Ma chinuie o intrebare pe cat de simpla, pe atat de complicata.
Daca cineva pe care l-ai considerat prieten se dovedeste a fi doar o gasca guraliva care spune necunoscutilor (ai tai si poate chiar ai ei) intimitati familiale care le-ai scapat intr-un moment de prostie, confrunti persoana sau o lasi sa-si faca numarul in continuare?
Barfa si parerea lumii despre mine nu ma intereseaza, e ceva ce am urat toata viata si m-am auto-educat sa nu-mi prea pese ("prea" = chiar daca ma deranjeaza pe moment, ca robot nu-s si am si eu feelings, reusesc sa dau la spate usor). Nici nu sunt genul sa bata obrazul, de obicei las marlanul sa se lafaie in mocirla lui. Ce ma deranjeaza foarte tare este ca, pentru oricare motive cretine as avea eu, este hotararea mea sa-mi pastrez un oarecare anonimat online si sa nu fac publice chestii personale, iar altcineva decide contra.
Deci? nu promit ca fac ca voi :)) dar poate ma ajutati sa iau o hotarare si sa trec peste chestia asta.
Definition of CONUNDRUM
1
: a riddle whose answer is or involves a pun
2
a : a question or problem having only a conjectural answer
b : an intricate and difficult problem
Si ceva arta stradala pe care eu o vad extraordinara.
27 de comentarii:
Si eu m-am confruntat cu problema de genul asta cand am vrut sa ma duc la respectivul sa ii arat obrazul si sa ii spun "RU-SI-NI-CA", dar l-am lasat pentru ca iesea un scandal monstru. Asa ca in locul tau nu l-as confrunta, dar l-as sterge din lista de prieteni. Nu de alta, dar si daca il confrunti tot nu pricepe...
Mihaela, bine-ai iesit din umbra :) si multam de raspuns. S-ar putea sa ai dreptate cu faptul ca n-ar pricepe, e foarte posibil. Persoana e stearsa din lista de prieteni, absolut. N-as mai avea incredere nici sa-i zic buna ziua.
Eu i-as spune ca mi-a ranit sentimentele dar intr-un mod incercand sa evit totusi un scandal. Uneori problema e ca oamenii astia nu sunt niciodata atentionati ca gresesc si nu li se ofera ocazia de a reflecta asupra faptelor lor. Dar totul este relativ...uneori chiar nu ai cu cine....
da-o in judecata ca a divulgat chestii..
depinde de mai multe aspecte daca ar fi mai bine sa o confrunti sau nu, spun eu;
as zice ca o discutie e necesara daca persoana in cauza era una la care tineai mult si care te-a dezamagit, pentru a lamuri lucrurile intre voi ca intre prieteni…
as vorbi cu ea si daca am fost puternic afectat de problema, ca sa stie ca a facut o mare greseala
as vorbi si daca mi s-a parut ca a fost “o boacana” si imi doresc / ma astept sa nu se mai repete; la fel daca s-a rupt ceva cu ocazia asta si mi-as dori sa “cos” la loc lucrurile
as vorbi si daca as sti ca persoana respectiva mi-ar putea face si mai mult rau, afland-o atat de sloboda la gura
n-as confrunta-o daca cu aceasta ocazie ea a disparut complet din viata mea si nu ma mai intereseaza ce gandeste, ce vrea si ce spune
n-as confrunta-o daca o eventuala discutie ar degenera intr-un conflict nedorit, nenecesar si care nu ar aduce nimic pozitiv…
cum tu consideri ca greseala e impardonabila, iar persoana nu mai apare nici macar pe lista de “cunoscuti”, s-ar potrivi ca o manusa varianta “las-o balta”…
1. Sters total din lista de prieteni (bifat).
2. Asteptat, pentru ca probabil o sa te caute dornica de alte povesti de raspandit.
3. Comunicat scurt si laconic: "prietenia noastra sau ce-o fi fost a luat sfarsit", fara niciun alt amanunt.
4. Vazut de viata in liniste (daca simti nevoia sa-ti schimbi identitatea on line,no problem, fa-o si o iei de la capat pe un teren curat).
5. Nu te supara prea tare, ce e val ca valul trece.
Ionela, esti mult prea finutza cu "mi-a ranit sentimentele". M-a dezamagit profund dar pe undeva e si vina mea, trebuia sa nu ma deschid asa usor. Mi-e teama ca si atentionati, unii sunt mult prea self-centered and self-absorbed ca sa le pese. De unde dilema mea.
@pusca, te-ai americanizat, gata :))
@mosu - singurul motiv pentru care as vorbi cu persoana ar fi in ideea ca poate, cine stie, de jena ca am aflat, inceteaza sa imprastie in univers intimitatile mele si parerile ei despre ele.
