Ratatouille / Confit Byaldi

Filmul a fost foarte dragut, dar mai mult de-atat, a iscat o tornada de Ratatouille in bucatariile lumii.

Mai ales ca reteta din film ii apartine (cum spuneam) lui Thomas Keller, vestit chef la un vestit restaurant din California.

Schimbarile care le-am facut retetei originale:

- dupa ce am terminat piperada am lasat-o sa se racoreasca oleaca si am facut-o aproape ca o pasta cu ajutorul unui "stick blender". Recomand.

- nu am avut rosii decat din cele pitice dar nu mi s-a parut a fi o problema (si n-a fost), a trebuit doar sa pastrez proportiile

- am folosit vanata normala si nu din cea japoneza, si iarasi nu mi s-a parut o problema, am ales o vanata cat mai subtire si tanara ca sa nu aiba multe seminte - de fapt cred ca vanata a fost partea mea preferata din toata afacerea. Ba nu, si piperada. Si vinegreta. :))
Cred ca vanata japoneza a fost preferata in reteta pentru diametrul ei, care este mai apropiat de diametrul unui dovlecel si unei rosii. Daca nu va pasa (cum nu mi-a pasat mie), taiati felia de vanata in jumatate si o plasati diagonal. Gustul o sa fie acelasi.

Acum, reteta originala de ratatouille este relativ mai simplu de pregatit. Si am mai facut-o in trecut. Si tocmai pentru ca reteta lui Keller mi s-a parut mai deosebita, am mai incercat o data. Verdictul? Excelenta, o recomand.

Personal, o sa incerc data viitoare cu ardei gata copti, la borcan. Asta o sa salveze mult timp si o sa vad daca face chiar asa mare diferenta. Si o sa incerc asta foarte curand dat fiind ca inca mai am legume ramase.

A taste of Russia, indeed

O alta zi, o alta excursie. Profit de vremea frumoasa si compania unei prietene la fel de doritoare de explorari ca si mine si ma duc haaat, depaaaarte, tocmai in sudul Brooklynului.

Brighton Beach, cu o istorie de aproape 150 de ani, intotdeauna competitoare a invecinatului Coney Island, a devenit renumita abia in anii '70 - ca rezidenta a imigrantilor rusi care au reusit sa paraseasca in masa sovietica uniune; poarta si porecla de "Mica Odessa", dupa orasul de origine al multora dintre primii-veniti.

Blocuri la plaja, care plaja e superba (de ce nu am descoperit-o pana acum? nu stiu) si aliniata cu terase. Un cartier intesat cu magazine rusesti, cu marfa ruseasca, de la mancare la pantofi si haine si cosmetice. Vanzatoare care nu vorbesc engleza mai deloc. Preturi mai mult decat rezonabile. Cred ca-si scot parleala cu preturile la restaurante, care au renumele de foarte scumpe - dar care deasemeni au programe artistice cu fete imbracate in 2 pene si 3 paiete. Exista un zvon chiar de fantani cu vodca. (kidding, asta am inventat-o eu dar sincer, nu mi s-ar parea imposibil).

Centrul comercial este Brighton Beach Avenue, intretaiata de mai multe Brighton Beach St. numerotate. Simplu. Nu se pierde nimeni. Esti pe BB Ave. cu BB 1 sau BB 5 - mai simplu de atat nu se poate. Pe Avenue, miriada de magazine.

Standuri de legume si fructe (calitativ bune, rusoaicele nu cumpara orice) la preturi cam jumatate comparat cu cele din cartierul meu, fara sa mai vorbim de Manhattan - doar un exemplu: visine la $2.49/lb - fata de $6.99 la piata de fermieri. Am luat ardei grasi rosii si galbeni, zmeura, mere verzi si rosii pitice, smochine verzi (carora le-am gasit o reteta chiar asta-seara, probabil o voi documenta) si o mana de visine care ma gandesc sa le fac visinata.


