Met - The End (for now)

Si ultimele "picaturi" de la Metropolitan - doar ca sa fie aici. Joc de sah si sculpturi in lemn medievale, detaliu din "Moartea lui Socrate" si sala olandeza. Si uitasem zeita care tine companie in cafeneaua muzeului.

Incotro?

Ultimele saptamani au demonstrat cu prisosinta ca a sosit sfarsitul inceputului unei crize pe care o asteptam demult. In ultimii ani s-a simtit un declin semnificativ - calitatea vietii s-a deteriorat evident, desi suficient de incet ca subiectul sa poata fi ignorat. E mai usor sa-ti indrepti atentia asupra trivialului decat sa analizezi ceva ce nu s-a concretizat inca si nici nu stii (tipic optimist) daca se va concretiza vreodata. Insa a venit momentul cand nu se poate sa nu observi vijelia din jur. Cred eu.

Criza financiara prin care trece America acum e evidenta, doar daca ai trait in vreo pestera nu stii ce se intampla. La fel de evident ca este o criza internationala si ar trebui sa ne pese indiferent cat de departe suntem de epicentrul problemei.

Si nu pot sa nu inghet in uimire cand intalnesc pe cate cineva care, cu ochi mari, spranceana ridicata si un vag zambet in coltul gurii arunca un "so what? what's the big deal about it?"
Si chiar asa, care-i problema? Persoana in cauza mananca take-out (si majoritatea afacerilor nu au indraznit sa ridice preturile prea mult de teama sa nu-si piarda clientii care se raresc oricum), nu conduce (iar pretul transportului in comun e acelasi), are o slujba care probabil i se pare scrisa-n piatra, barurile de week-end au grija sa nu-i ramana mare lucru in contul din banca. Nu i s-a intamplat sa fie atacat in strada inca si nici nu crede ca i se va intampla vreodata, chiar daca ceea ce aude si vede in media contrazice raportul politiei cum ca rata crimelor tot coboara. Nici nu vede cum il afecteaza pe el faptul ca se maresc taxele de proprietate sau ca s-a cerut reintroducerea taxei de commuter (pentru cei ce nu locuiesc in NYC dar lucreaza aici). Sau ca se cere ca o suma enorma sa fie taiata din bugetul agentiilor guvernamentale in timp ce agentia "banu' cu coasa" incepe sa ia la puricat taxele pizzariilor (care fac in cea mai mare parte incasari in bani gheata).

Nu fac parte nici din categoria celor ce vad soup kitchens in viitorul apropriat, asa cum s-a intamplat in anii '30. Dar nu pot sa nu ma intreb ce efect va avea in timp faptul ca guvernul practic cumpara majoritar companii financiare (nu suna ca un pas spre socialism?). Nu pot sa ignor ca cel ce a creat in mare parte situatia de fata va iesi din scena curand, cu zambetul cretin pe fata si "dupa mine potopul" scris pe frunte, iar eu la alegeri sunt pusa in situatia sa votez pentru un republican basit care si-a ales vice-presedinte o amazoana alaskana (pe care nu o vad capabila nici sa numeasca 10 capitale internationale) sau pentru un democrat care mi-ar da ocazia sa arat ce tare fac eu parte din timpuri moderne avand ocazia sa votez "negru" (el e de fapt mulatru, dar termenul nu mai e politically corect demult). Nu am probleme cu nicio culoare a pielii, problema mea cu el este ca nu-l vad capabil nici sa-si faca balanta contului personal de checking. (Si ca il simt ca pe o persoana extrem de rece si rea - dar asta e problema mea.)

Se intampla multe lucruri ilogice care imi fac capul sa explodeze - de la sumele enorme care tara le imprumuta in timp ce cheltuieste inzecit pe un razboi cretin si inutil, pana la bancile care sunt in una din cele mai mari crize financiare si continua sa deschida sucursale la fiecare colt de strada (nu e o exagerare, in Manhattan e greu sa mergi mai mult de 2-3 strazi fara sa dai de o banca, sunt intersectii care au 4 banci la 4 colturi) - si nu-mi trebuie un master in finante sa inteleg ca nu este chiar cea mai inteligenta miscare. Nu pot sa pricep cum se poate ca tot the little people sa plateasca, pe fata, pentru greselile rechinilor din finante. Incep sa cred la modul serios ca cineva-cumva-undeva incearca sa distruga tara asta din temelii ca sa o refaca dupa propriile interese - o fi o conspiracy theory dar asta tind sa cred acum, o sa fiu fericita sa aud rasete daca va fi dovedit ca gresesc.

