duminică, noiembrie 09, 2008

Beyond reasonable doubt - Jury Duty II

Prima zi de proces

Destul de punctual - 3 minute dupa ora de intalnire stabilita - suntem strigati. Vreo 3 inca lipsesc. Ofiterul decide sa ne duca in camera juriului si face curse regulate, 3 etaje, ca sa-i intalneasca si pe ceilalti. Nu pare deranjat, noi ceilalti nu suntem deranjati, e dimineata si lancezim citindu-ne ziarele sau privind pierdut in spatiu.

Suntem 12+3 rezerve - rezerva participa la proces dar nu la dezbateri si verdict decat daca, prin absurd, unul din cei doisprezece jurori devine incapacitat.
Ne sunt inmanate niste taloane cu numele si numarul de ordine (eu 5) si odata ce ne-am adunat cu totii suntem incolonati exact in ordinea in care vom intra in sala si ne vom aseza pe scaune: 2 coloane, jurorul 7 in frunte. A durat ceva vreme incolonarea pentru ca numerele noastre nu corespundeau cu diagrama ofiterului de curte si ne-a dat prilej de ceva amuzament. Intr-un final intram in curte.

Din nou judecatorul ne explica programul zilei/zilelor. Azi vom auzi din partea acuzarii, apoi apararea, eventuali martori. Urmatoarea zi vom auzi declaratiile de incheiere si ne vom retrage pentru deliberari. Intre timp nu avem voie sa discutam despre caz cu nimeni si nici intre noi, nu avem voie nici sa salutam pe oricare dintre cei prezenti in sala in eventualitatea ca ii intalnim intamplator pe un culoar. Daca oricine se apropie de noi si incearca sa ne vorbeasca despre proces, datoria noastra este sa informam un ofiter al curtii sau sa trimitem imediat vorba judecatorului.

Procesul

In primele doua minute trebuie sa-mi musc limba ca sa nu rad cu zgomot. DA-ul e un tanar care foarte probabil are 30-30 si un pic de ani dar arata de 20. Blondut, cu genul de ten care se inroseste usor in pete mari, maini frumoase si ingrijite. Isi incepe acuzarea pe un ton atat de teatral si atat de nepotrivit impetuos incat mi-e greu sa ma abtin. Dar ma concetrez asupra povestii si reusesc totusi.

Povestea (pe scurt) este ca V(ictima) si A(cuzatul) in septembrie acum 2 ani erau colegi de munca. In urma unei neintelegeri s-au luat la cearta si din vorba in vorba, V capata o taietura de cutit de vreo 25-30 cm pe burta.
E chemata victima, i se pun intrebari care confirma ce spusese DA-ul, ne arata o poza cu locul de munca (o casa oarecare din cartierul Jamaica, Queens), il pune sa deseneze pe poza unde se aflau cei doi cand a avut loc altercatia, ne arata poza cu rana deschisa si rana capsata (27 de capse).
Unuia din jurorii de rezerva i se face rau (nu stiu daca de la vederea pozelor cu rana sau pentru ca nu mancase micul dejun :D ), luam pauza pana isi revine. Iar incolonarea, iar in sala.

E chemat A, care in mare spune aceeasi poveste, mai putin amanunte total nesemnificative dar total diferite: altercatia a avut loc pe alta latura a casei, ce avusesera ei de facut la munca e inversat. Plus ca el nu avea cutit, doar s-au harjonit in timpul altercatiei si desi nu a vazut vreun cutit in mana victimei pentru ca era intuneric afara (7:30 pm in septembrie) a vazut cum la un moment dat, acestuia i s-a inrosit camasa.

Luam pauza de masa, cam o ora si jumate. (am zis ca mi-a placut de judecatorul asta, da?)

Este chemat martor asistentul de pe salvarea care a raspuns la apel, confirma ora la care a ajuns la fata faptei, confirma rana din poza si o considera "neprimejdioasa, in sensul ca taietura nu a taiat muschiul abdominal si nu a cauzat daune nici unui organ vital".

Toti 3 au fost chestionati prima data de DA, apoi de aparare. N-am zis nimic de avocatul apararii pentru ca e un tip anost, care nu a facut nimic exceptional - nici de bine, nici de rau. Si-a facut datoria in cel mai banal fel posibil.

