The City - Misterul mezelurilor expuse

Am trecut pe la mezelaria de langa casa si am intrebat cum de li se permite sa agate mezelurile in aer liber dat fiind ca Health Department sunt din cei care cauta praful cu manusa si lanterna in spatele borcanelor si cutiilor de pe raftul cel mai de sus.

Odata la 3-4 saptamani proprietarii primesc o nota prin care li se cere sa duca probe din toate sortimentele de mezeluri la un laborator unde sunt analizate pentru cateva zile si unde rezultatul ideal arata ca nu se strica in temperaturi de pana in 40 C (aprox) - 100 F pentru "n" zile. Daca e cazul li se dau indicatii sa modifice reteta, de ex. sa ridice cantitatea de sare, sa le afume mai mult etc.

Si ca tot veni vorba de Health Department, una din cele mai dure povesti din ultimele zile, unde un Taco Bell/KFC din Village a fost inchis datorita unei invazii de sobolani chiar a 2-a zi dupa ce fusese vizitat de un inspector - si luase nota de trecere. Bineinteles ca locatia a fost inchisa si inspectorul concediat.

Thoughts - Isi mai aduce cineva aminte de muzica italiana?

Gratie Hoinarului pe Web :
Un website al unui italian ce traieste in Brazilia, o colectie de sute de melodii italiene, care mai de care mai nostalgice.
Cine-si mai aduce aminte de Rita Pavone (Fortissimo), Ricchi e Poveri (Sara perche ti amo), Toto Cotugno (L'Italiano vero) sau Sergio Endrigo (Canzone per te)? :) Oh dear, what about Umberto Tozzi cu Ti Amo????

p.s. In 1992, Toto Cotugno canta la Eurovision "Insieme" - cantecul castigator al anului. Ideea melodiei era utopica la timpul acela, si multi nu credeau in firicelul de miscare abia nascut. Fast forward doar cativa ani si "Insieme" este depasit... sau poate nu? :D

Food - Happy Chinese New Year!

Mda, e a 3-a zi a Anului Nou Chinez, dar astazi s-a intamplat sa primesc cadou cu ocazia asta, deci azi postez. Oricum la ei se sarbatoreste Anul Nou 15 zile (no, invatati ce-nseamna o petrecere, oameni buni).

Mei si John sunt originari din Hong Kong si sunt proprietarii laudromatului unde imi spal rufele. De multe ori discutiile noastre au ca subiect mancarea si sunt foarte incantati ca ne place mancarea chinezeasca si mai ales ca arat ca am ceva cunostinte despre ea (mai greu cu amintitul numelor chinezesti la mine si cu engleza descriptiva la ei). In fine. Ieri am spalat si am intrebat-o daca a gatit de Anul Nou (NU, pentru ca a lucrat) si discutand despre ce se mananca cu ocazia asta, a adus vorba de o prajitura care ei ii place mult si care se face numai de Anul Nou.
Azi ma trezesc cu mesaj de la ea sa ma opresc pe la ea cand vin de la munca (laundromatul e la coltul strazii mele) si surpriza: imi facuse prajituri :)

Cea din mijloc se cheama Nian Gao si sunt 2 straturi subtiri de aluat (faina, ou si lapte) umplute cu ceea ce am inteles ca este un anumit soi de orez (glutinous rice). Acum, am cercetat retete si unele sunt cu azuki beans - deci nu stiu exact ce a folosit ea (am intrebat-o de 2 ori daca mijlocul e din orez si mi-a fost confirmat, so...). Neimportant insa. Mijlocul e foarte asemanator si ca textura si ca gust cu rahatul turcesc. Aluatul este foarte asemanator cu cel de clatita. Rezultatul este delicios.

Despre fundite i-am spus ca si noi facem asa ceva, ca si restul Europei. A ras, un pic neincrezatoare.
Oricum, multumesc frumos Mei! Gong Xi Fa Cai!

p.s. Mei m-a mai hranit si cu alte ocazii - a facut odata un sticky rice in frunza de lotus de inca salivez cand mi-aduc aminte. Eu le-am facut odata clatite (am zis sa-i iau incet) si ei i-au placut, sotului ei so-so. Mi-a explicat ca ei nu prea mananca altceva decat chinezeste, in mare parte pentru ca nu stiu nimic despre alte mancaruri. Copiii lor insa mananca total americanizat. Mi se pare fascinant, asta ca side note. Data viitoare le duc sarmale, am hotarat. :)

The City - Magazinele romanesti din Queens

Am povestit de multe ori voua, celor din tara, despre cat de norocosi suntem aici ca avem mancare romaneasca si ca este mult mai buna decat ce exista acum in comertul democrat de stat. :)
Uite ca am ajuns sa strang cateva poze sa va si arat.
Cu mancare, of course.
Si incep cu desertul, cum altfel?

