Parada de Paste

5th Ave, NYC. In fiecare an in ziua de Paste (calendar catolic)

Mesaj Pascal

Acesta este un "fluturas" (sau cum s-o chema) care ne-a fost inmanat odata cu lumanarile la biserica romaneasca, azi-noapte.
Am considerat necesar sa va demonstrez ca romglish este un fact of life aici, si ca nu inseamna neaparat ca ai fitze sa adopti melanjul local.

In alta ordine de idei, titlul mi se pare genial. Ce fel de genial va las pe voi sa spuneti.

Nobu

Cam de doua ori pe ani se intampla "saptamana restaurantelor", una din ocazii fiind in februarie (luna rece si la propriu si la figurat). O ocazie buna pentru cei care in mod normal nu-si permit restaurantele scumpe sa le incerce, cat si o ocazie pentru restaurante sa-si castige clienti noi. Pranzul la multe din ele este $24.07 iar cina $35 (la care se adauga, bineinteles, taxe, tips si orice comanzi pe langa meniul stabilit, cat si bautura). Exista un meniu special (ca la orice prix fixe) cu 3-4 optiuni pentru aperitiv, fel principal si desert.
Din cauza economiei proaste, anul asta saptamana a tinut vreo luna. Asa (si cu indemnul unei prietene) am ajuns si eu sa incerc faimosul restaurant Nobu.

Unul din cei mai buni bucatari japonezi, Nobu Matsuhisa si-a castigat faima internationala de multi-multi ani. I-am vazut in librarie o carte (mai mult de fotografie decat de bucate) iar prezentarea felurilor de mancare mi-a stimulat imaginatia atat de tare incat pentru mult timp, Nobu NY a fost varful listei de restaurante pe care le-as incerca daca (nu) ar exista conditii. Un minim-minimorum cheltuit pentru un pranz usor (dupa care nu pleci neaparat satul) ar fi de peste suta de dolari, de multe ori insa o cina atingand cam $300/persoana.

Dar sa trecem la meniul special. Am avut de ales dintre:

aperitive:
Salata de ciuperci
Salata sashimi cu sos Matsuhisa (numele chef-ului)
Pasta de sepie cu un usor sos de usturoi

entree:
Vita cu sos anticucho (frigarui Peruviene, marinate) sau teriaki
"Fish and chips" (stilul englezesc de peste si cartofi prajiti) in stil Nobu
Sushi asortat

desertul ales de chef

Si deci:

Pasta de sepie, care nu are nici un fel de pasta, ci sepia este taiata in asa fel incat inspira titlul. Cu ciuperci shiitake si sparanghel si ce-i mai fi fost acolo, sosul deloc usturoiat ci delicat. Probabil favorita mea.
Eu insa am ales salata sashimi, care dupa cum se vede a constat din salata si doua bucati de ton. Foarte buna calitate, dar ma asteptam sa zic macar in sinea mea "wow". Sosul este intalnit in orice restaurant japonez care serveste salata (adica orice restaurant japonez) dar mult superior - de obicei e apos si de o culoare oranj-neon. Insa nu a fost suficient sa-mi scoata acel "wow".
Fish and chips - pestele foarte delicat prajit in tempura, cartofii perfecti desi nu foarte crocanti, servite cu 3 sosuri (mi s-a parut excesiv pentru 6 bucatele de peste si tot atatia cartofi). Insa foarte bun. Eu mi-am luat sushi, iar asteptandu-ma sa fiu spulberata de calitatea pestelui. Iar asteptarile mi-au fost inselate. Nu spun ca nu a fost excelent, categoric de o calitate superioara, dar sincer ma asteptam la mai mult. Singura explicatie care o gasesc (si care ar fi rezonabila) este ca pentru pranzurile astea cu pret redus se foloseste peste de alta calitate decat in mod normal. Deci poate Nobu totusi trebuie incercat la pret intreg. :D
Desertul a fost super-excelent, ei l-au numit "pudding" de maracuja (fructul pasiunii) si cu o crema spumoasa, foarte usor aromata citric (posibil yuzu - ne-a spus ospatarita dar am uitat in secunda urmatoare) si un tuille extrem de delicat care adauga o a 3-a textura celor 2 creme de texturi diferite. Absolut magnific.