Incheiem aici ziua 1, cu repetarea instructiunilor.
In drum spre casa, reflectez asupra faptului ca urmatoarea zi exista posibilitatea sa am o influenta dramatica asupra vietii cuiva daca il declar vinovat.

Ziua a 2-a, iar ne strangem, iar in camera, ni se dau meniuri sa comandam mancare pentru pranz (de data asta pe socoteala lor), iar incolonarea, iar in sala.

Ascultam concluziile DA-ului, apoi ale apararii. Nu aflam nimic nou. Ni se citesc capetele de acuzare de catre judecator si ne sunt explicate conform literei legii. (eu le traduc aici cum ma pricep, ca n-am idee de termenii legali in romana, slava cui o fi)

1 - asalt (atac) cu intentia de a provoca injurii serioase (care pun in pericol viata)
2 - asalt cu intentia de a provoca injurii (fara a pune in pericol viata)
3 - intentie de asalt cu intentia de a provoca injurii (acuzatul l-a ranit pe victima in mod intentionat, adica nu accidental - si nu are acelasi sens ca premeditarea)
4 - posesie de arma

Ni se da pauza de masa, mancam banal (am ales un sandwich cu pastrami care a fost ceva prefabricat, nu stiu de ce in mintea mea era ca poate ar fi ceva cat de cat asemanator cu pastrami-ul de la Katz). Ne abtinem cu greu ca sa nu incepem deliberarile in timpul mesei (de fapt ne-am abtinut cu greu ieri, dar cum zice legea - trebuie sa afli toate amanuntele inainte, nu?). Dupa ce ne-am terminat pranzul, incepem insa. Suntem doar cei 12 jurori, rezervele sunt in alta camera. Nu mi-e clar de ce n-au voie sa ia parte la deliberari (chiar daca n-au drept de vot). In fine.
Cadem scurt de acord ca DA-ul a omis foarte multe amanunte. Unde este raportul de politie? care politie, btw, intotdeauna acompaniaza salvarea mai ales cand aude ca e vorba de sange (indiferent ca e sange ce curge din nas sau dintr-o rana) - dar care nu a fost pomenit nici un moment ca fiind prezenta. Unde este arma? Cum de in 2 ani de zile nu a fost stabilit al cui era pana la urma cutitul? Unde sunt colegii de servici care chiar daca nu au fost prezenti in timpul incidentului, erau in casa unde victima a intrat dupa ce a fost ranit? Tot foarte scurt cadem de acord ca punctele de acuzare 1 si 4 cad din start. In scurt timp eliminam si 2. La punctul 3 unul din jurori are indoieli. Incercam sa lamurim de ce, ne spune ca nu ii vine sa-l lase pe acuzat sa scape chiar basma curata. Adevarat, in sinea mea am aceeasi parere - amandoi par la fel de mincinosi si vinovati de ceea ce s-a intamplat, unul s-a ales cu o cicatrice destul de urata, pe viata. Celalalt nici macar un bobarnac? 9 sau 10 dintre noi cred ca victima a avut cutitul si taietura a fost accidentala - fapt total nesemnificativ odata ce nu avem nici o dovada concludenta si nu putem specula.

Foarte greu sa nu speculezi ce s-a intamplat. Mai toti am incercat sa facem sens si sa ne inchipuim ce a avut loc. Dar trebuie sa te bazezi numai pe fapte si numai pe dovezi. Nu avem dovada nici macar ca un cutit a fost ceea ce l-a taiat pe victima. Nu avem dovezi ca erau pe o parte sau alta a casei. Adica nu avem nici un fel de dovezi. Tot ce stim concret este ca victima a capatat o taietura pentru ca avem dovada: cicatricea. (si da, ne-a aratat-o la cererea DA-ului)
Este contrar firii omenesti sa nu simpatizezi cu o parte sau alta. Este greu sa-ti invingi preconceptiile

Dupa mult invartit in jurul cozii si discutat problema pe toate fetele, e convins si jurorul 12 ca nu avem nici o alegere decat sa pronuntam not-guilty toate cele 4 acuzatii.

Anuntam "paznicul", ne duce in sala in cateva minute, jurorul nr. 1 (care este foreman/foreperson) ii prezinta judecatorului actul intocmit in camera, acesta il citeste si i-l inapoiaza si ii pune intrebarea pe puncte de acuzare: ce declara juriul?
Dupa ce toate cele 4 puncte sunt declarate ca not-guilty de catre foreperson (pentru ca e femeie, nu i se spune foreman, hihi), judecatorul intreaba pe DA daca vrea ca fiecare juror sa declare decizia. Alege ca da si atunci suntem fiecare intrebati in parte care ne e verdictul.

