Japchae

O reteta coreeana - poate fi gustare, aperitiv sau garnitura. Este extrem de usor de facut, gustul pare mult mai complex decat s-ar banui. Traditional se servesc cu carne de vita, dar nu neaparat - si legumele pot varia in functie de gusturi, sezon sau ce e prin frigider.
Fideaua se numeste "de sticla" (glass noodles) pentru ca este translucenta, chiar daca are o culoare usor cenusie (mai exista o fidea "de sticla" alba, facuta dintr-un soi de fasole asiatica). Este facuta din cartof dulce si nu contine gluten, este usoara si absoarbe aromele foarte bine. Candva se gasea la magazinele chinezesti, acum o gasesc mai in toate supermarketurile in sectia cu produse de import.

- jumatate de pachet de fidea de cartof dulce (1/2 lb/200-250 gr)

- o ceapa medie, taiata marunt
- 2 (chiar si 3) morcovi taiati bat-de-chibrit
- 2 (chiar si 3) catei mari de usturoi taiat marunt
- 5-8 ciuperci (de preferat maitake dar shiitake sau albe sunt perfecte) taiate
- 1/2 de ardei gras rosu sau gogosar, taiat fasii subtirele
- 4-5 fire de ceapa verde, taiata bucati de 1-2 cm

- 5 linguri ulei de susan (separate - 2 si 3)
- 4 linguri sos soia
- 4 lingurite zahar
- 2 linguri seminte de susan

Se taie legumele, se amesteca sosul soia cu zaharul intr-o cescuta, se masoara si pregatesc toate ingredientele (asta dureaza cel mai mult).

Se fierb pastele 5 minute, se scurg, se stropesc cu 2 linguri de ulei de susan, cu o foarfeca de bucatarie se taie in cateva locuri (daca nu sunt taiate vor fi foarte greu de amestecat cu legumele, fiind foarte lungi).

Intr-o tigaie/cratita/wok, pe foc tare, se soteaza ceapa si morcovul 1 minut, max 2 (in functie de cat de gros e taiat morcovul). Se adauga ciupercile, usturoiul, ardeiul, ceapa verde, se soteaza si ele pana intr-un minut. Se pune sosul soia amestecat cu zahar si pastele, se soteaza 2-3 minute.

Se iau de pe foc, se pun si restul de 3 linguri de ulei de susan si semintele de susan.

Arta de la Rockefeller Center

Rockefeller Center este un complex de 14 cladiri care se afla intre strazile 48 si 51, de la 5th pana la 7th Ave. Insa cand spui Rockefeller Center te gandesti la cladirea centrala (care de fapt se numeste GE - General Electrics - Building). La constructia ei s-a facut faimoasa fotografie din 1932 cu muncitorii ce iau pranzul pe o barna de metal la 260 de metri intaltime.
Cat de importanta e cladirea? In fata ei este patinoarul si faimoasa statuie a lui Prometeu, gazduieste birourile familiei Rockefeller, studiourile NBC (printre care si studioul unde se filmeaza Saturday Night Live), faimosul restaurant-club Rainbow Room, iar acoperisul - construit in forma unei punti de nava - este deschis vizitatorilor sub numele de Top of the Rock (despre care scriam aici), a 2-a locatie de unde poti vedea orasul de la inaltime, 360 de grade.
Cladirea este construita si decorata in stil Art Deco, cu sculpturi si basoreliefuri create de un grup de artisti mai mult sau mai putin faimosi.
Holul intrarii principale a fost pictat in 1932 de Diego Rivera, dar creatia lui "Man at the Crossroads" a devenit imediat un scandal si a fost distrusa - motivul fiind tenta evident ruso-comunista (o celebrare a zilei de 1 Mai in Moscova si portretul lui Lenin).
Muralul de acum, creat de Jose Maria Sert, se numeste "Progres American" si contine portretul lui Lincoln - ceea ce mi se pare mult mai normal.
Categoric de vizitat si observat. Posibil sa revin cu fotografii, e un loc care merita imortalizat in amanunt.

Lia, In Memoriam

Am cunoscut-o pe Lia acum 7 luni prin Flickr. Ne-am intalnit de cateva ori, am vorbit de nenumarate ori fie la telefon, fie pe ym. In ciuda diferentei de varsta o consideram prietena, si sper din toata inima ca si ea simtea la fel.
Azi dupa-masa Lia a murit. De cand am blogul am mai pierdut rude si prieteni si nu am mentionat niciodata, de data asta insa simt ca trebuie. Pentru ca avea 23 de ani. Pentru ca moartea ei este stupida, fara sens. Pentru ca o sa-mi lipseasca umorul ei ironic. Pentru ca n-am apucat sa ne luam la revedere...