In fata unora din magazine, tarabe cu gogosi si pateuri. Umplute cu branza, gem, cartofi, varza si... altele. De toate formele si marimile, cu tot felul de aluaturi si foietaje.
Intrand in magazine e alta poveste. Am intrat doar in doua si sincer ne-a fost de-ajuns. Unul dintre ele, M&I International, m-a facut sa hiperventilez de parca veneam din Romania anilor '80:

salamuri si carnati de zeci de feluri (am gasit un sortiment de kielbasa (in poza, carnatul mai gros) dupa care ma topesc si care e greu de gasit), sangerete (de doua feluri, cu kasha sau fara, luat fara), pui afumat la preturi mai mici decat puiul proaspat la mine in cartier (c'mon, $1.99/lb pt. pulpe si $4.99 pentru piept???) si care este incredibil de fraged si gustos. Peste afumat, marinat, icre de toate culorile (ok, doar rosii si negre :P), cofetarie, macelarie, counter imens cu mancare gatita la preturi super-rezonabile si care arata si mirosea delicios, counter imens de branzeturi si lactate, iar in mijlocul magazinului, vrafuri de conservaraie (compot de zmeura si ciuperci de padure murate, anyone?) si un counter de paine caruia nici macar nu i-am aruncat o privire.

Am mancat la fata locului un peste prajit (gen cod) si cativa pestisori mai mici, o sarma imensa (care a plecat la pachet si a fost gustarea de mai tarziu - absolut delicioasa) si am gustat un pic dintr-un orez foarte interesant (cu morcov si ceea ce cred ca erau stafide? cu o vaga aroma de scortisoara? sau nucsoara?) si un cubulet de porc care parea facut la tava, cu un gust foarte asemanator pastramei. Foarte interesant.

Al doilea magazin: inafara de conserve turcesti, halva si rahat la cutii, gemuri si compoturi (care le gasesc langa casa in cea mai mare parte), pe lateralele magazinului sunt sertare mari cu tot felul de fructe uscate si confiate, seminte, rahat varsat, bomboane de toate felurile (tot varsate), ciocolati, condimente... Jeez, e ca pestera lui Ali Baba acolo.

Intr-un final am ajuns acasa cu 3 sacose arhipline cu... chestii. Si planuri sa mai vizitez si altadata.

Si-am incalecat pe-o sha... well, mai mult 4 metrouri schimbate, dar... asta e povestea mea pe ziua de azi.

Floare de ananas

OK, e doar o prajitura in genul tortului de mere, doar ca un pic mai... evoluata.

Ii zice "upside down cake".











- Un ananas proaspat
- 1/2 cana visine scurse foarte bine (sau visine uscate reconstituite) taiate marunt
- 1 cana de faina de prajituri* (sau 1 cana faina normala + 2 linguri de amidon + 1/2 lingurita de praf de copt se dau prin sita de cateva ori, mai asa, spre 10 ori)
- 1 1/2 lingurite praf de copt
- 1 1/4 cani de zahar (impartit in 1/2 de cana si 3/4 cana)
- 12 linguri de unt la temperatura camerei (180 gr)
- 2-4 linguri de zahar maro
- 2 lingurite esenta de vanilie
- 2 oua mari
- 6 linguri lapte

Intr-o tigaie mare(sau cratita nu foarte adanca) se topeste 1/2 cana de zahar pana cand se caramelizeaza. Se ia de pe foc si se intinde caramelul pe tot fundul tigaii. Daca exista vreo 2 linguri de zahar maro, se presara peste.

Se incinge cuptorul la 350F/175C

Se ia ananasul proaspat, cojit, se taie o felie rotunda apoi se taie in jumatate, se scoate miezul si apoi se taie felii cat se poate de subtiri (2-3 mm). Se aranjeaza in tigaie prima data felia rotunda in centru, apoi jumatatile de felii se aranjeaza concentric si sa se petreaca usor. Se fac 2 randuri.

Intr-un castron (de mixer sau nu, dupa buget) se amesteca bine untul cu restul de zahar (3/4 cana), se adauga ouale cate unul amestecand bine dupa fiecare. Se pune laptele si vanilia. Se adauga faina in ploaie, curatand marginile castronului (sa nu ramana faina neincorporata). Cu o spatula se impaturesc visinele in aluat. Se toarna aluatul peste ananas in tigaie si tigaia pe o tava de cuptor. Se pun ambele la cuptor 45 de minute pana cand e aurita si o scobitoare iese curata din aluat daca e intepat in mijloc.

Cand se scoate din cuptor se pune o farfurie mare deasupra, se intoarce invers si daca a lasat ceva zeama se toarna deasupra prajiturii. (nu trebuie sa mai zic sa se faca operatiunea cu manusi, atentie e fierbinte si s-ar putea sa aiba zeama la temperatura smoalei, da?)

Se serveste simpla, cu frisca sau cu inghetata, sau cu inghetata cu frisca. E super.

*se poate folosi si faina normala dar o sa fie mai putin pufoasa.