Am mai luat (inafara meniului) o supa udon care a fost dezamagitoare pentru ca o iubesc pe cea de la Sushi-ya si despre care voi scrie poate candva pentru ca merita un post special. Sincer, supa a ramas pe masa aproape intreaga.

Merita? categoric, da. Chiar daca nu a fost la nivelul asteptarilor mele, pentru $25 este un pranz delicios. Pana la urma, e vina mea ca am asteptat mai mult decat ar fi trebuit (nu asa ne dezamagim singuri in viata mai mereu? :D )

Nobu
105 Hudson Street
At Franklin St
New York, NY 10013
(212) 219-0500

Malaysian Street Food fair

Am ramas in urma rau de tot si incerc sa ma montez sa revin, sa am spirite mai bune fata de blogul asta. De-oi reusi sau nu, nu stiu. Dar vreau sa fac ordine in fotografii si sa le urc pe flickr, asa ca - daca tot fac asta, pot si sa scriu 3 cuvinte despre ele.

S-a intamplat in septembrie '10, intr-un spatiu extrem de mic, un minuscul triunghi de trotuar la intretaierea strazii 14 cu 9th Ave. Mai multe restaurante malaieziene au prezentat "mancare de strada" - noi avem covrigi si merdenele, ei au nasi goreng, satay si popiah. A fost si un mic spectacol cu frumoase dansatoare si costume, dar inghesuiala a fost asa de mare ca mi-e greu sa spun ca a fost distractie.

Pentru cei interesati, restaurantele au fost Fatty Crab, Laut, Nyonya, Betel, Spice Market si inca vreo doua. Una din mese a fost a celebrului chef Todd English impreuna cu un cunoscut chef de origini thailandeze.

Si deci, sa trecem la poze. :)

Sfantul Patrick in Sunnyside

Daca anul trecut am vazut cum e la parada de Sf. Patrick in Manhattan, am zis anul asta sa vad si pe cea din Queens, ca doar trece prin capul strazii mele. Asa ca, desi ploua maruntel (ok, cam statuse pe la 2 pm) am insfacat camera si am iesit 20 de metri mai incolo.
Sincer, nu a meritat nici macar efortul asta minuscul. Cea mai ciudata parada pe care am vazut-o vreodata in orasul asta.
Ignoram primarul (l-am vazut dar n-a vrut aparatul meu sa-i faca poza) si lingaii de pe langa si ramanem cu o parada de cateva zeci de oameni (or fi fost o suta total?) multi imbracati in costume ca de Halloween (wtf?? copiii mei din Irlanda, exista explicatii?), scoala de dansatori care nu au vrut sa danseze, cativa veterani si inca mai putini gay (care la parada asta au voie sa defileze, dar probabil ca-s prea floricele sa iasa in ploaie si in frig). Au participat in schimb mexicanii. Really, WTF?

Altfel, cei mai haiosi raman cainii, care s-au si luat la o tranta asa, in stil irlandez.
A tinut asa, sa zic cu indulgenta, vreo 10-15 minute.

Be my valentine

Fie siropos, dezgustator de banal, comercial (de ce, ca trebuie sa-mi iei o floare?).
Iar fetelor mele cele 3 care v-ati maritat toate chiar inainte de Valentine, sa fiti fericite in continuare asa cum ati fost si pana acum!
Am avut o duminica frumoasa si abia astept sa vad daca ziua de luni o intrece (ar trebui).

Prima Noapte Alba

Pentru prima data am avut si noi "Noapte Alba" in New York. Ne-a luat 13 ani sa urmam Europa, dar e oarecum obisnuit - America e in urma Europei in unele chestii. Cum ar fi de exemplu, serviciul de celular la metrou (total inexistent aici, odata ce ai intrat in gaura metroului esti neajutorat) sau Noptile Albe. Nu ca ne lipsesc evenimentele de arta, nici vorba.