Chinezii au o urare: "Sa traiesti vremuri interesante". Mie imi suna mai mult a blestem zilele astea. Si please, nu vreau sa mai aud happy cheerleading bullshit - trebuie sa fiu intr-o stare de spirit deosebita ca sa pot sa inghit optimism nefondat. Desi, fericiti cei saraci cu duhul...

Battery Park City

Construit pe locul fostului cartier grecesc, nascut odata cu inaltarea turnurilor Gemene (de trista amintire) si situat chiar in spatele lor de-a lungul raului Hudson, Battery Park City se intinde de la Battery Park in sudul Manhattanului pana la jumatatea Tribecai. Loc de promenada, jogging, ciclism - este intr-adevar un oras in sine. Parte rezidential si parte comercial, este cartierul unde se afla World Financial Center - gazduind firme ca Merrill Lynch, American Express, Dow Jones si Wall Street Journal, printre altele.

In partea lui de nord se afla Winter Garden, un atrium/mall (poza a 3-a, cladirea de sticla din margine stanga) cu o terasa ce gazduieste la marginea ei portul de yachturi North Cove. Oriunde de-a lungul lui poti privi traficul de vase de tot felul (de la iole la yachturi, taxi/ferry sau nave de agrement) si cele mai spectaculoase apusuri de soare din NYC.

Va place rap-ul?

...sau continuarea povestii despre cascadele orasului. Dupa ce aproape au inghitit doi indivizi ce se plimbau in caiace pe rau si dupa ce proteste din ce in ce mai puternice cer sa fie inchise inainte de termenul de 13 octombrie pentru ca distrug copacii din jur (apa sarata care e pulverizata in aer le incetineste procesul de fotosinteza), unii au decis sa adopte un punct de vedere mai in gluma - mai in serios.

Personal am gasit video-ul foarte haios. Plus ca ofera ocazia sa-ti imbogatesti vocabularul cu ceva expresii inedite (adica, sa nu aveti copiii pe langa voi cand va uitati la film, daca e nevoie sa fiu explicita).

Si promit, data viitoare va plimb iar prin oras. :D

New York Style

Mi s-a parut foarte interesant si haios raportul lui Bill Cunningham (faimos fotograf la New York Times - pentru cine nu stie) despre cata durere o femeie new-yorkeza e in stare sa indure. Daca aveti 3 minute, fotografiile sunt dementiale: o adevarata galerie de moda. Cred ca si baietilor le va placea si poate, poate - cine stie? - vor intelege un pic de ce femeile au fetisul pantofilor.

Pentru ca vine toamna...

Se apropie Haloween-ul sau, pentru ca vine frigul, poate vreti sa va tricotati ceva si e nevoie de inspiratie pentru un costum, un pulover, ceva.

Costume de la Met - create de creatori de moda celebri pentru filme (sunt sigura ca unele le veti recunoaste, eu una nu le recunosc chiar pe toate). Si la intamplare, costumul Speedo LZR Racer, ca cel purtat de Phelps la Olimpiada.

Cateva in plus aici.

Pentru ca...

...nu numai ca mii de oameni au fost rupti de viata, de familii; nu numai ca 2 cladiri care erau reprezentative orasului au fost distruse si i-au lasat profilul stirbit, ci si pentru ca ne-a schimbat viata sensibil in ultimii 7 ani si se pare, progresiv in viitor - de la felul cum calatorim pana la paranoia zilnica a pachetelor uitate, a fotografierii unei cladiri sau statii de metrou, suspiciunii oricui poarta un nume musulman, temerii ca oricand treci un pod exista posibilitatea sa nu ajungi la capatul lui... si multe, multe altele. E adevarat ca NYC nu va mai fi niciodata acelasi ca inainte de 9.11.01

p.s. pentru cine nu stie: in fotografie sunt luminile tribut care au fost aprinse in fiecare an in preajma tristei aniversari. Vazute din preajma bazei, se unesc in cer undeva, iar in lumina lor zboara sute si mii de gaze care stralucesc ca mici orbi, facandu-te sa te gandesti la suflete. Provoc pe oricine le priveste pe viu sa-mi spuna cu sinceritate ca nu e asa.

