceapa in ulei pana se inmoaie, cam 5 minute. Se adauga praful de curry si zaharul, se amesteca cam un minut. Se pune conopida si se amesteca inca un minut. Se pune cartoful si supa de pasare, se acopera si se fierbe la foc mic 30 de minute. Se lasa sa se racoreasca un pic apoi se face piure cu un mixer de mana pana cand arata ca satinul. Sau catifeaua de matase :)
Daca este necesar se subtiaza cu un pic de apa.
Se sareaza si pipereaza dupa gust.

Se serveste neaparat cu iaurt sau smantana de frisca si optional, cu crutoane de paine sau de cartof - eu am folosit cele de cartof aici, 2-3 cartofiori mici taiati cubulete si bagati la cuptoras la foc mare (450F) cat a fiert supa. Este la fel de buna cu doar o felie de paine insa.

*recomand sa se foloseasca lingura-masura de bucatarie, nu lingura cu care mancati supa. dupa cum stim, tacamurile au marimi diferite asa ca daca puneti prea mult curry sa nu veniti plangand la mine. asa cum am dat cantitatile, curry-ul se va simti destul de putin dar suficient sa-i dea complexitate si un mic grad de picant (exact cat sa se simta). deasemeni, daca reduceti cantitatea de curry va asumati raspunderea.
in timp ce fierbe supa, va mirosi puternic a curry, dar sa nu va fie teama, gustul va fi mult mai bland.

Hope you'll like it. :)

sâmbătă, ianuarie 17, 2009

Grand Central Market

Remember Grand Central Station? am tot promis ca o sa scriu despre ea (una din cele mai fascinante cladiri din New York si cu o istorie pe masura), dar nu apuc sa trec pe-acolo altfel decat in graba. Poate intr-o buna zi, cine stie... Dar am tras o tura prin market-ul de-acolo (sunt sute si sute de magazine, dar un singur market).
Pe scurt, sunt 12 vendori, unul dintre ei - Murray's - avand 2 spatii: pentru branzeturi si pentru salamuri. De la mirodenii la peste proaspat, preturile pe masura (atat din cauza calitatii marfii cat si din cauza locatiei) dar extrem de convenient cand astepti un tren sau schimbi un metrou sa o iei spre casa. Si esti obosit, si n-ai chef sa tai tu ardeiul ala felii, sau sa te mai opresti la supermarketul de cartier (care nu e aproape de casa pentru toata lumea)... :D






























.

joi, ianuarie 15, 2009

Pulpa de miel cu orzo

Alta reteta extrem de usor de facut desi cere ceva timp la cuptor, o favorita a noastra pentru ca rezultatul intrece asteptarile. Se serveste cu parmezan ras - care lipseste din poza - deasupra pastelor (orzo este o pasta fainoasa care are forma de ovaz). Se poate pregati si cu spaghete rupte bucati.
Intr-o oala care sa incapa pulpitele de miel* se pun vreo 2 linguri de ulei de masline, 400 gr./14 oz de rosii conservate (taiate mic), 2-3 catei de usturoi taiat mic, 1/4 lingurita oregano, o cana cu apa si sare si piper. Se pun si pulpele de miel** (curatate de pielite si grasime daca e cazul) si se da la cuptorul pre-incalzit la 175C/350F.
Se intoarce carnea in lichid la fiecare 15-20 minute, pret de o ora (o sa arate ca in poza). Se pune 3/4 cana/200 gr de orzo si o cana cu apa, se da iar la cuptor inca 30 de min, amestecand un pic la 15 min.
Se serveste imediat, cu parmezan ras.

*cantitatile sunt pentru 2 persoane, socotind o pulpa de fiecare. ajustati reteta dupa nevoi.
**pulpa mica a mielului, de sub genunchi. aici sunt stiute ca shank.

marți, ianuarie 13, 2009

Supe de iarna - Ribollita

Nimic mai bun intr-o seara friguroasa de iarna decat o supa fierbinte si satioasa. Nu ca la pranz n-ar merge :) Ribollita e originala din Toscana si e una din cele mai bune supe de legume din lume, zic eu.
Cu mentiunea ca exista retete de ribollita cate bordeie si ca e o reteta foarte usor de ajustat (sotati un pic de costita inainte de ceapa, folositi sau nu fenicul etc), ingredientele absolut necesare sunt rosiile, varza, morcovul, telina, ceapa, fasolea si cartoful. Si neaparat se serveste cu paine stropita cu ulei de masline. De-aici incolo orice aditie este binevenita, fiecare adaugand alte arome si texturi.

