vineri, septembrie 26, 2008

Incotro?













Ultimele saptamani au demonstrat cu prisosinta ca a sosit sfarsitul inceputului unei crize pe care o asteptam demult. In ultimii ani s-a simtit un declin semnificativ - calitatea vietii s-a deteriorat evident, desi suficient de incet ca subiectul sa poata fi ignorat. E mai usor sa-ti indrepti atentia asupra trivialului decat sa analizezi ceva ce nu s-a concretizat inca si nici nu stii (tipic optimist) daca se va concretiza vreodata. Insa a venit momentul cand nu se poate sa nu observi vijelia din jur. Cred eu.

Criza financiara prin care trece America acum e evidenta, doar daca ai trait in vreo pestera nu stii ce se intampla. La fel de evident ca este o criza internationala si ar trebui sa ne pese indiferent cat de departe suntem de epicentrul problemei.

Si nu pot sa nu inghet in uimire cand intalnesc pe cate cineva care, cu ochi mari, spranceana ridicata si un vag zambet in coltul gurii arunca un "so what? what's the big deal about it?"
Si chiar asa, care-i problema? Persoana in cauza mananca take-out (si majoritatea afacerilor nu au indraznit sa ridice preturile prea mult de teama sa nu-si piarda clientii care se raresc oricum), nu conduce (iar pretul transportului in comun e acelasi), are o slujba care probabil i se pare scrisa-n piatra, barurile de week-end au grija sa nu-i ramana mare lucru in contul din banca. Nu i s-a intamplat sa fie atacat in strada inca si nici nu crede ca i se va intampla vreodata, chiar daca ceea ce aude si vede in media contrazice raportul politiei cum ca rata crimelor tot coboara. Nici nu vede cum il afecteaza pe el faptul ca se maresc taxele de proprietate sau ca s-a cerut reintroducerea taxei de commuter (pentru cei ce nu locuiesc in NYC dar lucreaza aici). Sau ca se cere ca o suma enorma sa fie taiata din bugetul agentiilor guvernamentale in timp ce agentia "banu' cu coasa" incepe sa ia la puricat taxele pizzariilor (care fac in cea mai mare parte incasari in bani gheata).

Nu fac parte nici din categoria celor ce vad soup kitchens in viitorul apropriat, asa cum s-a intamplat in anii '30. Dar nu pot sa nu ma intreb ce efect va avea in timp faptul ca guvernul practic cumpara majoritar companii financiare (nu suna ca un pas spre socialism?). Nu pot sa ignor ca cel ce a creat in mare parte situatia de fata va iesi din scena curand, cu zambetul cretin pe fata si "dupa mine potopul" scris pe frunte, iar eu la alegeri sunt pusa in situatia sa votez pentru un republican basit care si-a ales vice-presedinte o amazoana alaskana (pe care nu o vad capabila nici sa numeasca 10 capitale internationale) sau pentru un democrat care mi-ar da ocazia sa arat ce tare fac eu parte din timpuri moderne avand ocazia sa votez "negru" (el e de fapt mulatru, dar termenul nu mai e politically corect demult). Nu am probleme cu nicio culoare a pielii, problema mea cu el este ca nu-l vad capabil nici sa-si faca balanta contului personal de checking. (Si ca il simt ca pe o persoana extrem de rece si rea - dar asta e problema mea.)

Se intampla multe lucruri ilogice care imi fac capul sa explodeze - de la sumele enorme care tara le imprumuta in timp ce cheltuieste inzecit pe un razboi cretin si inutil, pana la bancile care sunt in una din cele mai mari crize financiare si continua sa deschida sucursale la fiecare colt de strada (nu e o exagerare, in Manhattan e greu sa mergi mai mult de 2-3 strazi fara sa dai de o banca, sunt intersectii care au 4 banci la 4 colturi) - si nu-mi trebuie un master in finante sa inteleg ca nu este chiar cea mai inteligenta miscare. Nu pot sa pricep cum se poate ca tot the little people sa plateasca, pe fata, pentru greselile rechinilor din finante. Incep sa cred la modul serios ca cineva-cumva-undeva incearca sa distruga tara asta din temelii ca sa o refaca dupa propriile interese - o fi o conspiracy theory dar asta tind sa cred acum, o sa fiu fericita sa aud rasete daca va fi dovedit ca gresesc.

Chinezii au o urare: "Sa traiesti vremuri interesante". Mie imi suna mai mult a blestem zilele astea. Si please, nu vreau sa mai aud happy cheerleading bullshit - trebuie sa fiu intr-o stare de spirit deosebita ca sa pot sa inghit optimism nefondat. Desi, fericiti cei saraci cu duhul...