Nita's European Bakery - pe care incercam sa nu-l vizitam prea des, are toate prajiturile copilariei (unora dintre noi, altii din nefericire nu stiu ce zic eu aici): cele din poza, Tosca si Amandina cat si Savarina si alte cateva, inca se mai fac in tara. Dar cu regret trebuie sa remarc: calitatea celor din tara este infinit mai proasta in zilele noastre. Nu e cazul cu Nita - toate prajiturile sunt absolut superbe - si mereu proaspete. (Se vede cat e de insiropata savarina?? si uhm, e frisca ne-vegetala :))

Pe langa clasicele de mai sus mai sunt jofre si mascote, violete, ora 12, krantz si dobos, cataif si cremsnit, excelent, tigarete, cartof, rulade... si sa nu mai spun de torturi: clasic jofra sau dobos, de ciocolata alba, neagra, bezea sau trufa...

Pateuri si mini-pateuri cu branza, ciuperci sau carne, cornulete si fursecuri, lintzer si bomboane de la dropsuri la visine in ciocolata sau fondante...

Dar daca vi s-a acrit de atat dulce :) sa trecem la mezeluri. Care in ultimii (10-15) ani in Romania mie personal mi se par plasticoase si cam fara gust. Don't shoot - cand ai pe Muncan aici devii cam rasfatat. De la parizer la babic, orice mezel cunoscut si necunoscut il gasesti. Facut de ei, "in casa".

Coaste si ciolane afumate, jumari, carnati de la oltenesti la sarbesti de care n-am auzit niciodata (Muncan e roman sarb). Sunca si costita, salamuri si branzeturi de la telemea la cascaval, toba si caltabos, 365 de zile pe an.
Deseori apar din bucatarie platouri cu pastrama sau kaiser aburind...
Deasemeni, de sarbatori purcelus de lapte sau miel.

Si nu sunt singurele magazine romanesti.
Mai exista o cofetarie romaneasca (chiar daca nu pare dupa nume...) Krystal Bakery - care face cozonaci buni dar prajiturile lor m-au dezamagit.

Muncan are 2 magazine in Queens - unul in Astoria si unul in Ridgewood, la fel si Cornel de la Sunnyside Meat Market - unul in Sunnyside si unul in Ridgewood. Desi magazinele lui Cornel sunt un pic mai mici, unul din ele imi este mai langa casa. Alt plus este ca fac zacusca si piftie care sunt mai mult decat decente si imi salveaza timp si efort. Poate imi adun curajul sa cer permisiune sa fac poze si la ei.
La ambii se gaseste bors, varza murata si gogonele, plus alte muraturi.

Singurul lucru care nu-l gasesc este sorici - de care mi se face pofta serios de vreo 2-3 ori pe an. Motivul este ca Food and Drug Administration obliga ca porcul sa fie oparit la sacrificare, si asta face soriciul necomestibil asa cum il stim noi. Asa ce grija au astia de noi sa nu ne otravim. :)

Nita's European Bakery
40-10 Greenpoint Ave.
Sunnyside, N.Y. 11104 - (718)784-4047

Krystal European Bakery
6672 Fresh Pond Rd,
Ridgewood, NY 11385 - (718)418-9493

Muncan Food Corporation
4309 Broadway,
Long Island City, NY (718)278-8847

Sunnyside Meat Market
43-10 43rd St
Sunnyside, NY (718)786-2626

Food - Burger+donut=Burnut? Donger?

Via Gothamist, avem o idee ce mananca angajatii de la Google. Nu ca Vivi n-ar putea folosi niste calorii in plus (si nu cred ca-si face griji nici despre colesterol inca).
OK, glumesc. Exista marturii la ce papa bun au ei acces. Doar ca mi s-a parut absolut genial de dezgustatoare ideea de carne tocata pe gogoasa.

