Biblia puturosului

Dupa tragedia tinerei romance care s-a sinucis pentru un salariu pe care nici macar nu avea timp sa-l cheltuiasca, intamplator aflu de cartea unei frantuzoaice care predica puturosenia la locul de munca. In cartea ei "Bonjour Paresse", aparuta in 2004, Corinne Maier declara urmatoarele reguli (ATENTIE! Nu se aplica celor care muncesc din cu totul alte motive decat banii! Restul de 99% cititi urmatoarele):

No. 1
You are a modern day slave. There is no scope for personal fulfilment. You work for your pay-check at the end of the month, full stop.
No. 2
It's pointless to try to change the system. Opposing it simply makes it stronger.
No. 3
What you do is pointless. You can be replaced from one day to the next by any cretin sitting next to you. So work as little as possible and spend time (not too much, if you can help it) cultivating your personal network so that you're untouchable when the next restructuring comes around.
No. 4
You're not judged on merit, but on whether you look and sound the part. Speak lots of leaden jargon: people will suspect you have an inside track
No. 5
Never accept a position of responsibility for any reason. You'll only have to work harder for what amounts to peanuts.
No. 6
Make a beeline for the most useless positions, (research, strategy and business development), where it is impossible to assess your 'contribution to the wealth of the firm'. Avoid 'on the ground' operational roles like the plague.
No. 7
Once you've found one of these plum jobs, never move. It is only the most exposed who get fired.
No. 8
Learn to identify kindred spirits who, like you, believe the system is absurd through discreet signs (quirks in clothing, peculiar jokes, warm smiles).
No. 9
Be nice to people on short-term contracts. They are the only people who do any real work.
No. 10
Tell yourself that the absurd ideology underpinning this corporate bullshit cannot last for ever. It will go the same way as the dialectical materialism of the communist system. The problem is knowning when...

Iata si rezumatul cartii in opinia sa:
"Businesses don't wish you well and don't respect the values they champion. This book will help you take advantage of your company, rather than the other way around. It will explain why it's in your interest to work as little as possible and how to screw the system from within without anyone noticing."

Acum... ce sa zic... Desi vad umorul in cele de mai sus, nu pot sa nu fiu de acord cu ea in cea mai mare parte.

Si ca sa inchei, un citat despre modul francez de munca, extras din cartea unei englezoaice care traieste in Franta:

"Daca traiesti in Franta rurala de exmplu, (...) bancile sunt inchise lunea (bineinteles) asa cum sunt inchise si majoritatea magazinelor.(...) Apoi ai miercurea cand nu e scoala si deci practic si asta e vacanta. Si cum nu prea face sens sa te prinzi cu munca martea pentru o singura zi, ramane doar doar joia si vinerea dimineata. Deci o saptamana de munca destul de lejera, in care e greu sa ingramadesti cele 35 de ore care se cer.

Calendarul nu ajuta nici el. Incepi cu ianuarie care bineinteles coincide cu sezonul de ski - deci e anulat. Apoi muncesti un pic dupa care incepe Postul si Pastele. Poti sa ingramadesti vreo 2 saptamani de munca inainte de 1 Mai, care bineinteles fiind Ziua Muncitorului, nu o lucrezi. Odata ce vine iunie, toata lumea se pregateste de concediul de vara - care se intampla in iulie si august si deci chiar daca tu vrei sa muncesti nu ai cum pentru ca nu e nimeni prin prejur. Apoi vine Septembrie care marcheaza inceputul anului scolar cand toata lumea se reintoarce la munca si scoala. Iti ia cateva saptamani sa te reacomodezi si apoi e timpul sa te pregatesti de Craciun."

Well, un alt exemplu de extreme care impun nevoia unui echilibru. Precar, foarte probabil, dar mult mai sanatos.

Intrebare retorica

De multa vreme ma gandesc si observ cum ne definim fiecare si mi se pare foarte interesant. Extrem de interesant.
Foarte pe scurt - daca te cunosc acum si iti cer sa te descrii intr-un cuvant cine esti, ce-mi raspunzi? :) Ce te defineste? munca? faptul ca esti sotie/sot? sau parinte? modul de viata? o trasatura a personalitatii?

Te-ai gasit sau inca mai cauti? :)

No need for answers - although they'd be welcome.

O simpla salata de castraveti...

A venit vremea gratarelor si salatelor, dar cum rosiile decente mai au pana sa apara, una din salatele care le fac e cea de catraveti - insa cu o usoara tenta orientala.