S-a numit "Bring to Light" si s-a tinut in Greenpoint - Brooklyn, un cartier cu arome poloneze si preferat de tineri artisti de obicei flamanzi. De-a lungul a 4 strazi (blocks pe americaniceste, sau "bloace" in romglish) in galerii de arta, parcul de la colt, pe strazi, in cladiri abandonate si orice alt spatiu imaginabil, s-au intamplat performante artistice, spectacole de sunet si lumina, instalatii de arta si orice le-au mai trecut artistilor prin minte. Care au fost vreo 50 la numar si cica, internationali. In intuneric a fost greu sa aflam nume si proveniente, dar proiectiile n-ar fi avut charm daca nu se petreceau noaptea.
In rest, raman la parerea mea ca arta moderna cateodata depaseste limita artistica in sens opus decat celui asteptat (o gramada de balega in care picura apa, really?) desi unele "exponate" au fost interesante si/sau chiar distractive (preferata mea fiind panoul pentru "umbre", daca tineti sa stiti).

Halloween Extravaganza

V-am mai povestit despre catedrala St. John the Divine si despre simbolistica ei si a gradinii adiacente. Sa ne mire atunci ca de Halloween prezinta un show de exceptie?

Am intrat in catedrala intampinati de individul din video (din pacate, sunetul e mult mai prost in film decat in realitate), dupa care ne-a fost prezentat un film mut - Cabinetul Doctorului Caligari (1920) acompaniat de muzica live la vestita orga a catedralei. Dupa care a urmat o procesiune de masti si caractere, in continuare pe fondul muzicii de orga, deschisa de un personaj care semana suspect de bine cu diavolul. Procesiunea a durat cam jumatate de ora, costumele foarte interesante, iar caracterele puse pe tachinat, speriat si intimidat (not really, au fost mai mult jucause si dragute). La sfarsit, ca la petrecere, o perioada de "mingling" cu oportunitati de pozat. (De mentionat ca tot timpul, nici unul din caractere nu a scos un sunet)

Niciodata nu m-am distrat asa bine la biserica.

Tiganii care au innebunit NY-ul

Concert de muzica tiganeasca in Central Park?

In primul rand sa explic ca, pe langa faptul ca newyorkerii sunt mai deschisi catre diversitate etnica, exista diverse institutii, centre culturale si societati care arata acelasi interes pentru muzica etnica tiganeasca cat pentru muzica clasica. Sa nu intram in politici si polemici - vorba e ca am fost la concertul de duminica si nu ne pare rau absolut deloc, ci dimpotriva.
Asa ca hai sa vorbim muzica si sa lasam controversiile deoparte cateva minute. Linkurile din text va duc la mici fragmente filmate - nici unul nu e mai lung de un minut si eu zic ca merita. Iar cei ce ati zis ca veniti si n-ati venit, sa va para foaaaaarte rau. :)

Concertul anuntat ca "Black Sea Roma Festival - A Celebration of Gypsy Music from Romania, Turkey, Ukraine & Bulgaria" cu 4 formatii participante: Yuri Yukanov din Bulgaria, Tecsoi Banda din Ucraina, Selim Sesler - un faimos clarinetist din Turcia care a insotit The New York Gypsy All-Stars si Mahala Rai Banda din Romania. In pauze, muzica tiganeasca inregistrata international de DJs Wonderlust, doua tinere DJ din Helsinki.

Yuri Yukanov a cantat o muzica cu tente evident turcesti. Lumea a ascultat cuminte, unii au dansat in cerc, dragut. Tecsoi Banda a cantat melodii cu influente unguresti, romanesti, slovace, rusesti si, acompaniati de un american care studiaza muzica tiganeasca internationala de peste 2 decenii, evreiesti.
The New York Gypsy All-Stars a cantat o muzica tiganeasca cu influente clare de jazz, cu un clarinetist senzational care a cantat aproape la fel de bine ca Selim Sesler. Au facut un duet fantastic si deja au trezit un pic audienta. Excelenti si de pus pe i-poade.

Ce a innebunit audienta a fost Mahala Rai Banda. De la intrarea in scena si pana la final au fost extraordinari. O energie fantastica, muzica influentata mai mult de rock decat de orice altceva, au reusit un concert care a lasat pe toata lumea extrem de entuziasmata. S-a dansat in draci, s-a tipat si aplaudat cat s-a putut si nici macar n-au avut dansatoare din buric. Si ma doare sufletul sa spun asta, dar atmosfera a fost mult mai distractiva de la concertul Phoenix de acum cativa ani (cand s-a stat pe scaune la mese de restaurant). Au fost cateva solo-uri de nota 10 absolut si au sfarsit cu Ciocarlia - sa mai comentez?
O sa spun doar bravo lor si multumesc pentru participare. A fost superlativ si sper sa-i mai vedem la New York.