14 comentarii:

amallia spunea...

Da, şi am mai auzit una "să ne ferească Dumnezeu să trăim vremuri istorice" şi uite că le trăim.

Cum de plătesc tot cei mici borcanele sparte? Păi cine altcineva? Grangurii? Ştii cum se spune, "până nu faci bonus îngăşat artificial, nu iese fum".

Pe mine ştii ce mă miră? Ok, ai făcut 25 de milioane de dolari. Du-te omule, pomule şi cheltuieşte 10 dintre ele. Pune alte 10 la bancă şi de restul ia-ţi eugenii. Dar nu sta tot la cubicul, cu gâtul în terminalul de la bursă, cu spatele câş şi coatele cu pielea dusă. Lasă-i să stea aşa pe cei care iau 2000 pe lună, lasă-i, tu de-te şi vezi lumea, că timpul trece şi pentru tine.

Dar nu s-au dus, au vrut tot mai mult. Şi acum au primit.

Sima spunea...

Ai mai uitat ceva Lola din pictura cea neagra ... cum tampitii care s-au jucat de-a credit default swap mai au nitel si-i baga la fund pe toti finantistii care au ramas clasici si n-au crezut in prostiile lor. Ba chiar si pe putinele companii ramase prin US si producatoare de ceva fizic palpabil. In portofoliile lor pline de gauri negre aveau si actiuni bune ca sa para riscul mai mic cand le vindeau. Cum valoarea portofoliilor a ajuns minus infinit ei arunca pe piata actiunile de toate felurile incercand sa mai adune ceva cash. Si cum nimeni n-are lichid prea mult, scade vertiginos pretul tuturor actiunilor viabile.


Ah si ca sa vezi care-i viitoarea bula de sapun care se va sparge http://bankimplode.com/

Lola spunea...

mda, era cat pe-aci sa mi se faca mila de un fost angajat de la Lehman care a avut $7 mil in stocks si a declarat ca e "wiped". saracul. si aud ca cei ce lucreaza in finante nu mai sunt bine vazuti de proprietarii de imobile ca-s "high risk" sa-si plateasca o chirie. ce tragedii!

si da, problema e mult mai complexa decat am incercat eu aici (nu-mi plac posturile luuuuungi) - frustrarea insa cred ca am redat-o bine, huh? :))
e una din situatiile cand ma uit in jur si nu-mi vine sa cred ca se intampla ce se intampla. pentru ca aveam incredere in tara asta (si probabil ca inca am de nu vad eu soup kitchens in viitorul nostru, desi cu cat ma gandesc mai bine, cu atat pare mai plauzibil - dar refuz sa ma gandesc, aia e). e ca o mare dezamagire in dragoste or something. si tot mai sper in vreo minune care sa aduca un happy ending. ca altfel we're fucked, really.

roxana spunea...

Lola, scuze asta e un comentariu cam lung...Ma bucur ca ai scris despre asta, mai ales ca si noi vedem lucrurile la fel. Eu sunt foarte pesimista de fel, dar cand ti se intampla sa te lovesti de ce ti-e frica e rau si urat, asa ca zic si eu ca si tine, speram si cu optimismul inainte, Doamne-ajuta si poate nu o sa ne fie chiar cel mai rau, ca altceva... Pe de alta parte - cu alegerile, ai zis-o cat se poate de bine, si desi nu am drept de vot decat peste 5 ani, te uiti la ce e de ales si te uiti si te uiti, si iti vine sa fugi. Cat despre desteptul asta de pleaca acum, nu stiu cum de-l rabda pamantul. Iar McCain, care pare episodul doi al aceluiasi serial jalnic, mi se pare si mai netrebnic ca vede unde ne-a adus tot scenariul asta si o tine precum placa stricata. Nu stiu daca ati citit asta, sau ati ascultat/vazut interviul, dar uite ce zic amandoi la taxe si venituri: http://transcripts.cnn.com/TRANSCRIPTS/0808/17/se.01.html si http://saddlebackcivilforum.com/thepresidency/index.html
Scuze ca m-am lungit atat.

Lola spunea...

Rox, nu-ti cere scuze, poti sa scrii comentarii cat vrei tu de lungi :)

Pe undeva e mai bine ca nu ai inca drept de vot - e groaznic sa stii ca trebuie sa votezi si sa fii pus in situatia de a alege (iar!!) the least of the two evils.
Am urmarit si urmaresc campania destul de atent, dar multam de link-uri oricum. Tu ai vazut interviul lui Katie Couric cu alaskanka? ca ala e epic.

