Cu regretele mele pentru amicii francezi, dar anul asta Bastille Day a fost o mare dezamagire comparat cu acum 2 ani...
Un restaurant cu nume francez nu inseamna un restaurant francez. Rouge Tomate (nu ca e haios cum in romana asta s-ar traduce prin Rosia Rosie?) vindea lemonada (limonada? nu mai stiu) din portocala+ghimbir si capsuna+nu mai stiu ce. Tres francais, n'est pas?
In rest, sandvisuri si sandvisuri - pentru mine e paine gadilata (expresia apartine Rodicai Ojog-Brasoveanu - sau cel putin eu am preluat-o de la) si exprima perfect sentimentul meu fata de sandvisuri.
Dar o mare surpriza a fost prezenta cofetariei Payard, care acum 2 saptamani or so a inchis unica locatie care o avea pe Upper East Side. Eveniment care m-a intristat, vraiment.
Pana la urma am mancat carnati de miel picanti - merguez - intr-o bucata de bagheta (adica sandvis, hm...). La pachet, pentru mai tarziu, of course - Payard.In rest, nimic deosebit. Un spatiu de petanque pentru copilasi mici, o scena cu prea putina activitate sa te tina in loc, multi din cei care apar la orice targ de strada (pana si clatite adevarat frantzuze erau doar in 2 locuri). Restaurantele frantuzesti nu prea au fost prezente (poate unele au si inchis in economia asta, cine stie?), Cannelle a fost dar vindea doar doua prajituri cam ciudate si total neapetisante... Cum ziceam, dezamagire.
Organizare proasta? semne ale economiei? nu stiu, dar mare pacat.
2 comentarii:
vaaaai...chiar ca..pai sa dau eu o fuga sa fac niste fotografii la patiseriile paul, mai frantuzesti in bucuresti decat in franta..:)))
Interesant totusi, na, la o adica e vb despre bastilia...vremuri vitrege, aia s-or macelarit unul pe altul, mai degraba carnatii aceia fiind cei reprezentativi vremrilor decat prajiturile..:))
pai ia sa faci fotografii unde zici, ca m-ai facut curioasa acum. :) pretty please.
Trimiteți un comentariu