Thoughts - Pe culmile ridicolului

Putini dintre cei care ma cititi stiti ca sunt un mare fan al serialului "24". Nu-s mare televizionista, dar asta e un serial pe care il inregistrez chiar daca stiu ca voi fi acasa (ca daca nu voi fi?) - si norocul face ca am cautat acum link-ul si am aflat ca maine vor rula 2 episoade in loc de 1, uite soarta cum surade unui fan :)

Dar... "24" e controversat din cand in cand - de obicei de catre asociatii/grupuri islamice (ce vor ramane nementionate) carora le sta in coasta ca teroristii-s de-ai lor (well... o fi vreun motiv pentru asta?) dar si de catre oamenii de rand care zic ba ca propaga violenta, ba ca unii sunt mai speriosi si acum le e frica si sa mearga la supermarket in caz ca se da cu vreo bomba... (nu glumesc), ba ca eroul nu e decat un drone guvernamental care pune tara inaintea familiei. Ahem! :)

Culmea culmilor s-a intamplat dupa episodul de lunea trecuta, in care au existat secvente de tortura (eh, nu mare lucru, doar o substanta injectata care provoaca durere intensa). Sezonul 6 a inceput cu tortura (Bauer e torturat cu electricitate - si aici as putea sa fiu funny si sa va zic ce urmeaza dar zau nu vreau sa stric surpriza in caz ca vreodata veti urmari serialul). A mai urmat tortura (Bauer impusca un individ in genunchi). Now, eu sunt foarte contra violentei si sper sa n-ajung niciodata sa ma interogheze Bauer (desi mai bine el decat cine stie ce tembel). Dupa episodul de luni insa, contra vine de la n-am retinut ce agentie guvernamentala (cred ca au spus ca armata, nu prea ascultam ce ziceau la stiri pana nu mi-a captat atentia urmarea) care au cerut producatorilor sa se mai potoleasca intr-astea prea realiste, deoarece exista ingrijorarea ca unii agenti ar putea fi influentati sa foloseasca tortura in urma celor urmarite la tv.

Pai fratilor, ori e realist ori va invata prostii? Greu de zis, nu?

Poate de-aia si presedintele nostru e cum e, s-o fi uitat la sezonul trecut si s-a inspirat.

Food - "Acasa" in NY Times

*Editat sa adaug links / poze si erata ziarului care m-a amuzat - nu din alte motive decat ca-mi imaginez indignarea care a cauzat-o.

Excelent review pentru restaurantul romanesc "Acasa", despre care am scris cu catva timp in urma.

Ultima data cand am fost la ei (am zis ca-s la coltul strazii mele, nu? :D ) a fost luni, impreuna cu niste prieteni. Alt platou rece (si trebuie sa spun cat de tare imi place zacusca - stiu ca mama oricaruia dintre voi face cea mai buna zacusca din lume, dar eu as fi fericita peste poate daca as stii sa fac zacusca exact ca asta :) ), un platou cald cu oltenesti, chiftelute mici si dragute, cascaval pane si aripioare de pui picante. Dupa care au urmat snitele, creier vanatoresc (eu, of course) si un fel de Cordon Bleu dar la gratar, cu muraturi diverse - printre care o dementiala salata murata (ceea ce aici se cheama iceberg lettuce). La sfarsit ne-a imbiat cu un strudel foarte fain - desi initial toti vroiam papanasi, la care am renuntat pentru ca nu mai aveam loc nici macar de o inghititura de apa. Sper sa o tina tot asa, asta e un restaurant care chiar as vrea sa supravietuiasca.

**Intre timp am mai incercat: placinta (strudel) cu branza si stafide, mamaliguta cu oua, smantana si branza

Foarte probabil ca acum, dupa articolul din ziar, o sa trebuiasca sa facem rezervari. :)

*** La un moment dat articolul spune:
"...A smoked pork knuckle — meager and sinewy but studded with enough meaty nuggets to merit inclusion on the list of house specialties — is served over melted cabbage ($11.99). It reflects the century Romania spent as a part of the Austro-Hungarian Empire."

In Feb. 7, NY Times publica urmatoarea erata: "The $25 and Under column last Wednesday, about Acasa, a Romanian restaurant in Sunnyside, Queens, misstated the duration of the Austro-Hungarian Empire. It lasted 51 years, not a century. The article also misstated the amount of territory in Romania that was part of the empire. Regions, including Transylvania, were part of it; the entire country was not."
Yeah! va rugam sa respectati istoria :)


*articolul (acum editat) va fi online doar 5 zile cred, asa ca grabiti-va si cititi-l.