O bucatica de 5th Avenue

Intre strazile 56 si 58: moda (una din vitrinele de la Bergdorf Goodman), arta (cel putin asta e functionala - gratie lui David Byrne, cantaretul) si more nekkid people la Abercrombie & Fitch.

Mancare de vinete

Deoarece mancarea de vinete pe cat e de buna pe atat e de nefotogenica (si zau ca n-am avut chef de stilat si aranjat), incep cu poza unor vinete un pic mai neobisnuite - dar reteta e pentru orice fel de vinete, normale sau anormale. Care acum sunt in sezon, tinere si proaspete si fara seminte (deci nu mai e nevoie de "pus la sare si lasat 30 de minute, spalat si stors...") Saptamana trecuta am incercat cu vinete albe si a fost la fel de buna.

-O vanata mijlocie, taiata in cuburi de 3-4 cm.
-o ceapa medie, taiata marunt
-un ardei gras rosu mic, taiat cubulete
-3 rosii mari, cojite si taiate felii sau cubulete (cu suc cu tot)
-usturoi dupa gust (eu, 3 catei mari) taiat f marunt (sau dat prin razatoare)
-patrunjel
-1 lingurita sare
-2-3 linguri ulei (de masline de preferat)

Intr-o cratita se caleste ceapa in ulei pe foc mediu cateva minute, se adauga ardeiul, vanata, rosiile, sarea si, daca e nevoie, 2-3 linguri de apa. Se amesteca bine (dar cu mila) si se lasa la foc mic-mediu, semi-acoperita, 30-45 de minute, pana se inmoaie vinetele bine. Nu se amesteca, eventual doar se scutura un pic cratita din cand in cand. Decat daca se doresc vinetele sfaramate si mancarea sa arate mai mult ca o zacusca - ceea ce nu e neaparat rau. :P
Se adauga usturoiul si patrunjelul, se ia de pe foc. Sau se ia de pe foc si se adauga patrunjelul si usturoiul. Ce confuzie! :))

Se serveste rece sau calda, simpla sau ca garnitura la carne. Super-nemaipomenit merge cu miel, zic eu.

Arta clasica

Adevaratul Metropolitan. Pe terasa unde e expus Koons, impins intr-o parte, strivit intr-un perete banal, un Rodin.

In rest, bits and pieces care mi-au atras atentia si mi-au placut. Cea din urma cu dedicatie pentru Amalia :P

Mai urmeaza cateva picaturi, candva-curand.

Arta Moderna

Am ajuns intr-un final la Metropolitan Museum of Art sa vad expozitia lui Jeff Koons - candva publicizat pentru casatoria lui cu Cicciolina (si arta aferenta nascuta din impreunarea absolut... uhm... sublima) insa actualmente divortat de... uhm... gratioasa si considerat cel mai bine platit sculptor modern in viata. Are in expozitie 3 bucati arta si desi nu-s mare amatoare de arta moderna, trebuie sa recunosc ca sunt intrigata de Koons - atata timp cat nu este vulgara si groteasca, arta lui are un appeal asemanator desenelor animate.
Parte din superbitate consta in amplasarea exponatelor pe una din terasele muzeului, oferind o vedere spectaculoasa a parcului si cladirilor din jur (despre care planuiesc un scurt post candva, poate curand). Dar sa revenim la arta: toate 3 exponatele sunt din otel cromat acoperit cu culoare transparenta.

"Cartea de colorat"
























"Inima Sacra"


























si preferatul meu, "Catel din balon - Galben"

Data viitoare, cateva franturi (realmente) de arta adevarata. Nu ca am ceva cu arta moderna, zau, dar... in fine :))Pana atunci, alte franturi din catelul galben aici.