N-am nici un gand de a repara nimic, deja era in "probation" :))
@Dana, bifate si celelalte. Cum ziceam mai sus, exista un singur motiv de ce sunt in dilema.
Pana acum raman la parerea ca totul ar trebui sa ramana asa cum este.
Si va multumesc mult. Vedeti, e ca si cum faci ordine in ganduri cand esti ajutat.Continuati... xoxoxo
Subscriu total la ce spune mosu :)
Experienta m-a trecut prin ambele variante - confruntat si lasat balta - pot sa-ti spun ca cea mai mare satisfactie ti-o da confruntarea, pentru ca secundele in care vezi derulindu-se ca intr-un film pe fatza omului diversele stari pe care i le produce discursul tau sint priceless. Cu calm si fara cale de intoarcere, daca reusesti sa-ti aduni nervii si sa faci pasul asta. Daca nu, si nu-i nici o dovada de slabiciune, mai bine lasi balta - genul nu raspunzi la telefon, nu raspunzi la salut, nu cunosti persoana si nici nu doresti sa-ti fie prezentata. Numai cei la care tinem reusesc sa ne raneasca atit de profund si pentru asta merita sa suporte si consecintele uitarii complete.
@fly, bun de stiut :D
@doina - nici nu stiu daca vreau sa-i mai vad fatza vreodata. Mi-e foarte greu sa descriu ce simt: dezgust, jena de jena celuilalt...
Si nu cred ca numai cei la care tinem reusesc sa ne raneasca - oricare Ion poate. Poate sa poti trece mai usor peste, dar raul facut e acelasi.
Nu stiu daca ti-ai deschide sufletul in fata oricarui Ion :) Pina la urma, e o chestiune de incredere tradata, iar cel/cea caruia ii acorzi incredere impartasindu-i lucruri din intimitatea ta a trecut de primele bariere de protectie - in sensul asta rana e mai profunda, pentru ca o face cineva care, practic, a dovedit ca nu-ti merita deloc atentia. Oricum, bine ca ai aflat - de fapt, se gaseste intotdeauna un binevoitor care sa te informeze ca toata lumea stie ceea ce tu credeai ca e secret :)
Ai absoluta dreptate. Si-ti multumesc ca ma intelegi :)
Eu sper sa nu mai ajung la asemenea situatii...pentru ca singurul om in care am incredere 100% sint doar eu...suna CIUDAT nu? mi-a trebuit ceva timp sa ajung la concluzia asta...si mi-a fost necesara o experienta asemanatoare.Oricum as privi situatia data ..porti o parte din vina...pe care trebuie sa ti-o asumi...eu cred ca in momentul in care povestesti ceva cuiva...accepti implicit faptul ca poate rasufla in alta parte...in situatia data mie personal nu mi-ar da satisfactie o confruntare...pentru ca stiu ca oamenii nu ii poti schimba...asa ca ia-o ca o experienta pozitiva...mai bine sa-ti cunosti mai devreme "prietenii"decit prea tirziu!Daca nu a reusit sa se ridice la valoarea ta...nu te merita!
Eu cateva tot i-as zice...
Andrea, am recunoscut ca a fost prostia mea. Dar cand cineva se deschide tie (cu chestii destul de serioase) parca o faci si tu mai usor. Mea culpa. Si da, nu cred ca o sa se schimbe vreodata. Desi, poate, daca mai multa lume va realiza cum duce vorba ca albina... Mie imi place vorba aia cu "da-i funie suficienta, ca se spanzura singur".
Cris - LOL
Asa cum te stiu eu, cred ca da :))
Io nu-s buna la mind games. N-as putea sa joc in continuare rolul ca nu stiu nimic. In plus, mi-ar oferi o satisfactie teribila sa stie ca stiu si sa-i vad fatza, cand i le spun in fatza :)
Anutza, de unde si dilema mea :D
Chestiunile serioase se sorteaza cu un psiholog bun care este in masura sa ajute la clarificarea situatiei si in plus de asta este obligat la confidentialitate.
Eu, personal, i-as spune/scrie persoanei in cauza ca nu sunt de acord cu comportamentul ei. As pastra legatura pentru ca oricine are dretul la o a doua sansa dar m-as pastra secretele la distanta de ea.