Acuzatul este declarat nevinovat iar noi suntem instruiti ca daca cineva vrea sa ne vorbeasca dupa proces, avem alegerea sa ii raspundem sau sa-i spunem "have a nice day".

Si-am plecat acasa. N-am incalecat pe-o sa, ci am luat autobuzul.

Ar fi bine daca asa am face in viata de zi cu zi, sa nu mai barfim si sa speculam si sa judecam fara sa avem habar de nimic, doar poate o poveste care serpuie mai aproape sau mai departe de adevar.
Greutatea dovezii e in datoria acuzarii si nu a celui ce se scuza, spune legea. Asta pe langa superbitatea de a fi considerat nevinovat pana cand e dovedit contrariul. Care contrariu nu e intotdeauna usor de dovedit.

6 comentarii:

puttycat spunea...

heheh, exact ca-n filme :)

am si eu o curiozitate: cum se aleg jurorii? sunt pur si simplu luati random din oameni de rand, trebuie sa faci tu o cerere ca vrei sa fii, te-nscrii undeva sau cum?

Lola spunea...

Este datoria oricarui cetatean american sa serveasca ca juror. In functie de tribunalul in care ai participat ultima data, esti chemat cel mai devreme la 4 (civil court) sau 6 ani (criminal court, cum am fost eu acum) odata, sau 2 ani pentru orasele si catune.
Banuiesc ca esti chemat dintr-un pool de nume la o anumita data, iar in court poti sa fii ales pentru juriu sau nu. Nu mai stiu care e procedura acum dar pe vremuri daca te prezentai o zi si nu te alegeau in juriu erai lasat la vatra. De data asta au fost oameni care au venit 3 zile la rand fara sa fie alesi pentru juriu.
De-asemeni, pe vremuri puteai amana de 3 ori. Acum nu poti amana decat o singura data cu motive serioase (medicale sau scrisoare de la servici cum ca esti indispensabil) si trebuie sa iti alegi o zi de prezentare in maxim 6 luni. Adica... boala lunga...etc
Mai bine te duci si scapi.

Te inscrii oarecum, dar in mod total nevoit. Primesti acasa o scrisorica ce iti cere sa le confirmi ca inca stai la adresa respectiva - pentru ca tribunalul unde esti chemat este in county-ul unde traiesti. De obicei ignorata, a doua scrisorica vine dupa vreo luna-doua cu amenintari ca daca nu raspunzi esti pasibil de amenda - $1000 - si iti strica creditul. :D Adica doar puscaria e mai rea de-atat. :))
Dupa ce semnezi scrisorica si o trimiti, de obicei te cheama in cateva luni.

Nu cunosc pe nimeni care sa fi facut cerere, desi nu ma indoiesc ca exista si de-alde d-astia. (funny fact: aveam o colega de servici in Romania care avea o pasiune pentru tribunale, se ducea in audienta mai ales la divorturi pentru ca o amuza teribil cum se balacareau partile)

In general toata lumea incearca sa scape cum poate de jury duty, dar nu prea mai tine, de-acum au auzit toate scuzele posibile.

puttycat spunea...

Si eu, care ma gandeam ca-i bataie pe chestiile astea..
Eu cred ca as fi genu' prietenei tale din Ro, m-as duce de amuzament :D Mi se pare o chestie foarte foarte misto si nu cred c-ar putea sa fie ceva sa-mi schimbe parerea.
Eh. Da' cum sunt slabe sanse sa fiu vreodata cetatean american, tot cu filmele si fanteziile raman :))

Lola spunea...

Este o experienta si inteleg pe cei care vor sa se duca pentru prima data din curiozitate. Dar dupa, iti cam trece, nu e chiar asa amuzant. Plus ca la $40/zi, e cam prost platita slujba asta :D

rodica spunea...

si zi asa, iti inchipuiai un soi de katz? :D

Lola spunea...

naiva de mine... de-asta mi s-a si parut demn de mentionat :D
ce sa fac, nu prea mananc de la deli, mai ales sandvisuri.

Related Posts with Thumbnails