Cum noi nu am gasit Poconos

Cine n-a auzit de Poconos? Mare statiune de munte, reclame peste reclame pentru hoteluri cu jacuzzis in forma de inima sau pahar de sampanie, cu super-mega-hoteluri si superbe partii de schi si de orice sport de iarna. Vara e de pescuit, iar toamna superbe culori ale vegetatiei de munte. Suna bine. Am zis sa iesim si noi din oras macar o zi, superba regiune e la o ora jumate de condus - floare la ureche.

Pe site-ul lor oficial, spun ca la orice chiosc turistic gasesti harti cu trasee scenice si alte informatii. Am gasit 2 locuri care aveau semne cu sageti care indicau chiosc turistic - unul a fost total de negasit, celalalt ne-a indreptat spre un Odd-Lot si un trailer in care se vindeau artificii. Eh, aveam harta auto, am zis ca ne descurcam noi, sau ca pana la urma gasim un alt chiosc. Nici vorba. Cat am bantuit (cel putin 6-7 ore de condus prin zona) nu am gasit altul - mi se pare extrem de ciudat pentru o asa regiune turistica.

Oh, dar ce surpriza. N-am vazut muntii aia deloc. Niste delusoare, da. Dar munti nici vorba. Super-mega-hotelurile le-am evitat din principiu, am cautat viata "la tara". Am reusit sa cumparam niste rosii, porumb si usturoi proaspat de la 2 standuri de pe marginea drumului, dar nimic extraordinar. Cel mai mare oras din zona, Stroudsburg, laudat pentru vivacitatea strazii lui principale, Crystal St, e un orasel de nu stii cand intri in el si nici cand iesi. Am cautat pe strada Crystal vreo jumatate de ora, cand am dat de ea sa vedem ca are 5-6 magazine pe o parte si un asa-zis restaurant pe partea cealalalta (genul de cantina-restaurant, a la Crate and Barrel and such).

Vorbind de mancare, bineinteles ca nu am plecat la drum pana nu m-am interesat ce e bun de mancat prin zona. Foarte laudat un BBQ place intr-un orasel foarte mic. Bun, ajungem acolo, cu chiu cu vai abia gasim de parcare (hm, semn bun) ne asezam la coada (dar ce coada!!! cel putin 20 de persoane, alt semn bun) si salivam la vederea cuptoarelor cu carbuni deasupra carora se perpeleau coaste intregi de vita si porc, si jumatati de pui. Cartofii erau proaspat curatati si taiati, aveau silvercorn si alte minuni ca garnitura. Din pacate, coastele au fost tari/aproape nefacute, puiul a fost doar ok dar garniturile au fost f bune.

Antichitati am vazut pe drum, in rest ne-am amuzat cu diverse nume de localitati si magazine - am trecut pe langa un sat care se numea Scotum, ne-am oprit la Lacul Wallenpaupack (se vad si muntii in poza asta LOL) dar nu ne-am oprit sa fac o poza unei cosmelii pe marginea drumului care vindea antichitati si care se numea "The Fainting Goat". Cred ca vroiam acasa mai repede.

Cateodata e buna o iesire de-asta, poate macar sa-mi aduc aminte ca orasul asta murdar si stressant e viu.