Mda, e a 3-a zi a Anului Nou Chinez, dar astazi s-a intamplat sa primesc cadou cu ocazia asta, deci azi postez. Oricum la ei se sarbatoreste Anul Nou 15 zile (no, invatati ce-nseamna o petrecere, oameni buni).
Mei si John sunt originari din Hong Kong si sunt proprietarii laudromatului unde imi spal rufele. De multe ori discutiile noastre au ca subiect mancarea si sunt foarte incantati ca ne place mancarea chinezeasca si mai ales ca arat ca am ceva cunostinte despre ea (mai greu cu amintitul numelor chinezesti la mine si cu engleza descriptiva la ei). In fine. Ieri am spalat si am intrebat-o daca a gatit de Anul Nou (NU, pentru ca a lucrat) si discutand despre ce se mananca cu ocazia asta, a adus vorba de o prajitura care ei ii place mult si care se face numai de Anul Nou.
Azi ma trezesc cu mesaj de la ea sa ma opresc pe la ea cand vin de la munca (laundromatul e la coltul strazii mele) si surpriza: imi facuse prajituri :)
Cea din mijloc se cheama Nian Gao si sunt 2 straturi subtiri de aluat (faina, ou si lapte) umplute cu ceea ce am inteles ca este un anumit soi de orez (glutinous rice). Acum, am cercetat retete si unele sunt cu azuki beans - deci nu stiu exact ce a folosit ea (am intrebat-o de 2 ori daca mijlocul e din orez si mi-a fost confirmat, so...). Neimportant insa. Mijlocul e foarte asemanator si ca textura si ca gust cu rahatul turcesc. Aluatul este foarte asemanator cu cel de clatita. Rezultatul este delicios.
Despre fundite i-am spus ca si noi facem asa ceva, ca si restul Europei. A ras, un pic neincrezatoare.
Oricum, multumesc frumos Mei! Gong Xi Fa Cai!
p.s. Mei m-a mai hranit si cu alte ocazii - a facut odata un sticky rice in frunza de lotus de inca salivez cand mi-aduc aminte. Eu le-am facut odata clatite (am zis sa-i iau incet) si ei i-au placut, sotului ei so-so. Mi-a explicat ca ei nu prea mananca altceva decat chinezeste, in mare parte pentru ca nu stiu nimic despre alte mancaruri. Copiii lor insa mananca total americanizat. Mi se pare fascinant, asta ca side note. Data viitoare le duc sarmale, am hotarat. :)
2 comentarii:
Papa bun chinezesc mie imi place foarte mult. Am testat de curind asa ceva in Bucuresti si a fost ok. Totusi, mai demult, prin 2001, eram in Canada cu munca si am luat o mare teapa: am comandat supercarnita cu legume si am fost intrebat ceva, eu n-am inteles, am zis (ca romanu') da, si ce sa vezi, mi-au turnat un polonic de gem peste bunatate de carnita. N-am mai mincat!
Cristi, funny asta cu gemul :))
Nu stiu ce-ar fi putut fi de se toarna sosul la cerere. De obicei sosurile care se pun la anumite mancaruri vin separat si iti pui tu daca si cat vrei.
Mi-ai dat idee sa scriu un post despre mancarea chinezeasca de aici, sunt atat de multe de zis :)
Nu stiu unde ai fost in Canada, dar se spune ca Vancouver este capitala mancarii orientale - chinezesti si japoneze. In orice caz, daca vreodata ajungi in NY ma ofer ca ghid.
Trimiteți un comentariu