Food - No, facui paine fara sa o framant

De vreo 2 luni, de cand reteta asta a aparut in New York Times, a inceput o frenezie de copt paine acasa. Am tot amanat (mancatori de paine ce suntem noi) pana azi. De fapt ieri. Pentru ca una din frumusetile painii asteia e ca o amesteci azi si o coci maine. Sau ieri si azi, in cazul meu. You get my drift. :)

O sa scriu reteta cum am facut-o eu, dat fiind ca am simplificat un pic manuirea ei. Se cheama PAINE NEFRAMANTATA si e reteta proprietarului unei brutarii din Manhattan, Sullivan St. Bakery

3 cani* de faina** (430 gr) plus inca 3-4 linguri pt presarat
1/4 lingurita drojdie uscata (instant) - 1 gr.
2 lingurite de sare - 8 gr.
1 1/2 apa - 375 ml
o oala cu capac etans, din fonta sau emailata sau ceramica sau sticla termorezistenta (sorry, dar fara asta nu se poate) cam de 4 quarts/litri

*cana este masura standard de bucatarie de 250 gr., desi o cana de faina nu are aceeasi greutate cu o cana de apa, dupa cum bine stim cu totii - de unde diferenta de greutate

**reteta originala e pentru faina alba (all purpose) dar eu am folosit 2 cani si jumatate de faina alba si o jumatate de cana de faina integrala. Se mai poate combina faina alba cu secara etc, dar "invitata" sa nu depaseasca 20% din totalul fainei. Daca se foloseste amestec de faina se poate sa ia 2-4 linguri de apa in plus - integrala, secara etc. absorb mai multa apa. Aluatul trebuie sa fie moale (vezi poze)

Deci, la treaba.
Intr-un castron se amesteca faina, drojdia si sarea. Se adauga apa si se amesteca pana cand aluatul e omogen; aluatul va fi moale si lipicios. Se acopera castronul cu folie de plastic si se tine ferit de curent si frig (eu am infasurat castronul in prosoape de bucatarie si l-am bagat in cuptorul stins, bineinteles; daca e frig in casa, becul de la cuptor aprins ajuta) cel putin 12 ore, pana la 20 de ore. Se poate pastra si mai mult (24-48 ore) la frigider, dar de ce? :) Eu am tinut-o pe a mea 18 ore.

Dupa minimum 12 ore, aluatul ar trebui sa aiba mici bule de aer la suprafata - semn ca e gata de prelucrat. Se varsa pe un fund de lemn presarat cu faina, se presara si aluatul cu un pic de faina, si cu o lingura sau paleta de lemn (sau manutza daca asta preferati) se impatureste in 3 de vreo 2 ori. Aluatul e inca foarte moale - asa trebuie sa fie. Se presara cu un pic de faina. Se acopera cu folia de plastic din nou (nu trebuie sa fie acoperit strans) si se lasa 15 minute sa stea.

Aici e unde am improvizat eu manuirea aluatului: am uns un castron cu foarte putin ulei (de fapt un servet de hartie cu un strop de ulei) si am presarat faina in tot castronul (in felul asta faina se lipeste de ulei si sta pe marginile castronului si face pasul urmator mult mai usor). (TIP: oricand a fost de presarat faina am folosit o sita de ceai, in felul asta a fost mai uniform). Se dau mainile cu faina si se formeaza aluatul intr-o bila (cu aproximatie, dat fiind ca aluatul e inca moale) si se pune in castronul pregatit, se presara iar cu un pic de faina. Cica partea neteda sa fie in sus. La mine n-a fost nimic neted. Nu conteaza, uite ce frumusete a iesit oricum. Se acopera cu un prosop si se mai lasa 2 ore la odihnit. Ar trebui in timpul asta sa creasca cam dublu.

Cu o jumatate de ora inainte sa-i sune ceasul, se pune oala cu capac cu tot in cuptor, care se incinge la 450F/235 C.

Se toarna aluatul in oala incinsa (m-am ajutat de o paleta ca sa desprind aluatul de castron), se pune capacul si se coace 30 de min. Se scoate capacul si se mai coace inca 20-25 de min, pana se arameste frumos.

Se lasa sa se raceasca pe un gratar cel putin 45 de minute. Stiu ca e greu de rezistat, dar stim cu totii ca se incruzeste miezul daca o tai mai devreme. Si gata. Super-extraordinara paine.

Acum, sincer, eu am scris o polologhie intreaga pentru ca am dat amanunte dar practic amesteci ingredientele, uiti de ele o zi, dupa care fatzai un pic aluatul si il coci. Extrem de simplu. Si na, am facut si poze pas cu pas.