*din pacate inregistrarile cu ei au sunetul foarte defectuos (dati volumul mai mic), dar poate va da o idee de atmosfera.

D-ale modei

Am zis sa documentez ce se poarta pe strazile Manhattanului in timpul saptamanii modei la NY (care s-a terminat acum vreo 10 zile). Enjoy ;)

San Genaro Festival

Pentru 11 zile in septembrie, unul din cele mai vestite evenimente in oras este sarbatoarea lui San Genaro. Tinuta in Little Italy (ce-a mai ramas din ea, cele cateva strazi intre Chinatown si Soho de-a lungul strazii Mulberry) este vestita nu numai pentru insemnatatea care o are pentru italieni dar si pentru multimile de oameni care le atrage. De ce? pai sa vedem: restaurantele au voie sa-si mareasca terasele inzecit de la cele 3-4 mese ce le au pe trotuar de obicei; gasesti mai orice se gaseste la un balci: jocuri, inghititori de sabii si femeia elefant (si da, inca mai exista lume care da $2 sa le vada), mancare (mai mult sau mai putin traditionala), bautura "la metru" (si pastrezi paharul) si bineinteles si pe Sfantul Genaro il gasesti, alaturi de care sunt matanii in toate culorile curcubeului (chiar si in forma de inimioare roz) si statuete religioase.

Meniul traditional este format din carnatii italieni cu ceapa si ardei gras calite (prezenti multiplu la orice targ de strada), zeppole (mici gogosele), bracciole, ardei si vinete umplute (deloc asemanatoare cu ce stim noi), pizza etc. S-au strecurat si columbienii cu vita gen pastrama si porumb pe jar. Cofetariile s-au desfasurat din plin cu importuri cat si cu produsele casei. Un magazin faimos a facut un meniu fusion italo-chinez (apropos de Mica Italie fiind "inghitita" de Chinatown) dar la preturi de au cam stat cu mainile in san, pe cand altii nu pridideau cu comenzile.

Am incercat 2 feluri de scoici, pizza de la Motorino (alta pizzarie relativ noua dar care face pizza pe stil napolitan) - o Margherita cu Soppressata iute iar desertul l-am trecut cu vederea ( e totusi zona extraordinar de turistica si nu trimit pe nimeni sa manance in Little Italy). Exista gelato mai bun in alte locuri.

In concluzie, San Genaro poate fi distractiv cam o data la 10 ani. Cam atat iti trebuie sa uiti inghesuiala :D A meritat multe poze insa.

Muzica pe slep

Tot pe 9/11 am fost la un concert de muzica clasica, tinut pe un slep ancorat la umbra podului Brooklyn (pe partea cu acelasi nume). A fost ideea unei violoniste care a achizitionat un vechi slep ce carase tone de cafea in portul orasului, l-a renovat impreuna cu familia si o mana de prieteni, si din 1977 ofera concerte de muzica clasica intr-o incapere inedita.
Pentru comemorarea zilei de 11 septembrie muzica aleasa a fost cu semnificatie - explicata de program.
Violonistul a fost exceptional (nu surprinzator, el este si director artistic al programului Bargemusic). Piesa de Bach a fost absolut superba si abia spre sfarsit m-am gandit sa inregistrez un pic din piesa lui Shostakovich - primul minut din allegretto - care a fost absolut briliant cantata. Sper sa va placa.

Tributul in lumini

Si cateva poze de aseara. Nu foarte reusite, pentru ca una din legile lui Murphy spune ca atunci cand ai 2 trepiede le lasi pe amandoua acasa. Iar mie imi place legalitatea.
Majoritatea facute de pe malul din Brooklyn, pe langa si pe sub podul cu acelasi nume.
Maine-poimaine cateva cuvinte in plus de la un alt eveniment la care am participat aseara.

In Memoriam, iarasi

Au trecut 9 ani. Tributul in lumini il vad in fiecare an si inca mi se pare straniu si dureros si inaltator. Aveti 28 de secunde de film care nu stiu cat e in stare sa redea ce simti cand le vezi aievea.