In reteta originala castravetii se taie bete de chibrit lungi (julienne) dupa ce li se inlatura semintele. Nu as putea spune ca ma deranjeaza nici asa felii.

Sare, piper dupa gust, o lingura de ulei de susan, 2 linguri de otet de orez si o jumatate de lingurita de zahar cam la 500 gr. de castraveti, se amesteca toate pana se topeste zaharul si se toarna peste castraveti. Ideal se tine la frigider intre jumatate de ora si pana in 2 ore.

Apr. 30 In Memoriam pentru VA Tech

Preluat de la Cristi Manafu, 30 aprilie a fost propusa zi fara bloguri ca moment de reculegere pentru victimele de la Virginia Tech. Solidarizez pentru durerea celor 33 de familii, sutelor de supravietuitori care vor avea ca amintire teroarea zilei de ieri, si mai ales in amintirea profesorului Liviu Librescu.

"Liviu Librescu, 76, was a Holocaust survivor who, his son said, will be remembered as a hero. He "blocked the doorway with his body and asked the students to flee," Joe Librescu told the AP. "Students started opening windows and jumping out." The elder Librescu, a professor at Virginia Tech, was recognized internationally for his research in aeronautical engineering, the head of the Engineering Science and Mechanics Department at Virginia Tech told the AP. He was born and received his advanced degrees in Romania."

Si o nota personala: toti cei care au scris pe bloguri despre tragedia de la VA Tech au ridicat (mai mult sau mai putin) problema armelor. Pe mine ce ma uimeste cel mai mult este ca nebunii umbla liberi.
Atat liceenii care au ucis la Columbine, cat si studentul de la VA Tech au demonstrat probleme psihice inainte de incindente. Care evident, nu au fost luate in serios si au dus la tragedii majore. Fie ca este ingaduinta tipic americana pentru cei mai "speciali", fie ca este teama de a pune etichete care nu sunt politic corecte, fie ca nu exista un sistem de ingrijire pentru cei bolnavi mental - sau poate toate la un loc.
De ce toata atentia se indreapta numai asupra portului de arma? S-a spus in treacat ca tanarul avea probleme psihologice si ca atrasese atentia profesorilor prin felul lui de a se exprima in scris, dar apoi tacere. Pentru oricare ar fi motivele.

Dreptul de port de arma e stabilit in fiecare stat dupa legea proprie. Virginia are nevoie sa-si reglementeze problema si foarte probabil ca o vor face acum.

Personal sunt total impotriva armelor detinute de persoane private dar sincer, imi e mai teama de dezaxatii care traiesc nebagati in seama printre noi, in numere infricosatoare. Nu arma ucide, ci omul.

O piesa de teatru romanesc in NYC

Pentru cei din NY - desi piesa e in engleza, e un punct de vedere romanesc asupra vietii de nou emigrant. Do we care? :D

Waxing west

La MaMa Experimental Theatre Club
First Floor Theatre
April 5 - 22, 2007
Thursday - Saturday 7:30pm
Sunday 2:30pm & 7:30pm
Tickets $18

Written by Saviana Stanescu
Directed by Benjamin Mosse
East Coast Artists

*Don't miss a Talk-Back with playright Saviana Stanescu, director Benjamin Mosse, Richard Schechner, Artistic Director of East Coast Artists and Corina Suteu, Director of the Romanian Cultural Institute in New York!

Mai multe amanunte aici.

Cutia cu minuni

De vreo 2 ani am renuntat la ideea tortului in favoarea prajiturilor de la patiseria Payard. Yeap, french stuff.

Adica, de ce sa ma fortez sa mananc iar si mereu aceeasi felie de tort cand pot sa incerc diferite gusturi, nu?
En fin. Here's the lowdown. Try not to drool.

Japonais. Nu arata a mare lucru, nu? Ciocolata cu lapte si crema de yuzu (un citric japonez). Simpla, dar combinatia nu da gres. E pe locul I, la egalitate cu urmatoarea:


Beaux Arts - colorata si frou-frou ca o rochie din matase cu volane, siretele si dantele. Well, multe se intampla in prajitura asta. Avem spuma de afine (cred - afine=cassis?), crema de passion fruit (unul din gusturile mele preferate) pe un biscuit sable subtire-subtire, ciocolata alba doar cat sa fie, si 4 macarons de zmeura (o confectie din albusuri de ou care nu e nici bezea, nici fursec). Cum spuneam, frou-frou - dar innebunitoare in delicatetea ei.