Bastille Day

Sambata a fost Ziua Bastiliei cand Franta isi sarbatoreste independenta. Ieri a fost un targ de strada*, micut - doar 3 strazi, care se tine in fiecare an si la care nu am ajuns niciodata pana ieri.
Mancare excelenta, desi nu multe standuri, cele cateva au fost total diferite de targurile de strada obisnuite. Payard si Bouchon au avut standuri - 2 din cele mai vestite nume ale cofetariei frantuzesti, cat si cateva restaurante (tot frantuzesti) din NY. Prajitura din poza, de la Bouchon, e aproximativ la fel cu prajitura noastra cu visine (care bineinteles ca poate fi facuta si cu caise, nu?). Buna, nimic de zis.
Iar astea se numesc spaghete Kombu, pe care o sa le vanez cat de curand, sa vad daca le gasesc - absolut superbe, cu un gust de alge de mare foarte pronuntat. Fructele de mare sunt cele mai micute vazute de mine vreodata - mai ales sepia. Excelent, excelent. Ar fi fost dragut sa-mi aduc aminte si numele restaurantului care le vindea :)

Mai multe poze aici. S-a jucat petanque, a fost o scena cu o formatie (speram sa vad si fetele cu can-can-ul, dar se pare ca am ajuns tarziu) si la sfarsit o tombola cu premii de la pate de foie gras sau cina pentru 2 persoane la restaurant, pana la o vacanta de o saptamana in Paris sau o saptamana in Martinique.
N-am stiu de tombola, la anul ma duc special pentru asta :))

*Targurile de strada in NYC se petrec in weekend din aprilie si pana in octombrie. Se inchide traficului auto o portiune de strada (mereu alta) si se inchiriaza spatiul vanzatorilor de diverse: de la sosete si haine pana la mobila si de la apa la sticla pana la mozzarepa. (Ce este mozzarepa? intr-un episod viitor). Din pacate vendorii sunt mereu cam aceeasi si devine plictisitor.
Marimea targului (lungimea, mai corect spus) variaza de la 3 strazi pana la 20. Concomitent cu targul francezilor, ieri se tinea alt targ pe Madison Ave. de la 42nd St. pana la 57th - deci 15 strazi lejer, maricel bine.

E iar timpul...

A venit iar vremea cand piata de fermieri e o aventura - cam scumpa aventura insa, deocamdata.
Superbele corcoduse, $6/lb (aprox.$14/kg). Asta ca tot a scris Romer!can despre corcodusele de la marginea drumului in Bucuresti.


Visinele, $3.50 pentru 450 gr. (daca reusesti sa te convingi ca-s 450 de grame in cutiuta aia) sau $6 pentru 750 gr.


Rosiile inca foarte scumpe (am dat $4 pe 3 rosii destul de micute, dar am niste mozzarela buna care asteapta sa fie folosita intr-o caprese de care mi-e pofta de toamna trecuta), mazarea in teaca cam $10/kg, porumbul e ieftin ca de obicei dar inca mic si nedezvoltat, busuiocul miroase superb... Dragut, dar inca nu suficient sa ma faca sa vin acasa cu sacosele incarcate.

Si deci sunteti la curent cu preturile de la piata acum. :))

Sushi/Sashimi acasa

Well, pentru mon ami J. - "sushi grade" somon si ton. Taiat felii subtiri si servit cu wasabi si sos soia, se numeste sashimi si ce se vede aici e mai mult decat suficient pentru 2 persoane. Fie pentru fasiute subtiri invelite in orez si alge (sushi maki), sau feliute asezate pe imbucaturi de orez (nigiri sushi), aceeasi calitate de peste se foloseste.

Asa arata prezentarea la restaurant, unde de obicei pe platou sunt cam 5 feluri de peste. (in stanga jos feliutele rotunde sunt muschiul unei scoici care se cheama scallop in engleza, nu stiu daca exista cuvant in romana si mi-e lene sa caut).
Orice intrebari sunt bine venite daca exista. :)

Aud ca e un restaurant de sushi relativ nou deschis in Unirea (etajul 4 or so?). Cine-l incearca sau l-a incercat: as aprecia un scurt comentariu despre cum este/preturi/etc.

De vazut Ratatouille

Daca iti place mancarea buna, sau daca iti plac desenele animate bune, sau daca iti plac filmele bune - nu rata Ratatouille. Superb.

(Scenele cu mancare au fost pregatite de un foarte faimos bucatar, Thomas Keller, si apoi transpuse animat de Pixar. Vezi clipuL)