Romanii si americanii...

... sau "Artista, dolarii si ardelenii", "hotii si vardistii" etc.

Trebuie un pic de explicatie, altfel nu stiu daca se intelege.

Acum cateva luni, prin iunie cred, m-a cerut in vorbe pe ym un (aparent) tanar care pe la a 2-a conversatie mi-a cerut sa-i trimit un ziar despre care zicea el ca este visul lui de copil sa-l rasfoiasca in hard-copy. Am zis ca daca pleaca cineva in Romania voi trimite ziarul. Urma sa plece cineva in iulie, dar a avut prea multe bagaje si nu s-a putut (nu e un ziar de 8 pagini, e format mare si are 3 sectii de zeci de pagini fiecare in cea mai subtire editie, in timpul saptamanii iar editia de duminica este de cateva ori mai mare). Ceea ce urmeaza este probabil a 4-a sau a 5-a (m-ar mira foarte tare sa fie a 6-a) conversatie cu tanarul in cauza.

Ro: cum e vremea in marele mar?
SUA: azi e frumos
SUA: 80F
Ro: mai rezolvi cv cu ziarele alea?
SUA: daca gasesc pe cineva sa plece spre ro si n-are asa multe bagaje, f posibil
Ro: pai si chiar asa de greu e sa pui un pachet la posta? ca us mail cica e cea mai rapida
SUA: am zis ca o sa ma duc eu la posta eventual sa-l trimit asa
SUA: da, nu e usor
SUA: ca eu lucrez toata ziua si ei inchid la 5
Ro: toata ziua?
SUA: 10-7 sau 11-8
SUA: sau 9;30 - 6
Ro: acum vad ca nu lucrezi. asa intro zj de pauza daca poti nu cred ca e mare lucru
SUA: azi e sarbatoare, labor day, toate-s inchise
SUA: iar de obicei cand sunt libera am si eu de facut chestii, nu crezi?
Ro: bine. nu vrei asta e. nu esti obligata
SUA: nu-s dar vad ca trebuie sa ma justific
SUA: recunosc ca nu am tinut ziarul pe lista de prioritati dar nici n-am uitat
Ro: atunci macar spune, ca nu se supara nimeni
SUA: pai n-am ce sa spun, cum ziceam si mai sus, n-am uitat
Ro: daa sunt sigur. mai important e ca voi ,,americanii" sa nu uitati cum se zice coca cola in romana
SUA: ???
Ro: ati devenit toti americani. ndaca va cere cineva un ziar, nu aveti timp, ca sunteti americani
SUA: ce tupeu de roman ai
SUA: conversatia asta va fi salvata sa stii, ca exemplu
Ro: si tu ce americanca superba esti. bine ca ai plecat din romania
Ro: va americanizati rapid ma. vai de voi.
Ro: si eu o pastrez, ba mai mult o pun pe blog
SUA: asisderea, dragule
Ro: pa
SUA: pa

De cumparat, la televizor

Suflata cu 31 de miligrame de aur de 24K, are valoare de $50 dar o poti cumpara cu $20 (daca esti atent la reclame la TV, cateodata e chiar $10). N-ai voie mai mult de 5 bucati (probabil ca sa nu poti sa-i dai in judecata decat in Small Claims Court, unde te costa mai mult sa pierzi timpul decat banii pe care ii arunci pe geam).



Asta e inventia secolului. Pentru ca ma face sa ma crucesc de fiecare daca cand o vad - eu, cea nu prea dusa la biserica. Si Ina se mai mira de nipple covers.



Si asta va jur ca nu e o gluma (asa cum am crezut eu prima data cand am vazut-o, am zis ca am dat de o sceneta din Saturday Night Live, sincer). Iar daca reclama pentru femei are aproape 500.000 de vizionari pe youtube, cea pentru barbati are peste 1 mil. 10 mii. Si recunosc ca e mult mai tare (cu sunet si nu la servici, va rog).

Parcuri putin stiute - Caffey Park, Brooklyn

Tot in Red Hook, doua-trei strazi mai incolo de Fairway, e un mic parculet cu un ponton (sau cum se cheama) care te duce 50 de metri mai aproape de statuia Libertatii. Lumea pescuieste* acolo. Sau poti sta la deconectat de zumzetul orasului. Numeri barcile, taxiurile de apa, vasele de croaziera etc. Sau astepti apusul, daca e o zi frumoasa (nu ploioasa ca azi sau ca atunci cand am facut pozele).