Tarta Mendient.

Crusta dulce de tarta, umpluta cu sos caramel innobilat cu nuci caramelizate si fructe deshidratate tocate marunt, plus o lingura de crema Chantilly - usoara si delicata ca dantela cu acelasi nume. Impreuna? crocant, lipicios si efemer. Superb.

Locul III - daca as fi innebunita dupa ciocolata (imi place, dar nu e prima mea alegere la dulciuri), probabil ca ar fi luat un premiu mai bun. Un ganache de ciocolata cu surprize - 2 straturi extrem de subtiri si delicate de crocant (e napolitana din nuci? scoarta de copac fermecat? Payard stie. Tot el stie si cum o cheama, eu am uitat). Buna, dar surclasata de celelalte.

Si o duda. Si sa mentionez ca nu a fost alegerea mea (chiar am strambat din nas, discret bineinteles, la vederea straturilor neinspirate de aluat prea ciocolatiu si crema prea anemica), Sacher (in cutie, cea pudrata in cacao si cu mot de zmeura, ce poseur!). Chiar pedestriana, ar trebui data afara din meniu.

A, si sa nu uit - am gasit GOGOSI!!! Yeap, din cele rotunde si umplute cu gem de zmeura sau crema de vanilie. Tot la Payard, cine ar fi ghicit??
(poze pe flickr)

Payard Patisserie and Bistro
1032 Lexington Ave. (bet. 73rd and 74th st)

Macy's Flower Show

Macy's este probabil cel mai mare magazin din NYC. Tine de la o strada la alta si pe latime si pe lungime, si are 10 etaje plus subsol. In fiecare an Macy's organizeaza parada de Thanksgiving in noiembrie, si de fiecare Paste pentru ultimii 33 de ani, The Flower Show. Intregul parter al magazinului este decorat cu flori mai mult sau mai putin exotice si sculpturi create din flori. Vitrinele de pe Broadway sunt deasemeni opere de arta. Sper sa va placa.

Food - Cheesecake si Saint Emilion

Cristos a inviat!













Scurt raport cu festinul de Paste. Ca la fiecare sarbatoare, se pleaca de la "nu pregatim nimic" si se ajunge la o masa care ar fi suficienta pentru cel putin 8 persoane.

Ouale, cum spuneam, au iesit patetic - in ciuda faptului ca am folosit vopsea nemteasca (rosu) si un kit american (roz, albastru, verde), plus un praf sidefat. Eh, vorba e ca de fiert le-am fiert la marele fix - am o tehnica imbatabila la fiert oua.

Drobul. Am luat 3 lbs (1.5 kg) de maruntaie (nu ieftin, ca asa e la romani, toate se scumpesc de sarbatori) si cat pe-aci sa lesin cand am ajuns acasa si am desfacut punga: maruntaiele au insemnat un ficat de brontozaur (ca nici un miel nu cred ca are ficatul de aproape un kg) si 3 inimioare care cred ca erau de miel. Nu rinichi, nu plaman, nimic altceva decat prapure. Am incercat sa dreg compozitia cat sa nu fie chiar pate de ficat si a iesit ok dar nu spectacular (ca de obicei, if I may say so myself).

Friptura de miel. Am luat o pulpa de miel neozeelandez (pentru ca o pulpa (organica/bio) a fost doar $26 comparat cu o pulpa "de lapte" de la romani care ar fi fost in jur de $60), am dezosat-o, am manjit-o cu un amestec de ceapa verde, patrunjel si mult usturoi tocate marunt-marunt, am rulat-o si legat-o, am impanat-o cu acelasi amestec si impaturita bine in folie de plastic am lasat-o peste noapte la frigider. Sambata seara a intrat la cuptor pentru aproape 50 de min, a ramas la odihnit cat noi am fost sa luam lumina si paste, si cand am taiat-o era exact cum as fi vrut-o - cu coaja pe-afara si roza inauntru. Problema e ca o sa mancam toata saptamana din ea probabil.

