Happy Halloween!

Cupcakes sunt prajiturile de moda veche ale americanilor. Desi mereu prezente in cofetarii, popularitatea lor a scazut de ceva vreme odata ce calitatea ingredientelor folosite s-a degradat - untura vegetala in loc de unt fiind un exemplu. Cupcake a ramas una din prajiturile facute in casa, foarte des intalnita la zile onomastice ale copiilor sau la targurile cu scop de strangerea de fonduri pentru diferite cauze filantropice.

Cu mai multi ani in urma, in NYC pe o strada din Village s-a deschis o micuta cofetarie care a devenit foarte faimoasa - Magnolia o cheama - si curand cupcakes au reintrat in voga. Un episod din serialul "Sex and the city" unde Carrie musca pofticios dintr-o cupcake cu crema roz nu a facut decat sa o duca la rang de punct turistic (sunt realmente autobuze cu turisti care opresc acolo)

In ultimii cativa ani zeci de cofetarii au urmat exemplul Magnoliei si fan-ii au intrat intr-o frenezie nebuna in cautarea cupcake-ului perfect: blatul umed si nu uscat, aromat, iar crema (care se cheama "frosting" - doar o informatie inutila probabil) sa nu fie prea untoasa, nici prea dulce, nici prea-prea nici foarte-foarte...
De cele mai multe ori insa sunt mediocre: un blat cu o crema dulce dar colorata pastel si cu sprinkles colorate (de unde si succesul nebun al Magnoliei, nu? ia un produs banal, fa-l cum trebuie si bum! killer!).

In fond un desert foarte usor de facut dar care trebuie sa fie cat mai aproape de perfectiune - caci pentru americani este ceea ce le aduce aminte de copilarie - si well, mama sau bunica facea cele mai bune cupcakes... Variatiunile sunt multe - blat de ciocolata cu crema de ciocolata, blat galben cu crema de ciocolata sau vanilie, sau cu arome complementare (acum toamna, dovleac cu crema de ghimbir e un exemplu).


De mult am vrut sa-mi incerc mana la cupcakes si in sfarsit am reusit.
Preferatele mele sunt cele cu blat rosu, facute dupa reteta sudista de tort Red Velvet - este un blat de cacao cu multa vopsea alimentara (insa poate fi folosit si suc de sfecla rosie) iar crema este din branza crema si unt cu zahar, vanilie si nuci.

Ce zi mai potrivita decat Halloween pentru un Red Velvet Cupcake? (si nu, nu m-a muscat uratul de deget, e vopsea alimentara :)) )

O sa scriu reteta care am incercat-o eu peste 2 saptamani cand voi avea mai mult timp liber. Acum ma scuzati dar trebuie sa ma duc la parada, sper sa vin cu poze. :)

Catedrala Sf. Patrick

Ocupa un block intreg in inima Manhattan-ului (intre 5th si Madison Ave. de la 50th la 51st St.), este scaunul arhiepiscopului de New York, implineste 150 de ani, opreste hoarde de turisti care incearca sa ii fotografieze turlele zvelte si dantelate, e impunatoare dar deloc opresiva.

Gazduieste atat nunti cat si comemorari (cele mai importante de dupa sept. 11 aici s-au tinut), are usile deschise toata ziua si, dupa stilul Catolic, lateralele sunt alcatuite din altare care sunt adevarate opere de arta - desi nu cred ca poarta vreo semnatura faimoasa.


Chiar daca nu va incearca nici un gand pios la ora asta, sper sa va bucurati de cele cateva poze. Cu regrete ca extraordinarele vitralii nu se lasa fotografiate prea usor.

Legende live

Si deci mergi la piata si la libraria de langa se anunta o vizita a lui Tony Bennett care tocmai a scos o carte despre pasiunile lui, pictura si muzica. Cum sa nu te duci sa vezi live o legenda, chiar daca nu esti mare fan in realitate? Macar pentru faptul ca s-a nimerit sa fii acolo chiar cu 10 minute inainte de eveniment si tot nu merita pierduta ocazia, nu? :)

Pentru cine nu stie cine este personajul (desi greu de crezut sa nu fi auzit "I left my heart in San Francisco" sau "They can't take that away from me") - un clip cu el si Christina Aguilera.

Dulce Octombrie

Am vrut doar sa ramana in anale ca in 20 octombrie a fost inca vreme de sandale si o jacheta usoara (sau in cazul meu un sal) a fost de ajuns pentru racoarea serii. Am avut cateva zile unde temperaturile au scazut sub 20C/60F, dar in rest inca avem zile cu 20-23C. O fi incalzirea globala dar in egocentrismul meu caracteristic nu pot sa spun ca nu ma bucur de cat de placut este afara.