Well... Adio, Liuka. Nu imi gasesc cuvintele sa-ti spun cat de rau imi pare ca nu ai avut mai mult timp printre noi. Ca nu ai apucat sa-ti traiesti iubirea. Sunt atatea motive pentru care imi pare rau...

Pe noi sa ne ierti ca, dupa ce ne vom plange lacrimile, vom trai in continuare ca si cum nimic nu s-a intamplat. Dar stiu sigur ca nu vei fi uitata. Sigur in sufletul meu vei avea un coltisor unde vei fi mereu amintita, cu mult-mult drag.
Tu du-te si fii inger acum.

Mica Indie

Intr-o zona a Queens-ului - Jackson Heights - cu zeci de strazi cu iz sud-american, cateva restaurante tibetane si cel mai bun thailandez din tot New-York-ul, o strada face nota discordanta - e ca o surpriza colorata si aromata: Mica Indie.
Pare o strada oarecare, daca n-ar fi multitudinea de magazine exotice - in cea mai mare parte fie cu bijuterii (ca din aur sau nu) sau cu materiale si confectii.
Sari-urile sunt o veche pasiune a mea si sunt fascinata de broderiile cu margele, paiete si fire metalice. Preturile variaza intre $10-15 pentru un sari din fibre sintetice si tesut in fabrica, pana la mii de dolari pentru cele brodate pe matase.
Bijuteriile sunt care mai de care, fie doar din aur sau cu pietre pretioase si semi-pretioase. Sau fie doar gablont - si tot sunt fenomenale (cu toate ca nu prea mai port zdranganele, jumatate din sertarul cu minuni contine bijuuri indiene).
Magazinele cu mancare importata abunda, gasesti legume atat "de-ale noastre" cat si mai ciudate (in poza este bitter melon care se foloseste in mancaruri asemanatoare cu tocana noastra) sau fructe exotice mai greu de gasit. Un supermarket faimos este Patel Brothers - de acolo iau conserve cu piure de mango pentru mango lassi si neaparat kulfi (despre care voi mai scrie curand) si multe alte mici minuni.
Restaurantele indiene abunda, bineinteles (Jackson Diner e foarte probabil cel mai vestit). Cele mai mari au un bufet de pranz "cat poti manca" - pe vremuri era $5.99, nu stiu cat mai e acum. Cateva magazine cu dulciuri (dupa care, sincer, nu ma omor dar cred ca merita incercate macar o data) arata imbietor. Aromele in Mica Indie sunt puternice, dar dupa socul initial parca inveti sa le iubesti.

Ca de obicei, cateva poze in plus aici.

Din nou Sakura Matsuri

Imi propusesem sa merg in fiecare an la Sakura Matsuri (sarbatoarea japoneza a ciresilor) care se tine la Gradina Botanica din Brooklyn, dar anul trecut nu am ajuns. Sambata insa am profitat de o pauza in ploile din ultima saptamana. Coada de la intrare m-a surprins, insa nu a durat mai mult de 5 minute.

M-am dus pentru ciresi si m-am indragostit de liliac. Gradina de liliac nu arata cine stie ce, dar nu am cuvinte sa descriu cum mirosea pe aleile din-prejur. Pot doar sa spun ca mi-am dorit sa pot dormi acolo - I know, silly me.

Si-apoi: magnoliile galbene, lalele care se cred trandafiri, si mult-iubita glicina. Si bujori japonezi. Si tot asa...

Dupa cum ma asteptam, multa lume. Parte tolaniti pe iarba, altii pur si simplu in plimbare pe sub ciresi; unii la spectacolele imprastiate prin toata gradina: samurai, fetite dulci ce dansau pe muzica japoneza moderna, demonstratii de creatii din zahar (total comestibile) sau de muzica clasica la flaut japonez (la cerere, cu explicatii despre partituri, tonalitate si istorie).

Bineinteles, multe Lolite. Si restul de poze (da, mai sunt vreo cateva :D) aici.

... si oameni

Bine, cu exceptia Adorabilului, care e prea adorabil sa nu-l includ.
- o turista pozeaza doi mutzunachi cu Rockefeller Building in spate
- intamplator, diverse mode
- sala de asteptare de la Grand Central
- la iesirea din Grand Central, o meserie pe cale de disparitie































































.

Midtown, downtown...

Cateva poze alandala:
- Times Sq. cu scara (total fara scop) luminata,
- varful de la Chrysler Building,
- 5th Ave. in Midtown,
- 5th Ave. acolo unde se naste (la Washington Sq. Park, chiar la picioarele arcului de triumf),
- St. Marks Place in East Village
- si El, doar pentru ca e prea adorabil.












































































.