luni, noiembrie 17, 2008

Pescaresti

Nu o singura data si nu de la o singura persoana am auzit ca evita sa gateasca peste pentru ca e greu de facut. Lucru de mirare pentru mine pentru ca nu cred ca exista carne mai usor, rapid si simplu de gatit. Cred ca cea mai mare problema este sa nu-l gatesti prea mult - ii fura tot farmecul si devine ceva innecacios si fara gust.

Macroul despre care o sa scriu azi (care a fost consumat insa cu ceva vreme in urma) l-am pozat initial pentru ca era prea frumos sa nu fie imortalizat, am crezut eu. Extraordinar de proaspat (vezi ochii limpezi), lucios (alt semn de prospetime) si patat jucaus cu galben, este (a fost, saracu') un superb exemplar de macrou care pe-aici se numeste "spaniol". La aproape 500 de grame curatat, hraneste generos 2 persoane .

Macroul are un gust foarte pronuntat, fata de alti pesti care pot fi extrem de delicati, si mie tocmai asta imi place la macrou. Nu ca nu pot aprecia si din cei suavi, dar cateodata imi vine asa, de-un peste cu personalitate.

Pregatit: pe folie de aluminiu (mai usor de curatat tava, nu din alt motiv) putin pacalita cu ulei, pestele dat cu sare si piper mai ales in cavitatea curatata, indesat cu 2-3 felii de lamaie si eventual (dar nu neaparat) ceva frunze aromatice, crestat usor cu cutitul de vreo 3 ori unde e mai gros si acoperit cu alte 2 felii de lamaie, nu are nevoie de mai mult.
L-am pus la cuptorasul electric (mare lucru sa nu incingi ditamai cuptorul pentru un pestisor) care bate pana la 450F (230C), l-am acoperit cu un pic de folie de aluminiu primele 10 minute, apoi l-am descoperit si l-am lasat sa se gudure acolo inca vreo 10-12 minute. In crestaturi se vede daca e facut - devine opac.

Si atat. Rezultatul a fost cel mai bun peste pe care l-am mancat vreodata - si asta include o varietate de pesti destul de impresionanta. Superlativ suculent si fraged, nici n-as indrazni sa-l alatur unei garnituri mai putin fade ca un cartof natur cu un strop de unt si o ploaie de patrunjel.

Bineinteles ca poate fi facut atat la gratar cat si la tigaie, doar ca as tine focul mai mediu-mic in variantele astea - atat cat sa-l patrunda si sa nu-l arda prea tare.

5 comentarii:

Cristi spunea...

Da, si eu redescoperit cu placere macroul in Irlanda, mai ales ca aici e superproaspat si ieftin (cam 5 euro kilogramul, 7 de file).
Am mincat de curind insa peste la un restaurant marocan si m-a dat pe spate. Gustul condimentelor puse, in combinatie cu pestele, m-a facut sa innebunesc.
Prefer pestele pe plita incinsa sau pe gratar.
Si da, corect, nici mie nu mi se pare mare filosofie la gatitul lui.

about2run spunea...

hehe, de cristi vroiam si eu sa amintesc, cred ca am comentat ceva la postul lui cu macrou la gratar. din pacate la noi gasesti rar macrou proaspat, nici vorba de petele galbene jucause.

e o idee pentru zilele care urmeaza, la noi a inceput postul craciunului cu multe dezlegari la peste. si cum stau la bloc, decat sa suport doar mirosurile de peste prajit din vecinataturi, o sa incing si eu cuptorul, vad eu pe unde voi gasi macrou bun.

Lola spunea...

cristi, tu mi-ai facut pofta cu macroul tau la gratar. :D dar era si prea frumos sa-l las la magazin, nu?

about2run - nu cred ca al meu a fost asa proaspat ca al lui cristi. proaspat in cazul meu inseamna peste care a fost congelat imediat dupa ce a fost pescuit si decongelat doar inainte de a fi pus in galantar. (metoda care imi convine pentru ca am oroare de viermii pestilor proaspeti, daca ai vazut vreunul vreodata nu il uiti repede - ori congelarea ii distruge).
nu mai e proaspat daca e decongelat si apoi recongelat si iar de... sau daca a fost congelat cu saptamani in urma.
altfel...ne multumim si noi cu atat de proaspat cat se poate :D

about2run spunea...

Lola, sa-ti dea Dumnezeu sanatate!!! a iesit excelent, pana acum il faceam la gratar sau prajit si lamaia venea muuult mai la urma. am luat macrou congelat, am gasit un pachet de 4, cam 1 kg cu totul, nu stiu cat au avut dezghetati si curatati. cred ca am pus mai mult ulei decat ai pus tu, respectiv inainte de a-i impacheta am mai tras o dunga de ulei de masline pe spinarea fiecaruia. servit traditional cu mamaliga si un sos mai lung de usturoi cu vin si smantana(un mujdei mai light), chiar daca smantana nu prea are ce cauta langa peste, m-am tot lins pe degete muult dupa aceea. chiar... apropo de asocierile astea traditionale la noi, gen mamaliga-peste-mujdei, la mine inca functioneaza si sunt momente in care poate ratez o experienta culinara deosebita numai pentru ca "noi stim" ca "numai asa se face"... oricum, multumesc mult pentru acest articol(mai spuneam odata ca "fericirea sta in lucrurile simple"? la fiert oo, nu?)

Lola spunea...

ma bucur ca ai incercat ceva nou.
si n-am nimic impotriva mujdeiului - il ador dealtfel - dar nu la macroul asta. cum spuneam, nu am vrut sa-i acopar gustul specific. nu ca nu merge :D dar stii cum e cand ai o pofta de ceva anume.
eventual o sa mai scriu si despre alti pesti cand o sa am ocazia desi aici multi pesti nu-s intalniti in ro. uite acum mi-a venit o pofta de crap la capac :))

si yeap, aia cu fiert oole a ajutat multa lume cred. habar n-aveam cata lume face google search pe "cat sa fierb ouale" :D

Related Posts with Thumbnails