Orasul insa a intrat in programul obisnuit - patinuarul de la Rockefeller Center s-a deschis pe 6 oct, ca in fiecare an. Si ce daca patinam in sorturi si tricouri fara maneca? :)

Crap* crocant

Am mai scris despre Saigon Grill dar am o adaugare.
La prima vizita acolo, cineva la masa alaturata a comandat un peste intreg care arata asa de bine ca de atunci mi-a tot ramas gandul la el. Si cum iar intamplarea a facut sa nu stim ce vrem sa mancam dar eram langa SG, am decis sa incerc acel spectaculos peste.

E urat dar arata bine, nu? :))
Ingenios desfacut de pe sira, foarte usor de desprins in bucati, suculent dar invelit intr-o coaja crocanta si tavalit intr-un sos dulceag-picant si servit cu sticky rice - ce as putea sa mai spun despre el? Foarte delicios.
Iar ciresele maraschino in loc de ochi? Genial!! (americanii au in mare parte oroare sa manance orice mancare cu ochi, de unde mi s-a parut foarte amuzanta prezentarea).

In treacat fie spus, am si uitat care a fost felul celalalt comandat (inafara de imposibil sa nu iei cristalinele dumplings cu creveti) desi imi aduc aminte ca nu a fost rau deloc - dar deloc. Doar ca pestele a fost memorabil.

*Specia se cheama "sea bass" - si habar nu am daca in romana exista corespondent. I-am spus crap pentru ca are carnea asemanatoare.

Noaptea la spitalul de nebuni

Intre Manhattan si Queens e o mica insula care de-a lungul timpului a avut cateva denumiri, cea curenta fiind Roosvelt Island. Accesibila prin teleferic sau metrou din Manhattan sau cu masina sau metroul din Astoria, Queens, Roosvelt Island e acum un cartier rezidential linistit in izolarea lui.


Aseara am fost pe insula pentru un eveniment artistic care are loc doar 2 zile, de la 7 pm pana la 1 am. Un artist canadian a avut ideea sa instaleze 100 de corturi din panza, in care diversi artisti au creat dupa propriile viziuni o atmosfera care sa reaminteasca drama petrecuta in spitalul vechi de pe insula - care intre 1856 si 1950 a gazduit nu numai bolnavi cu pojar, ci si pe cei saraci sau nebunii care nu mai aveau loc la Bellevue (asa cum noi stim de spitalul 9, asa americanii stiu de Bellevue). Se stie destul despre conditiile oferite bolnavilor, dar se vorbeste prea putin: pe langa tratamentele barbarice la care erau supusi, un alt fapt socant este rata mortalitatii nou-nascutilor in spital - despre care se spune ca este cea mai mare consemnata vreodata.

Instalatia pe care am vizitat-o ne reaminteste despre povesti nespuse. E trist si nostalgic, sentimentul fiind amplificat din cand in cand de sunete de trompeta in ecou din lateralele spatiului, un clopot ce suna stingerea, actori care traverseaza parcul printre vizitatori si corturi - o femeie nebuna care canta a jale, o alta care canta un cantec de leagan unui copil ce-l duce in brate...

S-ar putea sa mai apara poze noi intr-o zi-doua, dar pana atunci restul setului aici.

Atlantic Antic

Inca un festival stradal care iese din obisnuit. Tinut tot o data pe an, in Brooklyn pe Atlantic Ave. (de unde numele), Atlantic Antic are arome caraibiene si arabe - dat fiind ca strada e impanzita de restaurante si magazine specifice. Sau ar trebui sa spun "a fost"? pentru ca si zona asta e atinsa de gentrificare ca tot restul orasului. Apartamente de lux se contruiesc, hipsteri se muta in zona, magazinele incet-incet se schimba din marocan in ecologic si din jamaican in cofetarie la moda...

Dar cum spuneam si despre Coney Island, nu inseamna ca schimbarea e de rau. Din contra, am gasit cartierul (nu mai trecusem pe-acolo de ceva ani) mai curat, mai tanar, mai hip.

In fine... despre festival. Din pacate, cu programul nostru am ajuns in ultima ora si abia am avut timp sa-l strabatem; la intoarcere deja erau fortati sa stranga. Am incercat sa luam jerk chicken (pui jamaican) dintr-un loc si au refuzat pentru ca le era frica de amenda - in ciuda faptului ca aveau gratarul plin cu bucati de pui, . Dar... A fost muzica si au fost ponei si clowni

si a fost mancare buna. Cum spuneam insa, nu am apucat sa mancam prea multe. Un stand al unui restaurant spaniol vindea paella si pe gratar se frigeau sardine (yumm!!) dar coada era imensa. Porumb am zis ca luam dupa ce mancam ceva serios, dar s-a facut prea tarziu.


Am reusit insa sa luam niste trigoane cu ciuperci de la un magazin-bacanie marocan si kataifi si alte delicatese de la brutaria vecina lui.

Ca de obicei, cateva poze in plus aici.