Oricum din momentul in care informatia a plecat de la tine, si-a pierdut caracterul de "intimitate".
poor tastes in people and poor choice of friends, if that's true.
still.
such a person does not worth another ounce of one's energy. so i would do something that required the least amount of energy on my behalf to get rid of her. complete and utter ignoration of the upper-mentioned person seems to be the proper course of action.
wolfenia, deci daca eu ti-as spune numele meu adevarat, desi stii ca nu vreau sa-l fac public, tu l-ai spune oricui nu ma cunoaste? si bine, asta nu e neaparat o "intimitate" (desi pentru mine e), dar e un exemplu cum ai putea sa ma superi.
i-a mai fost data o a 2-a sansa, pentru cu totul alte motive.
mda, pe viitor o sa te ascult si o sa-mi iau un psiholog in loc sa-mi fac prieteni. asta cu prietenii e asa pasee.
Cougar, completely ignoring her was what I did from the moment I found out. And maybe I should say amen! and get over it.
cougare tata, si aici dau de tine? :))
Il confrunti..nu de altceva dar oricum te va macina mult fapta acelui prieten...sau mai bine zis "prieten"
Pai, Lola... pe de-o parte spui că bârfa și părerile altora despre tine nu te interesează... pe de alta te sâcâie major că cineva te dă în vileag.
Chiar crezi că îi pasă cuiva cine scrie pentru blogul lui Lola?
Să zicem că cineva vine și îmi spune:
"...auzi, băi blegule... tu știi cine e "Lola"?
Nu, aș zice. Cine-i, băh?
"Păi... e Marioara Popescu [să zicem], băh!
Sanchi, aș zice. Așa, și?
Ce-i cu asta?
E ceva de care muream dacă nu știam?
Dacă ai face un poll aici și ai întreba "boboru" dacă e interesat să știe cum te cheamă pe buletin și ce număr ai la pantofi, ai să fi surprinsă de numărul ălora cărora nu le pasă.
Înțeleg că te-a deranjat (sunt bleg, da' nu-s prost) toată situația... dar te invit să te uiți în primul rând în oglindă și să-ți pui niște întrebări:
1) De unde și până unde am ajuns eu să fiu "prietenă" cu asta?
2) Oare nu cumva mă deranjează mai mult dezamăgirea mea decât bârfa ei?
3) Oare nu fac din țânțar armăsar?
Mă rog, întrebări de om în toată firea, zic.
Considerând că oricum i-ai dat cu flit definitiv, io zic să te relaxezi; n-a murit nimeni, ai avut o experiență neplăcută cu un neam prost.
Așa, și?
:-)
Hai... mai pune de-o ciorbă, ceva, o rețetă, niște murături, că ne prinde Crăciunu' filozofând.
Lars, berbeaca ce sunt, m-a plictisit subiectul si l-am dat la spate.
Blegoole, stiu ce zici, desi e un picut simplist cum ai pus tu problema. Si subscriu total la #2 - dezamagirea a fost mult mai mare decat restul. Re #1, am zis de cateva ori dar mai zic o data: prostia mea. #3 Din punctul meu de vedere, nu. Poate dintr-al altora :D
Cat despre ultima ta intrebare: nu-s obisnuita cu experiente de-astea. In printip sunt fata buna si nu merit de-astea. Zic eu. In acelasi timp, I'm sooooo over it. Vezi ce am scris mai sus pentru Lars. Sunt atat de relaxata ca nici nu-mi vine sa mai gatesc :))
Normal că am pus-o simplist... e comentariu public, nu?
Citat:
"...ultima ta intrebare: nu-s obisnuita cu experiente de-astea. In printip sunt fata buna..."
Fetele bune n-are noroc... asta e știut...
:-))))...
Serios, eu înțeleg... și evident mă bucur c-ai trecut peste.
Cum zicea fii-miu dă la București: "tataie... ce nu te omoară... te face mai puternic!"
:-)
Peseu: Hai cu rețetele de Crăciun, că ne prinde ajunul! Poze... alea-alea!
mama de cand nu am mai dat pe aici!
nici mie nu imi place sa mi se faca numele cunoscut, internetul e mare si multi au sarit gardul. te inteleg perfect (iti citesc de mult blogul dar nu am avut ce comenta insa aici m-ai lovit).
eu cred ca as face foarte, foarte, foarte urat daca s-ar intampla ce ai zis. si fara a intra in amanunte chiar deosebit de urat.
de cand bantui lumea virtuala am intalnit o gramada de nebuni si hartuitori, oameni fara preocupari, milogi, tot felul.
ma mir cat curaj au cei care isi expun viata, pozele si adresele, ma mir si ca exista facebook. mult curaj au unii oameni.
aha, aphextwinz, am reusit sa te scot din umbra! :D uite ca ceva pozitiv tot a iesit din asta. bine-ai venit!
Trimiteți un comentariu