Food - No, facui paine fara sa o framant

De vreo 2 luni, de cand reteta asta a aparut in New York Times, a inceput o frenezie de copt paine acasa. Am tot amanat (mancatori de paine ce suntem noi) pana azi. De fapt ieri. Pentru ca una din frumusetile painii asteia e ca o amesteci azi si o coci maine. Sau ieri si azi, in cazul meu. You get my drift. :)

O sa scriu reteta cum am facut-o eu, dat fiind ca am simplificat un pic manuirea ei. Se cheama PAINE NEFRAMANTATA si e reteta proprietarului unei brutarii din Manhattan, Sullivan St. Bakery

3 cani* de faina** (430 gr) plus inca 3-4 linguri pt presarat
1/4 lingurita drojdie uscata (instant) - 1 gr.
2 lingurite de sare - 8 gr.
1 1/2 apa - 375 ml
o oala cu capac etans, din fonta sau emailata sau ceramica sau sticla termorezistenta (sorry, dar fara asta nu se poate) cam de 4 quarts/litri

*cana este masura standard de bucatarie de 250 gr., desi o cana de faina nu are aceeasi greutate cu o cana de apa, dupa cum bine stim cu totii - de unde diferenta de greutate

**reteta originala e pentru faina alba (all purpose) dar eu am folosit 2 cani si jumatate de faina alba si o jumatate de cana de faina integrala. Se mai poate combina faina alba cu secara etc, dar "invitata" sa nu depaseasca 20% din totalul fainei. Daca se foloseste amestec de faina se poate sa ia 2-4 linguri de apa in plus - integrala, secara etc. absorb mai multa apa. Aluatul trebuie sa fie moale (vezi poze)

Deci, la treaba.
Intr-un castron se amesteca faina, drojdia si sarea. Se adauga apa si se amesteca pana cand aluatul e omogen; aluatul va fi moale si lipicios. Se acopera castronul cu folie de plastic si se tine ferit de curent si frig (eu am infasurat castronul in prosoape de bucatarie si l-am bagat in cuptorul stins, bineinteles; daca e frig in casa, becul de la cuptor aprins ajuta) cel putin 12 ore, pana la 20 de ore. Se poate pastra si mai mult (24-48 ore) la frigider, dar de ce? :) Eu am tinut-o pe a mea 18 ore.

Dupa minimum 12 ore, aluatul ar trebui sa aiba mici bule de aer la suprafata - semn ca e gata de prelucrat. Se varsa pe un fund de lemn presarat cu faina, se presara si aluatul cu un pic de faina, si cu o lingura sau paleta de lemn (sau manutza daca asta preferati) se impatureste in 3 de vreo 2 ori. Aluatul e inca foarte moale - asa trebuie sa fie. Se presara cu un pic de faina. Se acopera cu folia de plastic din nou (nu trebuie sa fie acoperit strans) si se lasa 15 minute sa stea.

Aici e unde am improvizat eu manuirea aluatului: am uns un castron cu foarte putin ulei (de fapt un servet de hartie cu un strop de ulei) si am presarat faina in tot castronul (in felul asta faina se lipeste de ulei si sta pe marginile castronului si face pasul urmator mult mai usor). (TIP: oricand a fost de presarat faina am folosit o sita de ceai, in felul asta a fost mai uniform). Se dau mainile cu faina si se formeaza aluatul intr-o bila (cu aproximatie, dat fiind ca aluatul e inca moale) si se pune in castronul pregatit, se presara iar cu un pic de faina. Cica partea neteda sa fie in sus. La mine n-a fost nimic neted. Nu conteaza, uite ce frumusete a iesit oricum. Se acopera cu un prosop si se mai lasa 2 ore la odihnit. Ar trebui in timpul asta sa creasca cam dublu.

Cu o jumatate de ora inainte sa-i sune ceasul, se pune oala cu capac cu tot in cuptor, care se incinge la 450F/235 C.

Se toarna aluatul in oala incinsa (m-am ajutat de o paleta ca sa desprind aluatul de castron), se pune capacul si se coace 30 de min. Se scoate capacul si se mai coace inca 20-25 de min, pana se arameste frumos.

Se lasa sa se raceasca pe un gratar cel putin 45 de minute. Stiu ca e greu de rezistat, dar stim cu totii ca se incruzeste miezul daca o tai mai devreme. Si gata. Super-extraordinara paine.

Acum, sincer, eu am scris o polologhie intreaga pentru ca am dat amanunte dar practic amesteci ingredientele, uiti de ele o zi, dupa care fatzai un pic aluatul si il coci. Extrem de simplu. Si na, am facut si poze pas cu pas.