Din sucurile fripturii + 2 linguri de unt, s&p, vreo 2 catei mari de usturoi dati prin razatoare si o cana de pesmet am facut un crocant care a fost aruncat pe fiecare felie de friptura. Yummmm.
Langa friptura am facut niste cartofi noi taranesti (sotat o felie de costita neafumata taiata fasii mici, sotat 4 cepe mijlocii, cartofii noi taiati felii cam de 0.5 cm innabusiti vreo 45 de min acoperiti si apoi lasati sa prinda crusta) si o salata mesclun cu portocala rosie si seminte de pin.

Surpriza a fost o sticla de vin Bordeaux care am cumparat-o in St. Martin si care, mari bautori ce suntem, a fost uitata pe raft de-atunci. God, bine ca n-am folosit-o la vreo tocana!!! A fost cam $10 si nu ne asteptam sa fie atat de bun. Ramane sa vedem daca il gasim de cumparat si pe-aici (si la ce pret).

Si-am ajuns la desert. Si sa ne ierte Doamne-Doamne, dar asta a scos gemete de placere din noi. Am avut eu o vaga banuiala de cand am lins castronul in care a fost amestecat :))

Reteta e a Marthei Stewart (cine nu stie cine e sa ridice mana, asisderea daca cineva vrea sa o incerce si are nevoie de ajutor cu tradusul) si desi n-as putea sa spun ca e simpla sau ieftina, merita fiecare minutel si penny cheltuit cu ea. Dupa mine, ar merge si simplificata (ceea ce ar insemna facuta fara mascarpone) si ar fi delicioasa, dar daca e respectata reteta intocmai garantez ca iese ceva out-of-this-world. Da, e cel mai bun cheesecake pe care l-am mancat vreodata. Categoric si fara nici o indoiala.

Si cozonacul l-am luat de la Nita si abia aseara l-am inceput. N-am avut timp sa ajungem la Krystal sa luam de la ei cozonac, dar si cel de la Nita e decent.

Si gata. Atat a fost. And btw, a fost mai frig de Paste decat de Craciun. Cel mai friguros Paste in ultimii 67 de ani cica.

Un Paste fericit!

Lumina-n suflet si in gand!

Ouale-s vopsite (si vopselele anul asta m-au dezamagit - ouale din poza sunt de anul trecut pentru ca cele de anul asta sunt jenante), cozonacul cumparat :P, in loc de pasca am facut un cheesecake (despre care voi mai scrie), drobul e gata si friptura de miel pregatita sa intre la cuptor maine (adica azi).

Food - XO Cafe & Grill

Cat pe-aci sa mergem sa mancam supa noastra preferata la Nha Trang, cand parcam in fata unui restaurant pe care l-am vazut de multe ori si de tot atatea ori am zis ca ar trebui incercat. De data asta ne-am luat inima in dinti si am intrat.

Este specializat pe mancare din Hong Kong si meniul este larg - atat de larg incat nu ajung 2 tiparite, au mai intins si pe pereti din ele.

Unul din meniuri este de Dim Sum - servit de obicei pentru pranz, Dim Sum este o miriada de gustari. Traditional sunt servite pe carucioare care trec printre mese, clientii alegand ce le face cu ochiul - nota de plata se face dupa farfurii - fiecare tip de farfurie are un anumit pret - in mare parte intre $2.95 si $6.95. In NY au ramas doar vreo 2 locuri care servesc Dim Sum la carucior si doar pana la 3 dupa-amiaza. Mai sunt cateva locuri care insa il servesc tot programul si unde comanzi de pe meniu.

Am inceput cu 3 feluri de dumplings - creveti, crab si porc+verdeturi, fiecare delicioasa in felul ei, vita in aluat de orez (sliced beef w. chinese vegetables in rice noodles, chinese vegetable insemnand firul ala verde de broccoli chinezesc) - foarte frageda, lipsa de gust a aluatului (care este gatit la abur) fiind mai mult decat compensata de sosul in care e asezata, si tot gustare, o sepie la gratar (Whole grilled squid in special sauce) - buna, dar parca japonezii o fac mai bine.

Daca atat nu era de-ajuns (ar fi fost) am luat si un curry de vita pe ramen noodles - care a fost excelent dar tare nefotogenic, si cotlete de pork Peking Style care au fost prea dulci pentru gustul meu. Noroc cu altii care n-au nimic impotriva.

Chiar daca nu super-extraordinara mancarea, a fost buna si foarte probabil ca o sa-i mai incercam si alta data, nu se stie niciodata ce minuni sunt ascunse in meniul ala gigant.

XO Cafe & Grill
96 Walker St.
(langa Centre St.)
Chinatown, NY