4 linguri de ulei de masline + inca un pic pentru stropit painea
cate 100 gr. de ceapa, morcov, telina si fenicul (bulb) taiate cubulete
1-2 catei de usturoi, tocat marunt
1/4 lingurita de cimbru uscat
o conserva de rosii mare (28 oz/800 gr. aprox)
2 cartofi mari, curatati si taiati cuburi
1 1/2 cana de fasole alba (din conserva) scursa de lichid
250 gr. varza savoy (sau spanac)
200 gr. dovlecel, taiat cuburi
1 1/2 litru supa de pasare
patrunjel si busuioc, tocate
sare + piper
o felie de paine per portie, de preferat cu coaja groasa*

In oala de supa se combina cele 4 linguri ulei cu ceapa, morcovul, feniculul, telina, usturoiul si cimbrul, se acopera si se lasa pe foc mediu-mic pana cand se inmoaie (fara sa se aureasca), aprox. 15 min.

Se adauga supa de pui, rosiile, fasolea alba, cartoful si varza. Se aduce la fierbere apoi se micsoreaza focul si se lasa 15 min. Se adauga dovlecelul, patrunjelul si busuiocul, se acopera si se lasa 2 min. Se sareaza si pipereaza dupa gust.

Se stinge focul si daca exista rabdare, se da la rece 24 de ore. (Eu una n-am rabdare. Niciodata.). Inainte de a o servi se incalzeste pana la punctul de fierbere.

In castronul de supa se pune o felie de paine care se stropeste cu un pic de ulei de masline. Se toarna supa peste, se lasa un minut-doua sa absoarba lichidul. Si pofta buna!

*o paine taraneasca e ideala, altfel e de preferat sa fie taiata felii mai grosute si prajita pana se auresc marginile.

sâmbătă, ianuarie 10, 2009

Chec

Gata cu plimbarile, e prea frig afara. Mai stam pe-acasa si cand ne plictisim de lumanari parfumate, mai dam drumul la cuptor - cu folos. Din cand in cand, un desert banal (sau cum zic americanii, pedestrian - ce-mi place termenul asta) face toti banii dupa atatea creme si ciocolati.

E o reteta foarte simpla la baza, doar ca eu mai intotdeauna adaug nuci si cacao. De data asta am ras si un pic de coaja de lamaie si portocala si i-a dat o aroma fantastica.

Cu mentiunea ca tavile de chec pe taramurile astea sunt mai mari (cam intre cele de chec si cele de cozonac din romania) - pentru o tava de chec de aici folosesc 3/4 din cantitatile retetei originale, care e pentru 2 checuri romanesti.

6 oua
1 1/2 cana zahar (eu insel si pun un pic mai putin)
1 cana faina
1/2 cana nuci macinate (dar nu facute praf)
1/2 cana ulei (neutral - vegetal de ex.)
coaja de la o jumatate de lamaie si jumatate de portocala

Se bat albusurile cu zaharul foarte bine, pana cand se dubleaza in volum si zaharul e topit, cam 2-3 minute cu mixerul. Se adauga galbenusurile, incorporandu-se unul cate unul. Se toarna uleiul in suvoi foarte subtire (ca la maioneza) mixand in continuare. Se adauga faina, apoi nucile si coaja de citrice (odata ce faina e incorporata, e de preferat sa se bata cat mai putin aluatul).

Se toarna in forma unsa cu ulei (sau unt) si tapetata cu faina. Se pastreaza in castron cateva linguri de aluat (de obicei ce ramane pe peretii lui e suficient) si se pune o lingura de cacao, se amesteca bine si se toarna deasupra in forma. Cu o furculita se incorporeaza suvitele de cacao de jos in sus, dintr-un capat al formei pana la celalalt capat - ca o spirala (si probabil mult mai artistic decat ce am facut eu aici).
Se coace la 360F/180C pentru 30 de minute sau pana trece testul cu scobitoarea.


Si cantitatile originale pentru chec galben, pentru cine n-are chef de farafaslacuri.
(iar zic, asta e pentru 2 checuri romanesti)

8 oua
2 cani zahar
2 cani faina**
3/4 cana ulei

** daca se folosesc nuci, ele inlocuiesc aceeasi cantitate de faina. de ex.: in loc de 2 cani de faina, se foloseste 1 1/2 cana de faina si 1/2 cana nuci.

vineri, ianuarie 09, 2009

Ţopaieli

Nu stiu cand au trecut atatea zile din primul an. O fi bine au ba, nici nu conteaza.
Doar ca un semn de viata, cateva poze facute in ultima saptamana or so. Foarte cateva poze de prin preumblari prin oras si de la micuta gradina zoo din Central Park aici - mostly kid friendly stuff. Cu speranta ca mai pastrati ceva copilarii in suflet, enjoy.






































































.
Related Posts with Thumbnails