Going Dutch

De-adevaratelea, nu adicatalea sa platim nemteste.
Azi a inceput sarbatoarea nasterii orasului (400 de ani, hehe), pe vremea cand olandezii s-au pierdut in drum spre China si-au ajuns pe raul care acum poarta numele capitanului de vas (Henri Hudson).
Pe vremea cand Manhattanul era inca o mlastina si a fost numit Nieuw Amsterdam (mai tarziu Mannahatta). In fine. Vorba e ca celebram un pic pe stil olandez.

Langa parculetul Bowling Green, in coltul cel mai de sud al Manhattan-ului, pe locul unde primii new-yorkeri au hotarat sa intinda cortul, s-a construit un satuc din carton pentru cateva zile. E pe o straduta nu mai lunga de 50 de metri - dar e asa incantor facut ca vreau sa ma mai duc.
Mancare buna - nu multe sortimente, dar sunt sandvisuri cu peste (de patru feluri), mici pancakes (un aluat ca de clatita dar mici si grosute in mijloc, servite un un pic de unt si mult zahar pudra), crochete (pe care vreau sa le incerc data viitoare) si stroopwafels (ca o napolitana cu miere, care asezata pe gura canii de ceai se inmoaie si devine lipicioasa si moale ca o caramela). Si branza, bineinteles.
Mai sunt flori, superlativ superbe (aveau tufe de planta aceea care nu mai stiu cum se numeste dar nu am mai vazut-o pe-aici, care face bobite albe - stiti voi, cu care ne stropeam in joaca in copilarie. Din pacate poza a iesit cam aiurea). Poti cumpara bulbi de flori (doar 2 sortimente de lalele). Poti castiga bulbi de flori daca urci pe scena si raspunzi la vreo 7 intrebari cu raspunsuri multiple choice, si care suna de genul "cum se cheama capitala Olandei? dar aeroportul din Amsterdam?"
Este o mica sera cu legume, flori si micro-salate pe care le poti incerca afara. Un baiat dragut le distribuie iar alt baiat dragut le prezinta caracteristicile. E haios sa vezi newyorkerii cu mainile intinse :D
Sunt demonstratii de sticlarie, de sculptat saboti de lemn (in poza cu baiatul de la saboti, in spate se vede ceva ca o pictura - este facuta integral din sabotei mici de lemn si figura este aparenta numai in poze, cu ochiul liber arata foarte abstract).
Si bineinteles ca exista si o moara de vant.
Sper sa aveti rabdare sa vedeti fotografiile (sunt multe, parca 45), eu cred ca merita.