*nu, pestii pescuiti aici nu se mananca. Apa este inca destul de poluata, chit ca mult mai curata decat acum 10-15 ani. Plus ca dupa lege, pescuitul in oras este "catch and release" (prins si dat drumul).

Numitor comun, plaja

Am mai scris de vreo doua ori despre plaja noastra preferata, Long Beach. Daca insa in 2006 era $7 intrarea, acum este $12 - ceea ce se aduna la o suma mult prea mare pentru doua-trei ore de plaja. Asa ca am decis sa incercam Brighton Beach anul asta si deja am fost de doua ori intr-o saptamana, ceea ce e deja de doua ori mai mult decat am ajuns anul trecut la plaja, total. Si se poate ajunge acolo cu metroul.
Alt avantaj: iti poti face cumparaturile de mancare cand pleci de la plaja, magazinele lor inchid la 9-10 seara chiar si duminica. La venire am "agatat" doar o merdenea ruseasca si o "langoasa" umpluta cu ou si ceapa verde (mai exista si cele umplute cu varza, cartof, gem, branza, carne).

Duminica a fost un pic mai aglomerata plaja, in ciuda unei ploicele dupa-amiaza si alta care ne-a gonit (prematur) pe la 7:30 pm. Dar joi a fost chiar lejera.

Nisipul nu e la fel de fin sau alb, nici la fel de bine curatat in fiecare noapte, lumea nu e la fel de "selecta" (majoritari sunt albii upper middle class in Long Beach), dar personal imi place diversitatea etnica din mica Odessa. Si in timp ce ma plimbam de-a lungul apei facand cate o poza ici si colo, ma gandeam cat de reprezentativa este plaja asta pentru New York: toate culorile, toate marimile, toate sexele; oameni de o diversitate uimitoare ce doar vor sa se destinda si sa se distreze macar cateva momente.

Si da, nu e South Beach in Miami si nici Venice Beach in L.A. Nu-s numai trupuri sculptate (mai mult sau mai putin natural). Dar este o detasare, o relaxare, o naturalete in melanjul asta divers, ca nu vreau sa fiu in alta parte decat aici. Cum bine spune cantecul: "I want to be a part of it". :D
Iar pentru cine nu simte la fel, cine nu vede frumusetea in diversitatea oamenilor astora, New York-ul poate fi un chin (cum am mai spus si alta data).

Am incercat sa surprind in poze ce am scris mai sus, nu stiu daca am reusit, eu bineinteles ca le vad cu alti ochi.
Si am pozat si mizeria de pe plaja, na! sa nu mai zica nimeni ca pozez si arat doar ce e frumos in NY. :P

Dog days of summer

Dupa cateva zile de vreme ca-n Las Vegas, nu ma gandesc decat sa ma arunc in apa.

(In)Cantari

"Play me, I'm yours" e un program de arta global creat de artistul britanic Luke Jerram . Inceput in 2008, a ajuns in NYC pe iunie 21 si va tine pana pe iulie 5 (in paralel cu Londra, in aceeasi perioada). Consta in 60 de piane plasate in cele 5 cartiere ale orasului, pe care oricine poate canta intre 9 a.m. si 10 p.m.
La incheierea programului, pianele vor fi donate scolilor nevoiase.

Pianele sunt amplasate in locuri mai mult (intersectii aglomerate) sau mai putin (Lincoln Center) neasteptate, in parcuri (probabil ce a intalnit Alina de curand in Central Park) sau chiar in fata unui oficiu postal. Cei ce canta? diversi - de la copii mai mult sau mai putin talentati, tineri care se amuza si amuza si pe cei din jur, fete frumoase mai mult sau mai putin expresive, office drones la costum care dau un jazz din ei de nu-ti vine sa crezi (si pe care nu l-am filmat, din pacate).

Aveti de vazut cateva filmulete foarte scurte cu prestatiile care le-am intalnit in doar 2 zile in 3 locatii: doua la Gantry Plaza State Park si unul la 33-34th St., si cateva poze, una facuta noaptea la Lincoln Center.