Au aprobat azi proiectul ala de salvarea prafului in ochi si dow a mai cazut 300 de puncte. Ceea ce imi dovedeste ca nu-s eu nebuna - din pacate.

Sima spunea...

Nu l-au aprobat Lola! Si toti de pe market au intrat la apa.
Pe de o parte dintre cei incarcati de mortgage-uri facute cu picioarele si asigurari de credit default swap-usuri n-au mai ramas decat doi giganti.
Asa ca acum e iminent sa cada sau sa sprijine macar gardul. Daca reusesc sa nu agate prea multe banci comerciale cu ei scapam si fara bailout de o depresie cu supa si ajungem la o depresie cu regim vegan. Daca agata pe multi, voi ramaneti la supa si noi ca ne-cetateni mergem pe partea cealalta a garlei atlantice unde vom rumega un fir de iarba ca nu vad rost de vreo supa.

Macar m-a facut sa rad Palin cu Katie Couric... dupa aceea mi-am smuls parul din cap de ciuda...

roxana spunea...

l-am vazut, lola, si sotul meu l-a comparat cu raspunsul tipei aleia de la miss USA anul trecut - ni s-a parut dazamagitor si comic, dar cand e vorba de asa ceva, parca ti-e si groaza sa razi... ce diletanti demagogi se bat pt. putere

Anonim spunea...

Am vazut ulterior ca n-a trecut de house- dar sunt sanse de re-vote-cred ca cineva o sa vina cu un alt plan si o sa devina erou national.vezi, inca mai sper ;) e tragic desi pare comic. Lola

amallia spunea...

Beilautul ăsta e din categoria "azi îl vedem şi nu e", cu scuze profunde faţă de poezia eminesciană, că am asociat-o cu un circ atât de mare şi trist.

Lola spunea...

Aseara pe un talk show, Russell Crowe (pentru care nu am nici o majora admiratie in general), a zis o faza care mi s-a parut usor geniala: daca vrei sa ajuti bancile/finantele, cheltuie cele 70 de miliarde impartindu-le cate un milion celor nevoiasi. Asa isi vor plati si casele (deci si bancile isi vor recupera banii imprumutati) si vor stimula si economia. Pare win-win.
Anyway, mi s-a parut funny.

Si completare la ultimul meu comentariu (pe care l-am scris de pe telefon si god! I hate that) - ma refeream la faptul ca ma astept ca republicanii sa-l scoata pe basina in fatza cu un plan super-nemaipomenit ca sa dea bine pentru alegeri. In caz ca n-am fost explicita (si n-am fost hihi)

Asteptam cu interes continuarea odiseei. Cat i-a trebuit Imperiului Roman sa se autodistruga? sa aproximez si eu cat timp mai am pana la deznodamant. :D

rodica spunea...

exact asta simt si eu, o mare dezamagire in dragoste :(


in ultimele cateva zile parca mi s-a luat un val de pe ochi si am vazut in sfarsit ce se intampla si sper din suflet sa fiu eu chioara, dar pentru mine e clar ca e vorba de o conspiratie. iar tu stii ca am fost mereu impotriva teoriilor conspirationiste.
o conspiratie asa de diabolica in subtilitatea ei incat am fost adusi in situatia sa cerem noi singuri sa fim nationalizati. iar "ei", acum, ne "ajuta" pentru cau suflete marinimoase.
daca primul experiment comunist a esuat si a fost impus prin forta, acum noi suntem cei care-l cerem, ca alta scapare nu pare sa existe. genial!
si pe fundalul acestui dezastru, se aude melodic si nu prea, precum vioristii pe puntea titanicului, caraghiosenia alegerilor actuale cu cei doi maimutoi ridicoli.

eu, din pacate, vad soup kitchens intr-un oarecare viitor.

Lola spunea...

stii ca nici eu nu le am cu teoriile conspirationiste :D dar ce sa cred acum, dupa votul de asta-seara? este exact ca intr-un film de-ala de aventuri prost, cu final previzibil si pe care nu trebuie sa-l gandesti prea mult pentru ca te-ar durea mintea altfel...
doamne-ajuta - ca daca e sa ne punem speranta in guvern...

rodica spunea...

da, eu am vazut acum de dimineata ca a trecut. ce sa zic, era de asteptat, poate aia din camera rep. sa ramana pe pozitie vineri, sa vedem. daca nu, castiga papusarul. ieri am inceput sa ne aprovizionam :D
si creca il las in sfarsit pe sorin sa ia arme. daca n-am fi legati de jamie, zau ca am pleca de-aci.

Blegoo spunea...

Urarea chinezeasca ESTE un blestem...

Related Posts with Thumbnails